C1 ERGOTERAPIA IN

BIOINGINERIA REABILITARII

ATELIERE DE ERGOTERAPIE -TERAPIE

OCUPATIONALA

Ergoterapia
Ergon= MUNCA sau activitate fizica,
Terapie=TOATE MIJLOACELE /METODELE CARE

CONTRIBUIE LA VINDECAREA, RECUPERAREA,

COMPENSAREA UNOR FUNCTII DEFICITARE /
PIERDUTE

ERGOTERAPIE (ET) =TERAPIE PRIN

MUNCA/EXERCITIU

SEMNIFICATIA INTRINSECA (SUBSIDIARA) A

ET: REMUNERARE SI INSERTIE SOCIOPROFESIONALA A PACIENTULUI

Syn: praxiterapie, terapie artizanala

 -Program

medical cu finalitate sociala

ERGOTERAPIA:
-Se aplica bolnavilor cu deficiente de lunga

durata sau permanente, celor cu recuperare lenta

(BOLI CRONICE INVALIDANTE)

-Se adreseaza bolnavilor cu capacitatea de munca

pierduta partial, temporar, sau permanent.

-ET: Orice activitate fizica (si mentala) organizata

cu scop educational si social (terapeutic,

recreativ, productiv), dirijata de
medic/ergoterapeut

-Reprezinta (ca si Terapia Ocupationala): forme

prelungite si specializate ale kinetoterapiei

 PRINCIPII IN APLICATI
ET;

Antreneaza si corecteaza:

1 Aspecte fizice: se bazeaza pe MISCAREelement principal al RECUPERARII

- urmareste dobandirea unui bun echilibru
intre contractia-relaxarea muschilor, pentru
antrenare la munca si evitarea oboselii
- se bazeaza pe cresterea progresiva a
AMPLITUDINII, REZISTENTEI la efort si pe
COORDONAREA miscarilor articulare
2 Aspecte psihice
-infrangerea inactivitatii organismului
rezultate din lezarea integritatii fizice
-infrangerea starii de frica, redarea increderii
in fortele proprii, stimularea interesului si a
dorintei de cooperare
-permite exprimarea unei optiuni
vocationale/profesionale

3. Aspecte profesionale:
--scopul ET este: readaptarea la munca, lent, progresiv,
metodic(supravegheat) cu reluarea oricarei activitati de
baza
-nu obliga la reluarea meseriei avute anterior starii de boala
-reorientarea profesionala tine cont de aptitudinile
psihologice , fizice si vocationale ale individului
(testare/evaluare prin Comisii de specialitate)
CONCLUZIE: In comparatie cu kinetoterapia, activitatea prin
ocupatie si munca urmareste recastigarea integritatii
gestului util (finete, forta, siguranta, precizie, indemanare si
participare psihica).
4.Aspecte sociale:
-reinsertia sociala este conditionata de redobandirea
gestualitatii (autoservire, ingrijire, gospodarire etc ) si de
activitatea productiva
- ET urmareste stimularea /dobandirea gestualitatii in
vederea protezarii/manevrarii mijloacelor ajutatoare(proteze,
fotolii rulante)
-asigurarea mobilierului special, amenajarea locuintei, locuri
de munca protejate (adaptari care inlesnesc activitatea si
cresterea autonomiei) etc.
- interesul material (castigul pacientului) este un deziderat
final/secundar

CUNOSTINTE SI COMPETENTE ALE

ERGOTERAPEUTULUI
- anatomie, fiziologie, psihologie,(indrumator
sociologie,
pedagogie, kinetoterapie si de TEHNOLOGIA MUNCII
de
cariera):
(tehnici
si operatii de munca, cunostinte privind
uneltele, instrumentele si dispozitivele de lucru,
posibilitati de adaptare/ajustare speciala)
-experinta generala aplicata/individual sau in grup
restrans
-aplicarea programelor recuperatorii intocmite de
medic
-colaborarea cu echipa multidisciplinara
-interactiune permanenta cu familia si cu angajatorii
-respect si devotament fata de bolnav
-rabdare si tact profesional
-mentinerea unor evidente medicale scriptice clare
-evaluari clinice si functionale periodice obiective
-atributii profesionale in limita conferita de drepturile
pacientilor cu disabilitati

CADRUL ORGANIZATORIC:
-ERGOTERAPIA se poate organiza in:
-SPITAL( unitati sanitare):aplicare precoce in

vederea pregatirii pentru reluarea activitatii avute

anterior, sau reorientare profesionala catre alte
sectoare de productie

-UNITATI DE ASISTENTA SOCIALA:camine de batrani,

centre de asistenta medicala/sociala

-CENTRE SPECIALIZATE: ATELIERE/UNITATI DE ET. !!

-AMBULATOR :consiliere si adaptari care inlesnesc

munca la domiciliul bolnavului;

CONCLUZIE: Ergoterapia ambulatorie sau
ergoterapia institutionalizata.

Forme
de ERGOTERAPIE:
-ERGOTERAPIA SPECIFICA(ANALITICA):se

adreseaza deficitului functional propriu-zis.

Ex.Ocupatia care urmareste remobilizarea unui
segment dupa fractura, protezare, astfel ca
pacientul sa se poata hrani, spala, pieptana etc.

-ERGOTERAPIA NESPECIFICA(GLOBALA): prin

diversele ocupatii se adreseaza intregului

organism, pe care il educa sa participe la
limitarea consecintelor unor deficite functionale.

-ET functionala
-ET de orientare profesionala
-ET retribuita

ATELIERE
DE
-stabilirea obiectivelor si alegerea tipului de
ocupatii
ERGOTERAPIE:
-constituirea grupului de lucru
-stabilirea ritmului si a pozitiei de lucru
-asigurarea materiilor prime si a
utilajelor/uneltelor/instrumente lor de munca
-asigurarea unei ambiante optime (fonice,
climatice, luminoase, cromatice)
-stabilirea gradului de specializare(dobandirea
unui stereotip dinamic sau invatare permanenta)
-asigurarea securitatii muncii, EIP
-stabilirea tipului de responsabilitate
-stabilirea modului de remunerare, rezultat din
valorificarea produsului muncii

PRINCIPII GENERALE ERGOTERAPEUTICE:

-evaluarea restantului morfofunctional si a capacitatii de munca

-stabilirea obiectivelor recuperarii

-intocmirea programelor individuale
-imbinarea rationala a masurilor terapeutice, recuperatorii si
ergoterapeutice
-in prima faza bolnavul va lucra la o singura masina, o singura
operatie tehnologica pentru insusirea rapida a deprinderilor
necesare grabirii actului recuperator
-repartitia lucratorilor se face in functie de posibilitatile fizice si
intelectuale
-caracterul muncii prestate este progresiv
-este proscrisa impunerea muncii prin forta sau autoritate
brutala
-consilierea permanenta , interactiunea in grup, incurajarea si
caracterul competitional al muncii sunt benefice
-folosirea repetitiei si a instructiilor verbale pentru cei cu
probleme de memorie
-invatarea de noi tehnici (deprinderi ocupationale) prin
demonstratie, pantomima pentru bolnavii cu tulburari de
limbaj
-diviziunea muncii se face in functie de calificarea dobandita

MODIFICARI SOCIALE SI VOCATIONALE

NECESARE:

-Schimbarea locuintei la primul nivel pentru

cei care nu pot urca la etaj
-Largirea usilor(intrarea in locuinta, baie)
pentru a se permite intrarea cu caruciorul
-Adaugarea de bare de sustinere pentru a se
facilita urcarea/coborarea
-Asigurarea asistentei la domiciliu
-Schimbarea activitatilor profesionale
dinamice cu munci sedentare pentru cei cu
posibilitati reduse de deplasare
-Reproiectarea ariei de munca pentru bolnavii
cu carucior
-Educarea familiei pentru a nu intari
comportamentul de boala, dar nici pe cel de
optimism exagerat(neglijarea bolii).

PRINCIPII
ERGONOMICE:
Principii ale muncii simplificate:
-Depozitarea materialelor necesare intr-o singura
arie(centrala)
-Plasarea obiectelor/uneltelor necesare in ordinea folosirii lor,
inainte de inceperea activitatii propriu-zise
-Ocuparea pozitiei asezat cat mai mult posibil cu evitarea
ridicarilor non-necesare, a miscarilor de flexie, rasucire,
oprire
-Folosirea ambelor maini in timpul deplasarii de obiecte, sau a
mijloacelor mecanizate in cazul mutarilor grele (manevrare
de greutati mari ).
-Munca (activitatile manuale) se desfasoara de la stanga la
dreapta sau invers, evitand miscarile non-necesare ca de ex.
fata-spate
-Ritmul muncii va fi lent si constant
-Pauzele de odihna sunt frecvente (cel putin 10 min. la fiecare
ora), alternand secventele de munca grele cu cele usoare.
-Folosirea respiratiei lente si profunde cu expirul prelungit, in
timpul activitatilor care cer eforturi fizice mari

TEHNICI DE BAZA UTILIZATE IN

ET
Gestualitati extrase din diverse meserii:

-Olarit
-Prelucrarea lemnului(tamplarie,sculptura)
-Impletit (nuiele, papura, rafie)
-Tesut la razboi, gherghef
-Prelucrarea fierului(feronerie)
Aceste meserii sunt considerate de baza, fiind cele mai vechi
indeletniciri ale omului, fata de care orice individ ar putea
avea aptitudini naturale pentru executie, indiferent de
profesia avuta. Orice serviciu de ET ar trebui sa aiba
organizate astfel de tehnici de lucru (nu este necesar intreg
procesul de executie a meseriei, ci numai parti sau tehnici de
baza specifice) ca de ex:
-faramitarea si cernerea lutului
-amestecarea cu apa si framantarea
-intinderea lutului si baterea
-montajul lutului pe discul rotator
-modelarea cu degetele sau palmele
-gravarea vasului
-arderea
-decorarea artistica
NB !In functie de situatia concreta un pacient va avea indicate
1-2-3 tehnici, executate cu sau fara ajutor.

Activitati manuale
ergoterapeutice

TEHNICI COMPLEMENTARE: reprezinta activitati lucrative:

marochinarie, cartonaj, tipografie, computer, dactilografie,
ambalat, bucatarie, cofetarie, lacatuserie.
Se pot prescrie executii complete ale meseriei sau numai
secvente de lucru (gesturi, tehnici simple).
TEHNICI DE EXPRIMARE: preocupari cu caracter artistic
(artterapie) si cu rol de comunicare. Dintre acestea se
mentioneaza :desenul, pictura, sculptura, manipularea
marionetelor, muzica, scrisul, vorbitul, gestica expresiva etc.
TEHNICI RECREATIVE:
- sunt frecvent utilizate in pauzele dintre celelalte tehnici
- constau in jocuri distractive: sah, table, tennis de masa, jocuri
de carti, jocuri de societate
-sunt adaptate deficitului fiecarui pacient
TEHNICI SPORTIVE:
- au caracter recreativ si specificitate (pot fi selectate gesturi
care mobilizeaza specific un segment cu deficit)
- sunt utilizate jocuri sportive: badmington, tennis de masa,
golf, tras cu arcul, popice, inot, baschet sau doar parti ale
acestor jocuri ca de ex. aruncatul la cos, aruncat greutati,
saritul.

 In ET si TO moderna sunt utilizate trei tipuri de metode de

lucru:

1.METODE(ACTIVITATI) ESENTIALE (semnificative):

2.METODE(ACTIVITATI) NEESENTIALE(nesemnificative)
3.METODE AJUTATOARE:exercitii terapeutice, fizioterapie,
ortezare.

1.METODE ESENTIALE: activitatile semnificative trebuie

sa aiba obligatoriu un scop final, care trebuie sa fie
un produs concret, util, eventual vandabil.
Conditia de baza pentru utilizarea activitatilor
esentiale este interesul pacientului.
Teoretic, se considera ca foarte rar, o activitate
productiva ar putea trezi sentimente ostile: fiinta
umana are o natura ocupationala cu implicare
permanenta in activitati cu scop final, iar aceste
activitati sunt premisa sanatatii si a starii de bine.

Alegerea activitatilor trebuie sa tina seama de urmatoarele

conditii;
-sa aiba un scop direct
-sa se justifice pentru un anumit pacient si sa fie acceptata
-sa solicite o participare activa fizica si mentala
-sa realizeze recuperarea deficitelor prezentate de pacient
-sa dezvolte abilitati care sa mareasca performanta
-sa nu fie periculoasa (sa nu produca leziuni, sa nu polueze)
-sa fie variate, sa nu plictiseasca
-sa nu fie costisitoare
Se adauga alte doua conditii importante:
1.Activitatea sa fie adaptabila:l a conditia generala a
pacientului, pozitia de lucru, flexibilitatea materialelor si a
uneltelor de lucru, adaptarea facila la mediul de lucru si
mediul general
2.Activitatea sa fie gradabila(progresiva): sa permita
cresterea solicitarilor pe masura ce pacientul isi
imbunatateste capacitatea functionala. Progresia sau
gradarea activitatii are in vedere functiile de baza:
amplitudinea de miscare, forta, anduranta, coordonarea,
abilitatile perceptuale, cognitive si sociale.

EXEMPLE DE GRADARE A

ACTIVITATILOR:

EXEMPLE DE GRADARE A ACTIVITATILOR:

Pentru FORTA:
-schimbarea planului de lucru (cu si fara gravitatie)
-lucrul cu mansete de plumb din ce ce mai grele
-introducerea de scule/unelte din ce in ce mari/grele
PentruAMPLITUDINE:
-distantarea obiectelor de manipulat
-marirea dimensiunilor obiectelor / sculelor(pentru
prehensiune)
-repozitionarea echipamentului
Pentru ANDURANTA
-se creste durata de lucru
-schimbarea pozitiei de lucru(sezand-ortostatism)
Pentru COORDONARE:
-modificand viteza de lucru
Pentru SOCIALIZARE:
-initial lucreaza numai cu terapeutul, apoi cu 1-2 pacienti si
ulterior in grupul occupational constituit

2.METODE NEESENTIALE:
Activitatile din aceasta categorie nu au un produs
final al muncii, desi au un scop/obiectiv de realizat.
Astfel de activitati lucrative urmaresc antrenarea
fizica si mentala cu scopul:
-de a oferi scheme practice de miscare
- de a antrena abilitati sensoriale si motorii
- de a dezvolta capacitati perceptuale si cognitive
EXEMPLE DE ACTIVITATI NEESENTIALE:
1.Gestualitati de pregatire initiala:
-mutarea unor obiecte(forme si marimi diferite)
dintr-un loc in altul
-asamblarea de cuburi, piese de constructie,
-manipularea micilor instalatii de pe masa de
lucru:zavoare, comutatoare, chei, suruburi, clante
etc.
-impingerea cu piciorul a unor obiecte

2. Gestualitati sportive:
-aruncatul unei mingi cu una sau doua maini (directia
de sus, de jos sau din lateral)
-prinderea unei mingi
-lovirea unei mingi cu un baston
-miscari de fandare, miscari de box
-simularea vaslitului, pedalajului
3. Gestualitati din ADL-uri: au scop final dar nu si
produs final
-ridicat-asezat de/pe scaun
-apucat-lasat un pahar/cana
-intrat-iesit din baie
-spalat-barbierit-sters cu prosopul
-elemente din gestica mancatului, imbracatului
4.Gesturi de transfer:
-activitatea de transfer de pe pat pe scaun sau fotoliu
rulant
-de / pe scaunul de WC
-de / pe scaunul masinii
-oricare alta schimbare a pozitiei/locului