Psihologia şi Ştiinţele Cognitive

Drd. Renata M. Heilman

 Revoluţia Behavioristă

• Nu putem observa procesele mentale,

precum introspecţia.
• Este imposibil să investigăm ce se
întâmplă în minţile noastre;
comportamentul ar trebui să fie singură
măsură.

STIMUL

RĂSPUNS
John Broadus Watson (1878-1958)
Daţi-mi o duzină de copii
sănătoşi, de constituţie
bună, împreună cu propria
mea lume în care să îi cresc
şi vă garantez că îl pot lua
pe oricare la întâmplare şi
pot să îl educ să devină
orice tip de specialist aş
alege – medic, avocat,
vânzător-şef şi, da, chiar şi
cerşetor şi hoţ, indiferent de
talentele, înclinaţiile,
tendinţele, abilităţile,
vocaţiile sale şi rasa
strămoşilor săi. (1930)
Micul Albert
                                         
 (1913)

Psihologia, aşa cum o vede behavioristul, este o ramură pur

experimentală a ştiinţei naturii. Scopul său teoretic este predicţia şi
controlul comportamentului. Introspecţia nu reprezintă o parte
esenţială a metodelor sale, iar valoarea ştiinţifică a datelor sale nu este
dependentă de uşurinţa cu care pot fi interpretate în termeni de
conştiinţă. Behavioristul, în eforturile sale de a căpăta o schiţă unitară
a răspunsului animal, nu recunoaşte nici o linie care să separe omul
de brută. Comportamentul omului, cu tot rafinamentul şi
complexitatea sa, formează numai o parte din schiţa generală de
investigaţie a behavioristului.
Este destul de clar că vreun fel de compromis trebuie făcut: fie
psihologia trebuie să îşi schimbe punctul de vedere, în aşa fel încât
să includă fapte de comportament, indiferent că au implicaţii asupra
problemelor legate de conştiinţă; sau, altfel, comportamentul
trebuie să devină o ştiinţă complet separată şi independentă.

În cazul că psihologii umani nu reuşesc să privească cu ochi buni

deschiderile noastre şi refuză să îşi modifice poziţia, behavioriştii
vor fi obligaţi să folosească fiinţe umane ca subiecţi şi să
folosească metode de cercetare care sunt perfect comparabile cu
cele folosite acum în studiile pe animale.
Cred că putem să scriem o psihologie [...] şi să nu revenim
niciodată asupra definiţiei noastre: să nu folosim niciodată
termenii conştiinţă, stări mintale, minte, conţinut, verificabil prin
introspecţie, imagerie şi altele ca acestea. Cred că o putem face în
câţiva ani fără să cădem în absurd.

Poate fi făcută în termeni de stimul şi răspuns, în termeni de

formare de deprinderi, integrare de deprinderi şi altele ca acestea.
În concluzie, cred că trebuie să admit o distorsiune profundă în
aceste chestiuni. Mi-am devotat aproape 12 ani experimentării pe
animale. Este natural ca o persoană în situaţia mea să adopte o
poziţie teoretică in armonie cu munca sa experimentală. E posibil să
apăr un om de paie. S-ar putea să nu fie o completă lipsă de
armonie între poziţia descrisă aici şi cea a psihologiei funcţionale.
Înclin să cred, totuşi, că cele două poziţii nu pot fi uşor
armonizate.
Burrhus Frederic "B. F." Skinner
(20 martie 1904 – 18 august 1990)
- întărire continuă
- întărire la interval (fix/variabil)
- raport (fix/variabil) de întărire
B. F. Skinner (1957) Noam Chomsky
-analiză funcţională a (7 decembrie 1928 – )
comportamentului verbal:
identificarea variabilelor
care controlează
comportamentul şi
specificarea modului cum
acestea interacţionează
pentru a determina
răspunsul verbal;
- aranjarea atentă a
contingenţelor pentru
întărire de vorbitorii din
jurul copilului este o
condiţie necesară pentru
învăţarea limbajului.
Reprezentantii revolutiei cognitive (1956) :
1.Noam Chomsky – Lingvistica

1.Herbert Simon & Allen Newell – Inteligenta

artificiala

1.George Miller - Psihologie

N. Chomsky (1959): A review of B.F. Skinner’s Verbal Behavior
Predicţia comportamentului unui organism complex (sau maşină)
ar necesita, în plus faţă de informaţia despre stimularea externă,
cunoştinţe despre structura internă a unui organism, maniera în
care procesează informaţia de tip input si îşi organizează
comportamentul.
Copiii achiziţionează o bună parte din comportamentul lor verbal
şi non-verbal prin observaţii întâmplătoare şi imitarea adulţilor şi
a altor copii. Este pur si simplu neadevărat că (sic!) copiii pot
învăţa limbajul numai prin «grija meticuloasă» din partea
adulţilor care ar modela repertoriul lor verbal prin întăriri
distincte atente.
Un copil ar putea învăţa mare parte din vocabularul său şi având
«simţul» structurii frazei de la televizor, din citit, ascultând adulţii
etc.
N. Chomsky (1959): A review of B.F. Skinner’s Verbal Behavior

În privinţa limbajului, pare clar că întărirea, observaţia

întâmplătoare si curiozitatea naturală (cuplată cu o tendinţă
puternică de a imita) sunt factori importanţi, la fel ca şi
capacitatea remarcabilă a copilului de a generaliza, emite ipoteze
şi procesa informaţia într-o varietate de feluri foarte speciale şi
aparent foarte complexe, pe care nu le putem descrie sau nu putem
încă să le înţelegem şi care ar putea fi în mare parte înnăscute sau
s-ar putea dezvolta prin vreun fel de învăţare sau prin
maturizarea sistemului nervos.

Condiţionarea pavloviană şi operantă sunt procese despre care

psihologii au dezvoltat o înţelegere reală. Despre instruirea
oamenilor însă, nu.
 Testul Turing

• Turing, 1950 – “Este posibil sa se

construiasca o masina care sa
gandeasca?”

• Definitie operationala a inteligentei – Un sistem

este inteligent daca raspunsurile pe care le da unui
observator extern nu pot fi deosebite de catre
acesta de raspunsurile pe care le-ar da un subiect
uman.
Herbert Simon & Allen
Newell
• 1956 – Logic Theory Machine
• 1957 – The General Problem
Solver (GPS)
• 1967 – Calculatoarele ar putea
replica “cold cognitions”
(raţionament, planificare,
percepţie, decizie), însă nu ar
putea replica “hot cognition”
(dorinţă, durere, emoţii)
George A. Miller
(3 februarie 1920 – )

Psihologia nu a putut
participa la revoluţia
cognitivă până când nu s-a
eliberat de behaviorism,
făcând din nou cogniţia
respectabilă ştiinţific.
Revoluţia cognitivă în psihologie: viziunea lui Miller
(Miller, 2003 – The cognitive revolution: a historical perspective)

• Revoluţia cognitivă a fost o contrarevoluţie; prima revoluţie s-a

întâmplat atunci când Pavlov şi behavioristii au propus redefinirea
psihologiei ca ştiinţa a comportamentului;
• Psihologia ca ştiinţă a comportamentului = fizica, ca ştiinţă a
cititului contoarelor (Chomsky) includerea conceptelor
mentaliste pentru a explica datele comportamentale.
• Mintea nu dispăruse din preocupările celor din psihologia socială
şi clinică
• Simpozion la MIT: “Special Interest Group in Information
Theory”, 10-12 septembrie 1956: N. Chomsky, Allen & Newell,
G. Miller.
• George Miller – 1956 - The magical number seven, plus or
minus two: some limits to our capacity for processing information.
Fiecare [disciplină, n.tr.], printr-un accident istoric, moştenise un
fel anume de a se uita la cogniţie şi fiecare progresase suficient
de mult ca să recunoască faptul că soluţia la unele probleme
depindea crucial de soluţia unor probleme tradiţional alocate
altor discipline (1978).
 Impactul ştiinţelor cognitive asupra
Psihologiei Cognitive

1. Nivelul de analiză a fenomenelor cognitive

2. Aparatul conceptual utilizat

3. Instrumentarul metodologic folosit

 Impactul ştiinţelor cognitive asupra
Psihologiei Cognitive

1. Nivelul de analiză a fenomenelor cognitive

• Psihologia tradiţională – analiză molară
• Psihologia Cognitivă – analiză moleculară
Exemplu: memoria
Presiunea de sus – Inteligenţa artificială (IA)
Presiunea de jos – Neuroştiinţe
Exemplu: percepţia vizuală
 Impactul ştiinţelor cognitive asupra
Psihologiei Cognitive

2. Aparatul conceptual utilizat

“Nu suntem în faţa unei simple modificări de limbaj, a
reformulării aceloraşi vechi probleme într-un limbaj cognitivist
la modă ... Este vorba de o mutaţie conceptuală, care a permis
ea însăşi abordarea sistemului cognitiv dintr-o nouă
perspectivă şi la un nou nivel de analiză ... Rezultatele acestei
mutaţii s-au validat prin relevanţa lor pentru IA, pe de o parte,
şi pentru neuroştiinţe, pe de altă parte.”
Limbaj specific celor 2 paradigme de investigare a sistemului
cognitiv uman: paradigma clasic-simbolică şi cea neoconexionistă.
 Impactul ştiinţelor cognitive asupra
Psihologiei Cognitive

3. Instrumentarul folosit
• Axa metodologică principală: Experimentul

Variabile
Independente
Test sau Experiment
Ipoteze

Variabile Dependente
 Impactul ştiinţelor cognitive asupra
Psihologiei Cognitive

3. Instrumentarul folosit
• Axa metodologică specifică: Modelare-Formalizare-Simulare
Model – construcţie teoretică ce specifică componentele suficiente
ale unui mecanism, care generează outputuri specifice din
procesarea unor inputuri specifice.
Formalizare – transcrierea procesărilor într-un limbaj logico-
matematic sau de programare.
Simulare - prin implementarea modelului formalizat pe calculator,
acesta va avea aceleaşi performanţe ca şi subiectul uman.
 Impactul Psihologiei Cognitive asupra
ceorlalte ramuri ale Psihologiei
 In masura in care sunt interesate de modul in care individul uman
proceseaza informatia, toate ramurile psihologiei sunt marcate de
psihologia cognitiva.
- Aparitia unor noi directii de specializare in interiorul ramurilor
psihologiei (psihoterapia cognitiva, proiectarea interfetelor om-calculator)
 Componenta cognitiva nu epuizeaza complexitatea fenomenelor
psihice
- Psihologia cognitiva nu se poate substitui psihologiei.
- Teoriile si modelele psihologiei cognitive trebuie sa satisfaca
cerintele impuse oricarei teorii psihologice: validitate predictiva (generarea de
predictii valide sau testabile despre comportamentul uman in situatii naturale,
cotidiene.)