Curs 21

Curs 21:Bolile tesutului conjunctiv
1.Artrita Reumatoida (AR).

2.Sidroame Felty
3.Artrita cronic juvenila (ACJ) si boala Still
4.Spondilita anchilozanta (SA) i spondiloartropatii conexe
5.Artrita Psoriazica
6.Artrita reactiva
7. Lupusul Eritematos Sistemic (LES)
8.LES - determinat de consumul de medicamente
9.Sindromul Sjogren
10.Bolile mixte ale esutului conjunctiv (BMTC)
11.Sindroame polimiozitice, dermatomiozita
12.Sindromul de Overlap
13.Scleroz sistemic Sclerodermia (SS)
14.Sindromul CREST
15.Fasciita eozinofilica
16.Sindromul anti-fosfolipidic (SAF)
17.Fenomenul Raynaud
18.Livedo reticularis
19. Febra reumatoida
20.Fibromialgia
Artrita reumatoida: etiologie, caracteristici clinice si

imunopatologie
Artrita reumatoida (RA) este o tulburare de lung durat
autoimuna, care afecteaza in primul rand articulatiile. Ea conduce
de obicei la nivelul articulaiilor calde, umflate i dureroase.
Durere si rigiditate de multe ori grava dup repaus. Cel mai
frecvent, ncheietura minii i minile sunt implicate, pe ambele
parti ale corpului. Boala poate afecta i alte pri ale corpului.
Acest lucru poate avea ca rezultat un numr sczut de celule ro ii
din snge, inflamaie n jurul plmnilor i inflamaie n jurul
inimii. Febra i consum redus de energie poate fi de asemenea
prezente. De multe ori, simptomele se manifest treptat n
sptmni sau luni.
In timp ce cauza artritei reumatoide nu este clar, se crede c
implic o combinaie de factori genetici i de mediu. Mecanismul
de baz implicat in sistemul imunitar al organismului ataca
articulaiile. Acest lucru duce la inflamaie i ngroarea capsulei
articulare. De asemenea, afecteaz osul si cartilagele.
Raze X si teste de laborator pot sprijini un diagnostic sau de a
exclude alte boli cu simptome similare. Alte boli care pot aparea
includ n mod similar, lupusul eritematos sistemic, artrita
psoriazic i fibromialgie, printre altele.
Etiologia
Rha este o boala multisistemica in care artrita este o componenta majora.
Un declansator infectios a fost cautat de mai multi ani, dar fara succes.
Cei mai buni patogeni candidati sunt: EBV, mycobacterium tuberculosis, proteus mirabilis.
Fondul genetic include: DR4 (DRP1 * 0401), DR1 (DR (P1 * 0101) la caucazieni, DR10 (DRP1 *
1001) la pacienii spanioli i italieni.
DR9 (DR (P1 * 0901), la cilieni DR3 (DRP1 * 0301) la arabi, Tcr, TNF, IL-10, PTPN22 si
polimorfisme IgG.
Caracteristici clinice:
Semne clinice timpurii: rigiditate matinala, oboseala.
Poate exista febra usoara.
Dureri articulare, urmate de umflarea articulatiei. Artrita este adesea deformanta. Articulatiile mainii
sunt de obicei afectate. Modificrile radiografice sunt tipice.
Afectarile non-articulare includ: sindromul Sjogren, limfadenopatie, sclerita, vasculita cutanata si
ulceratiile, noduli atat in piele cat si in plamani, pleurezie, alveolita, pericardita, endocardita (cu
implicarea valvular), splenomegalie (cu ulceratii i neutropenie = sindromul Felty, miozita,
mononevrita multiplex si compresia maduvei spinarii.
Amiloidul este o complicatie pe termen lung determinat de inflamatia cronica
Imunopatologie:
Cea mai mare parte din patologie este situata la nivelul articilatiei: activarea celulelor T,
macrofage i celule endoteliale creste vascularizatia sinoviala. Atat CD4 + cat i CD8 + T se
gsesc in tesuturile articulare,celulele T cu memorie (CD45RO +, CD29 +)
Cantiti mari de citokine pot fi detectate in lichidul articular.
Triada: artrita cronica,

splenomegalie si
granulocitopenie
Asocierea cu HLA-DR4
33% prezinta expansiune clonala a

limfocitelor mari granulare
CD3+CD8+CD16+CD57+
Complicatii
Noduli reumatoizi,scadere in
greutate,sindrom Sjogren,
limfadenopatie, ulcere ale
piciorului, pleurita, neuropatie,
pigmentatia pielii, episclerita
Cresterea riscului de limfom
Cresterea riscului de infectii
bacteriene
Anormalitati imunologice
Tratament
98% FR+
60-80% ANA+
77% ANCA+ (cea mai mare parte
anti-lactoferina)
Scaderea complementului
Cresterea imunoglobulinelor
Ca in RA
Splenectomia poate fi necesara
C-CSF pentru neutropenia severa
Caracteristici ale sindromului Felty
Activarea celulelor endoteliale / productia de chemokine este responsabila pentru afluxul de

celule inflamatorii: interleukina-8 (IL-8), RANTES, MCP-1, Gro-, ENA-78 (peptida de
activare a neutrofilelor epiteliale).
Autoanticorpii sunt produsi, incluzand:
Factorul reumatoid
Anticorpii anti-nucleari, inclusiv anticorpi nucleari anti-neutrofile
anti-keratina
anti-peptide ciclice citrulinate (anti-CCP)
anti-calpastatina
anti-Sa (antigen necunoscut)
anti-filagrin.
Rolul patogenic al acestor autoanticorpi este incert. Molecule de IgG n Rha s-au dovedit a
avea o reducere semnificativa a glicozilarii, desi semnificatia acestui fapt este incerta.
Activarea complementului are loc, eliberarea anafilotoxinelor, C3a, C5a.
Poliartrita reumatoid: teste imunologice

Teste imunologice
Factorii reumatoizi (RhF) se gasesc la 67-85% dintre pacienti, n
functie de tipul de test folosit.
Factorii reumatoizi cei mai frecventi detectati sunt de clasa
IgM.
Pacientii RhF ~ pot avea RhF cu alte clase de imunoglobuline,
nedetectate prin teste standard.
Factorul reumatoid nu este test diagnostic pentru RhA.
Cele mai mari titruri de RhF se gasesc la pacientii cu boala
extra-articulara.
Nu exist nici o corelaie intre activitatea bolii si nivelul
titrului de anticorpi.
Detectarea RhF este de cea mai mare valoare, atunci cand a
fost facut diagnosticul de RhA
Anticorpii anti-CCP sunt valorosi, ca un marker mai
specific, in identificarea precoce a bolii.
Anticorpii filagrin i cheratina au fost, de asemenea,
declarati a fi mai specifici pentru RhA.
Crioglobulinele de tip II sau tip III pot fi gsite (de exemplu, cu
activitate RhF), de multe ori n asociere cu sindromul Felty.
Hipergamaglobulinemia datorata inflamatiei cronice este de
obicei prezenta i este invariabil policlonala, desi mici benzi
monoclonale pot fi prezente.
Urina poate conine un exces de lanturi usoare policlonale si
uneori monoclonale.
Complementul C3 / C4 este de obicei crescut, ca proteine de
faza acuta, desi pacienii cu sindrom Felty pot avea niveluri
reduse.
ANA poate fi gasita atat pe ficat de sobolan cat si celule Hep-2. ANA este cel mai frecvent
intalnita in sindromul Felty. Acestia includ anticorpi impotriva antigenului nuclear RA-33, o
ribonucleoproteina a anticorpilor nucleari asociati splicesomului reumatoid (RANA) impotriva
unui antigen care este prezent n concentraii mari n linii celulare transformate EBV (acest
anticorp este de asemenea gasit n LES si la pacienii cu MCTD).
Anticorpii sunt, de asemenea, detectati impotriva nucleului granulocitelor (GS-ANA), care
poate fi greu de deosebit de P-ANCA cand se efectueaz teste de fluorescenta; acestea sunt de
asemenea asociate cel mai puternic cu sindromul Felty.
Adevaratii P-ANCA pot fi gasite in vasculita RhA.
Sindromul Sjogren asociat va fi insotit de prezenta anticorpilor Ro i / sau La.
CRP este markerul cel mai sensibil de activitate, datorit gamei sale largi, fiind markerul
cel mai util pentru a monitoriza raspunsul la tratament.
Alti markeri de activitate a bolii, care au fost studiati includ deaminaza citidina, calprotectina si
ser hialuronat. Nici unul dintre acestea nu sunt folosite in mod curent.
Monitorizarea citokinelor nu este utilizata in mod curent.
Anemia: din bolile cronice este adesea prezenta si ar putea fi limfopenie (atat celule CD4 + cat
si CD8 +)
Teste utilizate pentru

diagnostic

monitorizare
CRP/ESR
CRP/ESR
FBC
FBC (toxicitate
medicamentoasa,anemi
a din bolile cronice)
LFTs
LFTs (toxicitate
medicamentoasa)
Imunoglobuline
ENA (dezvoltarea
sindromului Sjogren)
ANA
ANA,
dsDNA( monitorizarea
anti-TNFs)
ENA
RhF
Anti-CCP
GS-ANA (sindrom Felty)
ANCA (vasculita RhA)
Testari pentru artrita reumatoida juvenila
Tratament
Ingrijirea adecvata de sustinere (fizioterapie, terapie ocupationala) este esentiala.

Scopul tratamentului este de a reduce durerea, scaderea inflamatiei, si de a imbunatati functionarea generala a unei
persoane. Acest lucru poate fi ajutat prin odihn i exerciiile fizice, utilizarea de atele sau utilizarea dispozitivelor
de asistare, medicamente pentru durere, steroizi.
Terapia medicamentoasa include AINS, de obicei, cu protectie gastrica si analgezice de prima linie.
Corticosteroizii in doze mici sunt acum din nou introdusi pentru a incetini progresia bolii erozive (prednisolon
5-7.5 mg / zi).
Medicamentele anti-reumatice (DMARDs) care modifica boala includ: sulfasalazina, sarurile de aur
(interfereaza cu productia de TNF), metotrexat penicilamina (doze mici saptamanal), hidroxiclorochina
(interfereaza cu productia de TNF), azatioprina, leflunomida, ciclosporina si tacrolimusul au fost utilizate
pentru a reduce activarea celulelor CD4 T.
Imunoterapia cu agenti biologici include: anticorpii anti-CD4 monoclonali (mAbs), anti-CD52 mAb, agenti
anti-TNF (adalimumab, infliximab, etanercept, certolizumab, golimumab) sunt foarte eficienti, antagonistul
receptorilor IL-1 (anakinra) pare mai putin eficace si nu a fost aprobat de NICE, rituximab (anti-CD20), receptor
anti IL-6 (tocilizumab)
Alti agenti aflati in perioada de testare sunt: medicamente anti-TNF orale, anti receptor umanizat IL-6
(tocilizumab),CTLA4-Ig (abatacept), anti-CD2, anti-IL-15, anti-IL-12, anticorpi anti-proteine stimulatorii ale
limfocitelor-B (BLyS) (belimumab);
Problemele cu terapiile bazate pe m Ab au inclus: un nivel ridicat de reactii la proteinele xenogenenice, chiar
daca au fost facute incercari de a umaniza anticorpii a aparut limfopenie severa si persistenta celulelor T n
unele studii si cresterea ingrijoratoare a riscului de infectii oportuniste.
Inlocuirea chirurgicala a articulatiilor deteriorate poate restabili functia si calma durerea.
Artrita reumatoida incipienta
Debutul seropozitivitatii RhA in copilarie este rara si, de obicei, se prezinta cu stare de rau general si poliartrita la nivelul articulatiilor
mici ale mainilor si picioarelor.
Aparitia frecventa a RhF urmeaza infectiei. Conform ghidului european cele trei teste pozitive pe o perioada de 3 luni sunt
necesare pentru a confirma diagnosticul, desi, avand n vedere timpul de injumatatire a anticorpilor, acesta este, probabil, un
interval prea scurt.
Aceasta boala este asociata cu DR4.
Diagnosticul i managementul sunt pentru boala adultului.
Poliartrita cu RhF-negativ este, de asemenea, observata la copii i poate fi severa. Acesta este asociata cu DR5 i DR8.
Artrita juvenila cronica (AJC) i boala Still

AJC este impartita clinic n doua tipuri: pauci-articulara si forme sistemice. Acesta din
urma face referire la boala Still.
Etiologie si Imunopatologie
Ca si in alte boli ale tesutului conjunctiv (CTDs), etiologia nu este bine intelesa.
Imunogenetica bolii pauci-articulare este complexa: DR8 si DR5 au cea mai mare corelai e cu
boala pauci-articulara. Alte gene incluse sunt DPB1 i A2.
Virusul rubeolei a fost implicat ca un posibil declansator.
Boala sistemica este de asemenea puternic asocita cu DR5 si DR8, dar si cu DR4.
Semne clinice
Diagnosticul clinic al bolii pauci-articulare este unul de excludere.
Varsta obisnuita de debut este de 1-3 ani, cu predominanta de 4:1 feminina.
Semnele sistemice sunt excluse, iar semnele obisnuite sunt umflarea dureroasa sau
nedureroasa la una sau doua articulatii.
Uveita se poate dezvolta si nu este necesar screening-ul periodic, atunci cand sunt detectati
ANAs.
Boala Still are de obicei febra mare, insotita de stare generala de rau i frisoane.
O eruptie cutanata pal-roz somon, care vine si pleaca este de obicei prezenta in paralel cu pik-ul
de febra.
Hepatosplenomegalia si limfadenopatie generalizata sunt de obicei prezente.
Poliartralgie i poliartrita.
Pericardita i pleurezie sunt de asemenea comune.
Un sindrom de activare a macrofagelor a fost rar descrisa, cu encefalopatie hepatita,
coagulare intravasculara diseminata (CID) si hemofagocitoza.
Amiloidul poate fi o complicatie pe termen lung.
Teste imunologice
Factorul reumatoid este rar (<5%) in boala pauci-articulara atunci cand este prezent, sugereaza ca
cursul va fi spre RhA juvenila cu boala poliarticulara.
ANAs sunt frecvent prezenti i este important sa se asigure ca titrurile normale sunt ajustate in mod
corespunzator pentru populatia pediatrica: la copii mici, titrurile de 1/10 i 1/20 sunt semnificative,
iar la adulti aceste titruri nu vor fi considerate importante.
Incidenta crescuta a uveitei la pacienii de sex feminin cu artrita i ANA pozitiv in special cu antiRo +.
Anticorpii histonelor H1 i H3 sunt de asemenea asociati cu uveita.
Anticorpii antigenului-S retinian poate fi, de asemenea, prezent (in 30%).
Alti anticorpi detectati includ anticorpi anti-histone (de multe ori la pacientii fara uveita).
Detectarea anticorpilor anti-ADNdc ar trebui sa conduca la luarea in considerare a lupusului
cu apritie in copilarie.
Dovada frecventa a consumului de complement cu nivel ridicat de C3d, chiar si atunci cand
nivelurile de C3 sunt n limite normale.
Proteinele de faza acuta sunt minimal crescute.
VSH ridicat (rata de sedimentare eritrocitara) ar trebui sa determine o cautare pentru alte
cauze, inclusiv leucemie i infectie.
Este important sa intelegem ca dezvoltarea anticorpilor este utila pentru diagnostic mai
degraba decat dezvoltarea bolii clinice. Prin urmare, repetarea nivelului de anticorpi la
fiecare 3 luni se recomanda in cazul in care exista suspiciunea clinica de boala.
n boala Still nu exista teste specifice. VSH si CRP sunt foarte mari, cu anemie, leucocitoza si
trombocitoza.
Exist o hipergamaglobulinemie policlonala, desi incidenta deficitului de IgA este crescuta.
O mica parte din pacienti pot avea RhF i o proporie mai mare poate avea ANA (37%).
Activarea complementului poate fi prezente.
Nivelurile IL-6 i TNFa poate fi crescut.
Tratament
AINS raman temelia tratamentului pentru boala pauci-articulara, in pofida riscurilor
de sindrom Reye.
DMARDs pot fi necesare pentru cazurile mai severe.
Uveita poate fi tratata cu etanercept, metotrexat, sau micofenolat mofetil.
Sunt de asemenea folositi agenti biologici si terapii experimentale ca pentru RhA.
In boala Still, AINS sunt utilizate iniial, iar steroizii sunt rezervati pentru esecul de
raspuns la tratament. Metotrexatul este agentul steroidic cel mai eficient economic;
aurul si sulfasalazina sunt contraindicate.
Mduva osoasa si transplantul de celule stem sunt acum folosite cu succes pentru
cazurile severe.

diagnostic

monitorizare
CRP/ESR
CRP/ESR
FBC
LFTS
FBC
LFTs
ANA
ENA, anticorpi antihistone (risc uveita)
dsDNA
ANA, dsDNA
(monitorizarea antiTNFs)
ENA
Anticorpi anti-histone
RhF
C3, C4
Imunoglobuline
Testari pentru JCA si boala Still
Boala Still la adult
Caracteristicile clinice sunt foarte similare cu cele ale bolii Still din copilarie, dar apare la adultii tineri.
Este prezenta febra tipica (mai mult de o saptamana) si eruptii cutanate (somon roz), adesea nsotita de
durere in gat.
Hepatosplenomegalia si limfadenopatia sunt comune.
Poliserozita apare frecvent.
Poliartralgie sau poliartrita cu durat > 2 sptmni.
Excluderea limfomului poate fi dificila.
Poate fi complicata de hemofagocitoza (sindrom de activare a macrofagelor).
Nu exista teste diagnostice diferite de markerii inflamatori nespecifici.
Neutrofilia este comuna.
RhF si ANA vor fi negativi.
Nivelul feritinei poate fi in mod exceptional ridicat si in mod disproportionat ridicat in comparatie cu
alti markeri de faza acuta.
Nivelurile feritinei sunt controlate de IL-18 si un polimorfism al genei IL-18 ar putea explica nivelul
ridicat al feritinei identificat la pacientii adulti cu boala Still.
Hiperferitinemia poate fi identificata dac hemofagocitoza este prezenta i poate fi, de asemenea, gasita in
alte sindroame hemofagocitare.
AINS, corticosteroizii, DMARD sunt toate necesare.
0NSAIDS au un risc de inducere a hepatitei si eventual, de declansare a hemofagocitozei.
Este necesara monitorizarea regulata a TFTs.
Raspuns bun la terapii anti-IL-1; metotrexatul este de asemenea valoros.
Rolul terapiei anti-TNF nu este clar; unii pot beneficia.
Ciclosporina poate fi benefica daca exista sindrom de activare a macrofagelor.
Prognostic: Boala poate avea un curs progresiv cronic, recurent-remisiv sau rezolvare completa.
Spondilit anchilozant (SA) i spondiloartropatiile

conexe
Spondilita anchilozant (SA) de la ankylos in greac,
strmbe; spondylos, vertebra; -itis, inflamaie),
cunoscut anterior ca boala Bekhterev si boala MarieStrumpell, este o boal autoimun inflamatorie cronic
a scheletului axial, cu implicarea variabil a
articulaiilor periferice i structuri nonarticular. SA este
una dintre spondiloartropatii seronegative si are o
predispozitie genetica puternica. Ea afecteaz n
principal articulaiile de la nivelul coloanei vertebrale i
a articulaiei sacroiliace din pelvis. n cazurile severe,
poate avea loc fuziunea complet i rigiditate a
coloanei vertebrale.
"Bamboo coloanei vertebrale" se dezvolt atunci cnd
fibrele exterioare ale inelului fibros al discurilor
intervertebrale se osifica, ceea ce duce la formarea de
syndesmophytes marginale ntre vertebre adiacente.
Acestea sunt un grup de artrite seronegative (RhF negativ), puternic asociate cu HLA-B27.
Grupul include spondilita anchilozanta, artrita reactiva, artrita enteropatica, artrita
psoriazica si spondiloartrita nediferentiata.
Caracteristici clinice
Caracteristicile clinice tipice ale SA includ durerea spinala si restrictii ale miscarii, in special
n regiunile lombare si toracice, insotite de sacroileita demonstrata pe radiografii.
Mai frecventa la barbati decat la femei.
Poate fi asociata cu boala inflamatorie a intestinului.
Complicatiile includ: uveita anterioara, leziuni cardiace care implica aorta proximala si
valva aortica, pericardita si bloc de conducere, fibroza pulmonara in lobul superior.
Imunopatologie
TNF pare sa joace un rol cheie: nivelurile sunt ridicate in cazul articulatiilor afectate,
care sunt infiltrate cu celule T CD4 + i CD8 + .
Nivelele IL-6 sunt de asemenea crescute.
HLA B27 este critic pentru dezvoltarea bolii: soarecii transgenici B27 dezvolta spondilita
spontane.
Infectiile bacteriene (in special cu bacterii intestinale) sunt puternic asociate.
Autoanticorpii au fost identificati la agrecan (un proteoglican din cartilaj) si la proteinele de
soc termic-acestea nu sunt valoroase pentru diagnostic.
Diagnostic
Prin definitie, aceasta este o artrita RhF-seronegativa si nu exista anticorpi care o definesc.
Proteinele de faza acuta pot fi normale sau ridicate.
IgA este adesea crescuta.
Fosfataza alcalina si creatin kinaza (CK) pot fi de asemenea crescute.
Mai mult de 90% din toate cazurile vor fi HLA-B27 pozitiv, dar acesta este un antigen comun in
populatia caucaziana (8%), valoarea de diagnostic a testelor pentru HLA-B27 este limitat.
5-10% din persoanele cu HLA-B27 pozitive vor dezvolta SA, n timp ce 20% vor dezvolta o
artropatie reactiva dup infectia cu agenti cum ar fi Salmonella sau Chlamydia.
DR4 este asociat cu implicarea articulatiilor periferice.
Tratament
Anterior de baza a fost tratamentul cu AINS (cu exercitii si fizioterapie), sulfasalazina si

metotrexat.
SA raspunde foarte bine la medicamente anti-TNF (etanercept, infliximab, adalimumab,
Golimumab), desi asocierea uveitei raspunde mai putin bine si ar putea avea nevoie de alti agenti
imunosupresivi.
Tocilizumab (anti-IL-6R) i rituximab (anti-CD20) sunt de asemenea utile.
Alte terapii benefice includ bifosfonatii si talidomida
Complicaiile
Amiloidul se poate dezvolta si exista o asociere recunoscuta cu nefropatia IgA.
Artrita psoriazica
Artrita psoriazic (artrita psoriazic,
psoriazisul arthropathic sau artropatie
psoriazica) este un tip de artrita
inflamatorie, care se va dezvolta pana la
30 la suta din persoanele care au starea
cronica a pielii psoriazis. Artrita psoriazica
este clasificata ca fiind seronegativa i, prin
urmare, apare mai frecvent la pacienii cu
esut de tip HLA-B27.
De obicei, se dezvolt la pacienii cu psoriazis
clinic, iar dac leziunile cutanate nu sunt
prezente, diagnosticul poate fi dificil. Artrita
este frecvent asimetrica si implicarea
coloanei vertebrale este comuna, in contrast
cu RhA cu care se aseamana cel mai mult.
Imunopatologie
Boala este asociat cu HLA-B27 i B7.
DR4 este legat de artrita periferica.
O gena a fost identificata pe cromozomul 17.
Particule retrovirale-like au fost descrise n psoriazis.
Exista o asociere directa intre psoriazis si infectiile streptococice.
Procesul patologic major este dezvoltarea excesiva a keratinocitelor, determinata n principal de celulele T
CD4 + activate rezultand eliberarea de citokine si factori de crestere.
Psoriazisul este asociat cu HLA Cw6 (de asemenea DR7, DQ3 i B57); B27 este asociat cu spondilita.
Diagnosticul
Nu exista teste imunologice specifice pentru artropatia psoriazica.
Pana la 10% de pacienti vor fi RhF pozitivi (titru scazut) si, de asemenea, pot avea titrul ANA
scazut si autoanticorpi impotriva antigenelor din piele.
Exista hipergamaglobulinemie policlonala .
Proteinele de faza acuta sunt crescute.
Anemia este comuna i poate fi cauzata de bolile cronice si de deficitul de acid folic datorate
proliferarii celulare crescute.
Cresterea turnover-ului celular poate provoca hiperuricaemia si guta.
Tratament
Realizarea rolului central al limfocitelor T in psoriazis a condus la o schimbare de abordare fata de tratarea cu
imunomodulatoare.
Agentii anti-TNF sunt extrem de eficienti.
Atentie: unele AINS i antimalaricele pot agrava psoriazisul.
Penicilamina, hidroxiclorochinona, metotrexatul, sulfasalinele, azathioprina, ciclosporina,PUVA si retinoizii au
fost dovedite a fi utile.
Artrita reactiva (inclusiv sindromul

Reiter)
Artrita reactiv este clasificat ca o condiie autoimun, care se dezvolta ca
raspuns la o infectie in alta parte a corpului (reactivitate ncruci at). Vine
in contact cu bacterii si dezvolta o infectie care poate declansa boala.
Artrita este adesea asociat cu alte simptome caracteristice; aceasta se
numete sindromul Reiter. Manifestrile artritei reactive includ urmtoarele
triada de simptome: o artrita inflamatorie a articulaiilor mari, inflamarea
ochilor sub forma de conjunctivita sau uveit, si uretrita la brbai sau
cervicita la femei. Artrita care apare dupa infecii enterice este de asemenea
cunoscuta sub numele de artrita reactiva. Pacienii pot, de asemenea,
prezenta leziuni cutaneomucose, cum ar fi psoriazisul, balanita circinata i
cheratoderma blenoragica. Entezita poate implica tendonul lui Ahile care se
manifesta cu durere in calcai. Nu toate persoanele afectate au toate
manifestrile.
Tabloul clinic al artritei reactive de obicei const dintr-o inflamaie a mai
puin de cinci articulaii, care de multe ori include articulaia genunchiului
sau articulatiile sacroiliace. Artrita poate fi "aditiva" (mai multe articulatii
devin inflamate, n plus fa de articulatiile afectate initial) sau "migratorii"
(articulaii noi devin inflamate dup ce inflamatia initiala s-a ameliorat).
Acest grup de boli prezinta o artrita pauci-articulara a articulatiilor mari ,insotite de dureri de spate (sacroiliita) si simptome
non-articulare:
balanita, uretrita, cervicita i
keratoderma blennorrhagica
pericardita (cu un interval PR lung i modificri nespecifice ale undei T)
conjunctivita.
Imunopatologie
Simptomele pot fi declansate de o varietate de infectii urogenitale si intestinale, inclusiv Shigella, Salmonella,
Campylobacter, Yersinia, Klebsiella, Proteus, Escherichia coli, Chlamydia, Mycoplasma, Ureaplasma. De asemenea asociata
cu boala inflamatorie intestinala si infectia cu HIV.
55% din cazuri vor fi HLA-B27, dar cele mai multe dintre acestea vor fi la pacientii cu implicarea coloanei.
Diagnostic
VSH / CRP vor fi crescute, asociate cu anemie si leucocitoza.
RhF i ANA vor fi absenti. Atipic P-ANCA poate fi detectata atunci cand exista boli inflamatorii intestinale.
Tratament
Tratamentul standard este cu AINS, impreuna cu tratamentul infeciei sau bolii intestinale asociate.
Raspunsul la agentii anti-TNF este variabil.
Boala intestinala si artrita
Alte boli intestinale care sunt asociate cu artrita includ urmtoarele:
Boala celiaca (se verifica anticorpii IgA endomisiali / anticorpii transglutaminaza), care raspund prompt la o dieta fara
gluten.
Chirurgia intestinala by-pass / suprainfectia bacteriana (crioglobulinele pot fi prezente, i pot exista leziuni vasculitice cutanate).
Boala Whipple cauzata de infecia cu Tropheryma whippelii (sindrom de malabsorb ie cu artrita migratoare); fara niciun
test specific in afara de detectare pe baza de PCR a organismului, dar hipogamaglobulinemia poate sa apara.
Lupusul Eritematos Sistemic (LES) si variantele lui

LES a preluat de la sifilis ca un mare imitator. Criteriile clinice au fost definite de catre Asociatia Americana a
Reumatismului (ARA): 4 din cele11 criterii sunt suficiente pentru a confirma diagnosticul (nu neaparat
concomitent). Cu toate acestea, multi pacienti au n mod clar boala, chiar dac acestea nu se potrivesc criteriilor.
LES este puternic asociat cu alte boli autoimune printr-un fond comun imunogenetic.
Etiologia i Imunopatologia
Exista un fond puternic multigenic la LES. Principalii factori care contribuie sunt:
Deficit de complement homozigot (mai ales deficit Oqrs, C2, C4).
Deficit TREX1 (gena X-linked): gena functiei endoteliale.
HLA-A1, B8, DR3. alte gene HLA asociate cu caracteristici specifice i / sau autoanticorpi (DQw1 DQw2 cu
anti-Ro;. DR2, anti-Sm DQw6, 7, 8 cu anticorpi antifosfolipidici).
Multiple gene imune (STAT4, ITF5, IRAKI, PTPN22, OX40L printre altele).
Pe fond rasial (n special Indiile de vest).
Sex feminim(M: F = 1: 10-20).
Barbatii cu sindrom Klinefelter au un risc crescut de LES.
Mamele de baieti cu boala cronica granulomatoasa X-lincata au un risc crescut de lupus.
Cauza exacta a lupusului este necunoscuta, cu toate ca un model pe oarece este cunoscut a fi cu deficit de
mecanisme pentru controlul apoptozei limfocitelor (fas).
Medicamente pot declansa, de asemenea, lupus, dei asocia ia pentru unele dintre acestea este slaba.
Probabilitatea ca un medicament sa cauzeze probleme este asociat cu statusul acetilator (statusul acetilator
lent creste riscul).
LES este prototipul bolilor cu complexe imune, cu dovezi ca dimensiunile incorecte ale complexelor imune,
n parte datorat reducerii dobndite n receptorul CR1 eritrocitar.
Nu exista nici o prezentare tipica i boala se poate prezenta la orice organ.

Orice grup de varsta poate fi afectat, dar este cel mai frecvent la femeile mai tinere.
Oboseala, starea generala de rau, si pierderea in greutate sunt adesea marcate in prodrom.
Limfadenopatia i splenomegalia sunt comune.
Prezentarea numai cu boli de piele este mai limitata (si poate progresa), lupus discoid si lupusul cutanat subacut.
Lupusul C2-deficient tinde sa dea o boala foarte bogata in simptome vasculitice cutanate marcate si este
invariabil anti-Ro pozitiv.
Artrita cu poliserozita recurenta este o prezentare comuna.
Un indice ridicat de suspiciune pentru boala este necesar.
Boala poate fi declansata de stres si de lumina UV (la pacien ii care sunt fotosensibili).
Aceasta din urma provoaca nu numai agravarea bolilor de piele, dar, de asemenea, declanseaza manifestarile
sistemice.
Infectia poate declansa, de asemenea, semnalizare, dar rolul imunizarii este mult mai controversat.
Pe masura ce boala afecteaza de multe ori femeile tinere, sarcina devine o problema frecventa.
Efectul LES asupra sarcinii este imprevizibil.
Concepia este puin probabila cu boala activa severa.
Boala se poate agrava sau remite in timpul sarcinii.
Boala se agraveaza frecvent post-partum (datorita unor modificari bruste hormonale).
Autoanticorpii sunt invariabil IgG, si traverseaza placenta. Anti-Ro i, eventual, anti-La au fost asociate cu
urmtoarele:
Bloc cardiac congenital complet din cauza deteriorarii sistemului conductor fetal.
Lupus neonatal care dispare cand anticorpii materni sunt indepartati
din circulatie.
Bloc cardiac complet apare la copii de la 1 din 20 de femei pozitive pentru
anticorpi, dar daca a existat un copil afectat n prealabil riscul cre te la 1 din 4.
Caracteristicile clinice ale LES si

Caracteristici
cliniceasociati
Anticorpi asociati
anticorpii
Artrita (nedeformanta)
Serozite ( pleurezii, periacrdite, peritonite)
Rash: fotosensibilitate; rash malar ( fluture)
Anti-Ro, anti-La
Angioedem
Anti-C1 inhibitor esterazic, anti-C1q
Alopecia, vitiligo
Anti-melanocite
Ulcere ale gurii

Sindrom Sicca, Urticarie
Anti-Ro, anti-La
Glomerulonefrite: sindrom nefrotic
Anti-dsDNA, anti- C1q
Boli neurologice ( psihoze, convulsii)
Anti-P ribozomal, anti-neuronal
Neuropatii periferice: mononeurite

Mielita :optica, mielita
ANA
Miastenia gravis
Anti-receptor acetilcolina (AchRAb)
Anemie hemolitica
Anti-eritrocite: test Coombs pozitiv
Trombocitopenie
Anti-plachetari: anti-fosfolipide
Limfopenie
Anticorpi limfotoxici (anti-MHC)
Neutropenie
Anticorpi anti-neutrofile
Tromboza venoasa: emboli pulmonari
Anticorpi anti-fosfolipide
Avort repetat: livedo reticulatis
Endocardita
Fenomen Raynaud
Anticorpi anti-fosfolipide; crioglobuline (tipul II sau III)
Hepatita
Anti-muschi neted : anti-dsDNA
Vasculita mezenterica
Boli autoimune organ-specifice
Autoanticorpi organ-specifici (peroxidaza tiroidiana, etc)
Lupus neontal: bloc cardiac complet congenital
Anti-Ro, anti-La
Lupus indus medicamentos
Anti-histone: anti ssDNA
LES: testarea imunologica

Detectarea autoanticorpilor si anomaliilor complementului formeaza temelia diagnosticului.
Screening-ul diagnostic trebuie sa includa:
ANA, dsADN, ENA, celule Hep-2 (pentru proliferarea antigenului celular nuclear (PCNA) i pattern-ul de
colorare), anticoagulantul lupusului
autoanticorpi cu specificitate de organ (tiroida, celule parietale gastrice, DCT, altii asa cum este indicat
clinic), C3 / C4, C2, n special n cazul bolilor de piele atipice, imunoglobulinele serice i electroforeza,
crioglobulinele daca sindromul Raynaud este prezent.
Testarea autoanticorpilor
Anticorpii anti-histone daca se suspecteaza lupus indus medicamentos.
Alti anticorpi pot fi solicitati, in functie de caracteristicile clinice.
ANAs omogene sunt de obicei asociate cu anticorpiIi dsDNA i histonele.
Specificitati multiple pot fi prezente la un singur pacient.
O parte din pacientii cu LES au fost ntotdeauna observati a fi ANA negativ: acesti pacienti sunt de
obicei anti-Ro pozitiv.
Anticorpii anti-Ku pot fi prezenti (dar sunt, de asemenea, observati la alte CTDs).
Anticorpii ADNdc trebuie verificati, indiferent de rezultatul ANA daca LES este suspectat.
Anumite subseturi de anticorpi ADNdc (nedetectati de rutina) par a fi asociate in mod specific cu
glomerulonefrita.
Anticorpii suplimentar detectati prin screening ENA ofera alte informatii utile.
Anti-Sm este un anticorp rar, care este foarte specific pentru LES i se gasete mai ales la indienii
din Vest.
Anti-RNP pot fi gasiti in LES, dar intotdeauna cu dsDNA (daca anti-RNP este singurul cu
specificitate, atunci MCTD este mult mai probabil.
Anti-Ro si anti-La sunt asociate cu semnele sindromului sicca secundar, precum si cu bloc congenital cardiac
complet, lupus neonatal si fotosensibilitate.
Anticorpii ribozomali vor fi detectati atunci cand o sectiune multibloc se foloseste.
Anticorpii anti-Clq par a fi asociati cu nefrita lupica, precum si cu vasculita urticariana.
ANCA pot fi, de asemenea, gasite n LES, desi este dificil sa se identifice cu precizie in prezenta titrului inalt
ANA. Testele in faza solida cu antigene specifice (PR3 i MPO) ajuta aici.
Anticorpii lipoprotein lipazei au fost asociate cu patogeneza nefritei lupusului (n asociere cu anticorpii
dsDNA i antigen ribozomal P).
Factorul reumatoid este de obicei prezent, dar contribuie putin la procesul de diagnosticare.
Pentru investigarea anticorpilor antifosfolipidici.
O dificultate in diagnostic poate aparea deoarece ANAs pot fi frecventIi in infeciile cronice, inclusiv
endocardita bacteriana i n special infecia cu microorganisme enterice, i n asociere cu medicamentefenotiazinice, inhibitori ai ECA, minociclina.
Studiul complementului
Analiza completementului este eseniala.
Reducerile C4 sunt comune i nu se refera in mod credibil la activitatea bolii, daca alelele nule C4 sunt prezente.
Cand boala este pasiva, urmtoarele reguli se aplica:
Deficit complet C4- nu se detecteaza C4
O alela functionala-C4 este jumatate din limita inferioara a normalului
Dou alele functionale-C4 este la sau chiar sub limita inferioar a normalului
Trei alele functionale -C4 este la jumatatea distanei n limitele normalului.
Nivelurile C3 sunt reduse n boala activa, dei, din cauza unui raspuns de faza acuta cu sinteza crescuta, nivelul nu
poate scadea sub limita inferioara a intervalului normal.
Este necesara o masura de defalcare C3 (C3d), dar testele adecvate pentru laboratoarele de diagnostic de rutina
sunt acum limitate.
Msurarea complementului hemolitic este eseniala atunci cand LES este considerat a fi din cauza unei deficiente
complete, iar aceasta testare trebuie ntotdeauna urmata de masurarea componentelor individuale.
Testele complexelor imune sunt dificile (imposibile), pentru standardizare.
Rar pacientii cu angioedeme dobandite pot avea anticorpi la Clq sau inhibitor de C1.
Biopsiile ("testul bandei de lupus")

Biopsiile cutanate arata depozite tipice de IgG i C3 / C4 de-a lungul jonctiunii
dermoepidermale. Ar putea fi, de asemenea, depozitele n jurul vaselor de sange cutanate.
Ambele arat rezultate similare ale pielii normale i afectate (acest lucru este folosit pentru a
forma "testul bandei de lupus").
Biopsia renala poate fi de ajutor, avnd n vedere gama larg de anomalii histopatologice care pot fi
identificate.
Anomalii ale imunoglobulinei
Imunoglobulinele serice sunt n mod normal crescute policlonal; benzi monoclonale mici pe un
fond policlonal pot fi vazute pe electroforeza.
Electroforeza serului poate indica o reducere a regiunii- datorita scaderii C3 i o reducerii
albuminei i o banda-2 ridicata se va vedea daca exista un sindrom nefrotic.
Deficitul de IgA este comun n LES, i pacienii rar pot fi panhipogamaglobulinemici (distinct de
hipogamaglobulinemia secundara la imunoterapia agresiva).
Crioglobulinele, daca este prezente, vor fi de tip II sau tip III.
Faza de raspuns acut
VSH este crescut in boala activa, dar paradoxal CRP este fie normala sau doar ridicat.
CRPSs mari la pacientii cu LES sugereaza infecii intercurente (care pot fi greu de distins de un
episod acut).
Alte teste
FBC ar trebui s fie testata pentru evidenta hemolizei (reducerea Hb creste MCV, confirmat de
nivelul scazut/ absent haptoglobinei i DCT pozitiv), trombocitopenie, precum i alte citopenii.
Monitorizarea regulata a creatininei i electroliilor, LFHs, TFTs, i urina (celule roii, proteine) sunt
esentiale.
Imagistica este esentiala pentru a confirma problemele organelor specifice, iar RMN-ul este deosebit
de valoros.
Monitorizarea pacientilor cu lupus
Monitorizarea pacientilor cu lupus trebuie sa cuprinda: ANA, anti-ds ADN, ac.

anti-citoplasma, ac. anti membranari, ac. anti-Ig de tip FRh, ac. fosfolipidici, urina
(proteine, sange, cilindrii), CRP / VSH, C3 / C4.
Un titru anti-dsDNA in crestere anunta de multe ori recidiva.
Studiile complementului i markerilor de faza acuta dau un indicator al
activitatii curente, cu toate c acest lucru trebuie s fie intotdeauna interpretat
in lumina simptomelor clinice.
Nu exista nici o valoare n monitorizarea titrurilor ANA.
Frecventa monitorizarii depinde de activitatea bolii i de tipul de medicamente
folosite (mai frecvente cand sunt utilizate citotoxice).
Merita reverificarea intregii serologii atat de des (la fiecare 6-12 luni), ntrucat
anticorpii apar si dispar, iar modelul bolii clinice poate evolua sau se poate
schimbara n paralel.
Deoarece timpul de njumatatire al anticorpilor este de aproximativ 3
saptamani, detectarea autoanticorpilor este rareori valoaroasa mai frecvent
decat lunar (cu excepia cazului n care un pacientul primeste plasmafereza).
Tratamentul LES si LES pediatric

Tratament
Boala usoara poate fi, de obicei gestionata cu AINS, dei exista rapoarte in care pacientii cu LES sunt mai predispusi la a
dezvolta anomalii hepatice si meningite aseptice.
Rash-ul poate fi tratat cu steroizi.
Ochelarii de soare sunt esentiali pentru protectia solara.
Oboseala, artralgiile si boala de piele raspund bine la antimalarice: hidroxiclorochina este cel mai sigur. Mepacrin
este o alternativa (atentie la decolorarea pielii).
Boala sistemica raspunde de obicei la steroizi in doze mici (20-30mg / zi). Azatioprina (2-4 mg / kg zilnic, verifica
primul nivelul TPMT) poate fi folosit ca un agent steroidic slab.
Micofenolat mofetil (MMF) este o alternativa la azatioprina ( i este valoros n cazul in care exista boli renale).
Metotrexatul (saptamanal oral sau SC) este acum folosit pentru artrit.
Implicarea organelor mai grava (de exemplu, glomerulonefrita, anemie hemolitica) impune terapie agresiva cu steroizi in
bolus IV (5-10mg / kg / administrare) sau oral (2-4 mg / kg pe zi) ciclofosfamida.
Dozele mari de ciclofosfamida necesita utilizarea cu atentie, pentru a preveni cistita hemoragica.
Implicarea neurologica este dificil de tratat i nu exista un consens . Steroizii in doza mare pot fi ncercati, dar pot fi mai
probabil declansatorii unei psihoze steroidiene. Rolul citotoxicelor este incerta.
Plasmafereza poate fi un adjuvant in afectiuni severe n timp ce se a teapta un efect clinic de la citotoxice, dar nu ar trebui
s fie utilizata singura datorit poten ialului de rebound a bolii. In timpul sarcinii, daca este posibil, se evita prednisolonul
(metabolizat prin placenta) .
Dexametazona poate fi utilizata pentru a trata complica iile fetale (bloc cardiac) in utero deoarece nu este
metabolizata de placenta.
Hidroxiclorochina poate crete riscul afectarii cohleare i retiniene.
Ig IV trebuie utilizate numai cu grija, deoarece pot face mai rau componentelor complexului imun al bolii (contraindicata
in cazul n care exista un titru mare RhF, insuficienta renala (doz mare)).
Scopul ar trebui s fie ntotdeauna administrarea celei mai mici doze de tratament pentru mentinerea remisiei.
Ablatia imuna cu transplantarea de celule stem a fost folosita pentru boala severa la adulti si copii.
Utilizarea agenilor biologici
Belimumab (MAB umanizat care inhiba limfocitele B stimulate II BLyS), aprobat de FDA n LES
Rituximab (anti-CD20), in combinatie cu corticosteroizii si ciclofosfamida a fost folosit In boala refractara
Leucoencefalopatia progresiva multifocala (LMP) poate fi un risc.
Rituximab singur pare a fi fara efect
Alti agenti anti-celule B sunt in curs de studiu
Atacicept: protein de fuziune de TACI i IgG (pare s creasc n mod semnificativ riscul de infectare n cazul
dat cu MMF)
Epratuzumab: anti-CD22 Mab, tratamentele cu anti-celule T; in studii: abatacept (proteina de fuziune
CTLA4)
Alte caracteristici importante de tratament
Terapia cronica cu steroizi necesita terapia protectiei osoase (bifosfonati, calciu, vitamina D).
Contraceptivele orale nu sunt contraindicate, dar in cazul reducerii estrogenului sau progesteronului ar trebui
s fie utilizate numai pastilele.
Splenectomia poate fi necesara pentru trombocitopenie cand este mediata de anticorpi si rezistenta la terapia
imunosupresoare. Se impune atentie la acesti pacienti datorita riscului infectios crescut.
Pacientii cu orice forma de terapie imunosupresoare necesita monitorizarea statusului imun umoral si
celular, si masuri preventive, cum ar fi dozele mici de cotrimoxazol si antifungice, pot fi necesare.
Sindromul anti-fosfolipidic necesita anticoagulare.
LES pediatric
Boala la copii este foarte similara cu cea a adultilor.

Dificultatile apar deoarece anticorpii marker nu sunt frecvent prezenti decat dupa ce copilul a fost bolnav ceva
timp, ceea ce face diagnosticul dificil. Exista, de asemenea de multe ori o suprapunere cu simptomele CTDs.
Inainte de pubertate, raportul dintre brbati si femei este crescut comparativ cu adulii (1: 5).
Utilizarea testelor de diagnostic ar trebui sa se aplice la fel ca si in boala adultului. Cu toate acestea, in cazul in
care exista o suspiciune mare a bolii, dar fara anticorpi, testele trebuie repetate la intervale regulate (la fiecare 23 luni) deoarece anticorpii pot apare mai tarziu.
Amintii-va ca titrurile semnificative de autoanticorpi vor fi mai mici la copii decat la adulti.
Managementul urmeaza aceleasi linii ca la adulti, desi o mai mare grija trebuie s fie luata cu privire la utilizarea
de steroizi, pentru a evita oprirea cresterii.
Teste pentru diagnostic
Teste pentru monitorizare
FBC
FBC
Cr&E
Cr&E
LFTs
LFTs
TFTs
TFTs
Urina (RBCs, cilindrii, proteine, clearance creatinina)
Urina (RBCs, cilindrii, proteine, clearance creatinina)
ANA
dsDNA
dsDNA
Anticorpi anti-C1q (boala renala)
ENA
C3,C4 (C3d)
Screening Hep-2
VSH, CRP
Anticorpi antihistone (indusi medicamentos)

Anticorpi ribosomali, neuronali (doar CNS)
Anticorpi anti-C1q (boala renala)
Autoanticorpi organ-specifici
DCT
C3,C4 (C3d)
Complement hemolitic (deficit de complement)
Imunoglobuline
Crioglobuline
VSH, CRP
Teste pentru
LES indus medicamentos
Un numar mare de medicamente au fost asociate cu inducerea lupusului.

Medicamentele cheie sunt: hidralazina, procainamida, metildopa, chinidina, clorpromazina,
minociclina (in special asociata cu hepatita autoimuna), izoniazida, penicilamina, fenitoina,
agentii anti-TNF (infliximab, etanercept, etc.)
Caracteristicile chimice ale medicamentelor asociate cu DRL includ prezenta de: grupuri arilaminice
sau grupuri sulfidril hidrazina.
Factorii care tin de pacient includ: statusul acetilator, polimorfisme ale enzimelor citocromului
P450.
Specificitatea anticorpilor anti-nucleari este, de obicei, dar nu exclusiv anti-histone (> 95%):
Anticorpii recunosc complexe de histone dimer H2A -H2B + dsDNA cu DRL hidralazina specificul
este H1 i H3 / H4, anticorpii anti-ADNdc sunt de obicei absenti
Prezenta ANCA a fost de asemenea asociata cu lupusul indus de hidralazina (cu
glomerulonefrita).
Este important sa se identifice istoria medicamentoasa atunci cand pacientii sunt identificati
cu ANCA, n scopul de a exclude posibilitatea lupusului induss medicamentos.
Simptomele tind sa fie usoare.
Anticorpii antinucleari indusi medicamentos pot sa apara fara simptome.
De multe ori boala se remite odata ce medicamentele incriminate sunt retrase.
Pacienii cu simptome persistente trebuie tratai n mod normal.
Sindromul Sjogren
Sindromul Sjogren poate sa apara fie ca o tulburare primra, sau sa insoteasca alte boli ale tesutului conjunctiv. Exist o asociere
puternica cu alte boli autoimune, boli tiroidiene in special si ciroza biliara primara (PBC).
Patologia primara este un infiltrat limfocitar in glandele exocrine, care afecteaza glandele salivare si lacrimale, precum si
glandele genitale i tractul respirator.
Infectia cu VHC poate conduce la simptome similare si trebuie sa fie exclusa de la bun inceput.
Etiologia i Imunopatologie
Cauza este necunoscuta, desi exista unele dovezi care sugereaza ca infectiile virale, inclusiv EBV, HCV si retrovirusurile
pot contribui in mod substantial.
Exista un fond imunogenetic comun asociat bolilor autoimune, inclusiv B8 i DR3. Exista o asociere puternic,
independenta de origine etnica cu DQA1 * 0501.
Factorul de activare a celulelor B (BAFF) este ridicat, n special la pacientii cu hipergamaglobulinemie. Posibil produs de
celule epiteliale glandulare, ca raspuns la interferon tip I.
Celule B CD40 + mai rezistente la apoptoza.
Protooncogenele sunt exprimate i boala este frecvent nsoita de expansiunea monoclonala a celulelor B din cadrul
glandelor, insotite de productia paraprotein lgM i dezvoltarea crioglobulinelor de tip II.
Anticorpii a-fodrina pot fi asociati

Ochii uscati, gura uscata, dificultati la inghitire, parotidita recurenta si gingivita, infectiile recurente (bronsiectazii), dispareunie
sunt principalele simptome sicca.
Ar putea fi prezente pancreatitele subclinice.
Oboseala i stare generala de rau sunt marcate si sunt caracteristici timpurii.
Cresterea IL1RA se gaseste in LCR, sugerand ca IL-1 poate media oboseala.
Artralgii, artrita si durerea fibromialgica sunt comune.
Bolile pulmonare interstitiale pot fi gasite prin scanare CT.
Poate sa apara un sindrom Fanconi.
Implicarea SNC si nervilor periferici au fost raportate.
Hemipareza, mielopatia transversala, convulsiile, tulburarile de circulatie si meningita aseptica. Poate aparea MS.
Caracteristici ale altor boli autoimune vor fi prezente.
Sindromul Raynauds poate fi prezent daca exista crioglobuline.
Glandele salivare se pot mari. Limfadenopatia trebuie intotdeauna luata in serios daca nu se rezolva odata ce infectia locala a fost
tratat (risc de limfom). Luati in considerare CT de glandele salivare biopsie.
Biopsia glandelor salivare minore poate fi utila pentru diagnostic.
Sjogren secundar pare a fi mai limitat (simptome sicca).

Diagnosticul clinic se poate face prin testul lui Schirmer (normal> 15 mm de umectare n 5 minute, <5 mm este
anormal); colorarea corneei cu Rose Bengal poate demonstra deteriorarea corneana.
Testele imunologice
Testele de diagnostic ar trebui sa includa ANA. dsDNA. ENA. RhF. Anticorpii tiroidieni i mitocondriali, C3 /
C4, imunoglobulinele serice i electroforeza, crioglobulinele, -microglobulina, CRP ,VSH si IgG.
De obicei asociata cu anticorpi anti-Ro (Ro52 i R06O) i anticorpii anti-La.
Daca ANA este negativ i sindromul Sjogren primar este suspectat, anticorpii glandelor salivare pot fi de ajutor.
Screeningul Hep-2 poate ridica alta specificitate cunoscuta a fi asociata, cum ar fi anticorpii aparatului Golgi i
aparatului mitotic nuclear.
RhF vor fi gasite la 90% din pacientii care dezvolta artrita, 70% vor fi pozitivi pentru anti-Ro, precum i 40%
pentru anti-La. dsDNA vor fi negativi.
Anticorpii tiroidieni sunt frecventi (30%) i anticorpii mitocondriali vor fi gasiti la pacientii care dezvolta PBC.
Complementul va fi de obicei normal sau ridicat (aceasta nu este o tulburare consumatoare de complement).
Nivelurile scazute ar trebui sa ridice intrebari cu privire la diagnosticul de baza primar.
Exist invariabil o hipergamaglobulinaemie cu clonalitate marcata, de multe ori cu paraproteine Ig-like pe
imunofixare.
Creterea IgG se limiteaz la IgGI, cu reduceri ale lgG2, lgG3, i IgG4, prin urmare apar la electroforeza.
Masurarea subclaselor de IgG este un test adjuvant util, cu excep ia mielom ului.
Crioglobulinele ar trebui cautate intotdeauna, mai ales in cazul in care nu exista nici o implicare cutanata.
-microglobulina trebuie monitorizata ca marker al limfoproliferarii. VSH i CRP sunt mari, cu anemie de boli
cronice.
Fosfataza alcalina de origine hepatice, crescuta poatr indica PBC. Funcia tiroidiana trebuie sa fie verificata la
momentul iniial i periodic dupa aceea.
Monitorizarea pe termen lung a pacienilor ar trebui s fie ntreprins a la nivel clinic. Controalele regulate
pentru paraproteine i dovezi ale limfoproliferarii sunt eseniale. Controalele clinice ar trebui s includa tiroida
i ficatul, avand in vedere asocierea puternica cu sindromul Sjogren.
Nu are valoare monitorizarea autoanticorpilor, daca nu exist o schimbare clinica.
FBC
FBC
Cr&E
Cr&E
LFTs
LFTs
TFTs
TFTs
Urina (glucoza, aminoacizi, sindrom Fanconi)
Urina (glucoza, aminoacizi, sindrom Fanconi)
ANA
Imunoglobuline, elecroforeza
dsDNA
2-MG
ENA
VSH, CRP
Screening Hep-2
Autoanticorpi organ-specifici
2-MG
Crioglobuline
VSH, CRP
Testul Schirmer
Biopsia glandei
CT/IRM glande salivarebiopsie
Teste pentru sindromul

Sjogren
Tratament
Tratament simptomatic formeaza pilonul de tratament. Ochelarii ajuta la reducerea efectului de uscare a aerului.
Atentia meticuloasa la igiena orala reduce problemele infectioase orale. Pilocarpina a fost de asemenea utilizata
pentru a creste fluxul de saliva.
Hidroxiclorochina este valorosa pentru artralgie i oboseala. Ciclosporin a oculara topica a fost aprobata de FDA.
Rolul steroizilor i citotoxicelor este mai puin clara, i s-a sugerat ca acestea pot create rata de progresie a
limfomului. Cu toate acestea, ele sunt necesare in cazul n care exista implicare extraglandulara i / sau vasculita.
Metotrexatul (saptamanal oral sau subcutanat) pot fi folosite.
Alti agenti biologici (rituximab, epratuzumab) sunt in curs de investigare.
Pe termen lung urmarirea trebuie sa fie instituita pentru identificarea precoce a malignitatii.
Bolilor tesutului conjunctiv nediferentiat
Acestea cuprind de obicei un sindrom clinic care nu indeplineste criteriile pentru un singur tesut conjunctiv, clinic
sau serologic.
Caracteristici tipice includ: sindromul Raynaud, poliartrita, eruptiile cutanate, boala pulmonara intersti iala,
mialgie.
Astfel de pacienti trebuie sa fie tratati simptomatic in timp ce sunt urmariti clinic si serologic (testarea pentru lupus,
a se vedea "LES: testare imunologic").
Capilaroscopia poate identifica anomalii.
Unii pacienti cu oboseala cronica pot avea ANA pozitiv i / sau C4 scazut. Acestea trebuie sa fie urmarite
pentru a exclude posibilitatea unei CTD prodromal.
Determianrea intervalului anticorpilor ENA este utila (la fiecare 6-12 luni).
Unele boli se vor rezolva spontan, iar altele vor progresa catre o boala mai clar definit.
Interventia timpurie cu DMARD poate modifica istoria naturala.
Bolile tesutului conjunctiv mixt (MCDT)

Daca MCDT este cu adevarat o entitate distincta a fost pus sub semnul intrebarii de catre unii experti, care ar putea
evolua catre LES sau o alta boala de esut conjunctiv tipic, sau care poate evolua in MCTD. Chiar daca aceasta face parte
din spectrul de LES, este suficient de distincta pentru a fi luata in considerare separat.
Etiologia i patogeneza
Acesta este asociat cu DR4 i DQ3.
caracteristici clinice
Artralgie (96%), umflarea mainilor (88%), sindrom Raynaud (84%), motilitate esofagiana anormala (77%),
miozita (72%), limfadenopatie (68%).
Serozita, leucopenie, trombocitopenie, sclerodactilie, fibroza pulmonara,hipertensiune pulmonar (cauza majora de deces),
i meningita aseptica poate sa apara.
Neuropatia trigemenului poate sa apara la 10%.
Oboseala i stare generala de rau sunt comune in prodrom.
Pana la 50% din pacienti dezvolta nefrita.
Diagnostic
Exista hipergamaglobulinemie policlonala.
Crioglobulinele pot fi detectate.
C3 / C4 pot fi reduse.
Autoanticorpii arat o grosier ptat ANA, nivel absent sau redus de anticorpi anti-ADN dublu catenar, i RNP
anti-U1 puternic pozitiv (90-100% din pacieni MCTD), anticorpii U1 RNP 68kD i o proteina A sunt asociate cu
creterea severitatii simptomelor
Prezenta unor niveluri ridicate de anti-dsDNA sugereaza LES nu MCTD.
RhF este pozitiv n 40-60%.
Anticorpii anti-fosfolipidici pot fi asociati cu hipertensiunea pulmonara.
VSH / CRP sunt ridicati si exista o anemie din bolile cronice.
Trombocitopenia poate fi din cauza anticorpilor anti-plachetari sau prezentei anticorpilor antifosfolipidici.
CK pot fi crescute prin implicarea musculara, dar si in meningita aseptica si neuropatia trigemenului.
Tratament
Tratamentul este cu AINS i / sau hidroxiclorochina pentru oboseala, mialgie
i poliartrita.
Steroizii plus agenii citotoxici (azatioprina, ciclofosfamida) sunt folositi
pentru implicarea severa a organelor. Metotrexatul este utilizat n cazul n
care exist dovezi de boala eroziva a articulatiilor.
Anticoagularea este utilizata pentru anticorpii anti-fosfolipidici.
Fenomenul Raynaud.
Alte simptome organ specifice sunt gestionate n mod corespunzator.
FBC
FBC
Cr&E
Cr&E
LFTs, CK
LFTs, CK
TFTs
TFTs
Urina (RBC, cilindrii, proteine, clearance

creatinina)
Urina (RBC, cilindrii, proteine, clearance

creatinina)
ANA
dsDNA
C3, C4
ENA (U1-RNP)
Capacitatea de difuzie, functia pulmonara
Screening Hep-2
Ecocardiograma anuala (pentru masurarea

TA si hipertensiunii pulmoanare)
RhF
Anticorpi antifosfolipidico
C3, C4, VSH, PCR
Crioglobuline
Capacitatea de difuzie, functia pulmonara
Testarea MCDT
Polimiozita (PM), miozita cu corpi de incluziune (IBM), i

dermatomiozita (DM)
Polimiozita si dermatomiozita pot fi idiopatice (fr boala de insotire cunoscuta) sau pot fi asociate cu malignitate. Formele juvenile
exista, de asemenea. Formele rare de miozita includ miozita cu corpi de incluziune, miozita cu eozinofile, miozita granulomatoasa si miozita
orbitala (tumori pseudo-orbitale)
Etiologie i Imunopatologie
Aceste boli au tendinta de a fi mai frecvente la pacientii de origine africana decat la caucazieni (4: 1) si, de asemenea, la femei (2: 1).
PM i IBM sunt asociate cu HLA DR3 (DRB1 * 0301 i DQB1 * 0201) i DR52 (75% din cazuri).
DM juvenila este asociata cu DQA1 * 0501.
Pacientii in varsta tind sa fie mai afectati, dar bolile pot aparea la orice varsta.
La pacienii aduli exista o asociere puternica cu unele boli maligne : carcinom, mai rar, limfom. Manifestarile musculare apar de multe ori
ntr-un moment n care tumora este nc ocult i in acest context este importanta depistarea neoplaziei, deoarece semnele musculare se remit
odata cu tratarea bolii neoplazice.
Exista variatii sezoniere in ceea ce priveste debutul bolii. Boala Anti-Jo-1 apare mai ales primvara, Miozita anti-SRP debuteaza in principal
toamna indicand posibila asociere cu agenii infecioi distincti, nc neidentificati.
Infiltrat muscular cu limfocite T CD4 + i CD8 + .
Fibrele musculare exprima antigene MHC clasa II si exista o crestere n expresia locala a moleculelor de adeziune (ICAM-1).
Celule B par s joace un rol mic, i patogenitatea autoanticorpilor cunoscuti ce apar este incerta.
Complementul este implicat n distrugerea fibrei musculare.
Rolul dozelor mari de Ig IV n PM / DM este de a interfera cu activarea complementului.
O gama foarte larga de autoanticorpi au fost identificati, dar muli nu sunt disponibili in mod curent prin laboratoarele de diagnostic.
Anticorpii asociati DM/PM cuprind unul dintre seturile cele mai complexe ale unei boli autoimune. Subgrupul cel mai important de PM /
DM este asociat cu sinthetases ARN -transfer, in aproximativ 30% din cazuri.
Cel mai important este anticorpul anti-Jo-1. Acest a impreuna cu anticorpii rari, identifica sindromul anti-sintetaza.
Caracterizat de miozita agresiva, predispune la recadere, nsoit de: o inciden mare a bolilor pulmonare interstiiale, sindromul Raynaud,
poliartrita inflamatorie, sclerodactilie si sindromul sicca.
Raspunsul acestui subgrup la tratament este mult mai slab, dar este puin probabil s fie asociat cu malignitate.
AnticorpiI Anti-Jo-1 cresc frecvent nainte de debutul semnelor musculare, indicnd un posibil rol patogen, mai
ales ca acum este cunoscut faptul c autoanticorpii pot intra selectat in celulele viabile.
Ali anticorpi care recunosc, alte antigene nucleare, au fost identificati.
Particule anti-semnal de recunoatere (SRP) la adulii cu PM (boala pulmonara mai pu in frecvente); boal este
asociata cu miopatie severa i agresiva.
Anti-Mi-2 n dermatomiozita
Anti-KS in PM asociata cu sindrom Raynauds si boli pulmonare.
Anti-Zo n PM i boli pulmonare; anti-anexina XI dermatomiozita juvenila (60%).
anti-hPMS-1 (repararea enzimei ADN-ului) n 7,5% din cazurile de miozita.
Poate aparea polimiozita, ca parte a sindroamelor suprapuse, cum ar fi: MCTD (anti-U1 RNP),
polimiozita sclerodermie (anti-PM-Sd), SLE-miozita (anti-Ku).
DM amiopatica poate fi asociata cu anticorpi la CDM-140.
Semnul clinic major este slabiciunea musculara proximala cu durere. Debutul poate fi acut cu febra.
Implicarea musculara distala este rar, i ar trebui sa indice alte diagnostice posibile -infecii (virale, bacteriene,
parazitare), miozita cu corpi de incluziune i probleme metabolice.
Papulele Gottren sunt adesea vazute pe incheieturi, iar eruptia heliotropa tipica n jurul ochilor i o erupie
cutanata eritematoasa generalizata sunt marca DM.
Semnele de artrita inflamatorie i sclerodermia; mana mecanica" (ngrosarea si craparea pielii) identifica
sindromul anti-sintetaza.
Dispnee prin implicare pulmonara (boala pulmonara interstiiala). Daca se nsoete de durere, embolia
pulmonara poate fi suspectata.
Dei inima este rareori implicata, prezentarea cu dureri in piept atipice face diagnosticul dificil din cauza CK
ridicat. Aceasta este o problema de la introducerea troponinelor cardiace specifice ca test de diagnostic pentru
afectarea miocardica.
Implicarea diafragmatic duce de obicei la dispnee.
Boala gastro-intestinala poate sa apara (incetinirea tranzitlui, reflux).
Boala renala este rara, dar nivelurile serice ridicate ale mioglobinei pot declansa insuficienta renala daca exista
miozita.
Sindromul
anticorpilor antisintetaza
Antigenul target
Anti-Jo 1 (25%)
Histidil-tRNA sintetaza
Anti-PL 7 (rar)
Treonil-tRNA sintetaza
Anti-PL 12(rar)
Alanil-tRNA sintetaza
Anti-OJ(rar)
Izoleucin-tRNA sintetaza
Anti-EJ(rar)
Glicil-tRNA sintetaza
Anti-KS(rar)
Asparaginil-tRNA
sintetaza
Anti-Zo(rar)
Fenilalanin-tRNA
sintetaza
Anticorpii asociati si antigenele target

corespunzatoare PM/DM
PM/DM: diagnostic si tratament

Diagnostic
Trebuie luate in considerare biopsia musculara si electromiograma (EMG). Boala poate fi reprezentata
neuniform intr-un muschi,ca urmare o biopsie normala nu exclude categoric boala.
Biopsia va exclude IBM
RMN-ul este excelent pentru identificarea muschilor afectati, neinvaziv. Biopsia nu este necesara intr-o
prezentare tipica asociata cu autoanticorpi tipici.
Testele funcionale pulmonare, inclusiv transferul de gaz si CT plamanilor sunt esentiale.
Anti-Jo-1 recunoate n primul rand un antigen citoplasmatic. Daca PM / DM sunt suspectate,
screeningul celulelor Hep-2 este cel mai revelator fata de antigenele citoplasmatice i nucleare asociate cu
miozita identificate prin colorare. Anticorpii la Jo-1 ar trebui s fie solicitati n mod special.
Anticorpii Mi-2 sunt preferenial asociate cu DM, mai degrab decat cu PM
ANA pot fi, de asemenea prezenti, dei acestia pot fi gasiti la pacien ii cu sclerodermie.
Anticorpii Ku, SRP, Mi-2, PM-Scl i alte sintetaze pot fi disponibile de la anumite centre specializate.
Tratament
Managementul este cu steroizi in doze mari.
Imposibilitatea de a controla boala cu un nivel acceptabil de steroizi este o indica ie pentru terapie de linia a
doua: metotrexat saptamanal (n cazul n care nu exist nici o boal pulmonara), azatioprina, micofenolat
mofetil, ciclofosfamida, eventual ciclosporina sau tacrolimus. Tacrolimusul poate fi eficace n cazul n care
ciclosporina a euat.
Atat steroizii cat i ciclofosfamida pot fii administrate ca terapie intravenoasa, mai ales n cazul n care
exista boli pulmonare progresive.
Intolerana sau contraindicatiile, sau esecul de agen ii de prima i a doua linie ar trebui sa conduca la luarea n
considerare a utilizarii dozelor mari de Ig IV.
Pacienii cu boli maligne asociate PM / DM raspund slab la tratamentul imunosupresor, la fel ca cei cu sindrom
anti-sintetaza i IBM.
Rituximab a fost folosit in boala rezistenta.
Hidroxiclorochina poate ajuta la bolile de piele rezistente.
Infliximab i etanercept au fost folosite.
Teste pentru
diagnostic
Teste pentru
monitorizare
FBC
FBC
Cr&E
Cr&E
CK
CK
Mioglobina serica
VSH,PCR
Sumar de urina
(mioglobinuria)
Fuctia pulmonara,
capacitatea de
difuziune
Screening Hep-2
IRM (muschi)
ENA (Jo-1, RNP, alti)

VSH,PCR
Fuctia pulmonara,
capacitatea de
difuziune
CT (malignitate, boala
interstitiala
pulmonara)
IRM (muschi)
Teste pentru
PM/DM
Sindroame Overlap
Pacientii prezinta de multe ori caracteristici ale mai multor boli ale tesutului
conjunctiv. Mai mult dect atat, caracteristicile clinice se pot schimba pe o
anumita perioada de timp, iar acest lucru poate fi inso it de schimbari n profilul
serologic. Sindroamele Overlap recunoscute includ urmtoarele:
Bolile tesutului conjunctiv mixt
Profilul anticorpilor marker este anti-U1RNP in absenta anti-ADNdc.
'Rhupus': o forma de lupus cu artrita distructiva mai agresiva mai tipic decat in
artrita reumatoida, dar cu alte caracteristici tipice lupusului.
Nu exista markeri serologici specifici, muli pacien i cu LES au factori
reumatoizi dar fara a dezvolta caracteristici evidente de RhA.
Dac acest lucru este un sindrom de suprapunere adevrat este discutabil.
Suprapunerea polimiozita-sclerodermie : caracteristici ale polimiozitei si
sclerodermiei, desi miozita poate fi uoara.
Serologic definit prin detectarea anti-PM-Scl.
Calcinoza poate fi severa.
Tratamentul calcinozei este dificil: blocante ale canalelor de calciu, o doza
mica de warfarina, i ageni anti-TNF pot fi benefici.
Suprapunerea SLE-miozita: caracteristici ale LES cu miozita proeminenta.
Serologic definit prin detectarea anti-Ku.
Scleroza sistemica (SS):CREST si variantele localizate

Sclerodermia, cunoscuta sub numele de
scleroza sistemica, este o boal sistemic
autoimun cronic caracterizat prin
rigidizarea (sclera) a pielii (derma). Sub form
mai sever, afecteaz organele interne.
Sclerodermia limitat implic manifestri
cutanate care afecteaz n principal minile,
braele i fata. Acesta a fost numita anterior
sindromul CREST n referire la urmtoarele
manifestri comune: calcinosis (depunerea de
noduli de calciu din piele), fenomenul
Raynaud (vasoconstricia exagerata n mini,
cu degetele de culoare alb-albastru-rou la
frig), disfuncia esofagiana (ceea ce duce la
dificulti la nghiire), sclerodactilie
(ngroarea pielii pe degete) i telangiectazii
(capilare dilatate pe fata, maini si membranele
mucoase).
Sclerodermia difuza progreseaz rapid i afecteaz o mare suprafa a pielii i unul sau mai
multe organe interne, n mod frecvent rinichi, esofag, inima si / sau plmni. Aceast form de
sclerodermie poate fi destul de incapacitare. Nu exista tratamente pentru sclerodermie n sine,
dar complicaii ale sistemului de organe individuale sunt tratate.
Prognosticul este n general bun pentru persoanele cu sclerodermie cutanata limitata, care
scapa complicaii pulmonare, dar este mai rau pentru cei cu boala cutanata difuza, in special la
o vrst naintat i pentru brbai. Moartea survine cel mai adesea de la plamani, inima si
rinichi complicaii. In cazul bolii cutanate difuze, de cinci ani de supravietuire este de 70%, iar
la 10 ani de supravietuire este de 55%.
Cauza sclerodermiei este necunoscut. Este o afeciune autoimun, n care sistemul imunitar
ataca tesuturile sanatoase. Au fost identificate asociaii puternice cu anumite muta ii ale
genelor HLA.
Influene puternice asupra mediului au fost, de asemenea, implicate n etiologia sclerodermiei.

Sclerodermia a fost descris n 1753 de Carlo Curzio, Napoli.
Exista multe variante de sclerodermie, incluzand forme localizate i sistemice. Exist, de

asemenea suprapunere considerabil cu alte boli ale esutului conjunctiv (LES, MCTD, PM /
DM). Procesul patologic este foarte similar cu cel al bolilor cronice grefa contra gazda.
Sindromul CREST ( Calcinoza, Raynaud, afectarea motilitatii esofagiene sclerodactilie, i
telangiectazia) formeaz un subgrup complet clinic i serologic distinct; se refera la o
sclerodermia limitata, dar acronimul aminte te una dintre caracteristicile a teptate.
Sclerodermie localizata include morphoea i liniar sclerodermia.
Etiologia i imunopatogenia
Exista o preponderenta a femeilor (M: F = 1: 4).

Debutul in copilarie este rar.
O gama larga de antigene MHC au fost asociate cu variante ale sclerodermiei, inclusiv
DR1, DR3, DRw52, DR5 desi exista variatii semnificative rasiale.
Choctaw indienii din Oklahoma au o incidenta foarte mare de SS asociate cu anomalii in gena
fibrilina-1 FBN1.
Autoanticorpii au fost detectati impotriva fibrilinei 1.
Anomaliile cromozomiale (cromozomii inel, pauzele cromatide etc.) sunt frecvente n SSsemnificatia este incerta.
Parvovirusul B19 a fost asociat cu dezvoltarea screlozei sistemice (SS).
Exista o asociatie puternica intre simptomele care mimeaza sclerodermia si factorii de mediu:
expunerea la praf, solventi organici cum ar fi clorura de vinil, ra ini, "ulei toxic"
contaminat cu anilina, medicamente, cum ar fi cocaina, pentazocina, bleomicina,
fenfluramin, contribu ia implanturilor mamare de silicon pentru sclerodermia este
incerta.
Implicarea imunologica este neclara, dar obiectivele includ celulele endoteliale i
fibroblati, cu producerea de citokine care conduc la cre terea sintezei de colagen.
Schimbari evidente vasculare, cum ar fi instabilitatea vasomotorie (Raynauds), dar, de
asemenea, daune directe ale vaselor de sange, cum ar fi cele vazute in capilare.
Spre deosebire de alte boli ale tesutului conjunctiv, exista un raspuns inflamator sistemic i
CRP / VSH redus sau normal.
O varietate de autoanticorpi au fost identificati, desi semnificatia unora dintre ei nu a

fost pe deplin elucidat
Anticorpii anti-nucleolari sunt comuni
Anticorpii anti-celule endoteliale (AECA) au fost raportati si pot conduce la
apoptoza celulelor endoteliale, declansand o cascada de leziuni tisulare.
Anticorpii anti-centromeri i anticorpii anti-Scl-70 se exclud reciproc . Doar doua
cazuri de prezenaa a ambilor anticorpi au fost raportate.
Anticorpii ARN Pol III se gasesc la pacienii cu sclerodermie cutanata difuza si sunt
un marker pentru riscul crescut de criza renala.
Anticorpii U3-RNP (fibrillarin) sunt asociati cu un risc crescut de hipertensiune
pulmonara si implicarea musculaturii scheletice.
Anticorpii 32-glicoproteina I (observati la APS) sunt de asemenea asociati cu bolile
macrovasculare i sunt un factor de risc pentru ischemia digitiala si hipertensiune
pulmonara.
Anticorpii Th / To sunt markeri pentru hipertensiune pulmonara.
Creterea TGF-B si factorului de crestere derivat din trombocite (PDGF) poate juca un
rol in fibroza.
Boala Sclerodermica-like este vazuta in GvHD cronica. n SS, microchimerismul ca
urmare a persistenei celulelor fetale la mama sau celulele materne la copil este
comun i poate fi evenimentul declanator (SS este o BGcG cronica natural) .
Anticorpi anti-nucleari in SS
Antigene tinta nucleare
Antigene tinta nucleolare
Centromere (CENP-A, CENP-B,

CENP-C) -80%
pacienti CREST
Scl-70 (topoizomeraza I) 30%
SS 10% sclerodermie limitata
ARN polimeraze I. II. Ill: 23%

boala sistemica ( colorare
nucleolara pe Hep-2)
Scl-70 (topoizomeraza I) 30%
Fibrillarin (colorare nucleolara)
PM-Scl (colorare nucleolara
omogena: ): ssuprapunere
clerodermie-miozita
Pentru To/ Th (coloraie nucleolar
omogena): sclerodermia rar,
limitat
Formele localizate includ morphoea liniara ("coup de sabre") i sclerodermia limitata

n cazul n care modificarile sunt limitate la extremitati, fara manifestari sistemice.
Fenomenul Raynaud este sever.
Sindromul CREST are o implicare mai generalizata, i poate conduce la
hipertensiune pulmonara tarziu, dar mai rar la afectare renala
Scleroza sistemica, pe de alta parte, duce la afectarea renala i pulmonara
majora. Implicarea rinichiului poate conduce la debutul rapid al hipertensiunii
severe si insuficienta renala, datorita obliterarii glomerulare (rinichi
sclerodermic).
Boala pulmonara include fibroza interstitiala, un risc crescut de carcinom,
bronsiectazie, si hipertensiune pulmonara.
Implicarea gastro-intestinala duce la reflux esofagian sever, sindrom de
malabsorbie cauza motilitatii scazute a intestinului sub ire, i suprainfectie
bacteriana. Probleme secundare pot aparea de la un deficit de vitamine i minerale
eseniale. Scaderea motilitatii colonului poate duce la pseudo-obstruc ie.
Exista o asociere cu bolile tiroidiene, ciroza biliara primara i implicarea
neurologica rara (neuropatie).
Tulburarile vasculare pot conduce la ischemie a capetelor degetelor, iar daca nu este
tratata rapid, va duce la gangrena uscata i reabsorb ia progresiva a falangelor
terminale.
Formele sistemice sunt adesea nsoite de o prodrom de stare generala de rau si
oboseala.
Rar, pot exista implicare renala i pulmonara fara implicare cutanata.
SS: diagnostic si tratament

Diagnostic
Screening-ul pentru anticorpii anti-nucleari poate dezvalui prezenta modelelor de colorare

nucleolare, sau modele pestrite datorita prezenei anticorpilor anti-centromeri (specifice
CREST). Celulele Hep-2 ofera cea mai buna diferen iere modelelor de colorare i acestea ar
trebui sa fie urmate de teste specifice pentru Scl-70 (specifice SSC).
Testele pentru antigenele nucleolare individuale nu sunt disponibile in mod curent, in afara de
ARN Pol III.
In sindromul CREST pot exista, de asemenea, anticorpi contra antigenului M2 (25%),
30% vor fi pozitive pentru factorul reumatoid.
VSH / CRP va fi redus.
Toti pacienii trebuie testai pentru boli tiroidiene.
Toi pacienii cu sindrom Raynaud ar trebui sa fie, de asemenea, verificati pentru
crioglobuline.
Termografia este utila pentru a confirma raspunsuri anormale la schimbarile reci.
Capilaroscopia unghiilor este valorosa pentru diagnostic i monitorizarea obiectiva a
progresiei.
Functia pulmonara de baza, inclusiv schimbul gazos, CXR scanare CT ar trebui efectuate
pentru toate formele sistemice.
Ecocardiografia trebuie efectuata pentru a monitoriza dezvoltarea hipertensiunii arteriale
pulmonare.
Funcia renala trebuie evaluata la prezentare i apoi monitorizata regulat.
Nu exista teste imunologice valoroase pentru monitorizare.
FBC
FBC
Cr&E
Cr&E
Clearance creatinina/
clearance izotopi
Clearance creatinina/
clearance izotopi
Teste pentru malabsorbtie
Teste pentru malabsorbtie
TFTs
TFTs
LFTs
LFTs
Fuctia pulmonara,
capacitatea de difuziune
Fuctia pulmonara,
capacitatea de difuziune
Ecocardiograma
Ecocardiograma
Imagistica pulmonara (HRCT)
Imagistica pulmonara (HRCT)
ANA (screening Hep-2)

Anti-Scl-70
Anticorpi anti-mitocondriali
Crioglobuline
VSH, PCR
Teste pentru SSc
Tratament
AINS si steroizii trebuie evitati, daca este posibil, deoarece pot agrava sau declan a dezvoltarea crizelor renale.
Penicilamina i colchicia au fost folosite, cu unele dovezi ca ar putea incetini progresia.
Steroizii ajuta doar bolilor inflamatorii active, cum ar fi miozita sau artrita (dar ai grija pentru deteriorarea renala)
i se utilizeaza doar perioade scurte de timp.
Citotoxicele, cum ar fi azatioprina i ciclofosfamida pot avea unele beneficii; metotrexatul in doza mica poate fi
mai bine.
Agenii anti-TNF pot fi de ajutor la pacientii selectionati.
Ciclosporina poate fi benefica (dar ai grija la functia renala!).
Imunosupresia in doze mari cu suport autolog de celule stem a fost incercat. Cu toate acestea, rata de supravietuire a
fost srac!
Anti-TNFs, rituximab i anti-TGFs au fost incercate, fara prea multe dovezi de beneficii.
Inhibitori ai tirozin kinazei (imatinib i analogi) pot prezenta unele promisiuni.
sindromul Raynauds poate fi dificil de controlat. Evitarea frigului i purtarea de mbracaminte clduroasa
poate ajuta. Dozele mici de aspirin pot imbunatati circulatia. Alte tratamente care urmeaza s fie ncercate
includ: doze mari de ulei de pete sau ulei de ciubotica-cucului, blocante ale canalelor de calciu cu eliberare
lenta sau cu aciune prelungita (nicardipina, felodipina amlodipina, nimodipina.), Inhibitori ai ECA; blocante
ale receptorilor angiotensinei-2, topici NGT (gliceril trinitrat) unguent
Pentoxifilina, antagonist 5-HT (ketanserin. Nu un medicament licen iat), SSRI cum ar fi fluoxetina, inhibitori ai
fosfodiesterazei (sildenafil i analogi) sunt valoroase pentru cazurile severe.
Ischemia acuta ar trebui sa fie tratata cu infuzii de prostaciclina analogice (epoprostenol iloprost.); de i timpul
de njumtire este de doar cateva secunde, efectul clinic poate dura luni de zile (din motive necunoscute).
Infectia n pielea sclerodermatoasa are nevoie de tratament agresiv, de multe ori cu antibiotice pe cale
intravenoasa.
Ar trebui cautate malabsorbtia i tratata: oxitetraciclina continua poate reduce suprainfectia bacteriana.
Omeprazol, eritromicinain doze mici, sau octreotid poate ajuta la tratarea refluxului i mbunatati motilitatea.
Hipertensiunea arterei pulmonare poata fi tratata cu inhibitori ai fosfodiesterazei (sildenafil i analogi) i antagoni ti ai
receptorilor endotelinei 1 (bosentan)
Evitati blocantii canalelor de calciu daca nu exista implicare esofagiana pentru ca fac refluxul mai rau.
Conditii care imita sclerodermia
Un numar de conditii imita sclerodermia.

Fibroza sistemica nefrogena (nefrogen dermatopathy fibrosing)
Apare la pacientii cu insuficienta renala.
Similar cu fasciita eozinofilica.
Poate fi declansata de gadoliniu sau eritropoietina.
Scleromixoedema ( papulare mucinoase)
Apare este pacientii cu boli maligne, sau singur.
Ingroarea pielii.
Paraproteine de multe ori prezente.
Scleroedema
Apare la pacientii cu diabet zaharat.
Poate fi asociat cu prezena unui paraproteine.
Sindromul eozinofilic-mialgic
Patologia este similara cu fasciita eozinofilica.
A fost asociata cu consumul de L-triptofan ca supliment alimentar.
Sindromul uleiului toxic
Cauzata de uleiul de gatit contaminat cu anilina.
Eozinofilie predominanta.
Edeme ale membrelor cu schimbari de sclerodermie cum ar fi:
Artrita cu contracturi articulare.
Mialgie cu CK crescute.
Implicarea pulmonara cu infiltrate.
Fasciita eozinofilica (sindromul lui Shulman)
Boala rara cu eritem la nivelul membrelor i trunchiului si edem cu induratiedin cauza cresterii depunerilor de
colagen i infiltrarii cu eozinofile.
Etiologia i Imunopatologie
Cauza este incerta.
Infiltrarea fasciei cu limfocite, celule plasmatice i eozinofile.
IFN-y, IL-5 i IL-10.
histamina circulanta .
expresia genelor colagenului.
Non-pitting edem, de multe ori cu peau d'Orange.
induraie lemnoasa a tesuturilor profunde.
Durere musculara i slabiciune-perimiozita poate fi prezenta.
fara sclerodactilie.
Artrita n 40%.
Poate fi asociata cu tiroidita.
Asociere cu mielom, limfom, leucemie.
Diagnostic
Eozinofilie in sange periferic.
Cresterea VSH .
Paraproteinele i crioglobulinele pot fi prezente.
Imagistica RMN a tesuturilor moi va fi anormala.
Biopsia-eseniala pentru confirmarea diagnosticului.
Manegement
Corticosteroizii sunt prima linie de tratament.
Hidroxiclorochina poate fi ca alternativa.
PUVA, ciclosporina, i hdlVlg au fost folosite n cazuri rezistente.
Sindromul antifosfolipidic (APS)
Acest set de sindroame (acum denumit uneori ca sindromul Hughes) sunt asociate cu anticorpi
mpotriva unei game de fosfolipide relevante biologic.
Etiologia i imunopatologie
Ambele sexe pot fi afectate, dei pare a fi mai frecvent la femei.
O treime din pacientii cu LES pot avea anticorpi APL.
Asociere MHC a fost raportata (DR4, DR7, printre altele). De ce anticorpii apar nu este
cunoscut, dei anticorpii non-patogeni pot fi indusi de infecie.
Aspect de anticorpi APL poate fi declansat de infectii virale (EBV, HIV, virusurile
hepatitice), infectii bacteriene, malarie, leishmanoza, sifilis, i pneumonie.
Anticorpii APL poa fi de asemenea observati n asociere cu bolile maligne (limfom, tumori
solide), sindromul Klinefelter, i alte boli autoimune (anemie pernicioasa, diabet, boala
inflamatorie a intestinului, ITP).
Anticorpii par sa recunoasca o varietate diferita de fosfolipide, dar anticorpii patogeni par a
necesita prezena unui cofactor, 32-glicoproteina-l (apolipoproteina H). Anticorpii antifosfolipidici care apar ca urmare a infeciei (cum ar fi sifilis, infec ie cu EBV) nu necesita
prezenta p2-glicoproteina-l, i nu par s provoace o tulburare de coagulare.
Spectrul de anticorpi includ anticorpi anti-cardiolipina i anticoagulantii lupusului.
Oricare poate fi gasit in absena celuilalt, dar semnificatia clinica este identica.
Activitatea anticorpilor in vivo este complexa, dar include activarea trombocitelor, interferarea
cu functia celulelor endoteliale (productie prostaciclina redusa, reducerea functiei
trombomodulinei ), activarea complementului i niveluri reduse de proteine C i S, ceea ce duce
la efecte procoagulante.
Un "al doilea factor" poate fi necesar pentru a declansa tromboza (pilulele contraceptive orale
(OCP), sarcina, tumorile maligne, etc.)
Alti anticorpi APL care pot fi gasiti, includ:

anti-protrombina
anti-anexina V
anticorpi pentru fosfatidilserina, fosfatidilinozitol, fosfatidiletanolamina.
Anticorpii anti-fosfolipidici pot aparea fie ca un caz izolat sau in asociere cu alte boli de esut
conjunctiv, de obicei LES.
Caracteristicile clinice majore sunt trombozele arteriale i venoase, cu embolie pulmonara, avort
spontan recurent, i trombocitopenie. Deoarece sistemul arterial poate fi afectat, accidentul vascular
cerebral la tineri trebuie sa fie intotdeauna investigat. Ocluzilei vasculare cerebrale minore recurente
pot duce la o dementa multi-infarct.
Pierderea fetala recurenta este comuna.
APS este asociat cu ITP i anemie hemolitica.
Alte sindroame clinice asociate includ: sindromul Budd-Chiari, coreea, mielita transversa,
hipertensiunea pulmonara (PEs asimptomatice recurente), precum i leziuni valvulare cardiace.
Livedo reticularis este un marker cutanat util, i pot fi asociat cu sindromul lui Sneddon
(hipertensiune, boli cerebrovasculare, i livedo).
APS catastrofale (CAPS): insuficienta multipla de organ, asociat cu sindromul de detresa respiratorie
a adultului (ARDS).
APS: diagnostic si tratament

Diagnostic
Suspiciunea clinica ar trebui sa conduca la testarea pentru anticorpii IgG i IgM anticardiolipina (ACAS) i studii de coagulare pentru anticoagulantele lupusului (ALC), care ar
trebui s includa APTT (prelungit) i dilutia testului Russell cu venin de vipera (dRVVT)
(prelungit).
85% din pacienti vor avea atat ACA i LAC, dar fiecare poate fi prezent singur
FBC ar trebui sa fie verificate pentru trombocitopenie.
Semnificaia IgM ACA singure este incerta, dar, daca se asociaza cu semne clinice de tromboza
recurenta, acest lucru ar trebui tratat cu seriozitate.
IgA ACA au fost descrise. Ele pot fi asociate cu tromboza.
IgG ACA sunt cel mai puternic asociate cu tromboza.
Un test VDRL fals-pozitiv poate fi observat, dar acest lucru nu este diagnostic de
ajutor:
Testele pentru 2-glicoproteina-l sunt disponibile si pot ajuta pentru a distinge intre
anticorpii fara nici o semnificaie declansati de infecie i cei de importanta patogena. In
prezent, nu este clar faptul c acestea sunt necesare pentru managementul de rutina.
Nu exista nici o corelaie ntre valoarea numerica a ACA detectati prin ELISA i severitatea
simptomelor, dei a existat o sugestie ca nivelurile lor se poate corela cu bolile neurologice n
LES.
Pentru a determina daca exista o APS primara sau secundara, o cautare completa trebuie fcuta
pentru alti markeri ai bolilor de tesut conjunctiv.
Testele pentru anticorpii fosfolipidelor individuale sunt disponibile n centrele de cercetare
pentru investigarea cazurilor atipice.
Nu exista nici un indiciu ca monitorizarea de rutina a concentraiilor de anticorpilor antifosfolipide este de ajutor.
Teste pentru
diagnostic
Teste pentru
monitorizare
FBC
FBC
Anticorpi anti-cardiolipina
INR (warfarina)
IgM si IgG
APTT
dRWT
Anti 2-glicoproteina 1
ANA
dsDNA
ENA
C3, C4
Screening trombofilie
(excluderea altor boli
trombofilice)
Excluderea
homocistinuriei
Teste pentru APS
Management
Pacienii asimptomatici nu necesita tratament, sau doar doze mici de aspirina.
Odata ce tromboza a avut loc, nu exista nici un rol pentru aspirina singura.
Pacienii simptomatici necesita tratament cu warfarina pe viata cu INR 3-4. n cazul n care evenimente
trombotice continua, trebuie sa se adauge doze mici de aspirina (ferii-va de complicatiile hemoragice).
Rolul steroizilor citotoxicelor este controversat, dar poate fi ncercat n cazul n care exist n
continuare evenimente trombotice catastrofale. Nu ne asteptaa sa existe o mare schimbare n nivelurile
anticorpilor.
Hidroxiclorochina poate fi de ajutor (inverseaz activarea trombocitelor)
Plasmafereza poate fi incercata, dar ferii-v de rebound-ul anticorpilor.
APS catastrofale (mortalitate 50%) este tratat cu metilprednisolon IV 1g / zi * 3, cu heparinizare
totala. Plasmafereza i hdlVlg au fost de asemenea folosite. 375mg Rituximab / m2 poate fi folosit ca o
alternativa. Este nevoie de sprijin ITU.
Pentru administrarea n timpul sarcinii, nici un tratament sau doze mici de aspirina este recomandat
pentru cei fara antecedente sau antecedente numai de pierderi n primul trimestru.
n cazul in care exista o istorie de doua pierdere /-al treilea trimestru tratamentul se face cu doze mici
de aspirina heparina subcutanat.
Daca exista antecedente de tromboza, aspirina in doze mici i heparina sunt sugerate, chiar i pentru
primele sarcini. Imunoglobulina intravenoasa poate fi, de asemenea, valoroasa. Trombocitopenia este
rareori severa, dar, n cazul n care este, hdlVlg i steroizii pot ajuta. Splenectomia poate creste tendinta
trombotica. Danazol poate fi, de asemenea, benefic.
Fenomenul Raynaud
Fenomenul Raynaud se refera la un raspuns vascular exagerat la rece (si uneori

emotie). Comuna la femei fara semne de boala de baza (primar), dar pot fi
asociate cu boli ale tesutului conjunctiv
(LES, RhA, dermatomiozita,
sclerodermia, sclerodermie limitata), boli ocluzive arteriale (coaste cervicale),
hipertensiune pulmonara, boli neurologice, paraproteinemie (inclusiv
crioglobulinemie , infectia cu VHC, macroglobulinemie Waldenstrom),
traumatisme, socuri electrice, medicamente (deriva i de ergot, B-blocante,
bleomicina, vinblastina, si cisplatina). Raynaud primar tinde sa fie mai putin sever.
Schimbare de culoare indusa la rece (albastru-alb-ro u la reincalzire).
Poate afecta urechile i nasul daca este sever.
Poate fi asociat cu migrena.
Cazurile severe pot duce la ulceratii ischemice i gangrena daca este lasata netratata.
Pot aparea ulceraii cutanate.
Distincia de acrocianoza i eritromelalgia:
acrocianoza afecteaza femeile tinere si provoaca predominant modificri de culoare
cianotic persistente. Nu cauzeaza daune pe termen lung i tratamentul nu este
necesar;
Eritromelalgia afecteaza predominant barbatii si cauzeaza decolorare rosie la
picioare i maini. Acesta poate fi primar sau asociat cu policitemiei rubra vera,
trombocitoza esentiala, boli ale tesutului conjunctiv i terapia medicamentoasa
(bromocriptina i analogii). Poate raspunde la aspirina.
Diagnostic
Excludei cauze secundare, de exemplu boli autoimune i paraproteinemia.
Verificai crioglobulinele i dovezi ale infectiei cu VHC.
Termografia cu provocare rece este utila.
Capilaroscopia va identifica caracteristicile timpurii vasculare ale sclerodermiei.
Verificai coaste cervicale i luati n considerare angiografia MR.
Teste pentru
diagnostic
Teste pentru
monitorizare
FBC, ESR
Ca pentru bolile care

stau la baza
Imunoglobuline si
electroforeza
Capilaroscopie seriala
Screeningul
autoanticorpilor
ENA
Crioglobuline
(aglutinare la rece)
Vascozitate
Status HCV
Capilaroscopie
Termografie
Teste pentru sindromul Raynaud
Tratament
Evitai expunerea la frig, in special schimbarile rapide de temperatura.
Manusi si sosete termice (manusile cu baterii sunt utile, dar, de obicei, pacien ii se plang c
sunt prea voluminoase).
Fumatul interzis !!
Aspirina in doze mici i omega-3 din uleiul de peste poate fi de ajutor pentru cazurile
usoare.
GTN unguent topic este foarte util pre-expunere.
Blocante ale canalelor de calciu (nifedipina, nicardipina, nimodipina,amlodipina,
diltiazem) sunt de prima linie. Preferabil s se utilizeze formule cu eliberare lenta sau
medicamente cu actiune prelungita.
Inhibitori ACE i inhibitori ai angiotensinei 2 pot fi utilizati.
Cei mai multi pacienti cu Raynaud vor avea tensiune arteriala sczuta i tolereaza slab
antihipertensivele .
Dozele mari de vitamina E este o alternativa utila.
Alprostadil (PGE1) i epoprostenol (PGI2) perfuzii poate da ajutor prelungit. Essential
dac exista ischemie digitala critica.
Heparina (nefractionata sau cu greutate moleculara scazuta) poate fi, de asemenea, de
ajutor in cazurile severe (probabil din cauza reologice i proprieta ilor antiinflamatorii).
Sildenafilul i analogii sunt eficienti.
Chirurgia poate fi necesara pentru leziunile de compresiune sau pentru a efectua
simpatectomia. Poate fi necesara amputarea.
Livedo reticularis
Marmorare a pielii, care este mai rau cu expunerea la frig. Forma benigna primara este mai frecventa la femei. Formele
secundare pot fi asociate cu boli ale esutului conjunctiv i ulcera ii. Este particular asociat cu sindromul antifosfolipidic
si cu LES si sindromul lui Sneddon. Se poate vedea n crioglobulinemie i sindroamele de hipervascozitate . Tratamentul
este pentru boala de baza.
Febra reumatica
Dupa o perioada de declin, febra reumatica este acum din nou in crestere , in paralel cu cre terea infec iei cu streptococi
din grupa A.
Etiologia i imunopatogenia
Boala se datoreaza mimetismului molecular intre proteinele M streptococice i N-acetil--D-glucozamina gasita in
anumite tulpini de streptococi de grup A (GAS) si proteinele miocardice (raspuns autoimun cu reactivitate incrucisata).
Faringita este un precursor esenial.
Exprimarea CD44 n faringe poate fi importanta-leaga GAS.
Exista o asociere slaba in unele grupuri rasiale cu antigenele MHC clasa II.
Criterii majore: cardita, poliartrita migratorie, coreea, nodulii subcutanati, eritem marginatum.
Criterii minore: febra, artralgii, proteine de faza acuta crescute, interval PR prelungit.
Dovada de infectie recenta GAS (creterea ASOT, anti-ADNaza B, cultura pozitiva, sau detectarea antigenului).
Diagnostic
Nu exista teste imunologice specifice.
Diagnosticul este clinic, susinut de serologie / bacteriologie.
Tratament
Se trateaza in faza acuta cu doze mari de aspirina, impreuna cu antibiotice anti-streptococice.
Steroizii pot fi utilizata in cardita (prednisolon 2mg / kg timp de 1-2 saptamani, apoi scaderea dozei).
Pe termen lung penicilina profilactic V 500 mg bd timp de cel pu in 10 ani.
Vaccinuri streptococice pot fi utile, dar sunt dificil de dezvoltat din cauza reactivitatii ncruci ate .
Fibromialgia
Afectiune caracterizata prin dureri musculare si articulare pe scara larga. Punct de
sensibilitate tipic.
Puternic asociat cu sindromul oboselii cronice. Nici un test specific de
diagnostic. Se cerceteaza perceptia durerii la nivel central.
Defecte asociate cu transportul serotoninei, metabolismul si receptorii,
precum i polimorfisme n b-adrenorenoreceptori si receptorii dopaminei, au
fost implicate.

Curs 21

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 21

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 21:Bolile tesutului conjunctiv

1.Artrita Reumatoida (AR).

Artrita reumatoida: etiologie, caracteristici clinice si

Triada: artrita cronica,

33% prezinta expansiune clonala a

Caracteristici ale sindromului Felty

Activarea celulelor endoteliale / productia de chemokine este responsabila pentru afluxul de

Autoanticorpii sunt produsi, incluzand:

Poliartrita reumatoid: teste imunologice

Teste utilizate pentru

Teste utilizate pentru

Ingrijirea adecvata de sustinere (fizioterapie, terapie ocupationala) este esentiala.

Artrita reumatoida incipienta

Artrita juvenila cronica (AJC) i boala Still

Teste utilizate pentru

Teste utilizate pentru

ENA, anticorpi antihistone (risc uveita)

Boala Still la adult

Spondilit anchilozant (SA) i spondiloartropatiile

Anterior de baza a fost tratamentul cu AINS (cu exercitii si fizioterapie), sulfasalazina si

Amiloidul se poate dezvolta si exista o asociere recunoscuta cu nefropatia IgA.

Artrita reactiva (inclusiv sindromul

Lupusul Eritematos Sistemic (LES) si variantele lui

Nu exista nici o prezentare tipica i boala se poate prezenta la orice organ.

Caracteristicile clinice ale LES si

Anti-C1 inhibitor esterazic, anti-C1q

Ulcere ale gurii

Glomerulonefrite: sindrom nefrotic

Anti-dsDNA, anti- C1q

Boli neurologice ( psihoze, convulsii)

Anti-P ribozomal, anti-neuronal

Neuropatii periferice: mononeurite

Anti-receptor acetilcolina (AchRAb)

Anti-eritrocite: test Coombs pozitiv

Anticorpi limfotoxici (anti-MHC)

Tromboza venoasa: emboli pulmonari

Avort repetat: livedo reticulatis

Anticorpi anti-fosfolipide; crioglobuline (tipul II sau III)

Anti-muschi neted : anti-dsDNA

Autoanticorpi organ-specifici (peroxidaza tiroidiana, etc)

Lupus neontal: bloc cardiac complet congenital

Lupus indus medicamentos

Anti-histone: anti ssDNA

LES: testarea imunologica

Biopsiile ("testul bandei de lupus")

Monitorizarea pacientilor cu lupus

Monitorizarea pacientilor cu lupus trebuie sa cuprinda: ANA, anti-ds ADN, ac.

Tratamentul LES si LES pediatric

Utilizarea agenilor biologici

Alte caracteristici importante de tratament

Boala la copii este foarte similara cu cea a adultilor.

Teste pentru diagnostic

Teste pentru monitorizare

Urina (RBCs, cilindrii, proteine, clearance creatinina)

Urina (RBCs, cilindrii, proteine, clearance creatinina)

Anticorpi anti-C1q (boala renala)

Anticorpi antihistone (indusi medicamentos)

LES indus medicamentos

Un numar mare de medicamente au fost asociate cu inducerea lupusului.

Celule B CD40 + mai rezistente la apoptoza.

Anticorpii a-fodrina pot fi asociati

Ar putea fi prezente pancreatitele subclinice.

Oboseala i stare generala de rau sunt marcate si sunt caracteristici timpurii.