ilosofia fericir

Fericirea are
nenumarate fete!
Cel mai important lucru
este sa aflam de unde
porneste ea ca sa
profitam de sursa la
maxim.

Desi este un sentiment atat de des invocat, atat de mult ravnit, atat de intens trait
nimeni nu poate spune cu exactitate ce este fericirea. Caracteristicile si limitele
fericirii nu au fost inca stabilite din punct de vedere stiintific. Este considerata a fi
un fel de constelatie plina de emotii pozitive, o stare de bine traita intens, care nu
se vrea schimbata, dar pe care nimeni nu o poate descrie cu adevarat.

Care sunt motivele de fericire ale unui om?

Un studiu incheiat in 2002 la Universitatea din
Illinois de specialisti in domeniu, pe numele lor
Diener si Seligman a demonstrat ca cea mai
pregnanta caracteristica intalnita la subiectii cu
cel mai mare grad de fericire si cele mai putine
semne de depresie a fost legatura stransa cu
familia si prietenii. Tot aici este inclus si timpul
petrecut alaturi de cei dragi.
"Pentru a fi fericiti oamenii au nevoie de
comunicare, de relatii interpersonale si de
dragoste" a spus Dr Diener, ceea ce pare mai
mult decat normal.
Chiar daca pare ceva greu de atins fericirea este
un lucru la care putem ajunge, in primul rand,
datorita noua. Dorinta de a fii fericit este primul
pas inspre aceasta.
Despre acest sentiment cautat de fiecare dintre
noi se poate filosofa zile intregi dar este clar ca
in familie si alaturi de prieteni ne simtim cel mai
bine.

Filosoful Petre Andrei spunea c

Ceea ce provoaca fericirea unuia
nu este uneori pentru altul nici
macar un motiv de multumire
trecatoare, ceea ce descreteste o
frunte si inveseleste un chip poate
produce altcuiva durere, caci un
soare ce rasare intr-o parte, apune
in partea cealalta .

A vorbi despre fericire inseamna a predica, a arata, unde si cum se poate gasi ea.
Filosofii din antichitate au considerat fericirea ca un fenomen individual si dependent numai de
individ, pe cand in timpurile mai noi s-a pus fericirea in legatura cu societatea.
Aristotel a facut din fericire continutul binelui moral.
Platon credea ca fericirea e numai placerea purificata prin inteligenta.
Feuerbach a sustinut ca fericirea este izvorul oricarei morale si legea absoluta a vointei noastre.
Benedict de Spinoza spunea prin amor intellectualis Dei : aceasta iubire produce fericirea; ea e
o parte din iubirea pe care o are Dumnezeu pentru om si rezulta din cunostinta lui Dumnezeu.
Cunostinta aceasta da omului virtutea si fericirea . De aceea, dupa teoria lui Spinoza, fericirea
poate fi atinsa daca omul este condus de idei clare, fara afecte si pasiuni. Izvorul fericirii este in
om, in ratiune.
Leibniz deduce fericirea din virtute, iar virtutea o identifica cu perfectiunea, iar perfectiunea cu
dobandirea de cunostinte, de reprezentari cat mai clare .
Faust a cautat fericirea in gandire, dar nu a gasit decat dorul nespus de fericire.
Hutscheson leaga notiunea de fericire de sentimentele morale, dar sustine ca morala e victoria
iubirii pure, neinteresate asupra celorlalte dorinte si sentimente.
Kant a exclus total fericirea din viata morala, fericirea fiind o notiune formala, valabila pentru
domeniul transcendentului.

Fericirea adevarata nu e izvorata

dintr-un singur fenomen psihic, ci
din echilibrul sufletesc perfect, din
abordarea tuturor celor 3 fenomene
fundamentale psihice: afectivitate ,
intelect, voluntarism. Aceste 3
fenomene reprezinta directia
subiectivista, care deduce fericirea
numai din sufletul omenesc.