FIZIOLOGIA SANGELUI

CURS 3

Generalitati
Sangele reprezinta un tesut lichid circulant
format din elemente figurate si plasma.
Volumul sanguin total este de 5 -5,5 litri; in
repaus ~ din acest volum sanguin se afla
cantonat la diverse niveluri, unde circula
foarte lent = volum sanguin de rezerva.
Volumul sanguin variaza in functie de starea
fiziologica a organismului. La barbati,
volumul sanguin este cu 10% mai mare
decat la femei.
Volemia creste in cazul efortului fizic, al
temperaturii crescute, la altitudine.

Functiile sangelui
1. Functia circulatorie
Prin volumul si proprietatile sale fizice si
chimice,
sangele
contribuie
la
mentinerea
si
reglarea
presiunii
arteriale.
2. Functia respiratorie
Sangele realizeaza transportul de oxigen
de la plaman la tesuturi si de bioxid de
carbon de la tesuturi la plaman.

3. Functia excretorie
Se realizeaza prin faptul ca sangele este
principalul transportor al catabolitilor de
la nivel tisular la organele extretoare
(rinichi, plaman, piele).
4. Functia nutritiva
Sangele reprezinta principalul mijloc de
legatura intre tesuturi si organele de
absorbtie a principiilor alimentare.

5. Functia de mentinere a echilibrului hidroelectrolitic

Se realizeaza prin comunicarea dintre
compartimentul
plasmatic
si
cel
interstitial; orice modificare de compozitie
dintre aceste compartimente se va
repercuta asupra celuilalt compartiment.
6. Functia de termoreglare
Sangele actioneaza ca un element
baza in procesele de acumulare si
disipare a energiei termice cu
important in termoreglare.

de
de
rol

7. Functia de aparare
Sangele reprezinta o importanta bariera
in calea agresiunii antigenice. Se
realizeaza prin intermediul unor proteine
specifice (anticorpi) si prin intermediul
unor elemente figurate specializate
(leucocite).
8. Functia de reglare a principalelor functii
ale organismului
Sangele intervine in reglarea functiei
circulatorie; digestiva, excretorie.

Compozitia chimica a
sangelui

Sangele este constituit din PLASMA si

ELEMEMTE FIGURATE (hematii, leucocite,
trombocite).
a. PLASMA
Este un lichid apos in care se gasesc
dispesate proteine, lipide, glucide, ioni (Na,
K, Ca, Mg, Cl, fosfati, sulfati etc).
Pentru a examina compozitia chimica a
plasmei, sangele venos sau arterial recoltat
trebuie amestecat cu un anticoagulant
(impiedica coagularea sangelui).

Se utilizeaza doua tipuri de anticoagulanti:

heparina, care inhiba enzimele care induc
coagularea;
agenti cum ar fi: citrat de sodiu, EDTA,
care reduc concentratia ionilor de calciu
necesari pentru coagulare.
Plasma este separata de elementele
figurate prin centrifugare.
In plasma se gasesc:
electroliti (Na, K, Ca, Mg, H, Cl, bicarbonat,
lactat);
proteine (albumine, fibrinogen, globuline);

lipide (colesterol, trigliceride);

glucide (glucoza);
produsi de catabolism (uree, acid uric,
creatinina).
Sangele recoltat fara anticoagulant va
coagula in cateva minute si se separa in
doua straturi:
un strat depus la fundul eprubetei CHEAG
supernatantul SER
Serul reprezinta plasma deproteinizata
(fibrinogenul si factorii de coagulare se
gasesc in componenta cheagului).

HEMATIILE
(GLOBULE ROSII,
ERITROCITE)

Generalitati
Din cei ~ 5 5,5 l de sange, aproape
jumatate sunt reprezentati de hematii (2,3
2,5 l); restul elementelor figurate din sange,
desi au functii importante, reprezinta o
fractiune
redusa
(leucocitele
25
ml,
trombocitele nesemnificativ).

Hematiile sunt elemente figurate anucleate,

cu forma de disc biconcav. Aceasta forma ii
confera multa avantaje functionale:
suprafata de schimb maxima;
posibilitatea de a strabate spatii cu diametru
mai mic decat al ei.

Hematiile:
- diametru de 7-8 m;
- culoare
rosie-portocalie
prezentei hemoglobinei); zona
este mai palida datorita grosimii
celulei;
- durata de viata 120 zile

(datorita
centrala
reduse a

Numarul de hematii este

- barbat 4.500.000 / mmc
- Femei 4.200.000 4.500.000 /mmc

Rolul esential al hematiilor este de

transporta gazele respiratorii (oxigen si
bioxid de carbon).
Cresterea numarului de hematii poate fi
fiziologica sau patologica si se numeste
poliglobulie.
- poliglobulia fiziologica: altitudine; efort
fizic; emotii; deshidratare
- poliglobulia patologica; boli insotite de
hipoxie tisulara (insuficienta cardiaca).
Scaderea numarului de hematii se
numeste anemie (fiziologica = mineri,
scafandri); patologica (hemoragii).

Hematopoeza

Reprezinta procesul de formare al hematiilor si

dureaza 5-7 zile
Hematopoeza incepe inca din viata intrauterina:
in lunile 0 - 2 de viata intrauterina hematiile se
formeaza la nivelul tesutului mezenchimal al
sacului vitelin
in lunile 2 5 de viata intrauterina hematiile se
formeaza in ficat, splina, timus si ganglioni
limfatici
dupa luna a 5-a a vietii intrauterine se formeaza
la nivelul maduvei hematogene si
pe tot
parcursul vietii postnatale.

Maduva hematogena este localizata la

nivelul vertebrelor, sternului, coaste,
epifize proximale ale femurului si tibiei.
Etapele prin care se ajunge la formarea
hematiei adulte sunt:
celula stem pluripotenta proeritroblast
eritroblast bazofil eritroblast
policromatofil eritroblast ortocromatic
reticulocit eritrocit matur

Caracteristicile acestor elemente:

- elementele tinere poseda nucleu si nu au
hemoglobina
- pe masura ce avansam catre stadiul
matur
dispare
nucleul
si
creste
concentratia de hemoglobina
- reticulocitul este o celula nucleata care
poseda hemoglobina
Hematia contine:
- 60% apa; 34% hemoglobina; lipide,
proteine, glucide, saruri minerale

Eritropoeza (formarea eritrocitelor) se

produce prin aciunea hormonului
eritropoetin n ficat i rinichi.
Un rol important n eritropoez l joac
fierul, cobalamina (vitamina B12) i
acidul folic (vitamina F).
Scderea concentraiei sanguine n
oxigen stimuleaz accelerarea
eritropoezei cu producerea hormonilor
necesari.

Hemoliza fiziologica
Distrugerea
hematiilor
(hemoliza
fiziologica) se desfasoara la trei niveluri:
- splina; sediul unde are loc sechestrarea
hematiilor imbatranite si a celor cu
modificari minime ale membranei lor;
- Ficatul; este capabil sa distruga hematiile
doar cu vicii evidente de conformatie;
- Circulatia
generala;
unele
hematii
fragilizate si deformate prin imbatranire
vor fi distruse prin trecerea prin diverse
capilare.

Hemoglobina
Hemoglobina este un pigment respirator care
asigura
functia
majora
a
eritrocitelor
(transportul gazelor respiratorii).
In
conditii
normale,
concentratia
hemoglobinei este 16 g/dl la barbati si 14 g/dl
la femei.
Din punct de vedere chimic, hemoglobina
este formata din hem si din globina. Hemul
este format dintr-un ion de fier fixat in centrul
acestuia.

Oxigenul se leaga de ionul de fier, iar

bioxidul de carbon se leaga de globina.
Oxigenul este transportat sub forma de
oxihemoglobina (combinatie labila).
Bioxidul de carbon este legat sub forma
de carbohemoglobina (combinatie labila).
Combinatia hemoglobinei cu oxidul de
carbon, nitratii conduce la formarea
carboxihemoglobinei (combinatie stabila).

HEMOGLOBINA
Biosinteza hemoglobinei
sinteza

coordonat a diferitelor lanuri de

peptide (care constituie globina) i sinteza
hemului.

ncepe

n mduva hematogen, la nivelul

eritrocitelor nucleate, se continu la un nivel
redus, timp de 1-2 zile la nivelul
reticulocitelor, iar la nivelul eritrocitelor
mature sinteza de hemoglobin este sistat.

HEMOGLOBINA

a.

Sinteza hemului (protoporfirina IX feroas)

Mitocondrial:
condensare glicin + succinil coenzim A
acid aminolevulinic (ALA)

Citosolic:

2 ALA porfobilinogen (dehidraz specifica)

condensare 4 porfobilinogen tetrapirol linear
ciclizare tetrapirol
reduceri succesive protoporfirina IX

Mitocondrial:

inserare Fe+2 (ferochelataz)

HEMOGLOBINA
b. Sinteza globinei
Molecula de hemoglobin conine 2
perechi de lanuri: 2 lanuri i 2 lanuri
non- (lanuri , sau ).
Hemoglobina adultului sau hemoglobina
A conine 2 lanuri i 2 lanuri ;
Hemoglobina fetal conine 2 lanuri i
2 lanuri ;
Defecte n sinteza lanurilor polipeptidice
specifice apar clinic sub forma unor
afeciuni numite talasemii.

Proprietile funcionale ale

Hb
Concentraia

hemoglobinei
la
nivel
eritrocitar este de 32 g/dl.
In
eritrocit, hemoglobina transport
eficient oxigenul fr a exercita un efect
osmotic
aa
cum
fac
proteinele
plasmatice.
Proprietatea hemoglobinei de transportor
de oxigen se explic astfel:

Afinitatea Hb pentru oxigen este mare deplin

saturat cu oxigen la nivel pulmonar.
Legarea iniial a oxigenului faciliteaz legrile
ulterioare.
Interaciunea hem-hem = legarea oxigenului de un
hem afecteaz proprietile altor molecule de hem
modificarea afinitii de legare a oxigenului de
hemoglobin cu oxigenarea
Gradul de oxigenare (procentul de saturare a
hemoglobinei cu oxigen) funcie de presiunea
parial a oxigenului (pO2)
= curba de disociere a oxigenului de Hb (sigmoid)

Methemoglobina
Fierul

din structura hemului normal este in

form feroas, in timpul legrii reversibile a
oxigenului fierul rmane in stare feroas.
Cand fierul feros din hem este oxidat la Fe+3 are
loc formarea methemoglobinei care nu este
capabil s reacioneze cu oxigenul. In soluii
acide, locul de legare a oxigenului este ocupat
de ap, iar in soluii alcaline este ocupat de
grupri OH Nivele de methemoglobin 10-25% determin
cianoz; necesit tratament.
La nivel de 35% - pacienii prezint dispnee i
cefalee, nivelele de 70% sunt letale.

Methemoglobina
= dup expunerea hematiilor la substane
toxice cum ar fi nitrii, colorani anilinici i
unele droguri oxidante;
= la heterozigoi (statusul homozigot este
letal), varianta M de Hb (substituirea
aminoacizilor afecteaz hemul, produce
oxidarea fierului);
= la homozigoii cu deficiena reductazei
NADH dependent.

Carboxihemoglobina
CO,

ca i O2, se leag de fierul din hem, dar

afinitatea hemoglobinei pentru CO este de
200 ori mai mare decat pentru oxigen. CO
interfer cu transportul de oxigen:
CO poate ocupa fierul din toate moleculele de
hem ale tetramerului i astfel nu mai poate
lega oxigen. In alte molecule, hemoglobina
este compus din tetrameri mixti (ex: CO;
CO; O; O) cu afinitate mare.
Simptomele toxicitii cu CO apar la un nivel
de 5-10% carboxihemoglobin; la 40% apare
pierderea contienei pan la moarte.

Carboxihemoglobina
Afinitatea mare a CO pentru hemoglobin se datoreaz
ratei reduse de disociere a CO de hem. Timpul de
njumtire al CO la un individ cu funcie ventilatorie
normal este de ~ 4 ore; administrarea de oxigen pur
poate scurta timpul de njumtire la 1 or.

Constante eritrocitare
1. Valoarea globular (indice de culoare)
este un indice relativ care permite
aprecierea ncrcrii procentuale cu
hemoglobin a sngelui de cercetat n
funcie de numrul de eritrocite. Se
calculeaz dup relaia:
Val. Globular = concentraia Hb / Nr.
hematii
Valori normale = 0,85 1,15
- Scderea < 0,85 se numete hipocromie
- Creterea peste 1,15 se numete
hipercromie

Constante eritrocitare
2.Volumul eritrocitar mediu se calculeaz
astfel:
VEM = valoarea hematocritului x 10/numr
hematii
Valori normale:
- 82 92 3 normocite
- 110 140 3 macrocite, megalocite
- 50 70 3 microcite

Constante eritrocitare
3.Coninutul
eritrocitar
mediu
n
hemoglobin reprezint cantitatea de
hemoglobin coninut ntr-un eritrocit.
Se calculeaz astfel:
H.E.M. = cantitatea de hemoglobin
/numrul de hematii x 10-6
Valori normale = 26 31 g
Valori crescute apar la macrocite, iar
valori sczute apar la microcite.

Constante eritrocitare
4.Concentraia
eritrocitar
medie
hemoglobin reprezint procentul
volumul
eritrocitar
ocupat
hemoglobin.
Se calculeaz dup formula:
C.H.E.M. = Conc. Hb (g/dl) x 100/45

de
din
de

Valorile normale sunt cuprinse ntre 32% i

34%.

Grupele sanguine
La nivelul membranei hematiei se gasesc
doua tipuri de polizaharide cu proprietati
antigenice numite aglutinogene A si B.
Acestor antigene le corespund niste
anticorpi plasmatici numite aglutinine si
.
Prezenta acestor antigene de pe hematii
si anticorpi din plasma in sangele fiecarui
individ este determinata genetic si sta la
baza descrierii grupelor sanguine din
sistemul AB0 (0 I, A II, B III, AB IV).

Grupa
sanguina
0I

Aglutinogene
(hematii)
-

Aglutinine
(plasma)
si

A II

B III

AB IV

A si B

Determinarea grupelor sanguine se efectueaza

cu ajutorul serurilor hemotest.
Cunoasterea grupelor sanguine si stabilirea
compatibilitatii intre sangele primitorului si cel
al donatorului este utila in realizarea transfuziei
sanguine.
Compatibilitatea sanguina:
Grupa sanguina 0 este donator universal si
poate primi doar de la grupa 0;
Grupa sanguina A poate primi de la 0 si de la A
si poate dona la grupa A;
Grupa sanguina B poate primi de la 0 si de la B
si poate dona la grupa B;
Grupa sanguina AB poate primi de la 0, A si de
la B si poate dona la grupa AB.

Factorul Rh
Inafara sistemului antigenic AB0, pe hematii s-a
mai descris si factorul Rh.
Factorul Rh este un complex antigenic (D, C, c,
E) prezent pe hematii mostenit numai de la
tata.
Persoanele care prezinta factorul Rh pe
suprafata hematiilor sunt Rh + (85%), iar cele
care nu-l au sunt Rh (15%).

La mame Rh -, dezvoltarea unui fat Rh +

determina
producerea
de
anticorpi
circulanti anti-Rh. Ritmul lent de producere
a acestor anticorpi si posibilitatea redusa
de contact pre-partum intre hematiile
fatului si circulatia materna fac ca prima
sarcina sa decurga normal.
La cea de-a doua sarcina si la urmatoarele
apar
accidente
de
incompatibilitate
sanguina mergand pana la avort spontan.

Transfuzia sanguina
Transfuzia sanguina reprezinta administrarea
de sange integral, plasma sau masa de
elemente figurate unui pacient.
Inainte de a efectua o transfuzie este
obligatoriu sa se determine grupa sanguina
si sa se efectueze compatibilitatea directa
(sangele donatorului se potriveste cu cel al
primitorului).
Se transfuzeaza sange izo-grup si izo-Rh in
orice cantitate.
Cand nu avem sange izo-grup, izo-Rh se
transfuzeaza max. 500 ml sange compatibil.