Modificari genetice in

sport

Dopajul
Istoricul dopingului in sport ne duce cu mii
de ani in urma, la romani, cand in cursele
de cai se administra atat calului cat si
calaretului un amestec de alcool cu miere
in scopul cresterii randamentului.
Prima definitie a dopingului s-a dat in
1963 ca reprezentand folosirea unor
substante de sinteza in scopul cresterii
artificiale a randamentului in competitie si
care pot aduce prejudicii sanatatii si eticii
sportive.

Modificari geneticegeneralizare
Acestea reprezint singura categorie de
mutaii care afecteaz structura ADN i
anume, n mod obinuit, ele determin
modificri n structura codului genetic. n
funcie de modul cum se produce aceast
modificare, mutaiile genice se produc
prin: substituiri ale unei perechi de
nucleotide prin alta, prin adiii (adugiri)
ale unei noi perechi de nucleotide sau prin
deleii (pierderi) ale unei perechi de
nucleotide.

 Deleiile (pierderile), ca i
adiiile (adugirile) unei perechi
de baze, schimb complet
secvena aminoacizilor, deci
structura proteinei, deoarece
modific citirea codonilor
pornind de la punctul n care s-a
produs mutaia.

 Mutaiile genice reprezint cea

mai important surs de noi
caractere. Efectul lor genetic
const, de fapt, n adugarea de
noi alele (noi expresii) ale unui
locus i, deci, mbogirea
patrimoniului ereditar al
indivizilor i populaiilor.

Utilizarea modificarilor genetice-forma de

dopaj pentru atletiidin viitor sau prezent

Odata cu aparitia primelor competitii sportive, a

aparut si tentatia de a trisa pentru a ajunge la
glorie. De multe ori aceste modalitati de a trisa au
fost descoperite si aplicate cu ajutorul medicilor.

Terapia genetica functioneaza pe baza principiului

introducerii mai multor copii ale unei anumite gene
in organism. Aceste copii, cunoscute drept
"transgene" pot suplini disfunctionalitatea anumitor
gene sau pot regla activitatea acestora in
organism.

In ceea ce priveste lumea sportului,

principala transgena ce ar putea fi folosita
pentru imbunatatirea performantelor
atletice este gena eritropoietinei (EPO - un
hormon care regleaza producerea de
globule rosii in sange, celule ce
oxigeneaza sangele si maresc capacitatea
de efort a organismului) conform lui Jim
Rupert, un expert anti-doping de la
University of British Columbia.

Inducerea in organism a unui surplus de

eritropoietina este considerata dopaj si este
interzisa. Insa aceste interdictii nu pot fi
aplicate decat in cazul in care exista metode
de testare care pot distinge intre
eritropoietina produsa in mod natural in
organismul atletului si eritropoietina sintetica
introdusa in organism prin consumarea unor
pastile.
Dar exista si alte variante pentru sportivii
care incearca sa se dopeze. Ca si EPO,
factorul vascular endotelial de crestere (VEGF
- o glicoproteina) are rolul de a mari productia
de globule rosii si astfel imbunatateste
oxigenarea tesuturilor in conditii de efort.

 In practicile de dopaj genetic, ultima frontiera a

fraudelor din lumea sportului, se introduce in corpul

unui atlet un ADN strain, continand anumite gene
specifice, prin intermediul unui vector viral (un
virus inofensiv, utilizat doar pentru a contine si
transporta gene in interiorul unei celule).

Prin actualele tehnici indirecte, costisitoare si

care necesita mult timp, acest tip dedopingeste

foarte dificil de identificat. Tocmai de aceea,
cercetatorii germani au dezvoltat un test simplu si
rapid, bazat pe o banala analiza de sange: un
examen in masura sa detecteze ADN-ul strain
prezent in sangele periferic.