CULTURA CASTANULUI

COMESTIBIL
Castanea sativaMill

1.Importanta culturii
Castanul comestibil este o specie pomicola si
forestiera, care valorifica terenurile in panta, produce
fructe bogate in principii nutritive si lemn de calitate
superioara. Castanele contin: 52% apa, 4,2%
proteine, 2,0% lipide, 40,0% glucide, 2,0% celuloza, o
serie de ioniminerali: S, P, Na, K, Mg, Ca, vitamine,
aminoacizi etc., (Paglietta si Bounous, 1979). Se pot
consuma coapte, fierte, sub forma de garnitura, se
folosesc la diferite preparate: creme, budinci, torturi,
inghetata, se pot glasa sau confia. Din faina de
castane se poate prepara: paine, lipii, sosuri, supe.
Lemnul se foloseste in industria mobilei de lux, la
confectionarea parchetului, iar din scoarta si frunze se
extrage taninutilizat in industria pielaritului, pentru
vopsitorie

Originea si aria de
raspandire
Castanul comestibil este originar din Asia si
Europa, existand mai multe specii care cresc
si astazi in zona temperata cu climat mai
bland. Castanul se cultiva mai mult in Asia,
unde se obtine peste 65% din productia
mondiala, urmeaza Europa cu circa25%.
Tarile mari cultivatore de castan comestibil
sunt: China, Coreea, Turcia, Italia, Spania
etc. In SUA, tara mare cultivatoare de
castan in special pentru lemn, suprafata s-a
restrans foarte mult datorita atacului sever
al cancerului scoartei care practic a
compromis aceasta specie.

 In Romania, castanul creste in mod

natural sub forma de palcuri sau chiar in
masiv in depresiunea subcarpatica a
Olteniei (Gureni, Polovraci, Hobita,
Horezu, Tismana), in zona Maramuresului
(Baia Mare, Baia Sprie, Tautii de Sus),
unde se resimte influenta mediteraneana.
Suprafata ocupata de castan este de circa
850 de ha, de pe care se obtine o
productie de circa 1250 tone.

Compoziia fructului, partea comestibil, la 100 g

Substan

msur

crud

uscat

Ap

50-63

11

Amidon
Zahr

g
g

2327
3,65,8

41,7
16,1

Fibr vegetal

8,28,4

13,8

g
g
mg
mg
mg
mg
mg
mg
mg
mg
mg
mg

2,55,7
1,02,2
12
0,10,2
0,20,3
623
1,1
395707
70
3165
48
1838

6,0
3,4

Protein
Grsimi
Vitamina A
Vitamina B1
Vitamina B2
Vitamina C
Niacin
Potasiu
Fosfor
Magneziu
Sulf
Calciu

0,2
0,4
2,1
738
131
126
56

Particularitati biologice
Particularitati de crestere si fructificare
Castanul european formeaza pomi vigurosi,
longevivi, inalti de 12-25 m, cu untrunchi viguros
si usor rasucit, cu coroane largi piramidale sau
globuloase. Ramurile de schelet si semischelet sunt
viguroase, bine garnisite cu ramuri de semischelet
si de rod. Mugurii sunt dispusi solitar, fiind
vegetativi sau micsti. Castanul este specie
unisexuat monoica, are florile dispuse in
amenti unisexuati sau bisexuati (androgini),
lungi de pana la 30 cm. Amentii androgini au la
baza flori femelegrupate in inflorescente de cate
4-5. Inflorirea are loc tarziu, in a doua parte a lunii
iunie si inceput de iulie, iar polenizarea se face atat
de vant cat si de insecte.

 Florile mascule pot fi: astaminate (fara

stamine), brachistaminate (cu filamente
staminale scurte 1-3 mm), mezostaminate
(filamente mijloci 3-5 mm) si longistaminate
(filamente de 5-7 mm). Soiurile bune
polenizatoare suntcele cu filamente
staminale lungi.
Florile femele sunt asezate la baza
amentilor, sunt grupate cate 2-3 in
involucru. Involucrul are la exterior
numeroase filamente aciculare care se
intaresc pe masura maturarii, capatand
aspectul unui arici.

 Fructul este o achena, de culoare brun roscata

sau ciocolatie, poate fi monogerm (are miezul
format dintr-o singura samanta) lamaroane sau
poligerm (miezul este divizat de o membrana in
mai multe seminte) la castanele propriu-zise.
La maturitate involucrul crapa lasand sa cada
castanele sau cade impreuna cu acestea.
Intrarea pe rod este dependenta de modul de
obtinere a pomilor. La cei obtinuti prin seminte,
primele fructe apar dupa 8-10 ani, iar la cei
altoiti cu 2-4 ani mai devreme. Productia de
castane este mica in primii ani, de ordinul a
catorva kg, iar la pomii maturi se poate ajunge
la 250-300 kg/pom.

Specii, soiuri si portaltoi

Principalele specii de castan cu importanta in
originea soiurilor cultivate sunt:
Castanea sativaMill. - castanul dulce european, are
pomi vigurosi, longevivi si sensibili la boli si
daunatori.
Castanea dentataBrokh - castanul american,
prezinta interes mai mult pentru lemn, este foarte
sensibil la cancerul scoartei si din aceasta cauza
suprafata cultivata s-a redus foarte mult.
Castanea crenataSieb e Zucc. - castanul japonez,
creste mult in Orient (Japonia, China, Coreea), creste
ca pom de talie medie, cu coroana foarte larga,
deasa si formeaza tepi mai putin ascutiti pe
involucru, inflorescentele fiind situate lateral pe
lastar si nu terminal.

 Castanea molissimaBl. -castanul chinezesc,

este specia care se cultiva mult in China
pentru fructe. Formeaza pomi de talie medie,
sub 15 m inaltime, cu coroana foarte larga si
ramificata. Formeaza fructe de la mici la
foarte mari cu gust foarte dulce, mult
apreciate de popoarele orientale si de
americani.
Sortimentul de soiuri este destul de sarac,
au predominat soiurile de provenienta
orientala, iar de data mai recenta au fost
selectate o serie de biotipuri locale de
interes major

soiuri existente in cultura

Iza- are vigoare mijlocie, foarte productiv,
formeaza fructe mari de culoare brun roscata,
potrivit de dulci, cu continut moderat in proteine si
bogate in amidon. Se matureaza la inceputul lunii
octombrie.
Mara- are vigoare mijlocie, este foarte productiv,
fructul este mic de culoare brun-inchis, potrivit de
dulce, bogat in proteine si amidon. Se matureaza
in prima jumatate a lunii octombrie.
Hobita- este un soi de vigoare mica, cu un
potential productiv moderat, fructul este mijlociumare, are culoare maronie si este foarte dulce. Se
matureaza in decada doua a lunii octombrie.

 Polovraci- este un soi de vigoare mijlocie,

precoce, produce destul de modest, fructul este
foarte mare, maroniu si foartebogat in zahar.
Se matureaza in prima decada a lunii
octombrie.
Gureni- soi de vigoare mare, productiv, are
fructe mijlocii de culoare castanie, potrivit de
dulci. Se matureaza in prima decada a lunii
octombrie.
Tismana-are vigoare mijlocie, este autofertil,
fructele sunt mijlocii, usor turtite, miezul
potrivit de dulce si intens aromat. Se
matureaza in a doua decada a lunii septembrie.

 Prigoria- are vigoare mijlocie, este

rezistent la ger si seceta, are fructe mijlociimari, rotunjite, castanii, cu pulpa dulce si
aromata si gust placut. Se matureaza in
ultima decada a lunii septembrie.
Ca portaltoi se folosesc soiurile de vigoare
mica-mijlocie Iza, Mara si Gureni, ai caror
hibrizi au afinitate buna cu toate soiurile
cultivate, imprima precocitate si vigoare
mai mica.

Cerintele castanului fata de factorii

de mediu
Castanul are pretentii mari fata de
lumina, ce se pot asigura prin plantarea
lui in locuri expuse, la distante
corespunzatoare si prin rarirea coroanelor.
Avand origine mediteraneana, este
pretentios si fata de caldura, reusind
numai in zonele cu temperaturi medii
anuale peste 11C si cu ierni blande. Nu
suporta iarna temperaturi sub -20-24C in
functie de soi.

 Fata de apa are cerinte mari, cele mai

bune rezultate se obtin daca precipitatiile
insumeaza peste 800-900 mm, dar
reuseste si in conditii de precipitatii mai
putine, 600-700 mm, daca acestea sunt
bine distribuite pe perioada de vegetatie.
Solul trebuie sa fie acid, reavan, bine
drenat si cu profil adanc, cu fertilitatea
medie si textura usoara. Poate valorifica
terenurile cu schelet mult, dar sa nu
contina mult calcar activ, iar apa freatica
sa fie sub 4-5 m.

Particularitati
tehnologice
Producerea materialului saditor.
Inmultirea castanului se face atat
generativ, pentru producerea
portaltoilor sau chiar a materialului de
plantat, cat si vegetativ prin marcotaj
si prin altoire. Pe cale vegetativa
inmultirea este destul de greoaie,
inradacinarea la inmultirea prin
marcotaj este slaba, iar prinderea la
altoire este destul de dificila.

Specificul infiintarii si
intretinerii plantatiilor de
castan
Alegerea terenului pentru livada trebuie
sa corespunda cerintelor speciei, de
obicei amplasarea plantatiilor se face in
zonele cu influenta mediteraneana, cu
climat mai bland iarna si veri mai putin
calde. In functie de panta terenului,
acesta poate fi amenajat prin corectarea
pantei si pregatirea terenului la nivel de
parcela sau pe terenul framantat se
mobilizeaza solul local si se amenajeaza
microterase in timp prin lucrarea
periodica a solului.

Lapregatirea terenului
se executa fertilizarea de baza cu
ingrasaminte organice, 60-80 kg P2O5si 200
kg K2O, pe toata suprafata si se incorporeaza
sau se aplica localizat, la groapa, pe terenul
care nu poate fi mecanizat. Distantele de
plantare se coreleaza cu vigoarea soiurilor si
acestea nu depasesc 8-10 m intre randuri si
6-8 m intre pomi pe rand.Pentru plantatiile
mixte, fructe si lemn, distantele de plantare
pot fi mai mici de 6-8 m intre randuri si 4-6
m intre pomi pe rand, pentru a determina un
elagaj natural si formarea unui trunchi inalt
favorabil prelucrarii industriale.

 Castanul se conduce de obicei sub forma

de vas sau piramida intrerupta, prin
interventii sumare in prima perioada de
viata si taieri de rarire dupa atingerea
dimensiunilor normale soiului.La soiurile
care ramifica putin (o parte din soiurile
europene) sunt necesare taieri pentru
stimularea ramificarii. In a doua parte de
viata a pomilor se fac taieri de
regenerare, prin care se intineresc
ramurile de semischelet si de rod.

Intretinerea solului
consta fie in distrugerea periodica
aburuienilor si mentinerea ogorului lucrat,
mai ales in plantatiile tinere situate pe
terenurile plane sau cu pante mici unde nu
exista pericolul eroziunii, fie prin cultivare
cu specii agroalimentare sau specii
pomicole cu longevitate mica. In plantatiile
mature solul se mentine inierbat, intervalele
se cosesc periodic, iarba fiind folosita in
furajarea animalelor sau uneori se toaca si
se lasa pe sol (pe solurile sarace).

Fertilizarea
plantelor tinere se face localizat cu
cate 50 g azot, iar pe masura ce
acestea cresc, se poate ajunge la doze
de pana la 300 g/planta. In plantatiile
pe rod se aplica 60 kg N, 40 kg P 2O5si
50 kg K2O. Pentru corectia unor carente
provocate de lipsa microelementelor se
pot aplica fertilizari foliare simultan cu
tratamentele fitosanitare.

Principaleleboli si
daunatori
. Principalele boli care produc pagube mari
plantatiilor de castan sunt cancerul
scoartei(Endothia parasitica), boala
albastra (Phytophtora cambivora), rugina
(Mycospherella maculiformis), patarea
bruna a fructelor (Rachodiella castaneae)
etc. Dintre daunatori se pot aminti:
gargarita fructelor (Balaninus elephas),
molia fructelor (Cydia sp.) etc. Impotriva
bolilor sunt eficace masurile preventive,
cele curative nu dau rezultate bune, iar
impotriva daunatorilor se fac 2-3 tratamente
in functie de curba de zbor a insectelor.

Maturarea castanelor
are loc esalonat, ceea ce necesita si o
recoltare din mai multe treceri. La
maturitate involucrul tepos crapa lateral si
lasa sa cada castanele sau cade impreuna
cu acestea. Recoltarea se face manual prin
adunare de pe sol. Fructele fara involucru
sunt asezate in straturi de pana la 50 cm
pentru a se usca, iar cele cu involucru sunt
supuse unui proces de macerare pentru
inmuierea involucrului, sunt curatate si apoi
uscate.Valorificarea se face de obicei in
coaja si mai putin sub forma de faina de
castane.