Tratatul

Constitutional
29 octombrie 2004

La 29 octombrie 2004 a fost semnat la Roma, Tratatul

de instituire a unei Constitutii pentru Europa, adoptat
de catre Consiliul European de la Bruxelles la 17-18
iunie 2004. Uniunea a pasit astfel, spre un nou statut,
depasind formal incadrarea in categoria organizatiilor
internationale, deoarece noul Tratat oferea constructiei
comunitare, cadrul juridic unitar pentru exercitarea
unor competente ce tin mai degraba de esenta statului
federal (moneda unica, buget provenit si din resurse
proprii, control integrat la frontiere, o serie de politici
comune decise si gestionate direct de la Bruxelles, o
politica externa comuna, infiintarea Parchetului
European, a Jandarmeriei Europene, a Politiei Europene
de Frontiera, precum si atributii in domenii ca
securitatea si apararea.

Numit de unii Constitutie, iar de altii

Tratat Constitutional, documentul
semnat la 29 octombrie 2004 este
rezultatul unui lung proces care a inceput
cu Declaratia de la Laeken, din decembrie
2001, a continuat in cadrul Conventiei
privind viitorul Europei (28 februarie 2002
10 iulie 2003) si a fost finalizat de catre
Conferinta interguvernamentala a statelor
membre ale U.E. ( 4 octombrie 2003 18
iunie 2004 ).

U.E. trebuia sa gaseasca solutii pentru a se reapropia de

proprii sai cetateni, dar si pentru a se adapta schimbarilor
radicale ale mediului international din ultimii 10 ani. In plan
economic, asistam la un fenomen progresiv de globalizare ce
afecteaza intreaga lume, iar pentru a-i face fata si a
beneficia de avantajele lui potentiale era nevoie de o noua
abordare. In plan politic, U.E. a ajuns in faza in care este
practic obligata, ca dupa realizarea Uniunii Monetare, sa
avanseze spre o Uniune Politica, in caz contrar, insemnand
ca si-a atins limitele. In planul securitatii , constatam aparitia
unor noi riscuri, neconventionale si uneori putin cunoscute,
dar cu atat mai periculoase, deoarece strategiile in materie
nu se raportau la ele decat cel mult partial : atentate
teroriste majore, conflicte locale de sorginte etnica sau
religioasa in Europa sau la portile ei, crima organizata cu
dimensiuni transfrontaliere. In plan social, populatia Europei
se simte inca departe de ceea ce se decide la Bruxelles,
pentru ea si in numele ei.

Studiind rolul politicii militare in noua

Constitutie Europeana, constatam ca se
acorda o mare atentie Politicii Externe si de
Securitate Comuna, dar si unei politici comune
de aparare. Tratatul Constitutional va inlocui
toate tratatele actuale pe linie de PESC, prin
reformarea dispozitiilor referitoare la spatiul
de libertate, securitate si justitie, si va permite
statelor membre sa-si amelioreze capacitatile
de actiune intr-un cadru comun. Motivul a fost
acela ca in fata provocarilor majore, Europa
nu are politica externa.

Structura Tratatului Constitutional este una

patrulatera (cele patru parti fiind precedate de un
Preambul), la care se adauga o serie de
Protocoale ce vor fi considerate necesare dupa
finalizarea discutiilor. De asemenea, Carta
Drepturilor Fundamentale, care a fost transpusa
ca parte a II-a a Tratatului, are un Preambul
propriu. Aspectele cele mai importante sunt
prezentate in Partile I si II.
Partea I reglementeaza aspectele fundamentale
ale Uniunii Europene : definitie, obiective,
structura, competente.

Partea a II-a inglobeaza Carta Drepturilor

Fundamentale, adoptata la Nisa in 2000.
Dispozitiile prezentei Carte se adreseaza
institutiilor, organismelor si agentiilor Uniunii,
cu respectarea principiului subsidiaritatii,
precum si statelor membre, atunci cand
acestea pun in aplicare dreptul Uniunii.
Partea a III-a reglementeaza politicile si
functionarea Uniunii Europene, avand un
continut cu caracter etnic ridicat, care in cea
mai mare parte reia prevederile Tratatului,
instituind Comunitatea Europeana si Tratatul
asupra Uniunii Europene.

Partea a IV-a contine dispozitiile finale ale

Tratatului. Un aspect important care trebuie remarcat
este faptul ca Tratatul Constitutional ofera, pentru
prima data, un instrument juridic unic, mult mai usor
de utilizat decat multitudinea de tratate constitutive si
modificatoare existente.
Tratatul Constitutional se va caracteriza prin natura
juridica multipla. Astfel, acesta va reprezenta :
a) Tratat International supus regulilor dreptului
international public;
b) Izvor al dreptului comunitar european;
c) Text constitutional document ce constituie
fundamentul unei ordini juridice, ordinea juridica
comunitara.

Aspectele institutionale importante ale

Tratatului Constitutional sunt :
a) Comisia Europeana va avea din 2014 un
numar de membri de doua treimi din numarul
statelor membre, in baza principiului care va
sta la baza acestei formule, rotatia egala intre
state;
b) Parlamentul European include o crestere a
pragului de reprezentare, de la 4 la 6
europarlamentari/stat in raport cu formula
propusa de Conventia privind viitorul Europei,
o crestere a numarului total al membrilor
Parlamentului la 750 si stabilirea unui prag
maxim de 96 de europarlamentari/stat;

c) Acordarea de statut juridic Cartei Drepturilor

Fundamentale, respectiv de statut constitutional;
d) Apropierea Uniunii Europene de cetateni prin :
introducerea principiilor democratiei
reprezentative si a democratiei participative,
cresterea transparentei, deschiderea catre
public, cresterea rolului Parlamentului European,
introducerea initiativei legislative populare,
cresterea rolului Parlamentelor nationale,
sporirea flexibilitatii mecanismelor de adoptare a
deciziilor in raport cu evolutiile ulterioare;
e) Dobandirea de personalitate juridica de catre
Uniunea Europeana, ce pune capat dezbaterilor
teoretice controversate pe aceasta tema;

f) Inglobarea intr-un text constitutional a regulii

consacrate prin jurisprudenta Curtii de Justitie a
Comunitatilor Europene, a prioritatii dreptului
comunitar in raport cu dreptul intern al statelor.
Adoptarea unei Constitutii Europene va reprezenta
un pas important pentru ca Uniunea Europeana sa
devina un actor global. In conditiile in care adoptarea
unei Constitutii este de natura sa aprofundeze un
mod decisiv integrarea politica la nivelul Uniunii, prin
disparitia traditionalilor piloni, un astfel de
instrument ar servi ca un adevarat catalizator
pentru consacrarea Uniunii ca un actor international
de prim rang la nivelul societatii internationale.

Compromisul final a fost realizat si pe baza

unor mecanisme de flexibilitate, si asanumitele frane de urgenta.
Un text constitutional fundamenteaza
vointa statelor si popoarelor Uniunii de a
fundamenta o organizatie care tinde sa
depaseasca acel caracter strict
interguvernamental. Din punct de vedere
formal, Constitutia poate fi privita ca un
Tratat. Din punct de vedere substantial,
aceasta reprezinta cu adevarat o lege
fundamentala, in sensul teoriei clasice a
dreptului constitutional act care
reglementeaza modalitatile de exercitare a
puterii.

Odata cu elaborarea Tratatului de instituire a

unei Constitutii pentru Europa, a avut loc
prima tentativa de reforma. Obiectivul era de
a inlocui tratatele fondatoare ale Uniunii
Europene cu o Constitutie Europeana.
Constitutia a fost semnata la Roma la 29
octombrie 2004. Totusi, inainte de a intra in
vigoare, aceasta trebuia sa fie ratificata de
toate statele membre. Procesul de ratificare sa soldat cu un esec in mai multe state
membre.

La 23 iulie 2007, o noua Conferinta

Interguvernamentala a fost convocata la
Lisabona, pentru a gasi o alternativa la Tratatul
Constitutional si pentru a continua reformele.
Ideea unei Constitutii Europene a fost, prin
urmare, abandonata si au avut loc noi negocieri
pentru elaborarea unui tratat de modificare. La
13 decembrie 2007, cei 27 de sefi de stat sau de
guvern din U.E. , au semnat, la Lisabona, noul
tratat de modificare. Tratatul de la Lisabona a
intrat in vigoare la 1 decembrie 2009, dupa ce a
fost ratificat de toate statele membre in
conformitate cu cerintele lor constitutionale.

Tratatul de la Lisabona este, in mare parte,

inspirat din Tratatul Constitutional. Majoritatea
reformelor institutionale si politice avute in vedere
in Constitutie sunt reluate in Tratatul de la
Lisabona, dar prezentate sub o forma diferita.
Tratatul Constitutional era menit sa abroge
tratatele fondatoare ale U.E. pentru a le inlocui cu
un text unic : Constitutia pentru Europa. In
schimb, Tratatul de la Lisabona nu inlocuieste
tratatele fondatoare, doar le modifica, cum au
facut si Tratatele de la Amsterdam si Nisa anterior.
Astfel, Tratatul de la Lisabona se prezinta sub
forma unei serii de amendamente aduse
tratatelor fondatoare.

Aceasta schimbare de forma nu are consecinte

in plan juridic, dar are un efect semnificativ in
plan simbolic si politic. Ideea unei Constitutii
Europene a fost abandonata, iar dreptul
european ramane stabilit de tratatele
internationale.
Astfel, U.E. se bazeaza in continuare pe cele
doua tratate fondatoare : Tratatul privind
Uniunea Europeana si Tratatul de instituire a
Comunitatii Europene. Tratatul de instituire a
Comunitatii Europene a fost totusi redenumit
Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.