Sunteți pe pagina 1din 24

Situaia de criz i gestionarea ei.

Metode de intervenie psihologic

Victoria GONA
10.10.2011

Situaiile extremale i de criz sunt nite evenimente


psihotraumatice, de ncordare maxim, ce necesit
intervenii de urgen.
Aceste evenimente - dezastre naturale, catastrofe, accidente
pe autostrzi i instalaiile industriale, etc - deranjeaz
foarte mult ritmul normal al vieii sociale i psihologice, de
multe ori duce la consecine tragice i pagube materiale
semnificative.
O problema cheie n astfel de situaii este adesea un stres
psihologic, o varietate de stri psihologice negative.
n aceast privin, capacitatea de a reactiona n timp util,
de a detecta prezena unor probleme psihologice la sine i la
camarazi, dorina de a participa la starea lor spiritual,
abilitatea de a organiza i desfura activitati de relaxare
psihologic, managementul stresului, prevenirea arderii
emotionale - ar trebui s figureze vizibil n prioritile de
formare i pregture pentru activitile de aprare civil

Criza i efectele ei

criz: situaie n care individul i-a epuizat resursele adaptative


i poate angaja comportamente cu efecte negative, ireversibile
att asupra sa, ct i a mediului su de via;
Criza este perceput de persoan ca generatoare de consecine
cu efect catastrofal asupra vieii sale individuale i familiale.
Efectele crizei sunt corespondente modalitii de percepie
distorsionate n care situaiile cotidiene capt dimensiuni
majore.
Printre efectele crizei se afl:
angoas masiv i atacuri de panic;
tulburri de somatizare;
sentimentul de inadecvare i neajutorare;
nchidere n sine sau agitaie;
Pierderea sensului vietii, tendine suicidare;
Ardere emoional i eficien sczut n activitatea cotidian.

Situaii de criz

n calitate de situaii de criz pot fi examinate mai multe


circumstane vitale:

Calamiti naturale
situaia de pierdere (deces, separare, divor, jaf, concediere din
serviciu)
situaii de conflict (familie, serviciu, lege, societate, de
ambian etc)
mprejurri nefavorabile (terorism, rzboi, antaj, napast)
Stri de psihoz i tentative suicidare a camarazilor
Violen

Intervenia de criz

Intervenia de criz este concentrat i presupune


lucrul intensiv i de scurt durat cu clientul, prin
centrarea pe situaia concret. Din acest punct de
vedere presupune un tip de intervenie care poate
frustra practicianul i i poate crea senzaia de
inadecvare.

n acest sens obiectivul principal al interveniei const


n evitarea catastrofei. Individul i familia trebuie
meninui n afara acestui gen de pericol pn cnd se
recompune un alt moment de echilibru.

Gestionarea situaiei de criz

n gestionarea situaiei de criz consilierul trebuie s


aib n vedere urmtoarele elemente:
realitatea - perspectiva clientului va fi centrat pe
elemente de realitate i actualitate, ceea ce-i va
permite s (re)gseasc aspecte pozitive ale unor
posibile modaliti rezolutive;
schimbarea - reacia la criz va fi folosit ca motor,
motivaie adecvat a schimbrii;
nevoia de a acorda ajutor - presiunea acestei nevoi
va frustra consilierul, mpiedicndu-l s fie eficient;
angoasa - intervenia n criz poate produce angoas
supraadugat problematicii iniiale;
reacii secundare - anticiparea reaciilor care pot
surveni dup ieirea clientului din criz.

Etapele interveniei de criz

Obiectivul iniial const n a nelege prin ce anume trece


clientul, ce simte i gndete: fric, pericol, lipsa speranei i a
sensului etc.

Dup identificarea problemei de esen, consilierul va prezenta


clientului modalitatea n care s-a constituit criza, pornind de la
cauza generatoare i problemele secundare determinate (din
perspectiva clientului) demonstarea empatiei.

Stabilirea de comun acord a celei mai bune soluii. Consilierul


se va asigura n privina unei percepii acurate asupra crizei i a
capacitii clientului de a aborda posibile modaliti de
schimbare.

Etapele interveniei de criz

Discutarea alternativelor de implementare a soluiei


convenite. Se vor explora resursele i suportul
imediat de care dispune clientul, capacitatea de
toleran a clientului, mediul personal sau
instituional care poate susine clientul (prieteni,
colegi, grup etc.).

Dup ce alternativele au fost explorate n raport cu


suportul aferent, clientul va decide calea cea mai
bun de aciune. Clientul se va angaja n respectarea
cii de aciune care trebuie s reprezinte un
comportament clar.

Atacul de panica

Atacul de panica este un acces brusc de frica intensa sau anxietate


(stare afectiva caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama
nedeslusita, fara obiect) care cauzeaza simptome ingrijoratoare, dar
care nu ameninta viata: batai accentuate ale inimii, dificultatea
respiratiei, sentimente de pierdere a controlului sau de moarte
iminenta.
In mod obisnuit, dureaza de la 5 la 20 minute si poate fi cauzat de
circumstante stresante sau poate aparea pe nesteptate.
Organismul are un sistem de raspuns la frica, care pregateste
individul pentru a face fata unei situatii sau pentru a se feri de
pericol. Atacul de panica survine atunci cand acest sistem
reactioneaza exagerat sau cand nu este necesar.
In timpul atacului de panica, sistemul nervos reactioneaza ca atunci
cand se are de a face cu o situatie amenintatoare de viata.

Cat de grava este panica netratata?

Multe dintre persoanele care sufera de atac de panica incep sa se teama


de situatiile sau locurile in care atacurile de panica apar si incep sa le
evite. Aceste persoane traiesc intr-o frica permanenta ca ar putea
reaparea un atac de panica si isi limiteaza drastic activitatile obisnuite,
ca de exemplu mersul la cumparaturi, calatoriile sau chiar plecatul de
acasa.
Atacurile de panica pot afecta radical viata de familie sau viata
profesionala. Persoanele isi pot pierde locul de munca (evita sa mearga
la serviciu de teama ca va aparea un atac de panica), independenta.
Persoanele care sufera de atac de panica pot recurge la alcool sau pot
consuma in mod abuziv alte substante anxiolitice pentru a-si elimina
sau controla frica.
Multe persoane care sufera de atac de panica dezvolta depresie, ganduri
suicidare.
Tulburarea de panica netratata poate creste morbiditatea; de exemplu,
persoanele care sufera de atac de panica au tensiune mai mare si, daca
sufera de boli cardiace, pot face diverse complicatii

Simptomele atacului de panica:


Simptome cardiovasculare:

palpitatii, ritm cardiac accelerat (senzatia ca inima bate nebuneste);

transpiratii;

dureri in piept.
Simptome respiratorii:

senzatie de sufocare, respiratie neregulata.

Simptome gastrointestinale:

senzatie de greata, voma sau dureri de burta.


Simptome neurovegetative:

ameteli, pierderea echilibrului, senzatie de lesin;

senzatia ca va inecati;

tremuraturi;

senzatia de amorteala sau furnicaturi;

frisoane sau puseuri de caldura.


Simptome psihologice:

sentimentul ca lumea nu e reala sau sentimentul de detasare de sine;

teama de a nu pierde controlul sau a innebuni;

teama de a nu muri.

Prezenta a 4 simptome din cele 13 permite diagnosticarea


atacului de panica conform Manualului de Diagnostic si Statistica
a Tulburarilor Mintale DSM IV. Diagnosticul de atac de panica se
poate pune daca nu exista o explicatie somatica pentru simptomele
fizice si daca apar cel putin una din urmatoarele caracteristici:
1. ingrijorare persistenta in legatura cu aparitia unui nou atac, numita
anxietate anticipatorie;
2. ingrijorare despre implicatiile atacului de panica cu consecintele lui
(o consecinta medicala catastrofica - voi face un atac de cord sau o
consecinta mintala catastrofica - imi voi pierde mintile);
3. modificari semnificative in comportament din cauza atacurilor de
panica.

Recomandati pacientului sa identifice care sunt primele simptome


ale unui atac de panica si cand ele apar, sa ia urmatoarele masuri:

daca este aplicabil, ramaneti acolo unde sunteti pana trece starea de
panica; ea va fi intensa timp de maximum 10 minute dupa care se va
reduce. Nu va grabiti spre un loc sigur;
spuneti-va ca senzatiile pe care le simtiti si gandurile care va vin in
minte sunt un semn al atacului de panica si vor trece. Observati cum
trece timpul urmarindu-va ceasul de la mana. Puteti simti ca dureaza
o eternitate, dar in mod obisnuit nu dureaza decat cateva minute;
centrati-va atentia pe ceva exterior, vizibil si neamenintator (de
exemplu, intr-un supermarket priviti revistele sau prescriptiile de pe
etichete); - hiperventilatia accentueaza starea de panica. incepeti sa
respirati rar, numarand de la 1-3 pe fiecare inspir si expir;
reduceti consumul de cofeina sau alte substante stimulente;
nu folositi consumul de alcool sau fumatul ca modalitati de a face
fata la starile de anxietate.

Cum ne comportam in prezenta unui pacient in timp ce are un atac


de panica?

Stati cu pacientul pana cand atacul de panica scade in intensitate. Daca


ramane singur, pacientul poate deveni si mai anxios.
Mentineti-va un ton calm si spuneti-i: Stau cu tine, N-o sa ti se intample
nimic rau. Aceste cuvinte il asigura pe pacient ca sunteti in control in acea
situatie. Evitati sa ii oferiti asigurari care nu sunt realiste.
in aceasta situatie, pacientul poate fi coplesit de fraze lungi sau instructiuni
complicate. Vorbiti in propozitii simple si oferiti cate o instructiune pe rand.
Evitati sa dati prea multe indicatii sau sa puneti multe intrebari.
Nu atingeti pacientul daca nu aveti deja un raport stabilit. Se poate simti
prea speriat ca sa perceapa atingerea dumneavoastra ca fiind suportiva si
securizanta.
in timpul si dupa atacul de panica incurajati pacientul sa-si exprime
emotiile. Dupa atacul de panica, discutati despre temerile lui si incercati sa
identificati impreuna ce anume a declansat atacul de panica.

Ce trebuie sa transmitem pacientului si familiei sale?

Daca au mai multe informatii despre atacul de panica,


pacientii reusesc sa-si depaseasca mai usor frica, rusinea pe care
o simt deseori fata de faptul ca au aceasta boala si scepticismul
fata de tratament.
Deseori, oamenii se gandesc ca boala este din vina lor si sunt
coplesiti de sentimente de vina sau de rusine care le complica
situatia.
De aceea, este important sa ii transmiteti pacientului si
familiei cateva informatii de baza despre boala: Atacul de
panica are cauze atat biologice, cat si psihologice, nu este vina
dumneavoastra ca traiti starile acestea.

COMPORTAMENTUL SUICIDAR

Suicidul

Suicidul reprezint actul de autodistrugere datorit


unei crize psihice puternice, pierderii oricrui sens al
existenei, dificultilor de nedepit. (U.chiopu).
Comportamentul suicidar este o urmare a dezadaptrii
social-psihologice a personalitii n condiiile
suportrii de ctre ea a unui conflict microsocial.
(Ambrumnov A.G.)
Suicidul o aciune voluntar ndreptat contient
asupra scopului suprimrii propriei viei (Kaiser
Gunther).
Suicidul o problem socio-psiho-relaional care
implic 3 elemente: mediul anomic (familia),
personalitatea fragil i factorul circumstanial
declanator.

Riscul comportamentului suicidar crete n


urmtoarele situaii

Prezena tentativei de suicid anterioar


Tendina ctre autoagresivitate
Alcoolismul, narcomania i toxicomania
Tulburri afective, depresii cronice
Evidena la clinicile psihiatrice
Boli cronice sau incurabile, anomalii
Pierderi semnificative
Traume psihice repetate
Conflicte personale, familiale (divor, boal, singurtate,
dragoste ratat, njosiri, pierderea prestigiului etc.)
Conflicte legate de comportamentul antisocial (teama de
responsabilitatea penal, de pedeaps sau dezonoare)
Vrsta adolescentin; lipsa prinilor
Condiii extremale, marginale (penitenciar), srcia

Trsturile caracteristice ale persoanelor cu


risc suicidar

Gnduri repetate despre suicid


Dispoziie depresiv, deseori cu pierderea poftei de
mncare, a somnului
Dependena de alcool sau droguri
Sentimentul izolrii i respingerii
Pierderea prestigiului familial i social, mai ales printre
semeni
Sentimentul disperrii i neajutorrii
Dificulti de comunicare cu alte persoane din cauza
gndurilor despre suicid i sentimentului de culpabilitate;
Prezena generalizrilor i fatalitii n gnduri i
comunicare
Privire tunel, incapacitatea de a vedea pozitivul, alte ci
de soluionare
Ambivalena: dorina de a muri i n acelai timp de a tri.

Semnele comportamentului presuicidar:

Semnele tulburrilor emoionale


Pierderea poftei de mncare sau exces, insomnie sau somnolen
Plngeri somatice (cefalee, oboseal permanent, somnolen)
Atitudine indiferent fa de nfiarea sa extern
Sentimentul permanent de singurtate, inutilitate, culpabilizare sau
tristee
Senzaia de plictiseal n anturajul obinuit sau la ndeplinirea activitilor
ce anterior aduceau satisfacie
Evitarea contactelor, izolarea de prieteni i familie
Tulburarea ateniei cu scderea calitii muncii ndeplinite
Gnduri despre moarte, Lipsa planurilor de viitor
Accese de furie, deseori din cauze neeseniale
Aprecierea pesimist a trecutului, amintirea selectiv a evenimentelor
neplcute
Aprecierea pesimist a strii sale actuale, lipsa perspectivelor de viitor.

Semnele fizice exterioare


Expresia trist a feii, hipo- i amimie
Voce nceat monoton, vorbire lent
Rspunsuri scurte, lipsa rspunsurilor
Vorbete repede
Apatie, adinamie, coordonare motorie sczut
Tendina spre contact cu cei din jur, caut compasiune, apelare la medic
dup ajutor
Orientare egocentric asupra suferinelor sale
Alte semne:
i aduce n ordine lucrurile mparte obiectele de pre, mpacheteaz.
i ia rmas bun. Mulumete diferitor persoane pentru ajutorul acordat
n diferite perioade.
Satisfacie exterioar exces de energie. Decizia a fost luat, planul e
alctuit, gndurile nu-l mai supr, ca urmare exces de energie cu
relaxare n exterior.
Scrisori, notie cu indicaii
Explozii de furie
Insomnie.

Recomandri pentru cei ce contacteaz


persoana, cu risc suicidar

Nu-l respingei, dac el a hotrt s v mprteasc


problemele, chiar dac suntei ocai de cele auzite
Avei ncredere n intuiia Dvs, dac simii tendinele
suicidare la persoan, nu ignorai semnele prevestitoare
Nu propunei ceea ce n realitate nu putei face
Informai-l c vrei s-l ajutai, dar c nu vedei necesitatea
s inei totul n tain, dac informaia poate influena
securitatea lui
Fii calm i nu-l criticai, indiferent de ce auzii
Vorbii sincer, ncercai s determinai ct de real este
pericolul: ntrebrile despre gndurile suicidare nu conduc la
ncercrile de a se sinucide, n realitate ele vor ajuta la
contientizarea problemei

ncercai s aflai planul aciunilor, deoarece planul


concret este un semn de pericol real.
Convingei-l c exist o persoan concret la care se
poate de adresat dup ajutor
Nu propunei decizii simple
Oferii-i susinere, vorbii despre emoiile,
sentimentele ce le simte, nu-l judecai
Ajutai-l s neleag c stresul puternic nu-i permite
s analizeze situaia n totalitate, sftuii-l cum s
gseasc soluii i s dirijeze cu situaia critic
Acionai astfel nct s schimbai ct de puin starea
lui interioar
Ajutai-l s neleag c sentimentul de disperare nu
va fi venic

Evaluare