STRUCTURA:
ABANDONAREA SISTEMULUI MONETAR DE LA BRETTON WOODS in 1976 prin conferinta de la Kingston, Jamaica care prevedea:
modificarea oficial a statutului aurului, prin aceasta abolindu-se fixitatea preurilor pentru aur;
legalizarea principiului schimburilor flotante, n sensul c:
statele membre ale FMI erau obligate s adopte politici macroeconomice care s conduc la asigurarea stabilitii preurilor;
referina la aur, n ceea ce privete paritatea monetar, era eliminat, aranjamentele monetare generale viznd fie ataarea de DST, fie de o alt moned;
FMI era obligat s supravegheze politicile valutare ale rilor membre;
se impuneau aranjamente de schimb valutar stabile, dar ajustabile;
marjele de fluctuaie erau stabilite la +/- 4,5%, acestea putnd fi modificate n funcie de evoluiile economice, dar mai ales de dezechilibrele fundamentale din domeniul
plilor.
transformarea parial a FMI n organism de asisten.
ASITENTA FINANCIARA
Evolutia istorica a sistemului monetar international a demonstrat ca alegerea regimului optim de rata de schimb s-a dovedit a afi o
problema care inca nu a fost rezolvata la nivelul economiei mondiale. Conform aprecierilor FMI, evolutiile regimurilor valutare de dupa
1970 (vezi Bubula & Itker-Robe [2002]) s-au cantonat in doua directii:
tari ce au adoptat cursuri valutare flotante (in crestere incepand din 1970);
tari care au adoptat un regim valutar bazat pe ancorarea monedei.
Aceasta era structurarea FMI dupa abandonarea SMI de la Bretton Woods.