Sunteți pe pagina 1din 50

FORUM DE DEZBATERI

INITIAT DE

IRSCA GIFTED EDUCATION


ISJ CONSTANTA

5 APRILIE 2008
CUNOAŞTERE, CREATIVITATE,
COMUNICARE – PARADIGMĂ A
DIDACTICII MODERNE

“INVESTEŞTE ÎN EDUCAŢIE”

CAMPANIE DE PROMOVAE A
EDUCAŢIEI DE CALITATE ÎN
ŞCOLILE DIN ROMÂNIA
MODALITĂŢI DE INVESTIGARE A
COMPORTAMENTELOR CREATIVE
LA ADOLESCENŢII SUPRADOTAŢI

MATERIAL REALIZAT DE:


INST. DURAC VALENTINA
SCOALA “LUCIAN GRIGORESCU”
MEDGIDIA
I. Supradotarea şi creativitatea

 Creativitatea este văzută din ce în ce


mai mult ca o condiţie a supradotării
intelectuale sau talentului, pentru că acei
copii care sunt astfel, vor trebui să poată
“genera” ceva deosebit: o idee sau un
nou concept, un produs deosebit în orice
domeniu etc., ori acest fapt presupune o
relaţie strânsă între creativitate şi
aptitudinile mintale superioare.
I.1.Creativitatea I.2.Supradotarea

 Creativitatea este capacitatea de a produce lucruri care  Conform definiţiei cuprinsǎ în Raportul
sunt atât noi (adicǎ originale sau neaşteptate), cât şi eficiente Marland (SUA) copiii supradotaţi şi
(adicǎ folositoare sau care rezolvǎ probleme). Consultarea talentaţi sunt cei care sunt identificaţi de
celor câteva sute de definiţii ale creativitǎţii conduc la
concluzia cǎ noutatea, originalitatea şi valoarea teoreticǎ sau cǎtre persoane calificate profesional, care
practicǎ sunt dimensiuni esenţiale ale activitǎţii creatoare , de la posedǎ abilitǎţi demonstrate sau potenţiale
declanşarea acesteia pânǎ la finalizare. Aceste calitǎţi au fost ce aratǎ o mare capacitate de realizare în
atribuite şi aspectelor sau componentelor creativitǎţii. domenii ca intelectualul, creativitate,
 Creativitatea integrează in sine întreaga personalitate şi activitatea academicǎ, capacitatea de lider
activitate psihică a individului, iar, la rândul ei, se sau in artele teatrale şi vizulale şi care din
subsumează şi integrează organic în structurile de acest motiv necesitǎ activitǎţi sau servicii
personalitate devenind astfel una dintre dimensiunile cele speciale ce nu sunt oferite de obicei de cǎtre
mai complexe ale personalităţii.
şcoalǎ.
 Creativitatea - dimensiune de sine stătătoare a personalităţii,
integrată organic în ea.  Termenii “dotat”, “superior dotat”,
“supradotat” au fost adoptaţi mai recent de
 După Guilford (1951), personalitatea creatoare se distinge limba românǎ prin traducere din limba
prin: fluiditate, flexibilitate, originalitate, elaborare, francezǎ.
sensibilitate faţă de probleme, capacitate de redefinire.

 După Taylor (1964), anumite trăsături ale personalităţii, cum


 Cei trei termeni au intrat în registrul
ar fi lipsa de îngâmfare, toleranţa faţă de situaţiile ambigui, conceptual al psihologiei în urma analizelor
încrederea în propria activitate creatoare, sunt definitorii statistice a scorurilor rezultate din
pentru personalitatea creatoare. aplicarea testelor de inteligenţǎ.
 În calitate de oameni de ştiinţă productivi apar cel mai 
adesea cei care au o personalitate puternică, emoţionalitate
Deşi aceste praguri diferǎ sensibil în
stabilă, rezistenţă la presiunile conformiste, autoconducere analizele statistice elaborate de diverşi
elevată, nevoie crescută de independenţă, gândire abstractă. autori, este evident faptul cǎ între
 Persoanele înalt creatoare se descriu şi sunt descrise de alţii segmentele “dotat”, “superior dotat” şi
ca inventive, independente, neinhibate, versantile, entuziaste. “supradotat” existǎ decalaje semnificative
 În contrast, persoanele mai puţin creative se descriu ca pentru praxisul educaţional.
dispunând de un bun caracter, de preocupări pentru semeni,
ca încrezătoare în convenţionalitate.
Definirea excelelenţei intelectuale prin referire la scorul obţinut la un test de inteligenţǎ a
permis operarea unor diferenţieri nu numai între populaţiile cu niveluri de dotare medii şi, respectiv,
supramedii, ci şi în interiorul catogoriei de indivizi cu potenţial intelectual supramediu. Subsegmentele
astfel conturate sunt desemnate prin termenii “dotat”, “superior dotat” şi “supradotat“, iar pragurile
dintre aceste segmente diferǎ sensibil de la autor la autor.
Rezultatele analizelor statistice propuse de J.M.Dunlop şi F.Gagné sunt prezentate în urmǎtoarele tabele
(Carmen Creţu, 1997):

Categoria Abaterea standard Q.I. Frecvenţa în populaţia şcolarǎ


probabilǎ
1. Dotaţi 1-1,5 şi peste 116-135 şi peste 1 la 10-15

2. Superior dotaţi 2-2,5 şi peste 132-140 şi peste 1 din 40-160


3. Supradotaţi 4,5-5 şi peste 172- 180 şi peste 1 din 10000 – 100000

Tabel 1. (J.M.Dunlop)

Subsegmentele Q.I. % Abaterea Frecvenţa


standard
1. Dotat liminal 112 – 115 15 – 20 % +1 1 din 5 sau 6
2. Dotat moderat 125 – 130 2–4% +2 1 din 35 (+10)
3. Dotat superior 140 – 145 0,001 – 0,003 % +3 1 din 600 (+300)
4. Dotat excepţional 155 – 160 0,00002% +4 1 din 50000 (+ 10000)

Tabel 2. (F. Gagné)


 În aceeaşi ordine de idei , Getzels şi Jakson afirmă că un nivel
mai înalt al creativităţii poate compensa un coeficient de
inteligenţă mai puţin ridicat în ceea ce priveşte reuşita şcolară,
fapt care prin extensie ar putea duce la concluzia că atât
creativitatea , cât şi inteligenţa au aproximativ aceeaşi pondere în
condiţionarea reuşitei academice. Aceleaşi studii despre cei
“foarte inteligenţi şi înalt creativi” permit să se presupună că
“numai cei cu un foarte înalt coeficient de inteligenţă sunt
supradotaţi”; cercetările ulterioare au dus la includerea creativităţii
în noţiunea de supradotare şi talent, ca una din componentele lor.

 După Sternberg (2005, p. 255) evaluarea activităţii şi produselor


creative ale celor supradotaţi trebuie să vizeze “perfecţiunea ,
raritatea, productivitatea, demonstrabilitatea şi valoarea socială”,
M. Roco consideră că “principalul termen definitoriu al creativităţii
este originalitatea rezultatelor”(Roco, M.,1979, p. 231).

 Torrance (1979) consideră că va trebui să acceptăm inteligenţa ca


fiind “complementară creativităţii” şi reprezintă, prin produse
originale, nivelul extrem şi valoros de manifestare a intelectului
(Landau, 1979).
I.3. Modele ale excelentei intelectuale

Conform concuziilor formulate de Creţu C. în lucrarea Psihopedagogia


succesului, putem formula un cadru referenţial al excelenţei intelectuale ce
constituie punctul de plecare pentru construcţia modelului succesului global.
Excelenţa intelectualǎ constǎ în:

-interacţiunea dintre “trei categorii de trǎsǎturi umane- inteligenţǎ generalǎ


supramedie, înalt nivel al angajǎrii în sarcinǎ şi niveluri înalte ale creativitǎţii”
(Renzulli)
 în acest sistem distingem trei arii importante: familia, şcoala şi
grupul de prieteni (Mönks)

 aceste trǎsǎturi funcţioneazǎ într-un sistem al influenţelor corelate


dintre lumea internǎ a individului şi mediul sǎu înconjurǎtor (Landau);

 conceptul de dotare intelectualǎ înaltǎ nu este sinonim cu talentul


intelectual, acesta din urmǎ fiind o formǎ de manifestare a excelenţei
intelectuale recunoscutǎ şi valoriazatǎ social (Gagné);

 în aprecierea şi cultivarea excelenţei intelectuale trebuie sǎ se ia în


consideraţie existenţa unor inteligenţe multiple (Gardner).
I.3.1.Modelul excelentei propus de E. Landau

 În cadrul modelului interactiv al excelenţei, creativitatea


este axa centralǎ.
 Conceptele cheie ale modelului interactiv sunt:
atitudine creativǎ, motivaţie pentru creativitate,
personalitate creativǎ, produs creativ, proces creativ,
comportament creativ şi gândire creativǎ.
 Toate aceste concepte desemneazǎ aspecte ale
excelenţei intelectuale. Dintre ele, comportamentul
creativ este cel ce integreazǎ, în viziunea autoarei,
direcţiile separate artificial de cercetarea creativitǎţii.
 Comportamentul creativ este descris în strânsǎ
legǎturǎ cu atitudinea creativǎ faţǎ de mediul de viaţǎ
general. Un astfel de comportament exprimǎ în esenţǎ
capacitatea de a-ţi autotesta zilnic propriile limite, de a
crea noi posibilitǎţi în acelaşi cadru de viaţǎ, împotriva
anxietǎţilor, incertitudinilor şi a vulnerabilitǎţilor.
I. 2. Supradotarea şi mediul socio-familial
 Cele mai multe cercetări, în special în domeniul educaţional, găsesc o corelaţie semnificativă
statistic între clasele sociale (sau profesiile cu statut ridicat) şi inteligenţă.

 Aproape toate cercetările în domeniul abilităţilor superioare găsesc o foarte înaltă corelaţie între
supradotare – indiferent prin ce mijloc a fost descoperită – şi mediul socio-familial favorabil (sau
statutul socio-economic al părinţilor, profesia şi nivelul cultural al tatălui etc. Se ştie că prin studii
de tip longitudinal făcute pe cohorte de copii supradotaţi, extrase din diferite grupuri sociale, zone
geografice, contexte culturale etc., este posibilă, prin analiza factorială, evidenţierea:
 pattern-urilor (relative) specifice supradotării (excepţionale sau medii);
 diferenţelor probabile între sexe;
 dependenţei supradotării de mediul ambient, şcolar, extrafamilial, de locul de rezidenţă (urban sau
rural), zonă geografică sau apartenenţă socio-culturală;
 reperelor care fac posibile prognoze asupra realizărilor pe planul creativităţii;
 factorilor care pot duce la definiţii mai valide ale supradotării, inclusive ale tipurilor (domeniilor de
manifestare ale acesteia sau talentului);
 stabilităţii în timp a caracteristicilor definitorii ale supradotării la impactul cu variaţiile mediului
care-l influenţează pe copil, la vârste diferite, spiritual şi fizic.

 Factorii de mediu vor avea întotdeauna o influenţă hotărâtoare, prin ponderea, tipul,
momentul şi conţinutul acţiunii asupra individului cu o anumită dotare ereditară,
producând efecte maxime, medii sau chiar negative, în funcţie de adecvarea lor cu
cerinţele celui asupra căruia acţionează şi în corelaţie directă cu factori nonintelectuali ai
succesului, printre care cei motivaţionali au un rol hotărâtor.

 Iată de ce unii autori, având ca reper frecvenţa statistică ridicată a cazurilor de copii
supradotaţi proveniţi din familii favorizate, pot afirma prin opoziţie,, dar hazardat , că
“modelul geniului de origine modestă este rar”. (M. Jigău, 1994, p. 80)
I.3. Supradotarea şi sexul
 Studiile asupra fetelor supradotate sunt rare (probabil, datorită multor prejudecăţi care
sunt încă şi unui anumit “rasism masculin”) (Jigău, M. 1994, p. 81); aceste puţine
cercetări făcute au evidenţiat însă următoarele situaţii specifice:
 părinţii lor erau relativ în vârstă;
 părinţii lor erau cu o inteligenţă peste medie cu diverse preocupări şi interese culturale;
 fetele supradotate se iddentifică, mai ales cu taţii;
 au o mare nevoie de independenţă şi autonomie şi luptă să şi-o capete şi să o menţină;
 fetele upradotate sunt cititoare îndârjite, au rezultate şcolare foarte bune, dar adesea
ccu excepţia matematicii ;
 au hoby-uri, scriu versuri şi au inventat jocuri şi jucării când erau mici şi semnificativ
mai mult decât media populaţiei covârstnice, obişnuite;
 au calităţi de lider;
 au uneori sentimente de insecuritate.
 prezinta fenomene de disincronie (faptul că tinerii precoci intelectual prezintă o serie ce
caracteristici de dezvoltare specifice, constând într-o heterogenitate în timp între
dezvoltarea intelectuală, afectivă, psihomotorie şi grafomotorie. A ignora aceste fapte -
adică decalajul între maturitatea intelectuală, pe de o parte, şi maturitatea afectiv-
emoţională, socială etc., pe de altă parte-, înseamnă a-i expune pe copiii supradotaţi nu
doar la riscuri educative, ci şi la desocializare. ( Jigău, M. 1994).
 În majoritatea acestor studii, autorii tind să fie de accord că nivelul intelectual al
băieţilor şi fetelor este în general superpozabil; totuşi, numeric sunt mai mulţi băieţi
supradotaţi decât fete. Terman găseşte raportul 116 băieţi supradotaţi la 100 fete
supradotate. Acest fenomen ţine de faptul că rezultatele obţinute de băieţi la testele de
inteligenţă prezintă o mai mare dispersie decât la fete, care se comportă ca un grup mai
omogen: de pildă, în grupul de copii care depăşesc coeficientul intelectual de 125, de
regulă, proporţia este de 120 de băieţi la 100 de fete acestea având o capacitate de
adaptare la regimul şcolar mai mare decât băieţii, precum şi facilităţi la nivelul expresiei
orale şi scrise.
II. Caracteristicile psihocomportamentale ale copiilor
supradotaţi şi/sau talentaţi

Carmen Creţu (1997) considerǎ cǎ lui Terman i se atribuie nejustificat


de exclusivist asimilarea excelenţei intelectuale cu inteligenţa generalǎ
supramedie, deoarece – considerǎ autoarea – nu s-au fǎcut referiri şi la
studiile sale de mai târziu, în care susţinea importanţa factorilor de
personalitate, în primul rând a motivaţiei, şi în care acesta afirma cǎ :
“abilitatea intelectualǎ înaltǎ este în primul rând o chestiune de grad, de
profunzime şi mai puţin de gen şi cǎ individul înalt abilitat este mai senzitiv,
mai receptiv şi are trebuinţe cognitive şi socio-afective specifice şi mai
intense decât individul obişnuit. ” (C. Creţu, 1997, p. 231)
În lucrarea “Psihopedagogia succesului” Carmen Creţu prezintǎ trei
studii sintezǎ (A, B, C) în care sunt concentrate principalele concluzii ale
investigaţiilor realizate pe aceastǎ temǎ în ultimii 15 ani. Selecţia a urmǎrit sǎ
ofere modalitǎţi diferite de creionare a profilurilor psihocomportamentale şi,
în acelaşi timp sǎ rliefeze urmǎtoarele realitǎţi cu importante implicaţii
pedagogice:
 corelaţia dintre caracteristicile cognitive şi afective;
 interdependenţa dintre caracteristicile psihocomportamentale, pe de o parte,
şi trebuinţele cognitive şi afective, pe de altǎ parte;
 necesitatea unei asistenţe psihopedagogice speciale, obiectualizatǎ în
principal în trasee curriculare diferenţiale şi individualizate.
 Analizând constatǎrile unui mare numǎr de cercetǎtori din zone culturale
etnice diferite, constatǎri effectuate asupra caracteristicilor dotǎrii înalte
manifestateîn copilǎrie, Walberg, Rasher şi Hase (1978) au consemnat
convergenţele maxime de opinii asupra caracteristicilor definitorii:
Analizând constatǎrile unui mare numǎr de cercetǎtori din zone culturale
etnice diferite, constatǎri effectuate asupra caracteristicilor dotǎrii înalte
manifestate în copilǎrie, Walberg, Rasher şi Hase (1978) au consemnat
convergenţele maxime de opinii asupra caracteristicilor definitorii:
1. Domeniul cognitiv
 a. inteligenţa superioarǎ mediei
 b. capacitatea înaltǎ de concentrare
 c. perseverenţa de concentrare
 c. perseverenţa
 d. calitǎţi de comunicare cum ar fi precizia şi expresivitatea
2. Domeniul afectiv-atitudinal
 a. senzitivitatea generalǎ mǎritǎ
 b. optimism
 c. calitǎţile carismatice
 d. receptivitatea faţǎ de perceptele morale

Condiţiile depistate cel mai frecvent în mediul educaţional familial al copiilor


caracterizaţi prin aceste trǎsǎturi sunt urmǎtoarele:

 susţinerea moralǎ-afectivǎ a copiilor de cǎtre pǎrinţi;


 dezvoltarea într-un mediu format preponderent din adulţi;
 influenţa semnificativǎ a unor persoane eminente sau capabile de
performanţǎ profesionalǎ sau intelectualǎ;
 încurajarea eforturilor copiilor de cǎtre profesori.
Într-un studiu de sintezǎ centrat pe specificul predǎrii în şcoalǎ pentru copilul
excepţional dotat intelectual, deci cu referire la segmentul aptitudinal extrem
superior, Wallace (1983) a detaşat trei modalitǎţi psihocomportamentale
specifice:

1. Sentimentul de a fi diferit de colegii de vârstǎ, prin ideile emise într-un domeniu


oarecare, prin interesele dezvoltate mai profund, mai variat, mai nuanţat.

2. Povara înaltei senzitivitǎţi. Sesizând un pericol specific numai acestei populaţii


şcolare, pericol care ar justifica prin el însuşi dreptul la asistenţǎ psihopedagogicǎ
specială din partea societǎţii , autorul afirmǎ; “copiii supradotaţi au probleme de
supravieţuire în plus, tocmai pentru cǎ sunt excepţionali” (C. Creţu, 1997, p 137).
Analizând aceastǎ caracteristicǎ, Carmen Creţu (1997) considerǎ cǎ se poate avansa o
ipotezǎ explicativǎ, eliberatǎ în urma datelor obţinute prin analizarea unor cazuri
asemǎnǎtoare. Problemele acestor copii pot fi intelectuale, sociale sau emoţionale, la fel
ca la toţi ceilalţi copii de vârstǎ comparabilǎ, dar la ei se manifestǎ mai intens, mai
profund, mai dureros. Devansarea nivelurilor menatale de vârstǎ, intelectualitatea
prematurǎ nu sunt însoţite de aceeaşi precocitate emoţionalǎ şi fiziologicǎ.

3. Aptitudine excepţionalǎ pentru învǎţare, în general. Ritmul rapid de învǎţare şcolarǎ şi


socialǎ face din copilul supradotat intelectual un candidat sigur la experienţa plictiselii,
care conduce, în esenţǎ la o involuţie faţǎ de posibilitǎţile personale, dacǎ nu sunt oferiţi
stimuli cognitive şi afectivi compensatori. Substimularea se exprimǎ nu numai prin
frustrarea de la o varietate informaţionalǎ, ci şi prin neimplicarea nivelurilor mai
profunde de înţelegere şi simţire.
II.1.Sugestiile pentru conceperea unui program educaţional pe
mǎsurǎ graviteazǎ în jurul urmǎtoarelor practici:

 observarea sistematicǎ a modului/stilului de învǎţare al


copilului;
 conceperea unui mediu adecvat învǎţǎrii în ritmul şi
stilul personal al copilului;
 încurajarea formulǎrii de întrebǎri şi autointerogǎri;
 autoorganizarea materialului de studiu dupǎ o schemǎ
personalǎ;
 autoplanificarea şi autodozarea timpului necesar
studiului;
 autoevaluarea rezultatelor obţinute;
 antrenarea în rezolvarea unor probleme reale de viaţǎ.
Analizând o vastǎ literaturǎ axatǎ pe evoluţia
psihocomportamentalǎ a copiilor cu aptitudini intelectuale înalte,
L.K.Baska a înaintat urmǎtoarele seturi de tr ǎs ǎturi dominante
prin frecvenţa şi intensitatea manifest ǎrii:
1.Cognitive

 a. aptitudini în utilizarea simbolurilor


 b. putere de concentrare a atenţiei
 c. memorie superior dezvoltatǎ
 d. dezvoltarea precoce a vocabularului
 e. curiozitate
 f. preferinţǎ pentru activitatea independentǎ
 g. interese academice multiple
 h. capacitatea de a elabora idei originale

2. Afective şi caracteriale

 a. simţul dreptǎţii
 b. altruism
 c. urmǎrirea unor idealuri
 d. simţul umorului
 e. Hipersenzitivitate
 f. preocupare precoce pentru fenomenul morţii
 g. perfecţionismh. niveluri înalte de energie, vitalitate
 h. ataşamente şi angajare personalǎ puternice
 i. sensibilitate artisticǎ
 Exprimând unele din aceste trǎsǎturi în
comportamente specifice activitǎţii în clasă,
autorul face câteva recomandǎri legate de
programele educaţionale.
 În tabelul urmator sunt redate în corelaţie
unele comportamente tipice elevilor dotaţi
din nivelurile gimnazial şi liceal, aşa cum
decurg adesea din observaţiile profesorilor,
cu recomandǎrile generale de intervenţie
curricularǎ diferenţiatǎ:
II.2.Identificarea, inventarierea şi clasificarea
caracteristicilor psihocomportamentale

ale indivizilor dotaţi şi talentaţi, precum şi schiţarea unor portrete psihologice


corespunzǎtoare diferitelor etape de vârstǎ cronologicǎ au înregistrat o
frecvenţǎ crescândǎ în literatura de specialitate.

Ipotezele lui Terman formulate cǎtre sfârşitul carierei sale au


beneficiat în timp de diverse confirmǎri teoretice şi experimentale şi au
fost completate cu numeroase alte observaţii despre trǎsǎturile
psihocomportamentale specifice acestui segment populaţional. Ultimele
studii ale autorului au reprezentat un important cadru de referinţǎ pentru
toţi autorii de mai târziu, atunci când au abordat problema profilurilor
psihocomportamentale.

Prin selecţia realizatǎ de Carmen Creţu au fost oferite modalitǎţi


diferite de creionare a profilurilor psihocomportamentale şi, în acelaşi
timp, au fost reliefate unele realitǎţi cu importante implicaţii pedagogice:

 corelaţia dintre caracteristicile cognitive şi afective;


 interdependenţe caracteristicile psihocomportamentale, pe de o parte, şi
trebuinţele cognitive şi afective, pe de altǎ parte;
 necesitatea unei asistenţe psihopedagogice speciale, obiectualizatǎ în
principal în trasee curriculare diferenţiate şi individualizate.
II.3.Caracteristici ale copiilor supradotaţi şi/sau talentaţi
(Barbe, Renzulli, 1975)

 În mod tipic aceştia învaţǎ sǎ citeascǎ de timpuriu şi cu o mai bunǎ înţelegere


a nuanţelor limbii. Mai mult de jumǎtate dintre copiii supradotaţi şi/sau
talentaţi au învǎţat sǎ citeascǎ înainte de intrarea în şcoalǎ. Toţi aceşti copii
citesc mai mult, mai repede şi au un vocabular mai bogat decât alţii.
 Achiziţioneazǎ deprinderile de bazǎ mai bine, mai repede şi cu mai puţin
exerciţiu.
 Sunt mai capabili sǎ construiascǎ şi sǎ utilizeze abstracţiuni decât colegii lor
de vârstǎ.
 Sunt mai capabili sǎ observe şi sǎ interpreteze coduri nonverbale şi sǎ tragǎ
concluzii, care altor copii ar trebui sǎ li se explice.
 Sunt mai puţin dispuşi sǎ accepte totul pe încredere, cǎutând ei înşişi
rǎspuns la întrebǎri de tipul: de ce? şi cum?
 Au o mai bunǎ abilitate de a lucra independent, de la o vârstǎ mai micǎ şi
pentru perioade mai mari de timp decât alţi copii.
 Au perioade mai lungi de concentrare susţinutǎ a atenţiei decât alţii.
 Adesea au interese atât foarte focalizate, cât şi foarte largi.
 Au adesea atât de multǎ energie, încât, uneori, sunt în mod greşit
diagnosticaţi ca “hiperactivi”.
 Au bune relaţii şi dialoguri cu pǎrinţii, profesorii sau alţi adulţi.
 Preferǎ compania copiilor mai mari decât ei sau a adulţilor celei a copiilor.
II.4.Caracteristici ale creativitǎţii
Capacitate creativǎ înaltǎ
Elevii talentaţi se îndreaptǎ spre elementele noi şi misterioase ale mediului
înconjurǎtor, printr-o mare imaginaţie şi fantezie, prezintǎ forme originale pentru rezolvarea
problemelor, propunând în multe ocazii soluţii neaşteptate. Ei se aratǎ deschişi experienţelor,
receptivi la ce este nou şi diferit (chiar iraţional) în gândire, în acţiuni şi în rezultatele proprii şi
ale altora, manifestǎ curiozitate, spirit aventurier, sunt dornici sǎ-şi asume riscuri în gândire şi
în acţiune, chiar pânǎ la punctual de a fi dezinhibaţi. (Y, Benito, 1994 ).

 Au o gândire fluentǎ, fiind capabili sǎ gǎseascǎ sau sǎ producǎ o mare cantitate de idei
înrudite, consecinţe şi posibilitǎţi.
 Au o gândire flexibilǎ fiind capabili sǎ utiizeze mai multe alternative sau abordǎri în rezolvarea
problemelor.
 Au o gândire originalǎ, cǎutând mereu noul, neobişnuitul , fǎcând asociaţii sau combinaţii
neconvenţionale ale informaţiilor pe care le deţin. Au abilitatea de a vedea relaţii sau legǎturi
între obiecte, idei sau fapte ap arent neînrudite.
 Au o gândire care elaboreazǎ noi paşi, idei, rǎspunsuri sau îmbunǎtǎţiri ale ideilor de bazǎ,
situaţiilor, problemelor.
 Sunt dornici de a se confrunta cu situaţii complexe şi cautǎ sǎ rezolve problemele dificile.
 Formuleazǎ rapid ipoteze sau îşi pun imediat întrebarea în multe situaţii “ce-ar fi dacǎ?”.
 Sunt adesea conştienţi de propria lor impulsivitate şi de iraţionalul din ei şi au multǎ
sensibilitate emoţionalǎ.
 Au o vie curiozitate pentru obiecte, idei, situaţii sau evenimente.
 Au multǎ imaginaţie şi fantezie şi le place jocul intelectual.
 Sunt mai puţin inhibaţi intelectual de colegi în exprimarea opiniilor şi ideilor lor şi îşi
manifestǎ adesea, dezacordul într-un mod spiritual.
 Au sensibilitate pentru frumos şi sunt atraşi de dimensiunile estetice ale realitǎţii .
II.5.Caracteristici ale învǎţǎrii
la copiii supradotati

Uneori, experienţele şcolare li se par lente şi repetitive.


 Copiii cu abilitǎţi înalte pun în practicǎ tehnici pe care le deţin şi le
repetǎ astfel încât încep sǎ se dezvolte sentimentele de frustrare
şi de plictisealǎ.
 Aceşti copii se simt uneori inferiori faţǎ de ceilalţi colegi şi îşi
percep propriile abilitǎţi ca pe ceva negative.
 Frecvent suferǎ de subestimare, sunt respinşi din cauza abilitţilor
şi se simt vinovaţi, de aceea încearcǎ sǎ-şi ascundǎ capacitǎţile,
refuzând sǎ-şi facǎ temele sau realizâdu-le în mare grabǎ, fǎrǎ
prea mare atenţie. Nu este o soluţie sǎ le cerem sǎ renunţe la
dorinţele sau la scopurile lor, ci este mai bine sǎ lucrǎm la
întǎrirea încrederii în sine pentru a avea suficientǎ motivaţie astfel
încât sǎ lucreze pentru realizarea scopului dorit. Aceste probleme
însǎ nu pot fi generalizate, deoarece nu toţi supradotaţii au
probleme emoţionale şi nu toţi le trǎiesc cu aceeaşi intensitate.
II.5.1. Mare capacitate de învǎţare

 1. Au o mare capacitate de observaţie pǎtrunzǎtoare de a sesiza semnificativul şi


detaliile importante.
 2.Citesc adesea o mulţime de cǎrţi, pentru a-şi satisface propria curiozitate,
preferând lucrǎri şi reviste destinate celor mai mari ca ei.
 3. Activitǎţile intelectuale le fac cu o mare plǎcere.
 4. Au o mare putere de abstractizare, conceptualizare şi de sintezǎ.
 5. Au o rapidǎ intuiţie în gǎsirea relaţiei cauzǎ-efect.
 6. Au tendinţa de a întregi structura, organizarea şi constanţa mediului lor.
 7. Pot fi nemulţumiţi de violarea structurilor şi regulilor.
 8. Îşi pun întrebǎri şi cautǎ informaţii noi atât de dragul de a le avea, cât şi pentru
valoarea lor instrumentalǎ.
 9. Sunt adesea sceptici, critici şi evaluativi. Sesizeazǎ rapid inconsecvenţele.
 10. Au un bogat bagaj de informaţii despre o gamǎ variatǎ de teme, la care pot
rapid face apel şi utiliza.
 11. Au o rapidǎ înţegere a principiilor de bazǎ şi pot face adesea generalizǎri
valide
 despre evenimente, oameni sau lucruri.
 12. Percep rapid similitudinile, diferenţele şi anomaliile.
 13. Se implicǎ în probleme complexe, separându-le în componente şi analizându-
le sistematic.
 14. Au o bunǎ dezvoltare a simţului comun.
II.6. Caracteristici comportamentale

 Sunt dornici sǎ examineze tot ce este neobişnuit şi au o mare


curiozitate.
 Comportamentul lor este adesea bine organizat, direcţionat spre
scop, eficient şi cu respect pentru sarcini şi probleme.
 Au o motivaţie intrinsecǎ pentru învǎţare, descoperire şi explorare,
fiind în acelaşi timp şi foarte perseverenţi. O atitudine de tipul; “aş
face-o mai degrabǎ eu însumi” este pentru ei comunǎ.
 Le place sǎ înveţe lucruri noi şi cautǎ noi cǎi pentru a face ceva.
 Au un timp de atenţie şi concentrare mai lung decât colegii lor.
 Sunt mai independenţi şi se lasǎ mai puţin supuşi presiunilor decât
colegii lor de vârstǎ.
 Pot fi conformişti sau nonconformişti, dupǎ cum o cer situaţiile.
 Au un foarte dezvoltat simţ moral şi etic.
 Pot integra în ei înşişi impulsuri opuse, cum sunt comportamentele
destructive şi constructive.
 Sunt visǎtori.
 Îşi ascund uneori aptitudinile lor deosebite, pentru a nu “ieşi în
frunte”.
 Au o bine dezvoltatǎ imagine de sine şi idei realiste sau suprarealiste
despre capacitǎţile şi potenţialele lor.
III. Personalitatea la supradotaţi
 In opinia Yolandei Benito (2004) schimbǎrile şi dezvoltarea capacitǎţilor
cognitive vor influenţa modalitǎţile de interacţiune socialǎ şi emoţionalǎ cu
ceilalţi. Est important pentru dezvoltarea socio-emoţionalǎ a fiecǎrui copil, şi în
special în cazul copiilor supradotaţi, ca educatorii şi pǎrinţii care se confruntǎ
cu o serie de caracteristici, de altfel destul de frecvente, sǎ reacţioneze într-un
mod adecvat.
 Sensibilitate, moralitate, spirit de justiţie

 Sensibilitatea mǎritǎ faţǎ de lumea înconjurǎtoare şi preocupǎrile profunde


legate de moralitate şi justiţie sunt o consecinţǎ a sentimentului de inadaptare,
a creşterii conflictelor interne, a lipsei de înţelegere din partea altora asupra
capacitǎţilor şi abilitǎţilor copiilor supradotaţi. Aceşti copii sunt precoce în
înţelegerea problemelor societǎţii ca şi ale adulţilor, fǎrǎ a avea o maturitate
emoţionalǎ suficentǎ pentru a se confrunta cu prblemele anterior menţionate.
Ei îşi pun probleme legate de existenţa lui Dumnezeu, precum şi de ceea ce
este infinitul. Îi intereseazǎ temele de actualitate şi manifestǎ un interes
precoce pentru timp.

 Spirit investigativ: întrebǎri exploratoare la vârste fragede, cǎutându-se


rǎspunsuri concludente. Copiii supradotaţi nu se mulţumesc cu realizǎri
superficiale şi sondeazǎ cele mai profunde sentimente şi posibilitǎţi, ei
caracterizându-se prin abilitǎţi cognitive înalte, tenacitate, încredere în
abilitǎţile lor şi tǎrie de caracter; de la o vârstǎ foarte micǎ pun întrebǎri
exploratoare şi nu sunt mulţumiţi de orice rǎspuns.
Aplicatie
(varianta posibila)
 Brainstorming:
 Enumerati caracteristicile pe care le
considerati tipice pentru persoanele
creative .
curajos în convingeri
curios
cercetǎtor
independent în judecatǎ
intuitiv
preocupat de sarcinile care i se dau
nu acceptǎ lucrurile numai în baza a ceea ce i se spune
idealist
doritor sǎ-şi asume riscuri

Lista de trasaturi creative


spirit de aventurǎ
perseverenţǎ
inclinaţie spre cercetare
deschidere cǎtre experienţe noi
spirit de lider
disciplinǎ şi capacitate de ordonare a propriei activitǎţi
motivaţie intrinsecǎ
centrare pe sarcinǎ
realizare independentǎ
competitivitate
nevoie de intimitate
prezenţǎ socialǎ bunǎ
toleranţǎ la ambiguitate
interese multiple
valorizarea originalitǎţii şi creativitǎţii
neconvenţionalitate în comportament
nevoie de “experienţe de vârf

Lista de trasaturi creative


III.1. Personalitatea creativǎ

 Procesul creaţiei nu poate fi realizat separat de personalitatea creativǎ. O serie


de cercetǎri (realizate de Torrance, Stein, Amabile) au condus la obţinerea
unui numǎr considerabil de date privind caracteristicile personalitǎţii creative.
E.P. Torrance a rugat un grup de experţi în creativitate sǎ enumere
caracteristicile pe care le considerǎ tipice pentru persoanele creative şi a
obţinut urmǎtoarea listǎ de trǎsǎturi:
curajos în convingeri, curios, cercetǎtor, independent în judecatǎ,
intuitiv, preocupat de sarcinile care i se dau, nu acceptǎ lucrurile numai
în baza a ceea ce i se spune, idealist, doritor sǎ-şi asume riscuri.

 Tardif şi R. Sternberg (Sternberg, 2005) sintetizeazǎ rezultatele mai multor


studii asupra caracteristicilor motivaţional-atitudinale ale personalitǎţii creative:
spirit de aventurǎ, perseverenţǎ, inclinaţie spre cercetare, deschidere
cǎtre experienţe noi, spirit de lider, disciplinǎ şi capacitate de ordonare a
propriei activitǎţi, motivaţie intrinsecǎ, centrare pe sarcinǎ, realizare
independentǎ, competitivitate, nevoie de intimitate, prezenţǎ socialǎ
bunǎ, toleranţǎ la ambiguitate, interese multiple, valorizarea originalitǎţii
şi creativitǎţii, neconvenţionalitate în comportament, nevoie de
“experienţe de vârf”. Unii autori se concentreazǎ asupra unei singure
trǎsǎturi, pe care o considerǎ factor-cheie în performanţa creativǎ.
Într-un rezumat al mai multor studii despre creativitatea la copiii de şcoalǎ
elementarǎ, Torrance a fǎcut unele consideraţii asupra adaptǎrii personalitǎţii aşa cum se
manifestǎ la copilul foarte creator, enunţând urmǎtoarele caracteristici: (T.Bogdan, 1981, p.
210)
 Tendinţa de a-şi crea reputaţia cǎ au idei neobişnuite sau caraghioase;
 Munca lor este caracterizatǎ de ideea de a “ieşi din cǎrǎri bǎtǎtorite”;
 Sunt caracterizaţi prin umor şi simţ al divertismentului.
 În studiile întreprinse de Terman şi colaboratorii sǎi s-a putut constata cǎ indivizii depistaţi şi
identificaţi ca fiind supradotaţi la o vârstǎ timpurie, tind sǎ-şi menţinǎ superioritatea şi mai
târziu. Conform acestor studii se pot formula mai multe concluzii (T.Bogdan, 1981, p. 267 -
268):
 Copiii talentaţi în artǎ, tehnicǎ şi cei înzestraţi cu deprinderi motorii, sau cei care
demonstreazǎ aptitudini creatoare neobişnuite sunt, de asemenea, în prezent studiaţi, dar
adeseori ei sunt neglijaţi în programele educative. Condiţiile favorabile de acasǎ, şansele
educative, starea bunǎ a sǎnǎtǎţii şi o ambianţǎ stimulativǎ constituie factori care favorizeazǎ
dezvoltarea deplinǎ a potenţialitǎţilor copilului;

 Copiii cu o capacitate mentalǎ superioarǎ prezintǎ caracteristici superioare mediei vârstei


lor, la diferite mǎsurǎtori ale dezvoltǎrii fizice. De asemenea, ei se aflǎ peste media vârstei lor
în ceea ce priveşte unele trǎsǎturi de caracter şi personalitate ca încrederea în sine, voinţa şi
perseverenţa, dorinţa de a excela, conştiiciozitatea, cinstea, originalitatea, dorinţa de
cunoaştere, generozitatea şi altruismul, buna dispoziţie şi optimismul, simţul conducerii.

 În activitǎţile şcolare şi sarcinile legate de şcoalǎ, copiii supradotaţi îşi dovedesc cel mai bine
superioritatea. Un procentaj însemnat de copii supradotaţi învaţǎ sǎ citeascǎ înainte de a
începe şcoala, de mai multe ori cu o îndrumare minimǎ. Realizǎrile şcolare ale copiilor
supradotaţi sunt semnificativ superioare celor ale copiilor obişnuiţi având acelaşi nivel de
viaţǎ. Curbele de creştere aratǎ veridicitatea acestei constatǎri la toate nivelurile şcolii.
Aceşti elevi câştigǎ premii şi distincţii de-a lungul studiilor într-o proporţie mult superioarǎ
numǎrului lor.

 Ca grup, copiii supradotaţi sunt mai puţin înclinaţi cǎtre tulburǎri nervoase sau dificultǎţi de
adaptare emoţionalǎ decât copiii obişnuiţi. Ei aratǎ un interes viu pentru joacǎ şi se
angajeazǎ într-o gamǎ mai largǎ de activitǎţi ludice şi creatoare decât copiii obişnuiţi.
Încercând să rezumăm ceea ce am afirmat până
acum, devin acum evidente cele 3 mari modalităţi
psihocomportamentale specifice copiilor şi tinerilor
supradotaţi, efecte directe ale heterocroniei dezvoltării,
descrise de Wallace (citat în C. Creţu, 1997, p. 277):
 sentimentul de a fi diferit de colegii de vârstă , prin ideile
dintr-un domeniu oarecare, prin interesele dezvoltate mai
profund, mai variat, mai expresiv;
 povara înaltei senzitivităţi (“copiii supradotaţi au probleme
de supravieţuire în plus, tocmai pentru că sunt
excepţionali”) – devansarea nivelurilor mentale de vârstă,
intelectualitatea prematură nu sunt însoţite de aceeaşi
precocitate emoţională şi fiziologică;
 aptitudine excepţională pentru învăţare: ritmul rapid de
învăţare şcolară şi socială face din copilul supradotat
intelectual un candidat sigur la experienţa pluriformă a
plictiselii, care conduce la o involuţie faţă de posibilităţile
personale, dacă nu sunt oferiţi stimuli cognitivi şi afectivi
compensatori.
III.2. Investigarea trăsăturilor creative
la adolescentii supradotati

 Am investigat trăsăturile creative utilizând testul


Torrance (forma figurală).
 Acest test a cuprins 3 activităţi, fiecare activitate
adresându-se unor categorii de factori ai creativităţii:
 Activitatea 1 : Construcţia unui tablou. Se adresează
următorilor factori: originalitatea, elaborare şi
abstractizare semantică.
 Activitatea 2 : Completare de desene. Prin această
activitate se evidenţiazăurmătorii factori: originalitate,
flexibilitate, fluditate, elaborare, rezistenţă la închidere
şi abstractizare semantică.
 Activitatea 3: Linii paralele. Interpretarea rezultatelor
obţinute în cadrul acestei activităţi permite calcularea
scorurilor pentru factorii: fluiditate, flexibilitate,
originalitate şi elaborare.
Activitati interactive,
aplicatii (variante posibile)

 1. Construirea unui tablou pornind de la o


forma rotunjita (Activitatea 1- Testul
Torrance –forma figurala)
 Comentarea/interpretarea tablourilor
realizate
 Interpretarea unor tablouri desene realizate
de adolescenti supradotati si normali testati
cu Testul de creativitate Torrance
 Sarcina de lucru (individual)
 Pe pagina primita se afla o forma rotunjita, ca
cea din figura alaturata.
 Incercati sa va ganditi la un desen la care
nimeni nu s-ar gandi.
 Adaugati primei idei care va vine in minte altele
noi, astfel incat sa concepeti o poveste cat mai
interesanta cu putinta.
 Dupa ce ati terminat tabloul ganditi-va la un
nume sau titlu pentru acest tablou, pe care sa-l
scrieti in partea de jos a paginii, in spatiul
prevazut pentru aceasta .
 Gasiti un titlu cat mai inteligent si mai
neobisnuit care sa descrie povestea dvs.
 Timp de lucru: 10 minute.
 Succes!
Prezentarea si comentaea rezultatelor obtinute in esantioanele
de adolescenti nomali si supradotati (Testul Torrance)

grafic comparativ supradotati


normali

20
15
frecvente
absolute
10
5
0 normali
creat. expresiva

supradotati
creat. productiva

creat. inventiva

creat. novatoare

creat. emergenta
III.3.Analiza calitativǎ a produselor
 1. Expresivitatea emoţională
 Sentimentele şi emoţiile sunt transmise prin replica figurilor din
desen (oameni, animale, obiecte neînsufleţite) dar şi prin indicaţii
nonverbale (postura corpului, expresii ale feţei). Adolescenţii au
transmis, aşa cum era de aşteptat la această vârstă, sentimente
de frământări interne, dragoste, fericire, tristeţe, bucurie, mânie,
ură, singurătate, indicate nonverbal cu ajutorul surâsului,
lacrimilor, prin dans, îmbrăţişare, încruntare etc. Desenele
realizate au simbolizat extazul (braţe întinse), îngrijorarea (pumnii
strânşi), dorinţa de succes, mândria (redarea razelor de soare),
nelinişti interne sugerate de simbolistica desenului sau de titlul
ales .
 Adolescenţii supradotaţi (atât fetele cât şi băieţii) au transpus în
desenele lor dorinţa de cunoaştere, nevoia de afecţiune, precum
şi sentimente complexe de frământare în faţa necunoscutului, a
universului (“Plâns divin”, “Oul, simbol al genezei terestre şi al
naşterii vieţii”), pe când cei normali au redat în desenele lor lumea
comună, obişnuită (“Oglinda”, “18 ani Party”Fig.2). Desenele
fetelor supradotate au exprimat sentimente mai profunde
(“Inspiraţia”) faţă de ale celor normale (“Aş vrea să am lumea
mea”)(Fig.1.) .

Plâns divin” “Oul, simbol al genezei terestre şi al
naşterii vieţii”
“Oglinda”, “18 ani Party”
Gradul de complexitate al desenului

 Analizând desenele realizate am


constatat că foarte multe din desenele
adoloescenţilor sunt încărcate de
semnificaţii aparte , reprezintă
capacitatea de a comunica ceva.
Adolescenţii creativi au utilizat
suficiente detalii pentru a reda un desen
cât mai sugestiv, pentru “a comunica
ideea”, aceştia utilizând chiar indicatori
verbali şi figurali pentru a reda povestea
exprimată în desen, ceea ce exprimă
un indice ridicat al combinatoricii
mintale .
Am constatat o mai mare abilitate în rândul adolescenţilor supradotaţi
creativi de a reprezenta un tablou general care comunică efectiv
povestea imaginată, element care a putut fi mai bine observat în
Activitatea 1 (“Oul, simbol al genezei terestre şi al naşterii vieţii”,
“Civilizaţie extraterestră în pragul distrugerii”, “Simetrie”), desene care
prezintă o poveste nu doar prin numărul mare de dtalii, dar şi prin
interacţiunea elementelor componente ale desenului. Voi prezenta ,
pentru exemplificare câteva dintre desenele realizate în figurile
următoare.
Mişcare şi acţiune în desen
 Mişcarea a fost reprezentată în desen prin titlu, , prin
replicile personajelor, prin poziţi ale personajelor sau
ale obiectelor reprezentate. Indicatorii cei mai comuni
ai mişcării redate în desene au inclus zborul, dansul,
mişcarea, plutitul, scufundarea. Cel mai ades au apărut
în desenele adolescenţilor normali figuri umane în
picioare, odihnindu-se, feţe umane zâmbind, animale,
aşezate sau în picioare.
 Desenele adolescenţilor supradotaţi s-au remarcat prin
capacitatea acestora de a vizualiza dincolo de aspectul
exterior şi de a sesiza funcţionarea internă, dinamică a
lucrurilor, precum şi un nivel de aspiraţie ascendent în
comparaţie cu unul descendent în cazul adolescenţilor
normali.
Expresivitatea titlului
De cele mai multe ori titlurile sunt raportate la starea emoţională a subiecţilor,
titlurile supradotaţilor sunt mult mai sugestive (“Viaţa”, “Cometa”), faţă de cele ale subiecţilor normali (”8
Martie”, “La săniuş”). Se remarcă diferenţe semnificative între adolescenţii supradotaţi (desenul 2) şi cei
normali (desenul 1), în special între subiecţii de sex feminin. Figura următoare prezintă câteva titluri
sugestive în acest sens .
Desenul 1.Desenul 2.
Combinarea a două sau mai multe seturi de linii

Această trăsătură reprezintă al doilea indice corelativ al evaluării


capacităţii de rezistenţă la închidere prematură . Ea a fost mai des
întâlnită în desenele adolescenţilor supradotaţi (Desen 1), dar şi în
desenele adolescenţilor normali (Desen 2) . Această trăsătură indică
capacitatea adolescenţilor creativi de a utiliza orice idee creativă şi de a
o obiectiva într-o producţie inedită sub raport semantic.
Umor în titluri şi în desene
Umorul a fost mult mai des întâlnit în desenele adolescenţilor
supradotaţi, atât la fete, cât şi la băieţi, putând fi considerat o trăsătură
a personalităţii lor , acesta având rolul de defulare emoţională sau ca o
atitudine de dezaprobare faţă de comportamentul celorlalţi (“Ou cu păr
de bebeluş”, “Între două nu te plouă‘’).
Originalitatea
 Am folosit modalitatea de
atribuire a scorurilor pe o scară
cuprinsă între 0-5 puncte,
corespunzătoare frecvenţelor de
răspuns după următoarea
regulă:
 răspunsurile care s-au întâlnit la
mai mult de 5 % dintre subiecţi
au primit 0 puncte;
 răspunsurile a căror frecvenţă
se situează între 4,00 – 4,99 %
au primit 1 punct;
 răspunsurile a căror frecvenţă
se situează între 3,00 – 2,99 %
au primit 2 puncte;
 răspunsurile a căror frecvenţă
se situează între 2,00 – 1,99 %
au primit 4 puncte
 răspunsurile a căror frecvenţă
se situează sub 1,00% au primit
5 puncte.
Analizând răspunsurile subiecţilor testaţi am constatat că desenele adolescenţilor supradotaţi s-au
remarcat printr-o notă de originalitate sporită în comparaţie cu cele ale adolescenţilor cu QI mediu.
 Acest aspect indică pentru adolescenţii suradotaţi o dependenţă de raţionament , o mare capacitate
de integrare a unor elemente diverse în acelaşi câmp perceptiv.
În desenele supradotaţilor au fost întâlnite categorii cotate cu maximum de puncte cum ar fi :
elemente cosmice, recipiente, elemente anatomice. Elemente ca maşini şi părţi de maşini au fost întâlnite în
special în desenele băieţilor, pe când elementele legate de accesoriile vestimentare au predominat în desenele
realizate de fete.
Elaborarea
 Am acordat câte un punct fiecărui
detaliu întâlnit în desenele analizate.
După ce am punctat elaborarea Graficul frecventelor absolute de raspuns la criteriul
pentru fiecare figură, am transformat elaborare
scorul obţinut în funcţie de detaliile
prezentate la nivelul celor două 16
15
eşantioane, după cum urmează: 14
 pentru 0-8 detalii se acordă 1 punct; 12 12
13

 pentru 9-17 detalii se acordă 2 10 10


puncte;
8
 pentru 18-28 detalii se acordă 3
puncte; 6 6

 pentru 29-39 detalii se acordă 4 4 4


puncte; 2
 pentru 40-50 detalii se acordă 5 0 0 0 0 0
puncte; 1 2 3 4 5 6
 peste 51 detalii se acordă 6 puncte. 0–8 9 – 17 18 – 28 28 – 39 40 – 50 Peste 51

supradotaţi normali
Studiu de caz
 D.R. (17 ani, 6 luni) este elev în clasa a XI-a, Colegiul Naţional “Mircea cel Bătrân” Constanţa. Este unicul copil al
familiei, ambii părinţi sunt ingineri energeticieni. În copilărie a manifestat un interes crescut pentru cifre, părinţii
caracterizându-l ca fiind un copil extrem de curios. A avut un parcurs intelectual foarte bun (Premiul I clasele I-VIII),
rămânând printre primii trei elevi din clasă şi în liceu.
 Se consideră a fi capabil pentru domeniul tehnic, îi place foarte mult fizica şi matematica, a participat cu rezultate
bune şi foarte bune la olimpiadele de fizică la nivel judeţean şi naţional.
 Are preocupări diverse, îi plac muzica (în timpul liber cântă la chitară), sportul , lectura, limba engleză (Premiul I la
faza pe judeţ).
 Este preocupat de colecţii încă din copilărie: a colecţionat timbre (din perioada grădiniţei), are colecţii de monede,
cartele telefonice şi machete de maşini.
 Este un adolescent cu un nivel intelectual superior (stamina 9 şi cel mai mare punctaj la testul de inteligenţă),
manifestă comportamente creative de nivel superior, obţinând cea mai mare medie la Testul Seac Creat (8,91).
 În urma interviului realizat şi a observaţiilor sistematizate, se poate observa că îi place postura de lider, este insistent,
îşi propune ţeluri înalte, este apreciat în grupul şcolar pentru ideile ingenioase în soluţionarea unor probleme de fizică
nucleară legate de Proiectul NASA la care este cooptat la nivelul Centrului de Excelenţă încă din clasa a IXa.
 Este un adolescent supradotat creativ, are încredere în forţele proprii (obţinând rezultate foarte bune la Chestionarul
“Imaginea de sine”), are un stil cognitiv deschis care îi permite posibilitatea unor performanţe înalte.
 În cazul acestui subiect, activitatea creatoare este stimulatǎ de existenţa unui mediu social-economic şi cultural-
ştiinţific care asigurǎ formarea unor personalitǎţi creative: în cadrul familiei părinţii au încurajat capacităţile
intelectuale şi creative ale copilului, climatul de lucru care predomină în Centru de Excelenţă este unul în care se
cultivă comportamentul creativ, atitudinea creativǎ, pasiunea pentru descoperire, angajarea totalǎ şi capacitatea de
efort, nivelul de aspiraţie, tenacitatea, nonconformismul, receptivitatea faţǎ de nou, inteligenţa şi imaginaţia
creatoare.
 Analizându-i capacităţile autoevaluate (inteligenţa, seriozitatea, simţul moral), se pot desprinde multe dintre
caracteristicile specifice adolescentului supradotat.
 Rezultatele obţinute la Testul Torrance şi la Chestionarul “Atitudini creative” relevă unele caracteristici ale gândirii
(fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea, elaborarea), sensibilitatea faţǎ de probleme şi redefinirea, capacitatea
analiticǎ, aptitudinea de a abstractiza , aptitudinea de a sintetiza (capacitatea de combina mai multe componente
pentru a le da o nouǎ semnificaţie).
 Subiectul manifestă o capacitate de organizarea coerentǎ şi de implicare motivată în rezolvarea sarcinilor, trăsături
care se manifestă consecvent în cadrul Programului de cercetare în domeniul fizicii nucleare din care face parte.
 Este un adolescent activ, tipul de personalitate predominant este “intelectual”, urmat de “întreprinzător” şi “artistic”
(codul I,E,A). Tipul de personalitate predominant intelectual îl defineşte ca fiind un adolescent orientat spre sarcină,
care gândeşte problemele, încearcă să înţeleagă şi să organizeze lumea, îi plac sarcinile ambigue şi activităţile
intraceptive, este orientat spre abstract. Preferinţele sale se orientează spre acele activităţi care implică investigaţii
creatoare ale fenomenelor fizice.
Concluzii:

 Capacitatea creativă a adolescenţilor supradotaţi s-a situat la un nivel superior,


rezultatele înregistrate la Testul Torrance indicând o capacitate mai mare de
restructurare a gândirii comparativ cu a adolescenţilor cu o inteligenţă medie.

 Analiza produselor creative realizate de adolescenţii creativi indică o mare putere


de depăşire a inerţiei, de reinterpretare a informaţiilor, aceştia reuşind să transmită
prin produsele realizate aşa cum era de aşteptat la această vârstă, sentimente de
dragoste, fericire, tristeţe, bucurie, mânie, ură, singurătate, dar şi de frământări
interne, de frustrare.

 Acest aspect evidenţiază (după cum arată şi opiniile unor specialişti în prezentarea
modelelor contemporane despre excelenţă), trăiri complexe, nelinişti cauzate de
sentimentul că sunt uneori neînţeleşi şi percepuţi ca persoane “dificile”, “ciudate”,
ceea ce poate determina ascunderea sau minimalizarea acestor capacităţi, din
dorinţa de a nu fi marginalizaţi sau excluşi din grup.

 Rezultatele obţinute dezvăluie o serie de aspecte legate de nivelul


comportamentului creativ la adolescenţii supradotaţi, fiind vorba, în cazul acestora,
de manifestarea unor comportamente diferite de cele comune, obişnuite.

 În viziunea modelelor contemporane despre excelenţa intelectuală propusă de


autorii precizaţi (Mönks, Renzulli, Landau) supradotaţii şi talentaţii sunt capabili sǎ-
şi valorifice şi să-şi dezvolte aceste potenţiale şi sǎ le adapteze la diferite domenii
umane de performanţǎ.
Bibliografie
 Bălan, T. , 1970, Copiii minune, Bucureşti, Editura Ion Creangă
 Bejat, M. ,1971, Talent, inteligenţă, creativitate, Bucureşti, Editura Ştiinţifică
 Bejat, M., 1975, Stil cognitiv, aptitudini intelectuale şi creativitate, Revista de
psihologie, Nr. 2
 Benito, Y., 2003, Copiii supradotaţi. Educaţie, dezvoltare, emoţională şi adaptare socială,
Iaşi, Editura Polirom
 Bogdan, T. , 1970, Copiii capabili de performanţe superioare, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică
 Creţu, C. , 1997, Psihopedagogia succesului, Iaşi, Editura Polirom
 Dincă, M. , 2002, Adolescenţă şi conflictul originalităţii, Bucureşti, Editura Paideia
 Dincă, M. , 2001, Teste de creativitate, Bucureşti, Editura Paideia
 Dragu, A., Cristea S., 2002, Psihologie şi pedagogie şcolară, Constanţa, Ovidius
University Press
 Jigău, M., 1994, Copiii supradotaţi, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi tehnică
 Kulcsar, T. , 1978, Factorii psihologici ai reuşitei şcolare, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică
 Popovici D.,V., Balotă, A. , 2004, Introducere în psihopedagogia supradotaţilor,
Bucureşti, Editura Fundaţiei Humanitas
 Roco, M. , 1969, Creativitate individuală şi de grup, Bucureşti, Editura Academiei
 Roco, M. , 2001, Inteligenţă şi creativitate emoţională, Iaşi, Editura Polirom
 Sternberg, R., 2005, Manual de creativitate, Iaşi, Editura Polirom
 Şchiopu, U. , 2002, Introducere în psihodiagnostic, Bucureşti, Editura Fundaţiei
Humanitas

S-ar putea să vă placă și