Analizatorul

vizual

Fiziologia analizatorului vizual

Simtul vazului, alaturi de simtul auditiv si cel

kinestezic, are rol important in orientarea

constienta in spatiu si in mentinerea
echilibrului corpului. Vederea furnizeaza peste
90% din informatiile asupra mediului
inconjurator si are o importanta fiziologica
considerabila nu numai in diferentierea
luminozitatii, formei si culorilor obiectelor, dar
si in mentinerea tonusului cortical, atentiei.
Analizatorul optic este alcatuit din receptorul
vizual, calea optica si centrii corticali de
analiza si sinteza a informatiilor vizuale.

 Cea mai mare parte a informatiilor din

mediul exterior este receptionata prin

vaz.Vederea are un rol esential in adaptarea
la mediu,orientarea spatiala,in mentinerea
echilibrului si in activitatile specific umane.

Excitantul specific analizatorului

vizual este reprezentat de razele

de lumina.
Segmentul periferic al
analizatorului vizual se gaseste la
nivelul ochiului.Ochiul este un
organ pereche situat intr-o
cavitate osoasa numita orbita.
Ochiul este alcatuit din glob
ocular si organe anexe.

Alctuirea ochiului
Ochiul este alctuit din:
Glob ocular
Anexe ale

globului ocular
(gene, sprncene,
Pleoape, glande
Lacrimale, conjunctiv

1.Globul ocular
Globul ocular are forma unei sfere usor

aplatizate supero-inferior ,cu diametrul

antero-posterior de 24 mm , cel
transvers de 23,5 mm si cel vertical de
23,5 mm . Greutateasaeste de 7,5g si
ocupa un volum de cca. 6,5cm3 .

a)Tunicile globului ocular

Sclerotica tunica extern, alb-sidefie, tare, cu rol
de aprare
- n partea anterioar prezint corneea
transparent i subire
Coroida tunica mijlocie, de culoare brun, bogat
vascularizat cu rol de hrnire
- n partea anterioar prezint:
corpul ciliar - secret umoarea apoas, lichidul din camera anterioar
situat ntre cristalin i suprafaa intern a corneei; intervine n claritatea

irisul cu fibre musculare

netede circulare i radiare

regleaz diametrul pupilei;
formaiunea discoidal
determin culoarea ochilor i
prezint central un orificiu;
pupila care regleaz cantitatea
de lumin ce ptrunde n ochi,
rol n acomodare.
La lumin puternic, pupila
se micoreaz.
La lumin slab, pupila se
mrete.
*Aceste modificri sunt
determinate de contraciile
muchilor circulari i radiari din
grosimea irisului.

Retina

tunica intern:
segmentul receptor;
fotosensibil;
de natur nervoas;
conine celule sensibile la lumin,
celule vizuale, fotoreceptoare care
transform energia luminoas n
impuls nervos:

- celule cu bastonae cu rol n

vederea nocturn

- celule cu conuri care primesc

informaii despre forma i culoarea
obiectelor.
conin pigmeni sensibili la lumin
rodopsina i iodopsina.
pe faa intern prezint dou zone :
pata galben -(macula luteea) cu
acuitate vizual maxim n foveea
centralis; locul de formare al
imaginilor.

- pata oarb - fr receptori,

de unde pleac nervul optic.

 b) Mediile transparente
- cornee;
- umoarea apoas ( ntre cornee i cristalin); secretat de

corpul ciliar;
- umoarea sticloas ( ntre cristalin i retin )
cu rol n meninerea formei
sferice a globului ocular;
structur transparent ce
- cristalinul:

concentreaz lumina pe
retin;
aezat n spatele irisului,
suspendat printr-un ligament
de corpul ciliar;
joac rolul unei lentile
biconvexe ( convergente);
are form biconvex;
este ca o lentil
transparent;
este flexibil (i modific

2) Anexele globului ocular

- cu rol de protecie: gene, sprncene, pleoape, glande

lacrimale, conjunctiva.
*Glandele lacrimale aflate n unghiul extern al orbitei secret
lichidul lacrimal, continuu cu rol n protejarea, curarea i
meninerea umiditii ochiului; coninnd lizozom, lichidul
lacrimal distruge agenii patogeni.
*Conjunctiva este o membran fin ce cptueste pleoapele i
se continu la suprafaa globului ocular, nvelind sclerotica pn
la cornee. Este foarte vascularizat.
- cu rol de micare:
muchii globului ocular:
n numr de 6 extrinseci (drept superior inferior, doi laterali i
doi oblici) se inser cu un capt pe sclerotic i cellalt pe
orbit.
asigur mobilitatea globului ocular;

FORMAREA SENZAIEI
DE VZ
Procesul de vedere are la baz trei etape succesive:
Recepia vizual lumina reflectat strbate mediile transparente, se

refract i se proiecteaz pe retin n pata galben, rezultnd o imagine

real, mai mic i rsturnat.
Transmisia vizual imaginile sunt transmise prin nervul optic la creier.
Formarea senzaiei de vz imaginile sun proiectate n aria vizual (lobul
occipital) unde ia natere senzaia de vz.
Stimuli luminoicorneeumoarea
apoasirispupilcristalinumoarea sticloasretin-fotoreceptori
(recepteaz stimulii i i transform n impulsuri nervoase)nervul
opticSNC-lobul occipital-aria vizual (senzaia de vz)efectori
(muchii)

Defectele
de vedere
1. Miopia
imaginea se formeaz n faa retinei pentru obiectele din

deprtare datorit:
globului ocular alungit, puterea prea mare de refracie a
cristalinului;
se corecteaz cu lentile divergente (biconcave).
2. Hipermetropia:
imaginea se formeaz in spatele retinei pentru obiectele de
aproape;
se corecteaz cu lentile convergente (biconvexe).
3.Prezbitismul- apare dupa 45 de ani
- apare slabirea elasticitatii cristalinului

4. Astigmatismul
cristalinul nu are suprafaa uniform, exist mai multe puncte

focale;
se corecteaz cu lentile cilindrice.
5. Strabismul axele optice ale celor doi ochi nu se coordoneaz
datorit inervaiei inegale a muchilor extrinseci ai globului
ocular, un muchi mai scurt sau inserie diferit.
6.Daltonismul-Daltonistii sunt cei care au o deficien de
percepie a culorilor. Exist multe tipuri dedaltonism. Cea mai
frecvent ntlnita este incapacitatea de a distinge culorile rou si
verde, mai ales la biei. Aproape n toate
cazurile,daltonismuleste congenital i se manifest la
aproximativ 7% dintre brbai i sub 1% dintre femei.

Igiena ochiului
- Cand cititi si scrieti, lumina trebuie sa cada pe obiect si

nu pe ochi si sa vina din partea stanga sau de sus;

- Iluminatul trebuie sa fie suficient, altfel ochiul oboseste;
- Distanta optima dintre ochi si carte este de 25-30 cm;
- Lumina prea puternica oboseste retina, de aceea
purtarea ochelarilor fumuriii este obligatorie in anumite
situatii;
- Expunerea ochilor la o lumina foarte puternica poate
duce la dezlipirea retinei si la orbire;
- Creionul, pixul, compasul, petardele, prastia, prcum si
alte obiecte pot fi periculoase pentru ochi, daca sunt
indreptate asupra lor;
- In cazul unui accident ocular, prezentarea imediata la
medicul oftamolog este obligatorie.

Stri patologice ale ochiului

Conjunctivita se manifesta pin inflamarea conjunctivitei

datorita infectarii cu
microbi sau patrunderii unor corpuri straine sub
pleoape.
Xeroftamia este o boala a ochiului provocata de lipsa vitaminei
A din
alimentatie. In acest caz, cornea devine opaca.
Orbirea poate fi provocata de urmatoarele afectiuni:
tumora sau hemoragie la nivelul centrului vizual din scoarta
cerebrala;
lezarea, presarea nervului optic sau tumoare a hipofizei;
desprinderea retinei;
opaficierea corneei si conjunctivitei sau infectarea lor cu microbi;
hipertensiune la nivelul vaselor de sange din coroida.

URECHEA,ORGAN AL AUZULUI SI AL
ECHILIBRULUI
Urecheaeste un organ folosit de un animal

sau om pentru a detectasunete,adapostit in

cea mai mare parte in osul temporal al cutiei
craniene
Urechea primeste vibratiile transmise prin
are,apa,corpuri solide;vibratiile excita
celulele receptoare din melcul membranos.
Mamiferele, inclusivomul au dou urechi,
dispuse pe fiecare parte a capului.
Urechea indeplineste doua functii:auditiva si
de echilibru
Urechea este un organ pereche,alcat

STRUCTURA -URECHE
Urechea externa este

compusa dintr-un
pavilion,asemanator
unei palnii,care
prezinta un schelet
cartilaginos invelit in
piele si canalul audititv
extern,la capatul caruia
se afla o membrana
elastica,bombata spre
interior,numita timpan

STRUCTURA-URECHE
Urechea mijlocie are forma

unei camerute care,la

capatul dinspre urechea
interna,prezinta doua
orificii:fereastra ovala si
fereastra rotunda.Intre
timpan si fereastra ovala se
gaseste un lant de trei
oscioare sprijinite unul de
altul (ciocanul,scarita si
nicovala)
Ciocanul se sprijina pe
timpan,iar scarita pe o
membrana care acopera
fereastra ovala.
Urechea mijlocie este in
legatura cu faringele printrun canal,numit trompa lui

STRUCTURA-URECHE
Urechea interna are aspect de

labirint sapat in osul

temporal(labirintul osos).In
aceasta se afla urechea interna
propriu-zisa,numita labirintul
membranos,alcatuit din
:utricula,sacula,3 canale
semicirculare si melcul.In
utricula,sacula si la baza canalelor
semicirculare se gasesc celule
care receptioneaza excitatii legate
de pozitia
corpului(echilibrul).Aceste celule
sunt in legatura cu neuronii ale
caror prelungiri lungi formeaza
nervul vestibular (al echilibrului).In
melcul membranos se afla celule
receptoare ale undelor sonore

ROLUL URECHII
Functia auditiva:
Undele sonore sunt captate de pavilion, dupa

care intra in canalul auditiv extern. Urmeaza

vibratia timpanului si a celor 3 osicioare
(ciocan nicovala si scarita), dar si a
membranei ferestrei ovale. Perilimfa si
endolimfa sunt miscate, apoi cilii celulelor
auditive. Impulsul nervos este transmis prin
intermediul nervului acustico-vestibular in aria
auditiva din lobul temporal, dand senzatie de
auz.

ROLUL URECHII
Functia de echilibru:
Miscarile capului si corpului

(de rotatie sau rectilinii)

stimuleaza cilii celulelor
receptoare din vestibul si
de la baza canalelor
semicirculare. Impulsul
nervos este transmis prin
nervul acustico-vestibular
in lobul temporal, aria
auditiva, dand senzatia de
echilibru.

IGIENA URECHII
O serie de factori de risc sunt potential vatamatori

pentru ureche
Factori de risc:-mecanici:corpuri straine introduse in
ureche;obiecte ascutite cu care se ,,curata
urechea;lovituri ale urechii
-fizici:zgomote puternice;sonorul prea
tare la radio,TV,doscoteca,spectacole;temperatura
prea scazuta a aerului
-chimici:substante chimice care
patrund intamplator in ureche
-biologici:microbii si sporii unor
ciuperci;urechelnita(un artropod care poate patrunde
in canalul auditiv extern)

IGIENA URECHII
Efectele actiunii factorilor de risc
Factori de risc mecanici(efecte):infectii ale

timpanului;spargerea timpanului;leziuni la nivelul

componentelor urechii;surditate
Factori de risc fizici(efecte):spargerea
timpanului;otita;slabirea auzului;surditate
Factori de risc chimici(efecte):arsuri la nivelul
componentelor urechii;ranirea
timpanului;surditate
Factori de risc biologici(efecte):spargerea
timpanului;otita;mastoidita;surditate;dificultati in
mentinerea echilibrului

BOLI-URECHE
OTITA,afectiune ce consta in inflamarea

urechii,poate fi externa,daca afecteaza

conductul auditiv,sau medie,daca infectia se
localizeaza in zona timpanului
MASTOIDITA este inflamarea cavitatii osoase
in care se afla situata urechea mijlocie
SURDITATEA se datoreaza spargerii
timpanului,afectiunilor aparute la nivelul
camerei mijlocii,urechii interne,unor leziuni ale
nervului auditiv(acustic) sau ale centrului
nervos din creier

IGIENA URECHII
Spalati-va zilnic urechile

pentru eviatarea
infectarii acestora
Nu introduceti obiecte
tari in canalul auditiv
extern
Tratati bolile infectioase
care va afecteaza
faringele,de unde
infectia se propaga usor
prin trompa lui
Eustachio spre urechea
mijlocie si de acolo la
urechea interna

NASUL,ORGAN AL
MIROSULUI
Nasul este un organ asezat in mijlocul fetei,cu

rol olfactiv si respirator

Cavitatea nazala este alcatuita din:2 fose
nazale,despartite la mijloc printr-un
perete.Acestea se deschid la exterior prin nari
Fosele nazale prezinta niste cute
osoase,captusite cu o mucoasa,numite
cornete nazale:interior,mijlociu si
superior.Mucoasa cornetului superior este
galbuie si contine neuroni,celule receptoare
ale mirosului.Ea poarta denumirea de
mucoasa olfactiva

NASUL,ORGAN AL
MIROSULUI
SENZATIA OLFACTIVA se realizeaza atunci

cand vaporii emisi de substante pe care le

mirosim ajung pana la nivelul mucoasei
olfactive si se dizolva in mucusul produs de
mucoasa nazala.Prelungirile scurte ale
neuronului din mucoasa olfactiva
receptioneaza excitatia.Aceasta este
transmisa,sub forma de influx nervos,pe calea
nervului olfactiv,pana la creier,unde se
formeaza senzatia de miros

NASUL,ORGAN AL
MIROSULUI
La om,simtul olfactiv se limiteaza la cateva

categorii de
mirosuri:etrice,aromatice,balsamice,aliacee,caprili
ce;
in total,se disting vreo zece categorii de mirosuri
Impreuna cu gustul,mirosul poate avea si o
influenta emotionala asupra noastra,contribuind la
elaborarea unor stari afective,asa cum sunt
amintirile anumitor momente placute sau
neplacute

LIMBA-ORGAN AL
GUSTULUI
Limbaeste unorganmusculos, acoperit de

mucoas, foarte mobil, cu sensibilitate tactil

mare, aflat ncavitatea bucala animalelor i
omului. Are rol n prehensiuneaalimentelor, n
masticaie, deglutiie. Prin faptul c este dotat
cu un tip special de chemoreceptori (mugurii
gustativi), este considerat "organul simului
gustativ", dar are un rol imporatant i n olfacie.
La om i primate are rol i nfonaie.

LIMBA-ORGAN AL
GUSTULUI
Partea dorsal a limbiieste uor bombat, partea

anterioar fiind liber cu un an median, locul de inserie

a muchilor limbii (care sunt bogat vascularizai i
inervai), n partea posterioar mucoasa limbii prezint
deschiderea glandelor salivare, partea ventral
(inferioar), median este legat de planeul cavitii
bucale prinfrul limbii (Frenulum linguae), astfel nct
numai vrful limbii este liber.
Baza limbii (este prin muchi i ligamente fixat
delaringe.)
Mucoasa dezvoltat care acoper limba este continuarea
mucoasei cavitii bucale pe care se afl papilele linguale

LIMBA-ORGAN AL GUSTULUI
Limba are rolul de prehensiune (la unele

animale) transport, amestec cu saliva i ajutor

n masticaia i deglutiia hranei la
nivelulfaringelui.
La om are un rol important n vorbire,
formarea sunetelor articulate.
De asemenea joac un rol important ca organ
gustativ (a gustului dulce, acru, amar si srat)
aceste papile gustative fiind uniform
repartizate pe suprafaa limbii, cu excepia
gustului amar care este mai bine reprezentat
la baza limbii.

LIMBA-ORGAN AL
GUSTULUI
Limba prezint mai multe tipuri

de inervaie:
- senzitiv:de la perechea V de
nervi cranieni(trigemeni), prin
aceti nervi putem simi
temperatura alimentelor;
- motorie: de la perechea XII de
nervi cranieni(hipogloi), aceti
nervi intervin n micrile limbii n
deglutiie, n masticaie.
-senzorial: aceast inervaie
constituie calea de conducere a
analizatorului gustativ

IGIENA NASULUI SI A
LIMBII
Pentru protejarea acestor organe trebuie sa evitam anumiti

factori de risc si sa prevenim efectele actiunii acestora

Factori de risc:-mecanici:lovirea nasului;muscarea limbii
-fizici: temperatura prea scazuta sau prea
ridicata a alimentelor
-chimici:acizi
,soda,petrol,benzina,detergenti,substante care pot fi
inghitite sau aspirate
-biologici:virusul gripei ,bacterii,ciuperci
microscopic

IGIENA NASULUI SI A
LIMBII
Efectele actiunii factorilor de risc
Factori de risc

mecanici(efecte):hemoragii,rani,injectii
Factori de risc fizici(efecte):rani,arsuri,faringita
Factori de risc chimici(efecte):arsuri,siminuarea
simturilor gustativ si olfactiv
Factori de risc
biologici(efecte)::gripa,injectii,stomatita

BOLI-NAS SI LIMBA
Polipoza nazal

Polipii nazali sunt formaiuni moi, nedureroase,

necanceroase ce cresc i obstrueaz cile nazale i
sinusurile. Acetia atrn ca nite ciorchini de struguri i
se formeaz n urma inflamaiei cronice a mucoasei.
Cauzele apariiei polipilor sunt necunoscute n totalitate,
dar un rol important l au terenul alergic, infeciile
recurente, sensibilitatea la medicamente sau anumite
boli autoimune.
Polipii nazali de mici dimensiuni pot s nu determine
simptome. Cei de dimensiuni crescute sau grupurile de
polipi pot bloca cile nazale i pot determina probleme
de respiraie, pierderea mirosului i infecii frecvente.

BOLI-NAS SI LIMBA
Micoza bucala
Micozabucalsaucandidoza oraleste
patologia n care un fung,Candida albicans, se
acumuleaz la nivelul cavitii orale (bucale).
Leziunile determinate suntalb
cremoase,localizate la nivelul limbiisau la
nivelulmucoasei jugale.Leziunile pot
fidureroaseipot sngera uor la raclare.
Uneori, micoza se poate rspndi pn la rdcina
limbii, la nivelul gingiilor,
amigdalelorsaufaringelui.

Analizator cutanat-Pielea
Pielea (cutis) constituie un nveli
nentrerupt care se continu la
nivelul marilor orificii (gur, nas,
etc.) cu o semimucoas (parial
cheratinizat) i care, n interiorul
cavitilor respective, devine o
mucoas propriu-zis. Pielea
reprezint o suprafa receptorie
extrem de vast, care asigur o
sensibilitate divers, protejeaz
corpul de leziuni mecanice i
microorganisme, particip la
secretarea unor produse finale ale
metabolismului i ndeplinete de
asemenea un important rol de
termoregulaie, execut funciile
de respiraie, conine rezerve
energetice, leag mediul

Epiderm
Strat superficial al pielii (bogat n
keratin) ce asigura protectia
organismului fata de mediul extern (ap,
agresiunile fizice i chimice, agresiunile
imunitare). Celulele moarte ale
epidermului se elimin prin descuamare.

Derm
Strat median al pielii situat intre
epiderm si hipoderm, cu rol in
a asigur elasticitatea si
soliditatea pielii (datorit
fibrelor de elastin si respectiv
fibrelor de colagen), particip
la schimburile termice ntre
corp i mediul exterior
(regleaza pierderile de cldur
ale organismului) si asigur
nutriia epidermei.

Hipoderm
Hipodermul este stratul profound al
pielii ,situat sub derm si care se
continua cu aponevrozele subiacente
sau cu periostul oaselor .Spre deosebire
de derm ,care este format dintr-un tesut
conjunctiv dens , hipodermul se
compune din tesut conjunctiv lax
.Fibrele conjunctive sunt, in marea lor
majoritate ,orientate paralel cu
suprafata pielii. Alte fibre au un traiect
oblic ,continuandu-se cu aponevrozele
subiacente si cu periostul oaselor .In
afara de celulele grase ,hipodermul mai
contine si alte tipuri de celule comune
tuturor tesuturilor conjunctive ,vase si
nervi. In hipoderm se gasesc ,de
asemenea ,portiunea secretoare a
glandelor sudoripare ,muschi pielosi si

Functiile Pielii

Protecie
Pielea acoper ntregul corp i l protejeaz de microorganisme, de aciunea duntoare a

razelor ultraviolete, de pierderea de ap (deshidratare), frig, cldur, radiaii, factori

poluani, ageni duntori, alergeni, virui, infecii bacteriene i fungice etc. Mediul acid,
caracteristic pentru stratul cornos (pH 5.5), constituie o piedic pentru ptrunderea i
dezvoltarea microorganismelor n piele i n organism, n general. Dac acest strat este
ndeprtat, pierderea apei poat s creasc de 10-20 de ori.
Sensibilitate
n piele sunt situai receptorii care rspund la stimulii externi pentru cald i frig, pipit,
form, textur i durere.
Semnalizare
Pielea reflect starea exterioar - nroire, albire, zbrlire .a.
Funcia de separare
Este legat n principal de activitatea glandelor sudoripare - prin transpiraie se separ apa
i produsele finale provenite din schimbul de substane.
Funcia de termoreglare
Aceast funcie a pielii se realizeaz n principal prin evaporarea transpiraiei produse

Igiena Pielii
Ingrijirea pielii se rezuma in primul rand la spalarea ei cu apa si sapun, adica la curatirea ei. Apa constituie cel mai

important curatitor al pielii. Apa obisnuita poate sa contina insa o serie de substante care irita pielea, de aceea ea trebuie
sa fie moale(dedurizata). Inconvenientul dat de apele care contin multe saruri se poate remedia adaugand apei de toaleta
borat de sodiu sau bicarbonat de sodiu.
Sapunul intrebuintat va trebui sa fie neutru, fara materii colorante si fara parfum. Aceste materii pot provoca iritatii si pot
crea o reactivitate speciala a pielii. Exista sapun moale pe baza de potasiu si sapun dur pe baza de sodiu. Acesta din urma
este potrivit pentru toaleta. Sapunurile moi pot irita pielea. Cele mai bune sunt cele care au la baza uleiuri vegetale, miere
si glicerina.
Toaleta corpului se face prin baie cu apa si sapun. Baia va avea temperatura de 35-37 grade celsius, ea putandu-se face
seara sau dimineata. Baia intre 15-20 grade este tonica. Baia calduta intre 25-35 grade este sedativa. Baia calda de 35-40
grade mareste activitatea inimii. Dupa baie se vor evita frictiunile prea energice, ele putand leza stratul cornos.
Se recomanda baia de doua ori pe saptamana. Daca se face mai frecvent, se usuca pielea, suprimandu-se apararea
impotriva agentilor patogeni. Bineanteles este vorba de igiena corpului in general si nu fata de maini, picioare, sau
regiunile ano-genitale, care trebuie spalate zilnic. Baia care se prescrie in scop terapeutic se poate modifica prin adaos de
amidon(200-300g), sulf si alte substante, indicate dupa efectele pe care le dorim sa le realizam, sau putem face bai cu
plante balneologice.
Baia de aer si soare are o influenta favorabila asupra pielii si a organismului in general, stimuland toate procesele
metabolice. Baia de soare, atat de binefacatoare, trebuie practicata cu masura, exagerarea ei putand deveni periculoasa.