Sunteți pe pagina 1din 37

• Masina de curent continuu

MASINA DE CURENT CONTINUU

• Elemente constructive de bază


• Maşina de curent continuu se compune dintr-un
inductor şi un indus, între care există un spaţiu
de aer numit întrefier . Întotdeauna la maşina de
curent continuu armătura inductoare este fixă,
constituind statorul maşinii, iar armătura indusă
este mobilă, constituind rotorul. Există două
categorii principale de maşini de curent continuu
:
• Maşini heteropolare la care sistemul inductor
este format dintr-o succesiune alternată de poli
nord şi sud
La aceste maşini variaţia fluxului inductor prin
spirele indusului rotitor are loc după o lege
periodică şi fluxul induce în aceste spire,
conform legii inducţiei electromagnetice, tensiuni
electromotoare alternative, care sunt redresate
cu ajutorul unui redresor mecanic numit colector.
Marea majoritate a maşinilor de curent continuu
se construiesc în acest mod, realizând conversia
energiei prin procedeul electromagnetic.
• Maşini homopolare a căror funcţionare
se bazează pe procedeul inducţiei
unipolare de conversie electromecanică a
energiei .
Între două perii a şi b fixate pe periferia barei
cilindrice (sau una pe periferia discului şi alta
pe arbore în cazul maşinilor unipolare cu rotor
format din unul sau mai multe discuri metalice
- de tipul discului lui Faraday se culege o
t.e.m. constantă, de valoare redusă, făcând
inutil colectorul.
1 – carcasa
2 – polii principali
3 – polii auxiliari
4 – miezul rotativ indus
5 – ax butuc
6 – înfăşurare indusă
7 – colector
8 – perii
9 – portperii
10 – cruce port perii
• Pe miezul polar (1) se montează bobinele de
excitaţie (3) care se sprijină pe piesele polare (2)
(coarnele miezului polar). După montarea
bobinelor de excitaţie (3) izolate prin casetele
(4), întregul pol se strânge în interiorul carcasei
(5) cu ajutorul unor şuruburi (6) al căror cap
hexagonal este îngropat în bosaje practicate în
exteriorul carcasei (operaţia se numeşte
ampolare).
• Bobinele de excitaţie se confecţionează din
conductoare de cupru izolate, rotunde la maşini
de putere mică, sau dreptunghiulare la maşini de
puteri medii şi mari. Bobinele se execută
peşabloane având forma polilor sau direct în
carcase izolante
Legarea între ele a
bobinelor de excitaţie
de pe polii maşinii poate
fi făcută în serie sau în
paralel, respectând regula
ca fluxul magnetic să fie
dirijat la un pol dinspre
inductor spre rotor (pol nord),
iar la polul următor în sens invers (pol sud).
Polii auxiliari sunt constituiţi
dintr-un miez de fier masiv (1) (uneori
şi din tole) şi au, de regulă, o formă
paralelipipedică. Bobina polului (2)
Este executată din bară de cupru
îndoită pe cant. Cum în general
miezul polar nu are piese (coarne)
polare pentru sprijinirea bobinei, se sudează sau se prind cu
şuruburi în partea inferioară (spre întrefier) două sau mai
multe bride. Polii auxiliari se strâng pe carcasă cu
buloane, poziţionându-se absolut la mijlocul distanţei
dintre polii principali (în axa neutră). Conexiunile bobinelor
polilor auxiliari sunt astfel încât polaritatea acestora să
alterneze.
• Indusul maşinii este sediul propriu-zis al
procesului de conversie a energiei, fiind
compus din:
• miezul feromagnetic
• ax
• înfăşurarea indusă
• Colector
• Miezul feromagnetic al rotorului indus (4) se
realizează din tole de oţel electrotehnic cu
grosime de 0,5 mm, izolate între ele, în scopul
micşorării pierderilor prin curenţi turbionari. În
ultimul timp se utilizează tot mai frecvent tole din
tablă laminată la rece izolată cu oxizi ceramici.
Tolele se împachetează direct pe ax (5) sau pe
butuc. Cu excepţia maşinilor foarte mici, la care
se practică crestături semiînchise, indusul
prezintă crestături deschise, pentru a permite
introducerea bobinelor preizolate
• Înfăşurarea indusă (6) se execută din
sârmă rotundă sau – cel mai adesea – din
bare de cupru. În ambele cazuri
înfăşurarea constă din secţiuni, care se
confecţionează pe şablon, se izolează cu
microbandă, se micanizează la cald şi
apoi se introduc în crestăturile indusului,
capetele secţiunilor legându-se la lamele
colectorului.
• Colectorul (7) este un redresor rotativ, solidar cu
indusul format dintr-un număr de lamele cu profil
trapezoidal executate din cupru tare tras la rece,
eventual cupru cu argint. Lamelele (1) sunt
izolate între ele cât şi faţă de butucul colectorului
(2) cu micanită (3) şi (4). Există două tipuri
principale colectoare, după forma lamelei:
• în coadă de rândunică
• în formă de H
• In coada de randunica In forma de H
Mărimi nominale
Conform STAS 1893-87 – regimul maşinilor electrice rotative
constă din ansamblu valorilor numerice ale mărimilor electrice şi
mecanice care caracterizează funcţionarea maşinii.
Regimurile nominale care intră în componenţa serviciului
nominal tip sunt determinate printr-un grup de mărimi nominale
care caracterizează comportarea maşinii electrice considerate.
Mărimile nominale sunt de două categorii:
- mărimi nominale impuse (tensiunea la borne U, puterea utilă P,
turaţia n);
- mărimi nominale derivate (curentul nominal I, cuplul nominal M).
Tensiunile nominale ale maşinilor de curent continuu au fost
indicate într-un tabel anterior. Puterile şi turaţiile nominale sunt
fixate prin norme interne şi caiete de sarcini, prin înţelegere între
producător şi beneficiar. La maşinile de curent continuu nu există, în
general, o tipizare şi normalizare internă şi internaţională ca în cazul
motoarelor asincrone.
• Domeniul de aplicare
Maşinile de curent continuu sunt utilizate în cele mai
diferite domenii ale tehnicii:
• în tracţiunea electrică, urbană şi feroviară, ca motoare de
tracţiunea pentru tramvaie, troleibuze, locomotive Diesel-
electrice şi electrice;
• la maşinile de ridicat şi transportat;
• în metalurgie pentru acţionarea transportoarelor şi a altor
mecanisme, precum şi în grupurile principale de acţionare
a laminoarelor;
• în acţionările principale şi auxiliare (avansuri) ale maşinilor
unelte;
• în diverse acţionări tehnologice la care se cere reglaj larg şi
continuu de viteză;
• ca maşinile speciale (generatoare de sudare, maşini
amplificatoare).
• Maşinile de curent continuu se construiesc în unităţi de la
câţiva zeci de watt, până la mii de kW.
Principiul de funcţionare al maşinii de
curent continuu. Rolul colectorului
• Să considerăm cazul celui mai simplu
generator de curent alternativ monofazat
Principiul de funcţionare al maşinii de
curent continuu
• În spira care se învârte într-
un câmp magnetic omogen,
în jurul unui ax
perpendicular pe direcţia
câmpului, cu o viteză
unghiulară constantă Ω, se
induce o t.e.m. variabilă în
timp, care schimbă sensul
de două ori la o rotaţie
completă a indusului. Dacă
presupunem că în timpul
rotirii spirei, fluxul care o
străbate variază sinusoidal,
atunci şi t.e.m. indusă va
descrie o sinusoidă
completă, în timpul unei
rotaţii complete.
Principiul de funcţionare al maşinii de
curent continuu
• Legând capetele spirei la două inele fixe pe axul de
rotaţie şi izolate de acesta, şi plasând pe cele două
inele periile a şi b, fixe în spaţiu, conectate la un
circuit exterior, maşina va debita în acel circuit un
curent alternativ .
• Daca cele două capete ale spirei sunt legate
la două segmente de inel, fixate pe axul
rotorului şi izolate atât între ele cât şi faţă de
ax, aceste segmente constituie cel mai
simplu colector, cu două lamele atunci:
• În conductorul MP, când trece prin dreptul polului
nord, se induce o t.e.m. dirijată de la M către P,
pentru sensul câmpului şi al vitezei de rotaţie ales
iar când acelaşi conductor trece prin dreptul polului
sud, t.e.m. indusă este dirijată în sens invers, de la P
la M.
ce se întâmplă la periile a şi b ale
maşinii
• Peria se găseşte mereu în contact cu lamela colectorului
la care este legat conductorul care se află în dreptul
polului nord. Peria b freacă tot timpul pe lamele
colectorului la care este legat conductorul care se află în
dreptul polului sud. Presupunem că închidem circuitul
exterior periilor pe o rezistenţă. Curentul va circula în
interiorul spirei în direcţia MPQ0, iar în exterior de la
peria b la peria a. Când conductorul MP a ajuns în partea
inferioară, în dreptul polului sud, iar conductorul 0Q în
partea superioară, sub polul nord, curentul va circula în
spiră în sensul 0QPM (invers faţă de situaţia precedentă),
dar în exterior curentul va circula tot de la peria b către a,
fiindcă de data aceasta peria b calcă pe lamela la care
este legat conductorul MP .
• variaţia curentului încircuitul exterior va fi

• se observă că pulsaţia negativă a curentului din spiră


a fost redresată.
Caracteristicile generatorului de curent
continuu cu excitaţie separată
• Caracteristica de mers în gol E0 = f (Ie) pentru n =
const. = nn şi IA = 0 arată cum variază tensiunea la
borne, la variaţia curentului de excitaţie, generatorul
nefiind cuplat la reţeaua de sarcină
Caracteristicile generatorului de curent
continuu cu excitaţie separată
• Caracteristica în sarcină UA
= f (Ie) pentru n=const. = nn
şi IA = const. arată cum
variază tensiunea la borne
când se modifică Ie, la o
anumită sarcină păstrată
Caracteristicile generatorului de curent
continuu cu excitaţie separată
• Caracteristica externă UA = f (IA) ridicată pentru n =
const. = nn şi Ie = const. evidenţiază capacitatea
generatorului de a-şi menţine tensiunea la borne, în
anumite limite admisibile pentru receptoare, atunci
când sarcina variază, fără a interveni în excitaţia
maşinii
Caracteristicile generatorului de curent
continuu cu excitaţie separată
• Caracteristica de reglaj Ie = f
(IA) ridicată pentru n = const.
= nn şi UA = const. = Un, arată
cum trebuie variat curentul
de excitaţie pentru ca în
condiţiile variaţiei curentului
de sarcină IA, tensiunea la
borne să nu se modifice.
Caracteristicile generatorului de curent
continuu cu excitaţie derivaţie
Caracteristicile generatorului de curent
continuu cu excitaţie derivaţie
• Caracteristica de mers în gol. O caracteristică
E0 = f (Ie) pentru n = const. şi IA = 0 nu e
compatibilă cu funcţionarea generatorului
derivaţie fără sarcină la borne, fiind IA = 0 ar
însemna Ie = 0. O asemenea caracteristică poate
fi ridicată la platforma de încercări, dar numai
alimentând separat înfăşurarea de excitaţie.
Caracteristicile generatorului de curent
continuu cu excitaţie derivaţie
• Caracteristica externă se defineşte prin funcţia UA
= f (I) pentru n = const. = nn şi Rc = const. întrucât,
aşa cum s-a arătat, Ic este dictat de tensiunea la
borne şi numai poate fi menţinut constant dacă
se păstrează neschimbată rezistenţa reostatului
de câmp
Caracteristicile generatorului de curent
continuu cu excitaţie derivaţie
• Caracteristica de reglaj IE = f (I), ridicată pentru UA
= const. = UAn şi n = const. = nn nu se deosebeşte
calitativ de caracteristica omogenă a generatorului
cu excitaţie separată, dar sporul de excitaţie
pentru a menţine pe UA constant este mai mare, la
aceeaşi sarcină, fiindcă şi căderea de tensiune, în
sarcină, este mai mare.
Caracteristicile generatorului de curent
continuu cu excitaţie serie
Caracteristicile generatorului de curent
continuu cu excitaţie serie
• Caracteristica de mers în gol, practic nu are sens,
pentru că şi tensiunea generatorului este egală cu
Erem.
• Caracteristica externă. UA = f (I) ridicată la n = const. =
nn, dar la Ie = In, variabil, este la început crescătoare,
dar la curenţi mai mari de 1,5. In prezintă o scădere a
tensiunii
Pornirea motoarelor de curent continuu

Pornirea motoarelor de curent continuu se efectuează


prin următoarele metode:
– conectarea directă la reţea;
– cu reostat de pornire înseriat în circuitul
indusului;
– alimentarea cu tensiune variabilă, utilizând
grupuri de maşini sau instalaţii speciale
(mutatoare comandate).
Pornirea motoarelor de curent continuu

• Pornirea prin conectare directă la reţea se aplică


numai motoarele de puteri mici (sub 5 kW) şi de
tensiuni ridicate, în general cu excitaţie serie (de
exemplu la motoarele pentru compresor la tracţiunea
urbană). Fenomenele care apar sunt cele arătate mai
sus, curentul de pornire atingând valori Ip = (6-8) In
după un timp de aproximativ 0,02 s, timpul total de
pornire fiind cuprins între 0,3-0,5 s.
Pornirea motoarelor de curent continuu

• Pornirea cu reostat de pornire este cea mai


răspândită metodă fiind utilizată la motoare de puteri
şi mari. Metoda se aplică la toate tipurile de motoare
de curent continuu, sub aspectul excitaţiei şi constă
în înserierea unui reostat de pornire în circuitul
indusului, reostat care se scoate treptat din circuit,
pe măsură ce maşina intră în turaţie. Reostatul poate
avea o rezistenţă continuu variabilă sau, cel mai
adesea, în trepte. În figura este reprezentată o
schemă de pornire a unui motor derivaţie cu ajutorul
unui reostat de pornire cu comandă manuală, cu 4
trepte de rezistenţă.
Pornirea motoarelor de curent continuu
Pornirea motoarelor de curent continuu

• Pornirea cu grupuri speciale de alimentare este utilizată


în instalaţii de mare putere, de obicei, precum şi în
unele acţionări speciale să asigure pornirea fără
reostat, cu valori acceptabile pentru curenţii absorbiţi
din reţea prin variaţia tensiunii de alimentare
motoarelor. Metoda se aplică în instalaţiile care necesită
şi un larg reglaj de turaţie.
• In tracţiunea electrică se practică sistemul conectării în
serie, la pornire, a două sau mai multe motoare, prin
aceasta aplicându-se la bornele fiecărui motor o
tensiune redusă; după intrarea în turaţie toate
motoarele sunt comutate pe tensiunea plină a reţelei