Generarea suprafetelor

Suprafetele, din punct de vedere al

generarii lor, pot fi suprafete geometrice
(teoretice) si suprafete reale (prelucrate), ce
apartin in mod real pieselor materiale.
Obtinerea suprafetelor geometrice
reprezinta generarea teoretica a acestora, in
timp ce realizarea suprafetelor prelucrate
constituie o actiune concreta de generare a lor
prin aschiere pe masini unelte, si este
denumita generarea suprafetelor reale.
O suprafata geometrica poate fi generata
teoretic de o curba ce se deplaseaza in spatiu
dupa o lege anumita, schimbandu si sau nu

Curba care se
deplaseaza si care
genereaza suprafata
este denumita
generatoare(G), iar
traiectoria descrisa
de un punct
oarecare al ei M in
timpul deplasarii
este denumita
directoare(D)

Suprafata S astfel generata este locul

geometric al pozitiilor succesive ale
generatoarei G, in timpul miscarii dea
lungul traiectoriei directoarei D.
Spre deosebire de suprafetele
geometrice (teoretice), suprafetele
pieselor sunt suprafete reale si finite, cu
dimensiuni in diferite directii, avand insa
forme identice cu formele suprafetelor
geometrice corespunzatoare.

Procedeul tehnologic de generare prin

aschiere, prin care se genereaza suprafetele
prelucrate (reale) pe masinile unelte impune
existenta unei miscari relative intre taisul sculei
aschietoare si piesa semifabricat.
Avand in vedere cerinta principiului de generare a
suprafetelor reale pe masini unelte, ce consta in
necesitatea existentei miscarii genratoarei in lungul
directoarei,rezulta ca aceasta miscare reprezinta
tocma miscarea taisului sculei in lungul traiectoriei
directoarei.

In cazul general al generarii

suprafetelor reale pe
masinile unelte, muchia
aschietoare a taisului sculei
de generare materializeaza,
pe o anumita lungime a
sa,o portiune elementara a
curbei generatoare a
suprafetei .
Aceasta portiune a muchiei
aschietoare constituie
elementul generator al
suprafetei reale
(prelucrate), denumita
generatoare
elementara,GE .

Generatoarea elementara

Ea reprezinta portiunea abc din intreaga

muchie aschietoare AB a sculei, punctele
a,b,c fiind determinate de marimea
deplasarii sculei s, denumita avans si,
respectiv de marimea adancimii adaosului
de prelucrare, Ap.
Realizarea intregii curbe generatoare G se
obtine de generatoarea elementara GE,
prin deplasarea cu viteza Vg. In cazurile de
generare a suprafetelor reale (prelucrate)
prin procedeele de frezare si rectificare, ce
se vor considera particulare cazului
general, directoarea D se realizeaza intr
un mod particular de catre un alt element
generator al suprafetei denumit directoare
elementara, DE

 Directoare elementara

Deoarece la baza
constructiei si geometriei
partii active a sculelor
aschietoare sta
constructia si geometria
partii active a cutitului
simplu,schema de
generare a unei suprafete
reale
oarecare,corespunzatoare
cazului general,poate fi
considerata cea
prezentata in

Masinile unelte trebuie sa permita realizarea

simultana a fiecarei miscari in scopul generarii
unei suprafete reale (prelucrate) de o forma
data, deci, implicit ele trebuie sa permita
realizarea miscarilor impuse de legile cazului
respectiv de generare, ale caror traiectorii
reprezinta materializarea practica a celor doua
curbe necesare in generare.

Dupa cum s-a vazut, generarea suprafetelor

reale (prelucrate) necesita o miscare relativa intre
scula aschietoare (taisul sculei) si piesa
semifabricat) .
Miscarile necesare la generarea suprafetelor sunt:
miscari principale si miscari de avans.
Miscarea I a sculei aschietoare (exemplu:
mortezare,frezare) sau a piesei
semifabricat(exemplu:strunjire), in vederea generarii
suprafetelor reale, se numeste miscarea principala de
aschiere.
Miscarea principala poate fi:
- de rotatie (in cazul strunjirii frezarii gauririi);
- de translatie (in cazul rabotarii brosarii,
mortezarii).

Pe langa miscarea principala de aschiere este

necesara o miscare de avans II; aceasta
miscare poate fi executata de scula aschietoare
(la strunjire, rabotare pe masina de rabotat
longitudinal) sau de piesa - semifabricat (la
frezare, la masini de mortezat).
In timpul generarii suprafetelor, scula inlatura
adaosul de prelucrare de pe suprafata de
aschiat 3 a piesei semifabricat.

Suprafata 1 de pe care se
indeparteaza aschiile se numeste
suprafata de aschiere, iar suprafata 2
rezultata in urma prelucrarii se
numeste suprafata aschiata.

In procesul de prelucrare, scula aschietoare se

fixeaza pe masina unealta direct sau prin
intermediul port sculelor. Dupa modul de
utilizare in practica sculele aschietoare pot fi:
de strunjit
de rabotat de frezat
de brosat, etc.

Scule aschietoare

Din punct de vedere constructiv, orice scula aschietoare se

compune din doua parti, si anume:
- o parte de fixare A, numita si corpul sculei;
- o parte activa B, numita si capul sculei.
Pentru aschiere, partea activa trebuie sa aiba o forma
specifica schemei de aschiere, pe care o asigura elementele
sale constructive si geometrice care sunt: fete, taisuri si
fatete.
Se disting urmatoarele:
fete, taisuri si fatete:
- fata de degajare I, care executa asupra stratului de material
de aschiat forta necesara procesului de formare a aschiei si
care serveste apoi ca plan de alunecare pentru eliminarea
acesteia;
- fata principala de asezare II, orientata in procesul de
aschiere spre suprafata de aschiere;

- fata secundara de asezare III, orientata spre

suprafata aschiata a piesei;
- taisul principal 1,care participa direct la formarea
aschiei si rezulta din intersectia fetelor I si II;
- taisul secundar sau netezitor 2, format de intersectia
fetelor I si III;
- fateta f, formata prin taierea fetelor de asezare si
degajare in vecinatatea taisurilor, cu rolul de a da
taisului o rezistenta mai mare si de a micsora frecarile
intre scula, aschie si piesa.
Unghiurile partii active.
Pentru a face o prezentare generala a principalelor
unghiuri ale partii active a unei scule aschietoare se
tine cont si de analogia care exista intre partea activa
a unei scule cu o frecventa mare de utilizare (ex: cutit)
si dintii altor scule aschietoare (ex: freza, burghiu,
tarod)

Scule aschietoare cu frecventa mare de

utilizare

- Scula aschietoare

Aschia se formeaza si se detaseaza prin

alunecare pe fata de degajare a sculei si ca
urmare a formei geometrice de pana a partii
active a sculei, definita de unghiurile acesteia
( ,, ) .

b) Tipuri de aschii
Dupa forma lor, aschiile pot fi:
- de rupere care se obtin, de regula, la prelucrarea
materialelor fragile, ca: bronzul ,fonta etc.
- de forfecare sau de fragmentare care se prezinta sub forma
unor elemente unite intre ele, avand o suprafata zimtata
pe partea cocava a aschiei. Se obtin la prelucrarea
metalelor dure si semidure.
- continue sau de curgere ce se obtin la prelucrarea otelurilor
moi, alamelor, etc.

Elementele regimului de aschiere:

Regimul de aschiere reprezinta totalitatea
parametrilor ce caracterizeaza desfasurarea
procesului de aschiere.In general, regimul de aschiere
cuprinde ca elemente principale: adancimea de
aschiere, avansul si viteza de aschiere (t, s, v).
Adancimea de aschiere:
se noteaza cu (t), este
masurata in mm si reprezinta distanta dintre
suprafata de aschiat si suprafata aschiata pe o
perpendiculara dusa pe aceasta din urma, adica
adancimea stratului de material indepartat de scula la
o singura trecere.
Cand adaosul de prelucrare (Ap) este mare se
vor realiza mai multe treceri (i). Daca adancimea de
aschiere este aceeasi, atunci numarul de treceri
rezulta din relatia:

Elementele regimului
Avansul se noteaza cu (s) si este marimea
de aschiere
deplasarii cutitului, efectuata in timpul unei
rotatii sau curse de aschiere, in scopul
indepartarii unui nou strat de aschii de pe
suprafata piesei.
Pentru strunjire avansul reprezinta distanta
parcursa de taisul cutitului in directia paralela cu
axa piesei in timpul unei rotatii complete a
piesei (mm/rot.).