Forme de

organizare a
procesului de
invatamant

Definire si tipologie
Formele de organizare a procesului de invatamant se

incadreaza in doua categorii:

forme didactice (lectia, excursia didactica, activitatea
practica cu caracter didactic, activitatea didactica in cabinete
de specialitate etc.)
forme extradidactice, fie din cadrul scolii (cercurile pe
materii, activitatile educative adiacente lectiilor), fie din
afara scolii (participarea elevilor la cercuri tehnice,
artistice, stiintifice, tabere de pregatire "la varf" a unor
capacitati de exceptie din randul educatilor, actiuni cu
caracter educativ general, toate organizate de alte institutii
decat scoala).
Dintre acestea, LECIA este considerata forma de baza.

Explicarea termenului lecie

Denumirea de lectie provine din latinescul lectio =

citire, lectura, care face trimitere la ipostaza

medievala a acestei forme de activitate scolara (citire
cu voce tare in fata auditoriului de invatacei).
Lectia este "o activitate a elevilor sub
indrumareaprofesorului in vederea
asimilarii cunostintelor si
formarii deprinderilorprevazute de o tema
din programa scolara si intr-un timp determinat
(ora de clasa, de regula 50 minute)

Tipologia leciei
Cel care a fcut pentru prima oara o structur ntr-un mod
sistematic a fost Comenius (1592-1670). Aceasta cuprinde
3 etape:
1.

propositio,continand din prezentarea si propunerea spre receptare,

intelegere, insusire a unui volum de continuturi didactice; amintirea denumirii
acestei etape s-a pastrat pana in vremea noastra, generand termenul propunator,
prin care este desemnat animatorul activitatii educative - invatatorul,
profesorul;
2.
explicatio, semnificand dezvoltarea analitica, confruntarea opiniilor,
generalizarea, sistematizarea noilor achizitii;
3.
aplicatio,etapa necesara dupa ajungerea la apogeul teoretic al
demersului; ea trebuia sa constea din recurgerea la exemple, transpunerea in
rezolvari de probleme, activitati aplicative etc.

coala german
coala german a propus o alt structur, la baza creia
st cea a lui Comenius:
1.

claritatea - prezentarea continuturilor si patrunderea acestora in

campul clar al constiintei elevilor; receptarea cu claritatea necesara, prin
abordarea lor analitica;
2.
asocierea, adica activitatea de readucere in minte a continuturilor mai
vechi, aflate in relatie cu cele noi; stabilirea legaturilor dintre ele, pentru a
rezulta aperceptia, respectiv includerea noilor date in contextul celor mai
vechi;
3.
sistemul - moment in care elevul trebuie sa mediteze asupra noilor
achizitii, sa le adanceasca si generalizeze, sa stabileasca definitii, reguli, legi;
4.
metoda, adica revenirea la concret, pentru aplicarea generalizarilor,
dar si pentru exersarea gandirii reflexive

coala contemporan
n ceea ce privete metoda de predare a leciei n zilele
noastre vorbim de urmtoarea structur:

1. Un moment organizatoric este

destinat punerii in ordine a instrumentelor

de lucru ale clasei si aspectelor de amanunt,
privind prezenta, disciplina, indeplinirea
obligatiilor, in cadrul clasei, de catre fiecare
elev; durata este invers proportionata cu
experienta scolara a elevilor.

 2. O etapa destinata, incheierii procesului de invatare inceput in lectia

anterioara, constand din verificarea celor invatate. In multe situatii poate

avea doua aspecte:
a.
verificarea rezultatelor de ordin aplicativ ale elevilor (teme scrise,
desene, teme de ordin practic); este posibil sa se faca o verificare completa,
atunci cand temele sunt scurte, iar rezolvarile sunt strict identice; in alte cazuri,
instructorul (invatatorul, profesorul) are obligatia de a controla si evalua
caietele de teme ale elvilor, in afara orelor de clasa;
b.
verificarea continuturilor lectiei in general: chestionarea, a 3-4 sau mai
multi elevi, in functie de natura materiei si inzestrarea didactico-materiala a
scolii; la materii din categoria celor umaniste, dialogul este mai putin productiv,
putand fi ascultati 3-4-elevi; la cele de tip real, adaugand si prezenta mijloacelor
didactice in cabinetele de specialitate, numarul celor ascultati poate fi simtitor
mai mare. Este etapa care, prin traditie, se incheie cu nota pentru toti cei
ascultati; azi, insa, se pune accent si pe functia formativa a evaluarii, ceea ce
ingaduie finalizarea notarii si pe baza mai multor verificari consecutive.

 3. Prezentarea, explicarea, invatarea subiectului nou cuprinde mai multe momente,

fiecare trebuind sa satisfaca un deziderat precis, adica:

a.
introducerea in "atmosfera" noului subiect de predat, moment destinat legaturii cu
lectiile anterioare, raspunzand exigentelor principiului sistematizarii si continuitatii; se poate
realiza fie prin conversatie, cand consideram ca elevii au destule informatii pentru a putea
raspunde la intrebari, fie prin expunere din partea profesorului cand elevii nu pot face fata
dialogului;
b.
formularea titlului, a obiectivelor si a sarcinilor de lucru pentru elevi, a unui eventual
plan, pe baza caruia sa se desfasoare prezentarea noului subiect;
c.
tratarea potrivit titlului si planului anuntat; se desfasoara de obicei pe secvente, intr-o
inlantuire pe cat posibil logica, fiecare secventa putandu-se incheia cu o eventuala concluzie;
dupa caz, se poate proceda la reluarea fiecarei secvente de catre elevi pentru repetare sau
exersare, in alternare cu predarea;
d.
intrebari ale elevilor catre propunator, in legatura cu ceea ce s-a predat, cu rostul de a
ne asigura de limpezimea suficienta a receptarii continuturilor.

 4. Fixare si consolidare. Poate sa constea: fie dintr-o

reluare mai larga, prin intrebari recapitulative, insotite de

exersare - atunci cand exersarea nu s-a facut pe fiecare
secventa a predarii -; fie din una foarte succinta, prin cateva
intrebari care doar sa refaca traiectoria lectiei, cand
exersarea a fost efectuata in paralel cu predarea.
5.Tema pentru acasa, putand fi intitulata si "obligatii
viitoare", reprezinta deschiderea spre etapa verificarii din
lectia urmatoare. O viziune normala asupra acestei verigi
pretinde sa i se dea si atentia cuvenita, in clasele mici fiind
indicata, pe langa lamurirea completa a temei, chiar
inceperea rezolvarii acesteia inca din clasa.

Alternative educaionale
Pe lng metoda clasic de predare a lec iei exist i alte
alternative educaionale, cea mai cunoscut fiind
alternativa moderna Waldorf.
Pedagogia Waldorf consider c omul nu trebuie educat pentru a satisface diverse cerine

specializate ale pieei. Copilul este o fiin complex, aflat n devenire, care poart cu el o lume
de sentimente, de aspiraii, de gnduri i de idealuri dincolo de munca pe care o va pune n
serviciul unei comuniti la maturitate. Iar aceste aspecte personale ale fiinei umane au nevoie
s fie ngrijite pe parcursul ntregii viei, printr-o educaie corect. Pentru a deveni aduli
responsabili i echilibrai, copiii au nevoie ca partea lor sufletesc-spiritual s primeasc mult
grij n anii lor de formare, pentru a putea fi oameni ntregi, echilibrai i sntoi interior.
Pedagogia Waldorf pstreaz elevul alturi de experienele concrete ale vieii spre a-l ajuta s
neleag lumea n care triete i a o putea transforma, pe baza abilitilor sale proprii, cnd se
va orienta profesional n viaa de adult.Cluzirea pedagogilor are astfel un rol esenial n
dezvoltarea ncrederii n sine, n cultivarea voinei i a iniiativei, a autocontrolului i a
empatiei.

 Prima coal Waldorf ia natere n Stuttgart, elabornd primul

plan de nvmnt pentru Ministerul German al Educaiei n

septembrie 1923. Acest plan de nvmnt alturi de obiectivele
pedagogice au fost dezvoltare permanent pe baza experienei i
rezultatelor deosebite ale pedagogiei Waldorf la nivel mondial.
Sub observaia lui Rudolf Steiner au fost organizate cursuri i
seminarii de formare n pedagogia Waldorf[, urmnd un ideal nou
n nvmnt: educareaunoroamenisntoi,contienidesine
iresponsabilipentruproprialorvia,revenindlaoseriede
activitiimeteuguritradiionale,carepropunodezvoltare
armonioasaintelectului,afectivitiiivoineicopilului
deopotriv.

 colile Waldorf urmeaz un program special, unde materiile

principale, specifice fiecrui ciclu, sunt predate n perioade intensive

de trei sau patru sptmni, numite epoci, spre aprofundare. Artele i
micarea nsoesc toate materiile predate, nvarea devenind un joc
pentru ciclul primar i gimnazial, respectiv un proiect i o provocare
de descoperire a lumii i autodescoperire pentru ciclul superior.
Prezena meteugurilor tradiionale precum postvitul i filuirea,
olritul, metaloplastia, modelajul, sculptura n lemn dezvolt simul
practic, voina i ncrederea n forele proprii. Artele precum pictura,
euritmia, desenul, studiul unui instrument (flaut pentatonic,
blockflaute diatonic, chitar clasic i acustic .a.) stimuleaz
dezvoltarea vieii afective i gsirea unor noi mijloace de exprimare.

V mulumim!

Bibliografie
Dictionar de pedagogie, EDP, Bucuresti, 1979
Carlgren, Frans & Arne Klingborg, Educaie pentru

libertate, Editura Triade, Cluj-Napoca,1994

Lanz, Rudolf, PedagogiaWaldorf.Undrumctreun
nvmntmaiuman, Editura Didactic i Pedagogic,
Bucureti, 1994
Richter, Tobias, Sarcinapedagogiciobiectivelede
nvmntaleuneicolilibereWaldorf, Editura Triade,
Cluj-Napoca, 2001