REVOLUIA FRANCEZ

Prof.Precup Alex

Revoluia francez (1789-1799) a fost un eveniment major al epocii

moderne, care a dus la rsturnarea Vechiului Regim i la instaurarea unei noi ordini
politice i sociale n Frana.
Frana a experimentat toate sistemele de guvernare,trecnd succesiv de la
monarhia absolut, n care suveranul deine puterea absolut, la monarhia
constituional, dup model britanic, care se bazeaz pe principiul separrii puterilor n
stat, apoi la republic,aceasta avnd la baz ideea de libertate i egalitate a tuturor
cetenilor.
Revoluia francez este evenimentul care a marcat totodat n istoria Fran ei,
trecerea la epoca modern. Perioada revoluionar ncepe n 1789,odat cu reunirea
Adunrii Strilor Generale i cderea Bastiliei i se termin n 1799, cu lovitura de stat
din 9 noiembrie(18 Brumar) a lui Napoleon Bonaparte, n urma creia Directoratul
este nlturat,fiind instaurat Consulatul.
Ideile liberale i naionale rspndite de Revoluia francez s-au rspndit n
toat Europa, avnd ca efect intensificarea luptei na iunilor asuprite mpotriva
dominaiei strine.
Revoluia francez completeaz irul marilor revolu ii ale epocii moderne,
fiind precedat de Revoluia englez(1642-1689) i Revoluia american(1763-1791).
Totodat, ea a rmas cel mai popular model de revolt mpotriva unui regim politic
pn la Revoluia Rus din 1917.

VECHIUL REGIM
Vechiul Regim este o expresie folosit pentru a desemna sistemul francez de
guvernare, legile i instituiile care au precedat revolu ia de la 1789. Acest regim se
sprijinea pe cele trei ordine (stri):
-starea I clerul;
- starea a II-a nobilimea;
-starea III-a burghezia, rnimea i pturile orene ti srace.
Primele dou stri erau privilegiate, n timp ce starea III-a reprezenta 98% din
populaia francez.
Monarhia francez era o monarhie absolut, n care regele era mpiedicat de
legile i normele de drept nescrise ale regatului su.Existau multe organisme independente,
precum Adunarea Clerului, acestea avnd drepturi i privilegii n care regele nu putea
interveni, ntruct erau garantate de lege. De asemenea,si parlamentele provinciale i
strile locale limitau puterea regal.
Regele emitea legi dup consultarea consilierilor si, de i nu era obligat s le
accepte opinia.

Regele era reprezentat de intendeni de poli ie, justi ie i finan e n cele 34 de

circumscripii ale Franei. Acetia supervizau perceperea impozitelor, legea i ordinea
i rspundeau de lucrrile publice, comunica ii, comer i industrie.
Monarhia francez nu primea niciodat destui bani din impozite pentru a- i
acoperi cheltuielile, si din aceast cauz, pe timp de rzboi, cnd cheltuielile statului
creteau foarte mult, recurgea la mprumuturi cu dobnzi uria e. n consecin , plata
dobnzilor la datorii a devenit n secolul al XVIII-lea o component tot mai mare din
bugetul statului.
Metoda de colectare a impozitelor directe prin sutele de slujba i aducea
adesea prejudicii statului,deoarece,uneori ace tia foloseau banii n scopuri personale.

ILUMINISMUL
Iluminismul a reprezentat o micare ideologic i cultural, care s-a
manifestat pe parcursul secolului XVIII, al crui scop a fost s pun ra iunea n centrul
tuturor lucrurilor i s ,,lumineze naiunea prin educa ie i cultur

Voltaire

Voltaire a avut o oper extrem

de vast. Scrierile sale sunt ndreptate
mpotriva nedreptilor sociale,
superstiiilor i intoleranei religioase.
A criticat Vechiul Regim i
Biserica, militnd pentru libertatea
cuvntului, a gndirii i egalitatea tuturor
oamenilor n faa legii.
Considera c relele societii
pot fi ndreptate prin aliana ntre
monarhi i filosofi.

Charles de Secondat, baron de

Montesquieu
Charles de Secondat, baron de
Montesquieu a creat o oper important. n
1721 a publicat ,,Scrisorile persane, n care
prezint cltoria a doi persani prin
Europa.Aceast lucrare critic realit ile
continentului nostru i anume: intolerana
religioas,instituiile culturale i de stat,
inclusiv monarhia absolut.
n cartea ,,Spiritul legilor
teoretizeaz principiul separrii puterilor n
stat. Considera monarhia constituional
forma de guvernare cea mai eficient,
deoarece puterile executiv, legislativ i
judectoreasc erau independente una fa de
cealalt.

Jean-Jacques Rousseau
Jean-Jacques Rousseau a scris
lucrrile ,,Discurs asupra inegalitii de
avere i ,,Contractul social, exprimnd
aspiraiile micii burghezii din care fcea
parte.
Considera c proprietatea
privat era sursa inegalitii i a relelor n
societate i, de aceea, aceasta trebuia
limitat.
De asemenea, milita pentru
participarea tuturor cetenilor la viaa
politic: statul trebuia organizat pentru a
asigura suveranitatea poporului.

Denis Diderot i dAlembert

Denis Diderot i dAlembert au publicat ,,Enciclopedia n 35 de volume,
aceasta coninnd ideile revoluionare ale iluminismului: lupta pentru progres, libertate
i toleran, egalitatea ntre oameni i ntre popoare.
Forma ideologic a iluminismului, prin critic la adresa Vechiului Regim, a
pregtit, pe plan ideologic, marile rsturnri cauzate de Revolu ia francez.

SOCIETATEA FRANCEZA
n secolul XVIII, societatea francez era mprit n ordine sau

stri.
Prima stare
Existau circa 130.000 de clerici, din care 60.000 erau membri
ai ordinelor monahale. Ceilalti 70.000 de clerici lucrau n parohii. Se
obinuia ca cei mai tineri fii ai marilor nobili s urmeze cariera
bisericeasc, pentru a se putea mbogi. Muli episcopi deineau mai
multe episcopate,dar nu erau vzui niciodat slujind n vreuna dintre
ele. Acest lucru a provocat mari scandaluri i Biserica a fost perceput
de populaie ca o instituie corupt.
Biserica Catolic era cel mai mare proprietar funciar n Frana.
Clerul beneficia de pe urma perceperii dijmei i era scutit de
plata impozitelor. Preoii ocupau o important poziie n stat, se ocupau
de sraci, spitale i coli i ineau registrele de stare civil, notnd n
registrele parohiale naterile, cstoriile i decesele.

Starea a doua
Starea a doua era cea mai puternic. Numrul nobililor varia ntre 110.000
pn la 350.000 adic 0,5% pn la 1,5% din populaie.
Cei mai puternici erau cei 4.000 de nobili de curte, categorie limitat la cei a
cror ascenden nobiliar data de dinainte de 1400.
Urmtoarea ca importan practic era nobilimea de rob, nobili care lucrau
n administraie i justiie, n special magistra ii din parlamente.
Restul nobilimii, care constituiau majoritatea clasei nobiliare, tria la ar.
Principala surs de venit a nobilimii era pmntul, de innd un sfert pn la o treime
din acesta ,precum i ntre 15%-25% din venitul Bisericii, ntruct to i episcopii erau
nobili.
Toate funciile nalte erau ocupate de nobilime. De asemenea, se bucurau de
numeroase privilegii, fiind judecai de tribunale speciale, scuti i de serviciul militar, de
munca la ntreinerea drumurilor, aveau drepturi exclusive la vntoare i pescuit, drept
de monopol asupra morilor, cuptoarelor de pine i teascuri, beneficiau i de scutiri de
impozite.
n general nobilimea era ostil schimbrii , privilegiile lor fiind singurele
care i distingeau de oamenii de rnd. Totui nobilimea accepta deseori alian a cu
burghezia, dac acest lucru ducea la ntrirea puterii sale economice.
De altfel, puteai deveni nobil fie prin favoarea acordat direct de rege, fie
cumprnd anumite slujbe. Dei nobili i puteau pierde titlul de noble e dac
desfurau activiti economice specifice oamenilor de rnd, cum erau comer ul sau
munca manual, unii dintre ei s-au implicat n metalurgie, minerit sau sistemul bancar.

Starea a treia
n fruntea strii a treia se afla burghezia care reprezenta un grup de oameni care nu
aveau titluri nobiliare ,dar nu erau nici rani sau muncitori urbani. Cei mai bogai din categoria
burgheziei erau negustorii.Ali burghezi erau bancheri, posesori ale unor mari terenuri agricole,
liber-profesioniti (medici, scriitori, avocai), funcionari publici. n total, existau circa 2,3
milioane de burghezi, circa 8% din totalul populaiei.
A doua component a strii a treia, de departe cea mai numeroas, era rnimea. Circa
85% din populaia Franei tria n mediul rural i majoritatea o formau ranii. Estimrile
suprafeei de teren pe care o deineau variaz ntre 25 45% din total. Exista un mic strat (circa
600.000) de mari fermieri, care cultivau pentru a vinde, angajau ali rani cu ziua i ddeau bani
cu mprumut. Mai numeroi erau les laboureurs,ranii care cultivau pentru propriul consum i
care, n anii buni, obineau i un mic surplus. Aceste dou componente ale rnimii au dus-o
relativ bine n tot secolul XVIII pn n anii 1770. Celelalte dou pri ale rnimii erau ranii
dijmai, lipsii de capital i care ddeau jumtate de recolt proprietarilor pmntului, i ranii
lipsii de pmnt care nu deineau dect casele i grdinile. ranul srac nu avea nicio speran n
a tri mai bine i tria n nesiguran,deoarece vremea rea sau boala l puteau aduce n rndul
vagabonzilor, care triau din cerit, furt i slujbe ocazionale.
Toi ranii erau obligai s plteasc dijma bisericii, impozite statului i obligaiile
feudale seniorului lor( pri din recolt ; o tax pltit seniorului cnd bunurile i schimbau
proprietarul). Situaia ranilor difer de la o provincie la alta. De pild, ranii din Midi nu plteau
deloc dri, n schimb cei din Bretania i Burgundia aveau drile cele mai mari. Povara cea mai grea
pentru rani erau arenzile. Acestea au crescut accentuat n a doua jumtate a secolului al XVIIIlea, ca urmare a creterii populaiei de la 22,4 milioane n 1705 la 27,9 milioane n 1790.
Ce-a de-a treia component a strii a treia o formau muncitorii urbani. Majoritatea
muncitorilor de la ora triau n locuine aglomerate i insalubre. Ei erau necalifica i i sraci.
Meteugarii erau organizai n bresle. Orele de munc erau multe 16 ore pe zi, 6 zile pe
sptmn. Nivelul de trai al salariailor sczuse lent,deoarece preurile urcaser n medie cu 65%
n timp ce salariile numai cu 22%. Nu prea exista producie pe scar mare: numrul mediu de
oameni ntr-un atelier din Paris n 1789 era de 16. Maitrii i lucrtorii munceau i triau mpreun
i erau afectai de creterea preului pinii deoarece ea constituia o treime din hrana zilnic.

CAUZELE REVOLUTIEI
n ciuda transformrilor economice ce au dus la dezvoltarea comer ului i
industriei, organizarea societii franceze era divizat n trei stri:nobilimea, clerul i "a
treia stare" (restul populaiei).
Avnd un nivel de trai din ce n ce mai apropiat de cel al nobilimii,
burghezia, educat n spiritul filozofiei iluministe i avnd exemplul recent al
Revoluiei americane, ar fi dorit s-i asume o parte din responsabilitatea politic.
Statul i populaia trecea printr-o grav criz economic i financiar. Criza
financiar a fost determinat i de faptul c, n intervalul 1740 - 1783 ,Fran a a fost
implicat n trei rzboaie: mai nti rzboiul pentru succesiunea austriac (1740-1748),
apoi n rzboiul de 7 ani (1756-1763) i, n sfrit, rzboiul american pentru
independen (1778-1783).
Tentativele de reform ale sistemului financiar francez au e uat. Nu doar
statul era n pragul falimentului ci i populaia. Anii premergtori izbucnirii revolu iei,
sunt anii cu producii slabe ceea ce duseser pe muli la ruin.
n consecin, din cauza datoriilor mari, statul men inea un nivel ridicat de
impozite i taxe. n 1788, mai mult de 80% din drile strnse au fost absorbite de plata
datoriilor statului. Nobilimea i clerul fiind exceptate de plata impozitelor, numeroase
cereri au denunat mrimea i injusteea acestor impozite.

I.REVOLUTIA MODERATA (1789-1793)

Convocarea Adunarii Starilor Generale
In fata cererilor nobilimii si a provinciilor, regele Ludovic XVI convoaca
Adunarea Starilor Generale pentru mai 1789, lucru ce nu se mai intamplase din
1614.
Perspectiva acestei Adunarii a reaprins conflictul de interese dintre nobilime
si burghezie.Primele doua stari nu reprezentau la un loc decat 2% din populatie, iar
burghezia detinea o parte tot mai importanta din bogatia tarii.
Dupa modelul din 1614, fiecare stare ar fi trebuit sa fie reprezentata de un
numar egal de deputati. A treia stare a cerut dubla reprezentare, obtinand un numar mai
mare de reprezentanti decat celelalte doua.Ludovic a fost de acord cu dublarea
numarului de reprezentati ai Starii a Treia(600) insa nu a acceptat solicitarea
reformatorilor de a se vota individual , nu pe Stari , ceea ce le-ar fi permis delegatiilor
Starii a Treia si sustinatorilor lor din randul aristocratiei sa preia controlul asupra
Starilor Generale.
Din Starea a Treia.puteau vota doar cei ce plateau impozit,iar aceasta
influenta alegerea delegatilor prin intermediul unor grupuri de electori,nu prin vot
direct.Acest lucru a dus la obtinerea unui numar disproportionat de mare de
reprezentanti in Starea a Treia din randul oameniilor de afaceri si avocati de la oras.
De asemenea s-a hotarat si alcatuirea de catre alegatori a unor cahiers de
doleances ,liste de doleante care urmau a fi prezentate in fata adunarii in mai
1789.Listele demonstrau dorinta comuna a celor trei stari, care doreau sa puna capat
cheltuielilor nesabuite ale statului si abuzului de putere.De asemenea se sublinia
necesitatea unei constitutii care sa mentina autoritatea regala , oferindu-le in acelasi
timp Starilor posibilitatea de a influenta legile .

Constituirea Adunarii Nationale

Reprezentantii Starilor s-au intrunit la 5 mai 1789.Imediat,s-a ajuns la
impas.Delegatii Starii a Treia au refuzat sa participe la lucrari , din cauza inegalitatii
votului pentru toti membrii adunarii.
La 17 iunie 1789,Starea a Treia s-a proclamat Adunare Nationala , organism
la care peste cateva zile va adera si clerul.
La 20 iunie 1789, cand trebuia sa aiba loc intrunirea Starii a Treia , sala
respectiva a fost incuiata Acestia s-au intrunit intr-o sala de tenis unde au hotarat ca
adunarea sa nu fie dizolvata pana cand nu se va redacta o constitutie pentru natiunea
franceza.La trei zile dupa Juramant (pe 23 iunie), Ludovic a declarat nula constituirea
autoproclamatei Adunari Nationale.De asemenea regele a dispus ca Starile sa se
intruneasca in sali diferite, ca si pana atunci.Starile privilegiate s-au conformat
ordinului .Revoltati , delegatii Starii a Treia au refuzat sa se supuna.
La 27 iunie,Ludovic a cerut fuzionarea celor Trei Stari pentru a evita un
posibil asalt.

Caderea Bastilliei
Acceptarea tacita de catre rege a Adunarii Nationale a marcat trimful
revolutionar al burgheziei.
Trupele regale,mai bine inarmate decat fortele de opozitie din interiorul tarii ,
reprezentau cea mai puternica amenintare la adresa adversarilor monarhiei si ai
aristocratiei.Bastillia,fortareata construita pentru a apara Parisul in Evul Mediu ,
adapostea o parte din armata.Parizienii credeau ca aici se afla o mare cantitate de arme
si munitii..
Curand dupa concesiile acordate Adunarii Nationale la 27 iunie 1789, s-a
crezut ca regele era gata sa recurga la forta si la alte masuri similare pentru a schimba
cursul evenimentelor.Aceasta impresie se baza pe faptul ca trupe regale fusesera
masacrate in apropierea palatului de la Versailles.
Speriati de un posibil atac al trupelor regale , oamenii au invadat magazinele,
in cautare de arme.La 14 iulie, o astfel de incursiune la care au participat aproape 8000
de persoane,s-a soldat cu capturarea a 30000 de muschete .Atunci,o parte din razvratiti
au avut ideea atacarii Bastilliei.Cateva sute de cetateni au incercuit fortareata
imprejmuita cu doua randuri de ziduri inalte si amenintatoare.Ei au cerut sa li se dea
praf de pusca si sa fie schimbata directia tunului indreptat spre oras.Comandantul
Bastilliei,De Launaz ,a fost de acord sa nu atace multimea adunata in jurul zidului
exterior.Cand oamenii au inceput sa coboare podul mobil care le-ar fi permis accesul
dincolo de zidul interior,acesta a ordonat trupelor sa deschida focul,aproape 100 de
oameni fiind ucisi.In cele din urma Bastillia cade in mana parizienilor,in masacru
murind 600 de soldati impreuna cu De Launaz.Atacatorii i-au decapitat pe comandant
si pe mai multi soldati ucisi, expunandu-le capetele infipte in sulite, in semn de victorie
impotriva absolutismului.
In primele zile ale lunii august ,Adunarea Nationala a
adoptat rezolutii si decrete menite sa consfiinteasca legitimitatea revolutiei spontane
din intreaga tara.La 4 august 1789 , delegatii au decretat sfarsitul privilegiilor nobilmii
si al drepturilor exercitate de Biserica si bresle.

Cderea Bastiliei, un eveniment

major alRevoluiei Franceze

Declaratia Drepturilo Omului si Cetateanului

Noua conducere franceza nu dispunea de legi fundamentale in baza carora sa
actioneze.La 26 august 1789, membrii adunarii au adoptat o declaratie de principii
politice , primul pas spre crearea unei constitutii.
In Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului se afirma ca dreptul de
guvernare apartine poporului.Se sustinea ca toti cetatenii aveau dreptul innascut la
libertate,egalitate, proprietate si securitate.Astfel,se pune capat in mod oficial Vechiului
Regim.

Constitutia civila a clerului

Pentru a rezolva criza financiara,cat si datorita ideologiei anti-crestine a
revolutionarilor francezi,la sfarsitul anului 1789 si inceputul lui 1790,au fost emise o
serie de legi, prin care au fost confiscate averile Bisericii Catolice.
Constitutia civila a clerului a fost adoptata la 12 iulie 1790 si aprobata de
rege in acelasi an,la 26 decembrie.Aceasta prevedea transformarea membrilor clerului
in functionari si interzicea ordinele .Textul legii prevedea, printre altele, ca alegerea in
functiile clericale sa se faca de catre toti cetatenii, indiferent de apartenenta lor
religioasa.
Mai mult,la 27 noiembrie, Adunarea decreteaza ca toti preotii sunt obligati sa
depuna juramant de fidelitate fata de natiune,lege si rege, sub amenintarea cu
destituirea. Aproximativ 45% dintre preoti au refuzat sa presteze juramantul.

Constitutia de la 1791
Adunarea Nationala a prezentat legile fundamentale ale noului regim intr-o
con-stitutie adoptata in septembrie 1791.Aceasta a desfiintat in mod oficlial autoritatea
absoluta exercitata de regii francezi.
Un organism legislativ unicameral,Adunarea Legislativa , urma sa voteze in
toate problemele legate de impozite si cheltuieli de guvernare.Monarhul avea temporar
drept de opunere fata de masurile Adunarii, insa refuzarea acestuia in trei intruniri
consecutive ale Adunarii Legislative puteau anula vointa regelui,care continua sa
raspunda de politica externa si de armata.
Constitutia dadea drept de vot tuturor barbatilor ce plateau impozite
echivalente cu salariul pe trei zile.Legea nu permitea cetateniilor sa-si aleaga direct
reprezentantii, ei alegand prin vot un numar de electori care apoi ii alegeau pe cei 745
de membrii ai Adunarii Legislative.Doar cei foarte bogati puteau deveni electori sau
membrii ai Aduna-rii Legislative.
Noul sistem acorda putere economica si politica oamenilor de afaceri si altor
categorii profesionale ce alcatuiau patura superioara a clasei mijlocii.Tarifele,taxele si
organiizatiile de tip breasla au fost desfiintate,dand posibilitatea oamenilor de afaceri
sa faca comert liber si profitabil.
Structura administrativa a Frantei este simplificata , infiintandu-se 83 de
diviziuni teritoriale egale.Acestea se imparteau in diviziuni mai mici districte,
cantoane si comune.Cetatenii alegeau functionarii care guvernau aceste diviziuni
politice locale .
Intre 1789-1791,Adunarea Nationla a legiferat multe din principiile cele mai
valoroase ale intelectualilor iluministi.In Constitutia din 1791, Adunarea a legiferat
imaginea sistemul ideal,din perioada de apogeu a iluminismului.Acesta garanta
libertatea de gandire si expresie,libertatea individuala,dreptul de proprietate,guvernarea
de catre popor.Acest crez a dus la o noua ideologie politica numita liberalism.

Desi liberalii controlau Adunarea Nationala,alcatuita in majoritate de

burghezi,mebrii Adunarii s-au scindat in diferite grupuri cu interese politice
comune.Primele grupuri distincte au inceput sa apara in momentul in care Adunarea
dezbatea problema constitutionala a dreptului de opunere a monarhului.Radicalii
(iacobinii) se opuneau mentinerii dreptului de veto al regelui in timp ce conservatorii se
declarau pentru un drept de veto al regelui care sa nu poata fi contestat de
Adunare.Centrul sustinea un drept de veto partial , prin care regele sa poata suspenda o
lege pana cand legislativul ajungea sa-si impuna punctul de vedere,ceea ce s-a si
intamplat.
Grupurile de activisti politici au format in 1789 asociatii cu scopul de a tine
sub control evolutia evenimentelor.Aceste cluburi au capatat tot mai mult influenta pe
masura ce Adunarea Nationala si cea Legislativa isi continuau lucrarile.
Iacobinii
Cel mai radical dintre aceste grupuri se intalnea la Paris , intr-o manastire de
pe strada St .Jaques.Datorita numelui strazii , membrii grupului au devenit cunoscuti
sub numele de iacobini.Conducatorul lor era Maximillien Robespierre si luptau
pentru suprematia guvernarii centrale asupra autoritatii politice locale.
Girondinii
Delegatii Adunarii Legislative includeau si un grup reprezentativ pentru
departamentul Gironde , district in zona Bordeaux .Acestia impartaseau ostilitatea
iacobinilor fata de puterea monarhica si aristocratica , in schimb se opuneau
suveranitatii poporului.In problema razboaielor,ei sustineau ideea indepartarii
pericolului prin atac.

Caderea monarhiei si Comuna din Paris

Uniti provizoriu de convingerile lor republicane, girondinii si iacobinii au
votat impreuna mai multe texte importante, cum ar fi obligatia emigrantilor de a se
intoarce pana la sfarsitul anului 1791 si condamnarea la inchisoare sau deportare pentru
clerul care opune rezistenta.
Veto-ul emis de Ludovic XVI-lea impotriva acestor legi a produs o criza ce a
acordat girondinilor accesul la putere, in martie 1792. Din motive diferite, regele,
monarhistii si girondinii isi doreau razboi cu puterile ostile. Regele considera ca
infrangerea ar putea sa-i consolideze puterea. Girondinii doreau sa canalizeze elanul
revolutionar inspre exteriorul Frantei.
Razboaiele revolutionare incep odata cu declaratia de razboi din 20 aprilie
1792, adresata Austriei, de partea careia se va alatura si Prusia, dupa cateva saptamani.
Creata in Paris in iulie 1789 si instalata la Primaria orasului dupa caderea Bastiliei,
Comuna a devenit insurectionala in 10 august 1792, pe fondul infrangerilor suferite pe
front si a amenintarilor primite din partea strainilor, ce au determinat cresterea
fervoarei nationale si a nemultumirilor fata de familia regala. O manifestatie a luat cu
asalt Palatul Tuileries si regele a fost arestat, sub suspiciunea de tradare.
La inceputul lui septembrie 1792, panicat in fata inaintarii armatelor inamice
si de rumorile de complot contra-revolutionar, poporul inarmat a masacrat mai mult de
o mie de regalisti, preoti care se opuneau legii si detinuti de drept comun in inchisorile
din Paris si din alte orase din provincie. Masacrul, permis de unii lideri iacobini,
marcheaza prima deriva a Revolutiei. Iacobinii, sub conducerea avocatului Geoges
Danton, dominau Comuna si si-au marit influenta in Adunarea Legislativa. Aceasta
decide convocarea alegerilor cu drept de vot universal masculin, destinat sa reuneasca
o noua conventie constitutionala.

Conventia girondina
O data cu caderea monarhiei, razboiul a luat un caracter national si politic,
nemaifiind un conflict intre regi.
La 20 septembrie 1792, o armata franceza a oprit la Valmy inaintarea
prusaca.
Adunarea Constituanta isi schimba denumirea in Conventia Nationala. In
toamna anului 1792, armata, in ofensiva dupa batalia de Valmy, reuseste sa patrunda in
Imperiul Romano-German, in Savoia si in Tarile de Jos. In cadrul Conventiei, lupta
politica se intensifica, adunarea osciland intre a sprijini girondini si iacobini (mai
radicali si avand populatia Parisului de partea lor).
Conventia decide ca regele sa fie judecat pentru tradare in fata sa si printr-un
vot pe jumatate unanim, Ludovic al XVI-lea este gasit vinovat. Cu o majoritate mica,
de un singur vot, regele este condamnat la moarte si ghilotinat la 21 ianuarie 1793.
Dupa executia regelui, influenta girondinilor scade in cadrul Conventiei. In plus,
armatele franceze suporta loviturile coalitiei formate din Anglia, Austria, Spania, Tarile
de Jos si mai multe state italiene.

La 24 februarie, Conventia voteaza recrutarea militara a 300.000 de oameni.

Comisarii trimisi in departamente pentru a organiza mobilizarea, sunt alesi dintre
iacobini, largind falia dintre girondini si masele populare. In Vendeea, regalisti si preoti
care se impotrivesc regimului, incurajati de traumatismul cauzat de executarea regelui
si ostilitatea taranilor fata de recrutare, organizeaza o revolta armata care se extinde si
in Bretania. Girondinii incearca in van sa se opuna propunerilor iacobine destinate a
creste puterea guvernului central. Un Tribunal revolutionar este instituit la 10 martie
pentru a judeca suspectii,iar la 6 aprilie, Conventia creeaza Comitetul de Salvare
Publica, organul executiv al Republicii.
Dificultatile militare, extinderea razboiului civil, avansul fortelor inamice pe
teritoriul national, au produs o criza in cadrul Conventiei, rivalitatea dintre girondini si
iacobini fiind din ce in ce mai mare. Un contra-atac nefast al girondinilor, indreptat
impotriva lui Jean-Paul-Marat, unul dintre sefii iacobini cei mai populari si radicali,
esueza prin achitarea sa in fata Tribunalului revolutionar, la 24 aprilie.

II.REVOLUTIA RADICALA (1793-1794)

Intre 31 mai si 2 iunie, o insurectie pariziana condusa de Jaques Hebert
someaza Conventia sa aresteze 27 de deputati si 2 ministri girondini. Populatia cerea o
resdistribuire a bogatiei si continuarea actiunilor anti-crestine.
La 10 iunie, iacobinii preiau controlul asupra Comitetului de Salvare Publica
din care vor face principalul instrument al dictaturii revolutionare.
La 24 iunie , Conventia promulga o noua Constitutie, cu o noua versiune, a
"Declaratiei drepturilor omului", ce punea accent mai mare pe egalitate si merit. Dupa
ce,la 10 iulie.Danton paraseste Comitetul Salvarii Publice, pe 27 iulie, isi face intrarea
Maximillien de Robespierre,devenit rapid cel mai influent membru,luand masuri
radicale pentru salvarea Revolutiei si distrugerea inamicilor sai interni si externi
Situatia militara a Republicii fiind critica, contra-revolutionarii controland
Vendeea si Bretania, mai multe orase importante -Bordeaux, Marsillia, Lyon- fiind sub
autoritatea girondinilor si armate straine invadand teritoriul francez atat in est, cat si
vest, la 23 august, printr-un nou ordin de conscriptie, se ordona mobilizarea generala a
barbatilor apti pentru serviciul militar, astfel ca sunt constituite, echipate si expediate
pe front 14 armate, totalizand 750.000 oameni. Legea asupra suspectilor, votata la 17
septembrie, permite instalarea regimului de Teroare.

La16 octombrie, in lipsa de alte probe, ca pedeapsa pentru un asa-zis incest

cu fiul ei in varsta de doar 9 ani,pe nume Ludovic al XVII-lea, inchis impreuna cu
restul familiei, smuls din grija mamei si incredintat spre crestere unui temnicer, regina
Maria Antoaneta este executata. Ulterior, pe 31 octombrie un numar de 31 de lideri
girondini sufera aceeasi soarta. Represiunea se abate asupra tuturor, regalisti, preoti,
girondini, oricarui suspect de activitati sau simpatii contra-revolutionare. Tribunalele
revolutionare functioneaza intr-o maniera expeditiva, trimitand mii de persoane la
ghilotina in Paris si in alte orase franceze. In afara de condamnarile la moarte,
numeroase persoane mor in inchisorile suprapopulate ori sunt sumar executate, astfel
ca se estimeaza la aproape 40.000 numarul de victime ale regimului de teroare.
Intre septembrie si octombrie, mormintele tuturor regilor Frantei din SaintDenis sunt profanate, catedrala este vandalizata, iar ramasitele pamantesti ale regilor
sunt aruncate in gropi comune. In octombrie,incepe sa fie folosit calendarul republican.
Impulsionat de Robespierre, Comitetul incearca reformarea Frantei, inducand un
amestec de umanitarism fanatic, idealism social si patriotism, intr-o Republica a
Virtutii. Doua zile dupa ce Robespierre ia pozitie impotriva descrestinarii, la 23
noiembrie, Comuna din Paris, la instigarea sefilor radicali ,decide inchiderea tuturor
bisericilor si incurajarea activa a cultului Ratiunii, religia revolutionara. Miscarea de
descrestinare activa se intinde rapid in intreaga tara. Datorita mobilizarii generale,
soarta razboiului se intoarce in favoarea Frantei. Pana la sfarsitul lui 1793, invadatorii
sunt respinsi de pe teritoriul francez. In interior, Comitetul reuseste sa infranga
insurectiile regaliste si girondine.

Disputelor filosofice asupra noii religii, Robespierre le pune capat

in primavara lui 1794, dupa executarea lui Hbert si a partizanilor sai anticrestini, apoi a lui Danton si a indulgentilor, care cerusera sfarsitul Terorii.
Ostil descrestinarii si cultului Ratiunii, prin decretul de la 7 mai, el
recomanda Conventiei admiterea existentei lui Dumnezeu, iar in ziua
urmatoare are loc sarbatoarea "Fiintei Supreme". Desi amenintarile la
adresa securitatii Republicii fusesera indepartate, Robespierre cere ca
virtutea sa fie instituita prin teroare. La 10 iunie se institutie marea teroare
printr-o lege ce scotea Tribunalele revolutionare de sub incidenta
Conventiei, limita posibilitatea acuzatilor de a se apara, iar orice critica la
adresa guvernului devenea criminala. In urmatoarea luna, marea teroare
produce peste 1.000 de victime.

Conventia thermidoriana (1794-1795)

Dupa o noua serie de succese militare, regimul cvasi-paranoiac mentinut de
Robespierre, isi pierde justificarea. O parte dintre cei implicati in regimul de Teroare se
aliaza cu moderatii din plenul Conventiei si la 27 iulie 1794(9 thermidor anul II )
,Robespierre si colaboratorii sai apropiati sunt supusi unui decret de arestare si esueaza
in tentativa lor de insurectie la Comuna din Paris. Arestati in cursul noptii, sunt
executati in seara urmatoare, iar in zilele urmatoare mai mult de o suta de partizani deai sai urmandu-i soarta.
Sfarsitul Republicii Virtutii, visate de Robespierre, il antreneaza si pe cel al
radicalizarii miscarii revolutionare, reprezentand un moment de cotitura in desfasurarea
Revolutiei. Pana la sfarsitul lui 1794, Conventia este dominata de deputatii de centru
care au rasturnat regimul de teroare, apoi anuland o serie de decrete si suprimand
tribunalele revolutionare. Suprimarea bugetului acordat cultelor a pregatit separarea
Bisericii de Stat, confirmata la 21 februarie 1795. Dupa revenirea in Conventie a
girondinilor proscrisi, reactiunea violenta fata de protestele din primavara anului 1795
determina eliminarea ultimilor iacobini radicali. In vara aceluiasi an, Franta se mai afla
in razboi doar cu Anglia, Sardinia si Austria, pacea revenind la frontiere,dupa stoparea
unei armate de emigranti debarcata in Bretania.

DIRECTORATUL (1794-1799)
Conventia adopta o noua Constitutie, aprobata la 22 august 1795, prin care se
confera puterea executiva unui Directorat compus din cinci membri, care trebuie sa
numeasca ministrii.
Puterea legislativa va fi impartita intre doua camere, Consiliul Batranilor, cu
250 membri si Consiliul celor 500. Incepand din mai 1797, in fiecare an, un membru al
Directoratului si o treime din adunari sunt innoite.
Conventia a numit primii Directori si doua treimi din corpul legislativ din
cadrul membrilor sai. Reactia insurectionala a regalistilor parizieni, din 5 octombrie
1795 este infranta rapid de trupele generalului Napoleon Bonaparte , inca putin
cunoscut. Conventia se dizolva la 26 octombrie si un nou guvern este instalat.
Directoratul a stabilizat bulversatiile aniilor precedenti. Unul din mijloace l-a constituit
continuarea razboiului, canalizand energia eliberata de Revolutie. Succesele Revolutiei
inspira razboaie de cucerire si de export al idealurilor revolutionare in intreg restul
Europei. Cateva luni de la intrarea sa in functiune, Directoratul ofera lui Bonaparte
comanda unei campanii militare in Italia, intre martie 1796 si octombrie 1797, care a
permis tanarului general sa castige popularitate. Luptele de factiuni au dus la
instablitatea regimului. Revenirea iacobinilor se manifesta printr-un complot
(conjuratia egalilor) condus de Babeuf, care preconiza distributia egala a pamanturilor
si veniturilor. Conjuratia esueaza in mai 1796.

In timp ce in Franta principiile revolutionare erau in retragere, ele se

raspandeau in Europa prin intermediul razboaielor napoleniene. Infrangerile
militare din vara anului 1799, dificultatile economice si agitatia sociala au
determinat lovitura de stat a generalului Bonaparte, din 9 noiembrie (18 brumar),
prin care Directoratul a fost inlaturat. Noua Constitutie instaura Consulatul,
organism in care Bonaparte a avut putere dictatoriala.
Deviza republicana devine "Libertate, Egalitate, Fraternitate."

Descopera cuvantul din coloana A-B completand urmatorul rebus:

1.Ce au decis sa formeze reprezentantii starii a treia?

2.Unde se deschide Adunarea Starilor Generale?
3.Din ce oras a fost nevoita adunarea sa iasa?
4.Cui ii este adresata declaratia de razboi la 20 aprilie 1792?
5.Cum se numeste inchisoarea care a cazut la 14 iulie 1789?
6.Ce se intampla cu regele in urma conflictelor dintre girondini si
iacobini?
7.Din ce cauza a ramas ridicat nivelul taxelor si impozitelor?
8.Cine si-a marit influenta in Adunarea Legislativa?
9. Atacul girodinilor esueaza asupra lui...

Bibliografie
http://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu
%C8%9Bia_francez%C4%83
http://www.facebook.com/l.php?
u=http%3A%2F%2Freferat.clopotel.ro
%2FRevolutia_franceza___Cauze_si_efe
cte-14214.html&h=eAQGLwV8l