Sunteți pe pagina 1din 22

ASPECTE LEGALE SI DE

BIOETICA ALE
TRANSPLANTULUI DE ORGANE,
TESUTURI SI CELULE
Asistent medical licentiat: Cristina Ionasiu-Rebreanu, Mariana
Radici
Asistent medical: Silvana Miscov, Ortan Cristina, Georgeta
Jepcea
Clinica de Oncohematologie si Transplant Medular, Spitalul
Clinic de Urgenta pentru Copii Louis TurcanuTimisoara

DEFINIREA TERMENILOR

Transplantul de tesuturi si/sau organe


umane reprezinta acea activitate medicala
complexa care, in scop terapeutic, inlocuieste
tesuturi si/sau organe umane compromise
morfologic si functional, din corpul unui
subiect uman cu alte structuri similare,
dovedite ca fiind sanatoase.
Prelevare - recoltarea de tesuturi si/sau
organe umane sanatoase morfologic si
functional, in vederea realizarii unui transplant.
Donatorul este subiectul in viata sau subiectul
in stare de moarte cerebrala, compatibil genetic
cu potentialul primitor care, in scop terapeutic,
doneaza tesuturi si/sau organe umane.
Primitor este subiectul care beneficiaza de
realizarea unui transplant.

SCURT ISTORIC AL TRANSPLANTULUI

1954 - primul transplant de rinichi realizat cu succes. Rinichiul a fost donat de fratele
geaman, transplantat celuilalt frate si a functionat timp de 8 ani.
1962 - primul transplant de rinichi de la un cadavru, iar transplantul a functionat timp de
aproximativ 2 ani.
1966 s-a realizat primul transplant hepatic, care a functionat 1 an.
Un punct de referinta in istoria transplantului mondial si in istoria medicinei in general o
reprezinta primul transplant cardiac, efectuat in anul 1967 de dr. Christian Barnard in
Africa de Sud.
1972 a fost aprobat Cardul Donatorului de Organe in toate cele 50 de state americane, card
ce permitea fiecarei persoane in varsta de peste 18 ani sa isi doneze organele.
1981 a fost realizat cu succes primul transplant de inima si plamani, organele functionand
pentru o perioada de 5 ani, iar un an mai tarziu s-a realizat primul transplant de inima
artificiala.
1983 - medicamentul imunosupresor Ciclosporina a fost aprobat de Food and Drug
Administration.
O premiera in istoria transplantelor a avut loc in anul 1986, cand inima unui cimpanzeu a
fost transferata unui copil (celebrul caz Baby-Fae), care a supravietuit timp de 20 de zile.
1989, a fost realizat primul transplant reusit de ficat, iar in 1996 s-a efectuat primul
transplant al unui ficat cadaveric, impartit in mai multe portiuni, la mai multe persoane.
In anul 2000, a fost realizata prima cultura de celule stem embrionare umane.

CONTROVERSE ETICE LEGATE DE TRANSPLANTUL DE ORGANE SI


TESUTURI (1)

Numarul persoanelor aflate pe listele de asteptare este cu mult mai mare decat numarul
posibililor donatori. De exemplu, conform United Network for Organ Sharing (UNOS), la
sfarsitul lunii octombrie 2004, peste 87.000 de persoane erau pe listele de asteptare pentru
un transplant, in timp ce sub 16.000 de operatii de transplant fusesera efectuate incepand
cu luna ianuarie a aceluiasi an.
Numarul redus al organelor disponibile pentru transplant ridica numeroase probleme de
natura morala si etica cu privire la procurarea si distribuirea acestora:

Ar trebui cei care au o sansa de supravietuire mai buna sa aiba prioritate fata de
ceilalti pacienti care asteapta un transplant?
Ar trebui parintii care au copii mici sa aiba prioritate?
Ar trebui cei al caror mod de viata (fumat, alcool, droguri, obezitate) dauneaza
sanatatii organelor sa aiba sansa la un nou organ?
Ar trebui sa fie oferite stimulente materiale sau nemateriale pentru a incuraja
donatia de organe?
Ar trebui cei care accepta donarea organelor persoanelor apropiate lor sa
primeasca compensare financiara?

CONTROVERSE ETICE LEGATE DE


TRANSPLANTUL DE ORGANE SI TESUTURI (2)

Ar trebui ca orice persoana care accepta sau nu donarea de organe sa afiseze acest mesaj
pe carnetul de conducere auto sau in documentele pentru impozitul pe venit?
Ar trebui sa fie folosita tehnica de creare a organelor pornind de la celulele stem?
Ar trebui considerat ca orice persoana isi da acordul pentru donarea de organe, cu
exceptia cazului in care specifica strict ca nu este de acord cu aceasta tehnica?
Este acceptabil ca cineva care a primit deja un transplant de organe sa mai primeasca
unul?
Merita dezvoltarea tehnicilor de transplant costuri atat de ridicate?
Ar trebui ca doar persoanele cu bani sa primeasca transplanturi, tinand cont de faptul ca
sunt extrem de scumpe?
Ar trebui ca politicile spitalelor sa permit recoltarea organelor de la pacientii ale caror
inimi inceteaza sa bata (non-heart-beating donors ? NHBD)?
Familia este stapana in deplinul sens al cuvantului asupra organelor persoanelor
apropiate?
Ar trebui ca persoanele care au avut in trecut tentative de sinucidere sa primeasca
organe pentru transplant?
Ar trebui ca prizonierii condamnati sa primeasca organe pentru transplant?

ASPECTE LEGALE ALE


TRANSPLANTULUI

LEGE Nr. 42 din 06.03.2008 privind transplantul de organe, esuturi i celule umane ,
Articolul 3
Principiile de baz n domeniul transplantului sunt:
a) protecia demnitii i identitii fiinei umane i garantarea fiecrei
persoane, fr discriminare, a respectrii integritii i altor drepturi i
liberti fundamentale n cazul transplantului de organe, esuturi i celule;
b) beneficiul terapeutic al recipientului prin oportunitatea transplantului de
organe, esuturi i celule de la un donator n via sau decedat exclusiv n
cazul in care nu exist metode terapeutice cu eficien comparabil;
c)
asigurarea calitii, prin respectarea standardelor i obligaiilor
profesionale, n orice intervenii n domeniul transplantului de organe,
esuturi i celule;
d) trasabilitatea, prin garantarea identificrii organelor, esuturilor i celulelor
destinate transplantului, n procesul prelevrii, stocrii i distribuiei, de la
donator la recipient i viceversa;
e) aprarea drepturilor i libertilor persoanei i prevenirea comercializrii
prilor corpului uman;
f) accesul echitabil al pacienilor la serviciile de transplant.

DONATORUL VS RECIPIENTUL

este informat referitor la natura


procedurii, la eventualele riscuri i
consecine; contientizeaz procedura i
eventualele riscuri;
este informat despre ilegalitatea
acceptrii unei recompense bneti
pentru donare i c este n drept de a fi
compensat pentru orice pagub (daun)
ce poate rezulta din procedura de
donare, inndu-se cont de anumite
cheltuieli sau pierderi care urmeaz a fi
rambursate;
nu este constrns n nici un fel s doneze
organe, esuturi sau celule;
contientizeaz faptul c i poate
retrage liber consimmntul pn la
nceperea procedurii de donare.
(Legea Nr. 42 din 06.03.2008 privind
transplantul de organe, esuturi i celule
umane , Articolul 18)

contientizeaz natura i riscurile


att ale procedurii de prelevare de
la donator, ct i ale procedurii de
transplant;
este informat despre faptul c
oferirea unei recompense pentru
donare sau constrngerea, cu
aplicarea
violenei
ori
cu
ameninarea de a o aplica, pentru
donarea de organe, esuturi sau
celule n scopul transplantului sau
n alte scopuri snt ilegale;
este informat despre faptul c
donatorul i poate retrage liber i
oricnd
consimmntul
pentru
donare.
(Legea Nr. 42 din 06.03.2008 privind
transplantul de organe, esuturi i celule
umane , Articolul 18)

CONSIMTAMANTUL
INFORMAT(1)

Legea diferentiaza situatia prelevarii de tesuturi si organe umane de la persoane in


viata de cele apartinand unor persoane decedate. Prelevarea de tesuturi si organe
umane in scop terapeutic se poate efectua de la persoane majore, in viata, cu
capacitate mintala deplina, numai daca nu exista un pericol pentru viata donatorului si
cu consimtamantul scris, liber, prealabil si expres al acestuia. Legea mai prevede
necesitatea controlului prealabil clinic si de laborator al donatorului. Consimtamantul
se da numai dupa ce donatorul a fost informat in prealabil de medic asupra
eventualelor riscuri si consecinte pe plan fizic, psihic, familial si profesional,
rezultand din faptul prelevarii. O prevedere importanta este aceea prin care se
interzice prelevarea de organe si tesuturi umane de la potentiali donatori minori,
precum si de la persoanele lipsite de discernamant, aflate in viata. Legea autorizeaza
totusi prelevarea de maduva osoasa si de la minori, dar numai in beneficiul fratelui
sau sorei acestuia. Potrivit prevederilor legale, prelevarea de maduva osoasa de la
minori se poate face numai cu consimtamantul fiecaruia dintre titularii autoritatii
parintesti sau al reprezentantului legal al minorului. Refuzul minorului impiedica
orice prelevare .

CONSIMTAMANTUL
INFORMAT(2)

In ceea ce priveste prelevarea de tesuturi si organe umane de la persoanele


decedate, aceasta se efectueaza potrivit legii, numai daca moartea
cerebrala a fost confirmata medical. Potrivit legii, prelevarea se face, in
acest caz, cu consimtamantul scris al membrilor majori ai familiei sau al
rudelor, in urmatoarea ordine: sot, parinte, copii, frate ori sora. In absenta
acestora, consimtamantul va fi luat de la persoana autorizata in mod legal
sa il reprezinte pe defunct. Daca donatorul decedat este minor, prelevarea
de organe si tesuturi se poate face numai cu consimtamantul scris al
parintilor sau al reprezentantului legal. Medicii care constata moartea
cerebrala, pe de o parte, si cei care efectueaza prelevarea sau transplantul
de tesuturi sau organe, pe de alta parte, trebuie sa faca parte din unitati
functionale sau servicii sanitare distincte. Medicii care au procedat la
prelevarea de tesuturi sau organe de la o persoana decedata sunt obligati
sa asigure restaurarea decenta a acesteia.

MOARTEA CEREBRALA (1)

Moartea cerebrala reprezint


pierderea ireversibila a functiilor
intregului creier, inclusiv baza
creierului. Este acceptata in
majoritatea
tarilor,
exceptie
facand, de exemplu, Japonia. Aici
moartea este acceptata doar ca
un proces social petrecut in timp
indelungat (minim 2 ani), in care
persoana decedata continua sa
faca parte din societate. Aceasta
este explicatia faptului ca exista
tari dezvoltate tehnologic in care
transplantul de tesuturi si organe
nu se practica sau, in cazul
Japoniei,
se
practica
dar,
implicand doar donatorii vii.

Centru- moarte cerebrala


Dreapta- stare vegetativa
Stanga- persoana sanatoasa

MOARTEA CEREBRALA (2)


Nu trebuie confundata moartea cerebrala cu moartea biologica. Din punct
de vedere juridic, moartea este considerata una singura, si anume cea
declarata din punct de vedere medical.

Moartea, din punct de vedere medico-legal, este cunoscuta in mai multe


feluri si anume:
a) moarte aparenta (functiile vitale sunt atat de mult slabite incat nu pot fi
percepute decat cu aparate speciale);
b) moarte clinica (functiile vitale au incetat fara sa se fi alterat inca structurile
in mod ireversibil; de aceea este posibil ca aceste functii sa fie reactivate
prin terapia intensiva si reanimare);
c) moarte biologica (se produce atunci cand organele vitale au intrat deja in
proces de alterare, adica a inceput procesul de necrozare al tesuturilor);
d) moarte cerebrala.

MOARTEA CEREBRALA (3)


Constatarea mortii fizice nu este obiectivul teologiei sau al filosofiei, ci tine de resortul
stiintelor medicale si juridice. Pana nu demult, era considerata moarta acea persoana
careia inima i-a incetat sa mai bata si careia ii lipsea respiratia. Datorita tehnicilor de
reanimare s-a ajuns la convingerea ca moartea este un proces si ca ea nu este in mod
necesar legata de incetarea batailor inimii. Moartea, ca incetare efectiva a vietii,
presupune:
1. oprirea inimii;
2. absenta respiratiei spontane;
3. moartea cerebrala.
Aceste trei conditii trebuie indeplinite concomitent si in totalitate, pentru a se evita erori
regretabile. Criteriile pe baza carora poate fi declarata moartea cerebrala, din punct de
vedere legal, sunt:
- examen clinic, alcatuit din: constatarea comei profunde, flasca, areactiva, absenta
reflexelor de trunchi cerebral (in mod special absenta reflexelor fotomotor si corneean);
- absenta ventilatiei spontane, confirmata de testul de apnee ;
- doua trasee EEG, efectuate la 6 ore, care sa ateste lipsa electrogenezei corticale.

CONSIDERATII RELIGIOASE LEGATE


DE TRANSPLANT

Punctul de vedere ortodox : Transplantul de tesuturi si de organe este una


din performantele practicii medicale, care transforma suferinta in
nadejdea prelungirii vietii. Este o performanta a stiintei si a practicii
medicale pe care Biserica o binecuvanteaza atata vreme cat, prin
transplant, se va reda viata normala unei persoane, fara insa a i-o ridica
alteia: nimeni nu trebuie ucis pentru ca sa traiasca altcineva. (BOR)
Biserica catolica accepta si priveste ca si crestinesc actul de donare de
organe
Cele mai mari sapte culte religioase din Romania si-au dat acceptul in
2007 privind transplantul de organe.
Exista si grupari religioase ai caror adepti nu accepta transplantul de
organe ,tesuturi sau celule.

SURSE ALTERNATIVE DE ORGANE(1)

Organe de la animale (xenotransplant)


Animalele sunt o sursa potentiala de organe. Experimentele de
transplante cu inimi de cimpanzeu sau ficat de porc au fost insotite cu
mare atentie de catre mass-media in trecut. Unul din contra
argumentele xenotransplanturilor a fost posibilitatea transferului de
bacterii sau virusuri animale la om, care ar putea produce epidemii,
mai ales ca pacientii sunt tratati cu imunosupresoare puternice. Unii
specialisti considera ca primatele, care sunt amenintate cu disparitia,
nu ar trebui sa fie furnizori de organe pentru oameni. Transplantul de
organe animale la oameni este considerat de unele religii si persoane
neetic, deoarece ar leza demnitatea umana, dar dorinta de a fi vindecat
si de a vindeca este foarte mare. In concluzie, xenogrefele vor deveni,
probabil, o sursa majora de organe, astfel incat transplantul sa se
extinda la mai multi pacienti si la o arie mai larga de boli, dar vor
ridica si mai multe probleme etice.

SURSE ALTERNATIVE DE ORGANE(2)

Organe artificiale
Acestea reprezinta o alta varianta potentiala de organe. Probleme etice pe care le implica folosirea
organelor artificiale fac referire la costurile extrem de ridicate pe care le implica si totodata la
eficacitatea acestora. Persoanele care ar primi organe artificiale ar putea avea nevoie de noi organe
artificiale in cazul in care mecanismele celor anterioare s-ar defecta.
Celulele stem
Celulele stem se pot specializa pentru a forma diferite tipuri de celule ce se gasesc in corpul uman.
Cercetatorii au mari sperante ca celulele stem vor putea fi folosite, intr-o zi, pentru a recrea intregul
corp uman. Obiectiile bioeticienilor fac referire mai intai la sursa acestor celule. In timp ce, celulele
stem pot fi gasite in corpul uman adult, aparent cele mai potente celule stem provin din primele
celule care alcatuiesc embrionul uman. Cand aceste celule sunt extrase, embrionul este distrus. Unii
considera acest fapt imoral si cer incetarea cercetarilor si a procedurilor medicale care distrug
embrionii umani aflati in procesul de dezvoltare.
Fetusi avortati
Acestia reprezinta o potentiala sursa de organe pentru transplant. Dezbaterile au loc asupra faptului
daca este moral sau nu folosirea organelor de la fetusi avortati in stadii tarzii ale sarcinii pentru
transplanturi care ar putea salva viata unui alt copil. Multe persoane cred ca aceasta metoda ar scuza
avorturile din stadiile avansate, pe care unii le considera imorale. O alta obiectie vine din partea celor
care cred ca incurajarea utilizarii organelor fetale avortate ar incuraja "cultivarea organelor" sau
metoda de concepere a unui copil cu intentia de a-l avorta pentru a-i folosi organele pentru
transplant.

POSIBILE STRATEGII PENTRU A


CRESTE NUMARUL DONATORILOR DE
ORGANE PENTRU TRANSPLANT (1)

Avand in vedere ca din corpul unei singure persoane decedate se pot obtine mai multe
organe care ar putea salva vietile a mai multor oameni, s-a incercat gasirea unor solutii
pentru cresterea numarului de donatori. Aceste eforturi de a convinge cat mai multe
persoane au starnit noi controverse si dezbateri. Exista cinci strategii in prezent care ar
putea fi folosite in viitor pentru a creste numarul organelor disponibile pentru transplant:
1. Educatia
Educatia reprezinta prima strategie propusa de multi pentru cresterea numarului de
organe de la cadavre. Eforturile educationale se bazeaza pe cresterea numarului de
persoane care isi dau acordul, inainte de moarte, pentru a deveni donator de organe. Alte
masuri educationale se refera la educatia familiilor atunci cand se afla in situatia de a-si
da acordul pentru donarea organelor persoanelor apropiate. Responsabilitatea sociala si
idea de "a oferi o noua viata" sunt argumentele utilizate de United Network for Organ
Sharing (UNOS) si de alte astfel de organizatii in scopul promovarii ideii de donare a
organelor persoanelor decedate.

POSIBILE STRATEGII PENTRU A


CRESTE NUMARUL DONATORILOR DE
ORGANE PENTRU TRANSPLANT(2)
2. Propria alegere
Cea de-a doua potentiala strategie pentru a creste donarea organelor
este propria alegere a fiecarei persoane. Astfel, fiecare persoana ar trebui
sa indice care ii sunt dorintele legate de donarea de organe dupa moarte,
posibil in scris, pe carnetul de conducere sau in documentele legate de
taxele de impozit. Cand o persoana moare, doctorii ar trebui sa urmeze
instructiunile lasate de persoana in cauza si sa nu tina seama de parerile
rudelor. Aspectul pozitiv al acestei metode este faptul ca pune accentul
pe conceptul de autonomie a individului legata de donarea organelor.
Propria decizie cere din partea pacientului un nivel foarte ridicat de
incredere in sistemul medical. El trebuie sa simta ca doctorii isi fac
datoria indiferent de optiunile lor asupra donarii de organe.

POSIBILE STRATEGII PENTRU A


CRESTE NUMARUL DONATORILOR DE
ORGANE PENTRU TRANSPLANT (3)
3. Consimtamantul informat
Acesta reprezinta cea de-a treia strategie pentru a creste donarea
organelor de la cadavre si face parte din politica celor mai multe tari
europeene. In aceste tari, organele persoanelor decedate sunt folosite
pentru transplant, cu exceptia cazului in care respectivele persoane
specifica sa nu doneze organele, inca din timpul vietii. Argumentele
pentru aceasta solutie sunt reprezentate de faptul ca este datoria civica
a fiecarei persoane sa isi doneze organele in momentul in care nu mai
are nevoie de ele (dupa moarte). De partea opusa, exista ingrijorari
legate de faptul ca acele persoane care, din motive religioase sau
culturale, aleg sa nu isi doneze organele dupa moarte, ar putea sa nu
poata comunica in timp real acest lucru, datorita barierelor legate de
limba, dificultatilor de transport sau in alte conditii speciale.

POSIBILE STRATEGII PENTRU A CRESTE


NUMARUL DONATORILOR DE ORGANE
PENTRU TRANSPLANT(4)
4. Acordarea de stimulente
Cea de-a patra strategie pentru cresterea numarului de donatori pentru transplante, aflata
inca in stadiul de proiect, este folosirea diverselor stimulente. Acestea pot lua mai multe
forme, fie materiale, fie nemateriale. Stimulentele aflate in prezent in dezbatere in SUA sunt:

Suportarea costurilor legate de funeralii si ajutarea astfel a familiei unei persoane care si-a
dat acordul pentru donarea organelor.

- Donarea in contul unei asociatii filantropice in numele persoanei decedate, care semneaza
pentru donare organelor.

- Oferirea unor stimulente ca recunoastere a gestului generos facut prin donarea organelor,
ca de exemplu, o placa memoriala.

- Oferirea unor stimulente financiare.

Unii bioeticieni considera ca toate aceste stimulente, chiar daca nu sunt legate direct de
avantaje financiare, raman insa coercitive si incorecte. Ei cred ca unele persoane vor fi
convinse sa isi doneze organele dupa moarte, in ciuda convingerilor lor contrare, daca o
asemenea oferta este suficient de atractiva. Un alt argument contra stimulentelor de orice
natura este faptul ca societatea ar trebui sa isi regandeasca valorile, spiritul comunitar si
altruismul atunci cand isi doresc cu adevarat sa doneze organele.

POSIBILE STRATEGII PENTRU A


CRESTE NUMARUL DONATORILOR DE
ORGANE PENTRU TRANSPLANT(5)
5. Recoltarea de organe pentru transplant de la prizonieri
Cea de-a cincea strategie pentru cresterea numarului de organe donate
dupa moarte este folosirea organelor prizonierilor care sunt supusi
pedepsei cu moartea. Unii considera aceasta solutie valabila doar in
conditiile existentei unui consimtamant existent prealabil. Majoritatea
bioeticienilor, insa, considera folosirea organelor de la prizonierii supusi
pedepsei cu moartea ca "imorala".

CONCLUZII

Din textele tuturor documentelor internationale referitoare la drepturile omului se


desprind cateva idei calauzitoare, cum ar fi: corpul omenesc este sacru, intangibil,
trebuie respectat, atat in timpul vietii, cat si dupa moarte si nu poate sa faca obiectul
nici unui comert.
Pentru a evita orice fel de atingeri ale drepturilor omului, in dreptul international, prin
intermediul unor organisme de specialitate s-au adoptat norme care stabilesc principiile
generale in conformitate cu care donarea de organe trebuie realizata, printre care cele
mai importante sunt: principiul respectarii demnitatii umane, al interzicerii oricaror
atingeri aduse acesteia, principiul anonimatului donatorilor, al gratuitatii etc.
Orice act prin care se efectueaza prelevarea unor organe din corpul uman viu, aducand
o grava atingere vietii si integritatii corporale omului, este sanctionat de Codul penal.
Pentru a se evita aceste consecinte, transplantul de organe trebuie conceput si realizat
ca un gest suprem de daruire a omului catre om, un act al unui om care, desi cu
drepturi inalienabile asupra corpului sau, este un membru al societatii si, prin aceasta,
poate aduce un serviciu semenului sau, dar in conditiile unei generozitati sanatoase si
rezonabile .

BIBLIOGRAFIE

Center of Bioethics, Ethics of Organ Transplantation, februarie 2004


Comisia National de Bioetic - Sectorul Biserica si Societatea al
Patriarhiei Romane, Transplantul de organe.
www.bioetica.ro
Revista Romn de Bioetic, vol. 6, nr. 3, iulie septembrie 2008
LEGE Nr. 42 din 06.03.2008 privind transplantul de organe, tesuturi si
celule umane publicata in Monitorul Oficial Nr. 81 art Nr : 273 la data
de 25.04.2008 ,data intrarii in vigoare : 25.10.2008.

VA MULTUMESC !