Sunteți pe pagina 1din 14

Tetrapareza

Ce cauzeaza tetraplegia?
Cauzele care duc la aparitia tetraparezei spastice sunt extrem de greu de determinat, de obicei fiind mai multi factori implicati. Cele mai frecvente
cauze sunt reprezentate de cele prenatale, perinatale si postnatale.
Factorii prenatali sunt cei mai importanti, fiind foarte greu de diferentiat, cele mai frecvente cauze de tetrapareza fiind de cauza nedeterminata,
istoricul prenatal fiind normal. Factorii care actioneaza in aceasta perioada sunt reprezentati de:
- intarzierea cresteri intrauterine;
- malformatii cerebrale;
- factori genetici;
- prematuritatea asociata frecvent cu o forma particulara de tetraplegie spastica in care sunt afectate predominant membrele inferioare, numita boala
Little;
- factori de mediu ( virus hepatic, virus rujeolic, toxoplasmoza, etc).
Factorii perinatali sunt reprezentati de:
- greutatea la nastere;
- scorul APGAR;
- incompatibilitatea Rh ului mama copil;
- traumatisme craniocerebrale la nastere.
Factorii postnatali cauzeaza in unele cazuri tetrapareza spastica, cum ar fi:
- infectii postnatale;
- coagulopatii;
- coplicatii dupa vaccinari;
- traumatisme cranio cerebrale;
- intoxicatii cu metale grele.
Alte cauze : implicarea intr-un accident de masina sau intr-un accident de sport. Prezenta unei tumori sau a altor boli in canalul spinal pot deasemenea

Tetrapareza spastica
Coloana vertebrala prezinta tulburari de statica (cifoza dorso-lombara) si

limitarea mobilitatii (pentr miscarile de inclinatie laterala, fara disocierea


miscarilor centurilor scapulara si pelvina).
Membrele superioare sunt flectate, pumnii foarte stransi, membrele inferioare

sunt in flexie sau in extensie, cu contracture intense a musculaturii adductoare


a coapselor si picior echin accentuat.
La copii tetraplegici cu spasticitate moderata, exista uneori sansa dobandirii

unor reactii de ridicare si echilibru in sezand, in patrupedie, darn u in


ortostatism sau mers.
Copilul prezinta intarziere psihica marcata, tulburari de vorbire (vorbire

dificila, scadata), tulburari de deglutitie, frecvent se asociaza crize de


epilepsie.

Obiective
Obiectivul principal este de a ajuta persoana sa invete abilitati care ii vor permite sa

traiasca cat mai independent posibil.


Imbunatatirea abilitatilor de ingrijire a copilului de catre parinti ( alimentatie,
imbaiere, posturarea in somn, jocul, transportul).
Supravegherea relatiilor parinti-copil
Corectarea tulburarilor de alimentatie si
adeficitelor motorii orale

Tratament
Se folosesc urmatoarele metode:
kinetoterapie,pentru diminuareamecanismelor reflexe
mijloace fizice (rece, caldura,electroterapie)
mijloace chimice (infiltratii cu alcool,toxina botulinica)
tratament medicamentos
tratament ortopedic
tratament chirurgical : miofibrotomia muschiului spastic

Obiective tratament
prevenirea deformarilor si a atitudinilor vicioase,
mentinerea / cresterea mobilitatii articulare,
castigarea controlului posturii si a echilibrului,
cresterea fortei si rezistentei muschilor total/partial inervati,
reeducarea ortostatismului si a activitatii de transfer,
reeducarea mersului / prehensiunii.

Metodele si mijloacele kineticefolosite pentru relizarea obiectivelor


precizate sunt:
relaxarea
masaj
miscarile passive
miscarile active
posturari
gimnastica respiratorie
tehnicile de facilitare neuromusculare proprioceptive
metoda Kabat
metodei Bobath
activitatile recreationale si sportul

Schema unui program kinetic


Cuprinde urmatoarele etape:
1.relaxarea pentru obtinerea careia copilul este pozitionat in pozitiile reflex inhibitorii, si anume:
-pozitia fetalain care copilul este leganat de cateva ori ,
-pozitia fetala asociata cu incrucisarea membrelor superioare la nivelul toracelui anterior ( cand spasticitatea este
intense),
-pozitia fetala asociata cu intoarcerea capului de partea opusa( cand spasticitatea este asimetrica), reliefandu-se rolul
reflexelor tonice cervicale,
-flectarea puternica a membrelor inferioare care favorizeaza relaxarea membrelor superioare ( flectarea membrelor
inferioare este insotita de flectare coloanei vertebrale lombare);
2.miscarile alterne ale membrelorse efectueaza in cursul pozitiilor de relaxare; se pozitioneaza capul in flexie si
membrele superioare incrucisate pe piept, cu ajutorul mamei, pozitie care se repeta de 20- 30 de ori , pentru coordonarea
contractiei/relaxarii reciproce a muschilor agonisti/antagonisti;
3.miscarile de rostogolire lateralase realizeaza cu ajutorul unuia dintre apartinatori, atat la nivelul capului (cand
tonusul de mentinere a capului nu este sufficient) cat si la nivelul membrelor inferioare; se roteste si se flecteaza capul,
copilul ajunge in decubit ventral, se face apoi extensia capului
din pozitia decubit ventral, copilul trebuie sa se mentina pe antebrate, cu palmele si degetele deschise, cu
articulatiile coxofemurale in extensie, pozitie asemuita cu postura papusii
daca extensia capului este dificila, kinetoterapeutul face un tapotament sub barbie, apoi copilul se rostogoleste in
decubit dorsal, prin flexia si rotatia capului, cu extensia ulterioara;

daca copilul are un control acceptabil al capului, rostogolirea se poate face prin manevrarea membrelor inferioare,
si anume:
- se flecteaza membrele inferioare, se rotesc intern, apoi se antreneaza rotatia bazinului si in final a trunchiului;
- urmeaza din decubit ventral flexia membrelor inferioare, rotatia externa care antreneaza rotatia inverse a
intregului corp
4.miscarea de tarare se efectueaza cu copilul din decubit ventral, dupa ce a fost mentinuta cateva secunde postura
papusii; kinetoterapeutul efectueaza flexia asociata cu rotatia externa a unui membru inferior, celalalt membru
inferior fiind impins usor, astfel incat copilul inainteaza tarandu-se pe burta; se face miscarea alternative pentru
celalalt membru inferior; copilul parcurge astfel de 4-5 ori lungimea mesei kinetice de lucru;
daca spasticitatea este foarte mare, copilul este sustinut pe sub axile sau kinetoterapeutul trece antebratul sau sub
pieptul copilului, care nu poate sa isi mobilizeze membrele superioare astfel incat sa se sprijine pe ele;
rotirea spre dreapta se realizeazaprin flectarea membrului inferior drept din articulatia coxo-femurala si
genunchi cu rotatia externa a coapsei, acest ansamblu reprezentand pasul de tarare;
extensia membrelor inferioare se produce prin inaintarea corpului;
5.stimularea prehensiunii din postura papusii se stimuleaza copilul sa prinda un obiect cu o mana, acesta
favorizand sprijinul pe cealalta mana, initiindu-se apoiu miscarea de tarare;
6.posturarea pe genunchi, pe calcaie si sezand se relaizeazacand hipertonia membrelor inferioare va ceda la
limita la careflectand puternic soldurilesi genunchii copilul nu se arunca imediat pe burta; din pozitia de flexie se
incearca ridicarea in genunchi cu sprijin si se trece in pozitia de patrupedie;

7.reeducarea reflexului pregatirea pentru saritura cu copilul in picioare, pe masa de lucru, kinetoterapeutul mentine extensiagenunchilor si il
oblige sa se aplece din solduri cu sprijin pe maini; ridicarea copiluluiin ortostatism trebuie sa fie active, asociata sau nu cu tapotamente ale toracelui;
exercitiul se executa de 5-7 ori; dupa acest exercitiu, se prinde copilul aflat in decubit ventral pe sub toracesi de membrele inferioare, se ridica si se
proiecteaza in fata si in jos, obligandu-l sa se apuce cu sprijin pe maini, pentru a nu cadea; la sfarsitul exercitiului se poate face rasturnarea copilului peste
cap, cu conditia existentei unui tonus bun al musculaturii extensoare a capului si coloanei vertebrale;
8.mersul in patrupedie se realizeaza cu copilul sustinut initial pe sub torace, altern cu ambele picioarele ( nicidecum sarind); este stimulat prin rotirea
toracelui alternant stanga/dreapta ( la rotatia spre stanga se flecteaza membrul inferior drept, cu avansare, iar la rotirea spre dreapta se flecteaza membrul
inferior stang); din patrupedie se stimuleaza echilibrul; se cere copilului sa se sprijine pe un singur membru superior si pe membrele inferioare, apoi sa se
sprijine pe doua member superioare si un membru inferior, cu extensia celuilalt membru inferior din sold;
9.trecerea la pozitia sezanda initial, copilul sta pe masa , cu cifozarea regiunii lombare cu membrele inferioare flectate si se stimuleaza reactiile de
echilibru;
10.transferul din sezand in decubit si invers ridicarea din sezand la marginea mesei de lucru si adoptarea pozitiei culcat pe masa kinetica; initial
miscarile sunt asistate, ajutate, apoi se deruleaza activ, apoi active cu rezistenta, din partea kinetoterapeutului;
din pozitia de decubit dorsal pe masa, se efectueaza miscari passive ale membrelor inferioare ( abductie, flexie, rotatie externa pentru coapse, care
diminua contracture muschilor adductori) si reeducarea contracturii muschiului triceps sural
din sezand se reeduca reactiile de echilibru se executa presiuni usoare inainte, inapoi, intr-o parte la nivelul umerilor, cu supravegherea reactiei corecte
a membrelor superioare:
- se impinge copilul inainte , ceea ce determina opozitia din partea sa prin contractia muschilor abdominali si ducerea membrelor superioare in fata;
daca presiunea este mai mare, copilul duce mainile la spate si se sprijina cu ele pe masa;
- se efectueaza presiuni laterale, copilul se opune cu ridicarea bratului de partea unde se executa presiunea, spijinindu-se pe masa cu celalalt membru
superior ( mana cu degete abduse);
11.initierea mersului altern cand copilul se poate mentine in genunchi cu sprijin;
12.ridicarea in ortostatism din pozitia sezand sau din genunchi;din sezand, copilul ridica membrul superior pe umerii sau bratele kinetoterapeutului, care
il ajuta sa se ridice;
- din genunchi copilul flecteaza un membru inferior, cu adoptarea posturii cavalerului, postura greu de realizat la copii spastici;
13.reeducarea echilibrului cu sau fara sprijin unipodal
14.reluarea/initierea mersului se efectueaza cu ridicarea membrului superior care inhiba adductia coapselor; se efectueaza exercitii de mers intre bare

Recomandari:

Bibliografie
Tetrapareza spastica Consideratii privind programul terapeutic

UNIVERSITATEA DIN PITETI

http://www.kinetomedika.ro/stiri/BLOG_MEDICAL/Tetrapareza_sp

astica_-_tetraplegie-511.html

Va multumesc !