Sunteți pe pagina 1din 13

METABOLISMUL

Substantele nutritive obtinute prin digestie


ajuta la constructia si reconstructia celulei vii si la
producerea energiei.
Ansamblul transformarilor chimice si
energetice care au loc in celulele organismului se
numeste METABOLISM.
Metabolismul este considerat functia
fundamentala a vietii deoarece presupune un
schimb permanent de materie si energie intre
organism si mediu.
Metabolismul este rezultatul proceselor de
asimilatie si dezasimilatie. Daca asimilatia este
mai intensa decat dezasimilatia organismul creste
in greutate.

Metabolismul prezinta doua aspecte:


metabolismul intermediar (al
substantelor) si metabolismul
energetic. Cele doua componente se
desfasoara in organism sub forma unor
reactii multiple, foarte complexe, care
se produc sub actiunea enzimelor.
Dezechilibrul metabolismului poate fi
determinat de: stress, dereglarea
activitatii anumitor organe, cantitatea si
calitatea alimentelor consumate,
activitatea depusa, varsta etc.

METABOLISMUL PROTIDIC
Proteinele (substantele
macromoleculare) se absorb din
intestinul subtire sub forma de
aminoacizi. Celulele iau din sange
cantitatea necesara de aminoacizi pe
care ii utilizeaza in sinteza proteinelor
proprii. Restul aminoacizilor se
degradeaza.
Organul principal al metabolismului
protidic este ficatul.

AMINOACIZII se degradeaza prin


dezaminare (pana la amoniac),
oxidare (CO2, H20 si energie) si
decarboxilare.
Ficatul transforma amoniacul in uree,
care se elimina prin urina.

METABOLISMUL LIPIDIC
Lipidele se absorb prin vilozitatile
intestinale sub forma de glicerina si
acizi grasi.
In celulele din vilozitatile intestinale ,
acizii grasi si glicerina resintetizeaza
trigliceride . Lipidele resintetizate trec
in limfa.
Acizii grasi ajung in ficat prin vena porta
unde sunt degradati pana la corpi
cetonici.

Lipidele resintetizate in grasimi specifice


ajung la tesuturi unde pot forma grasimi de
constitutie sau se pot depozita sub forma de
grasime de rezerva (tesut adipos).
Ca grasimi de rezerva pot sa se depoziteze
si in jurul unor organe si vase sanguine,
avsnd rol functional sau, in hipoderm, cu rol
de termoreglare.
In caz de nevoie rezerva de grasimi este
mobilizata de ficat cu ajutorul
hipotalamusului (mecanism nervos) sau
adenohipofizei, suprarenalei si tiroidei
(mecanism umoral).

METABOLISMUL GLUCIDIC
Glucidele ajung in urma absorbtiei in
ficat sub forma de monozaharide
(glucoza, galactoza, fructoza, etc). O
parte dintre acestea se transforma in
glicogen, ca substanta de rezerva.
Glucoza trece in circulatia sangvina
si este dusa la tesuturi.

In functie de necesitati, ficatul


transforma glicogenul in glucoza, pe
care o descarca in sange intr-o
proportie de 0,8-1,3 g glicemie.
Glucoza din sange este preluata de
muschi, unde se transforma in glicogen
propriu, care constituie o rezerva de
substante nutritive. Prin utilizarea
intensiva a glicogenului muscular se
formeaza acid lactic. In cantitate mare,
acidul lactic produce febra musculara.

Glucoza se mai poate sintetiza in ficat,


prin gluconeogeneza, din substante
neglucidice cum ar fi: acidul lactic,
acidul piruvic, glicerina, arginina etc.
In organism glucidele pot fi degradate
anaerob si aerob.
Faza anaeroba se desfasoara in
muschi in lipsa oxigenului. Glucoza este
degradata, trecand prin diferite faze
pana la acid lactic, cu degajare de
energie, care se elibereaza rapid.

In faza aeroba se oxideaza total pana


la CO2 si H2O, cu eliberare mare de
energie.
Energia necesara desfasurarii
reactiei este asigurata de ATP.
Excesul de glucoza se transforma in
acizi grasi (lipogeneza) care in mare
parte se depoziteaza in celulele
tesutului adipos.

METABOLISMUL ENERGETIC
Reprezinta schimbul de energie care are loc
intre organism si mediul inconjurator,
precum si procesele care asigura utilizarea
energiei necesare desfasurarii activitatilor
organismului.
Energia se acumuleaza sub forma de
compusi macroergici, care elibereaza
treptat energia pe masura nevoilor
organismului. Energia neutilizata in final se
depune sub forma de energie calorica.

METABOLISMUL BAZAL
= energia necesara pentru intretinerea
functiilor vitale ale organismului (digestia,
respiratia, circulatia, excretia, etc).
Valoarea acestuia difera de la individ la individ
in raport cu inaltimea, deoarece este raportata
la suprafata corpului, de asemenea in raport cu
varsta, cu genul, etc. Valoarea standard este de
37-40 kcal/m2/h.
Tulburari se produc prin dereglarile sistemului
endocrin si nervos.
Valoarea metabolismului scade in repaus si
creste odata cu intensificarea activitatii.