BAZELE

GENERALE ALE
KINETOTERAPIEI
CURS VI

3.Procedee pentru
stimularea aparatului cardiovascular si a
funciilor
acestuia
4.Procedee pentru
stimularea funcional a
aparatului digestiv

3. Procedee pentru stimularea

aparatului cardio-vascular si a
functiilor acestuia
Aparatul cardiovascular, dup cum se stie,
este foarte sensibil la orice fel de exercitiu fizic.
Atunci cnd muschii, n timpul contractiei, consum o cantitate mare de oxigen si substante energetice, aparatul circulator este solicitat n mod
reflex s-si intensifice activitatea si s aduc n
organism materialele energetice necesare (oxigen
si substante nutritive). Modificarea debitului sanguin local si general se produce printr-un mecanism complex de adaptare, care se poate perfectiona prin practicarea exercitiului fizic.

Exercitiul fizic, practicat rational si dozat

corect, antreneaz aparatul cardiovascular (si,
mai ales, miocardul) pentru a face fat necesittilor crescute, determinate de efortul fizic.
Diverse tulburri functionale si boli scad
foarte mult capacitatea de adaptare la efort a
aparatului cardiovascular.
Pentru recuperarea si reeducarea functional a acestui aparat, kinetoterapia contribuie cu
exercitii sau procedee specifice, cum ar fi:
- miscri pasive,
- contractii sau relaxri fr deplasarea
segmentelor,
-miscri active analitice
-o serie de procedee de gimnastic vascular.
- masajul cu efect circulator.

Mobilizri pasive cu efecte circulatorii

n timpul mobilizrii diverselor segmente ale
corpului (realizat cu ajutorul unei forte externe,
manual sau mecanic), datorit scurtrii si/sau
alungirii fibrelor musculare se influenteaz si
circulatia. n timpul executrii miscrilor ample,
odat cu ntinderea fibrelor musculare, se ntind
si vasele de snge, calibrul lor de micsoreaz si
continutul lor este mpins dincolo de teritoriul n
care se actioneaz.
Odat cu scurtarea fibrelor musculare, se
preseaz asupra vaselor de snge, realizndu-se,
de asemenea, un efect de stimulare mecanic a
circulatiei. n repaus, vasele de snge si reiau
forma si calibrul initial, reumplndu-se de snge.

Prin acest mecanism de pompare, sngele

este mpins cu mai mult putere si mai repede
prin vasele sanguine, efectul resimtindu-se cu
intensitate mai mare asupra circulatiei de ntoarcere, din vene si capilare.
Dintre miscrile pasive, circumduciile sunt
cele mai indicate n scop de stimulare a circulatei
sanguine, deoarece ntind si scurteaz progresiv
tesuturile si vasele sanguine (mai ales la nivelul
membrelor).
Circumductiile pasive ale trunchiului au efect
asupra circulatiei globale, prin dislocarea unei
cantitti mai mari de snge din organele
abdominale.

Pe lng stimularea mecanic realizat prin

intermediul mobilizrilor pasive, apar ns si o
serie de actiuni vasomotoare reflexe, care explic
efectele hiperemiante.
Mobilizrile pasive, executate lent si de un
numr mare de ori, contribuie la pstrarea elasticittii vaselor si a tesuturilor moi perivasculare.
n cazurile de insuficient circulatorie local
sau general, miscrile pasive sunt singura alternativ pentru mentinerea unei circulatii sanguine
corespunztoare, dar ele trebuie lucrate cu mare
atentie si prudent si bine adaptate la particularittile individuale.

Contractii si relaxri musculare locale

Contractiile izometrice ale unor grupe de
muschi (la nivelul trunchiului sau membrelor),
urmate de relaxri, preseaz pe tesuturi si vase,
exercitnd asupra lor o actiune mecanic de
golire si umplere alternativ.
Aceast schimbare succesiv de tensiuni
favorizeaz circulatia local a sngelui, fr a
ngreuia munca aparatului cardiovascular.
Efectul trofic al acestor contractii si relaxri
este dovedit prin cresterea n volum a muschilor
astfel exercitati.

Aceste exercitii sunt indicate n cazurile n

care miscrile active cu deplasarea segmentelor
sunt temporar imposibile, din cauza imobilizrii n
aparate ortopedice sau a unor procese patologice
care necesit un repaus local absolut.
Miscri active analitice cu efecte asupra
aparatului cardiovascular.
Efectele miscrilor active asupra circulatiei
sngelui sunt cunoscute. Ele stimuleaz circulatia
nu numai n muschii care se contract, ci si n
restul organismului. n acelasi timp, cordul este
solicitat ca, prin contractii mai intense, s fac
fat acestei circulatii crescute.

Dac organismul este sntos, miocardul

poate fi antrenat, ca oricare alt muschi, prin
exercitii fizice executate metodic.
n cazul existentei unor tulburri functionale
sau a unor boli care contraindic efortul fizic
crescut, pentru a proteja aparatul cardiovascular,
se practic numai miscri simple si usoare,
analitice sau localizate, executate n limitele
submedii sau medii din punct de vedere al fortei,
vitezei si amplitudinii.
Se vor evita miscrile prea ample si
exercitiile de fort si vitez, care supun miocardul
la eforturi care depsesc forta si rezistenta sa.

Prin exercitii analitice pot fi prelucrate pe

rnd cele mai importante articulatii si grupe
de muschi.
Aceste exercitii se execut din pozitii cu
baz mare de sustinere, pentru mentinerea
crora este necesar un consum minim de energie
si care nu ngreuiaz circulatia sngelui.
Cele mai indicate sunt pozitiile de decubit,
culcat rezemat si asezat.
Localizarea si gradarea efortului se va face
tinnd seama de necesitti.
Pentru activarea circulatiei periferice sunt
indicate, ndeosebi, miscrile de membre, iar
pentru activarea circulatiei profunde miscrile
de trunchi.

n cazuri speciale se folosesc miscrile active cu efect circulator indirect sau derivativ. Adic,
atunci cnd miscrile nu sunt permise sau nu se
pot realiza la nivelul unui segment bolnav, se
poate stimula circulaia la acest nivel executnd
miscri intense sau ample cu segmentul simetric
sntos.
Reacia vascular de activare se produce n
sectorul bolnav la puin timp dup nceperea
miscrilor n segmentul pereche.
Efectele derivative se obin nu numai n seg
mentele simetrice, ci si n regiunile nvecinate.
Astfel, miscrile membrelor inferioare sunt
derivative pentru circulaia sanguin la nivelul
abdomenului, iar miscrile membrelor superioare
sunt derivative pentru circulaia sanguin la nive-

Prin miscri de circumducie si ndoiri

meninute ale trunchiului putem obine efecte
congestive, iar prin miscri de pendulare si
balans, nclinri si ndoiri laterale, putem obine
efecte descongestive.
Miscrile analitice si localizate sunt folosite,
la nceput, cu pruden si msur.
Dozarea lor poate fi crescut progresiv (mai
ales pe seama intensitii si amplitudinii), pn se
obine reeducarea si reantrenarea aparatului
cardiovascular la efort.
ntr-un stadiu mai avansat al reantrenrii
putem folosi miscri mai complexe, cu caracter
aplicativ, ca mersul pe jos n ritm de plimbare si
pe distane scurte si diverse activiti manuale
usoare si antrenante.

Pentru a se putea face trecerea spre viaa activ

si pentru a se asigura autonomia funcional
total a pacientului, se folosesc exerciii de
gimnastic de ntreinere, mersul pe teren variat,
urcatul si cobortul scrilor etc.
Exerciii de respiraie cu efect circulator
Funciile respiratorii fiind n foarte strns
legtur cu cele cardiovasculare, concomitent cu
apariia tulburrilor sau bolilor aparatului cardiovascular se produc si tulburri ale funciilor
respiratorii.

Limitarea respiraiei diafragmatice, care

apare odat cu insuficiena circulatorie,favorizeaz stazele n circulaie att la periferie (cianoz si
edeme ale extremitilor), ct si la nivelul organe
lor (ficat, splin, rinichi); dup acestea apar
stazele n mica circulaie, cu localizare mai ales la
nivelul plmnilor.
Exerciiile metodice de respiraie reantrenea
z funcia respiratorie si rezolv problema
stazelor, prin aciunea lor stimulatoare asupra
aparatului circulator.
Respiraiile ample si ritmice exercit presiuni
si relaxri alternative asupra cordului si a vaselor
de snge, presiuni care favorizeaz scurgerea mai
activ a sngelui.

n kinetoterapie se vorbeste chiar si despre

o gimnastic a aortei si arterelor pulmonare, ca
rezultat al exerciiilor de respiraie.
Cele mai bune efecte circulatorii se obin
prin exerciii de respiraie care amplific miscrile diafragmului si ale bazei toracelui. Aceste
exerciii pot fi executate prin miscri libere ale
toracelui sau prin respiraii nsoite de miscri de
trunchi n diverse planuri.
Miscrile care implic musculatura abdomina
l si care influeneaz funcia diafragmului sunt,
de asemenea, utile, dar trebuie executate cu
pruden, pentru a nu mri brusc sarcinile
miocardului.
n cazul tulburrilor cardiovasculare mai
grave sunt folosite miscrile pasive de respiraie.

Procedee de gimnastic vascular

Ele se constituie n asa numita "gimnastic
vascular", exercitnd si stimulnd circulaia
periferic.
Prin folosirea acestor procedee se urmreste
att obinerea unor efecte mecanice, ct si a
unora reflexe de stimulare a circulaiei sanguine
(concretizat prin apariia hiperemiei, ca efect al
unui reflex vasomotor).
Sub aciunea procedeelor vasculare,
capetele periferice ale arterelor si capilarele se
dilat si rmn dilatate nc mult timp dup ce
aciunea acestor procedee a ncetat.

Procedeele de gimnastic vascular sunt:

a. Procedeul schimbrii poziiilor este folosit
mai ales pentru stimularea circulaiei la nivelul
membrelor inferioare. El se realizeaz n trei
timpi, astfel:
Timpul 1: din decubit dorsal, pacientul ridic
membrele inferioare si le sprijin pe un plan
nclinat sub un unghi de 30 45*, meninndu-le
astfel att ct este necesar pentru ca o mare
cantitate de snge s se scurg din membrele
ridicate ctre prile declive (situate mai jos),
datorit gravitaiei.
De regul, membrele inferioare se menin n
aceast poziie cteva minute, timp n care
extremitile membrelor se descongestioneaz.

Timpul 2: pacientul se ridic n asezat, cu

gambele atrnnd la marginea suprafeei de
sprijin. Se menine aceast poziie, miscnd
degetele de la picioare sau gambele, pn
sngele se adun din nou n extremiti.
Timpul 1 si 2 se repet de cteva ori la rnd,
dup care urmeaz timpul 3.
Timpul 3: pacientul rmne n decubit
dorsal, cu membrele inferioare ntinse pe suprafa
a de sprijin si relaxate. Corpul este acoperit cu o
ptur clduroas, iar extremitile membrelor
nclzite.
Poziia poate fi meninut 5-10 minute.
ntreg procedeul se poate repeta de 5-6 ori si de
3-4 ori pe zi.

Pentru influenarea mai intens a pereilor

musculo-elastici ai vaselor de snge, exerciiul se
poate modifica prin suprimarea timpului 3, astfel
numrul de ridicri si coborri ale membrelor
inferioare crescnd progresiv.
n locul ridicrii si coborrii active a
membrelor inferioare pot fi folosite dispozitive
speciale de basculare, care reduc efortul activ la
bolnavii grav.
Aceste miscri exercit alternativ presiuni,
traciuni, scurtri si ntinderi ale fibrelor
musculare si elastice din pereii vaselor.

b.Comprimarea si decomprimarea alternativ

a esuturilor moi ale membrelor, folosindu-se
legturi elastice circulare strnse la un singur
nivel (Garrot) sau fese elastice aplicate pe toat
lungimea membrului inferior (benzi Esmarch).
Mai nou, se folosesc un fel de aparate pneumatice, construite pe principiul mansoanelor
gonflabile, de diverse forme si mrimi, mergnd
de la mansoane mici, pentru membrele superioare, pn la adevrate costume gonflabile, care
se folosesc pentru ntregul corp. Compresiunea
care se obine n momentul punerii lor n aciune,
are efectele unei presiuni locale, pe suprafa
mai mare.

Sub nivelul legturii realizate se produce o

oprire a circulaiei de ntoarcere, iar dup desfa
-cerea legturii rmne, n teritoriul respectiv, o
hiperemie intens si de lung durat.
Legtura se aplic de 2-3 ori la rnd, la
diverse nivele si se menine 4-8 minute de fiecare
dat; exerciiul se repet de cteva ori pe zi sau
la 2-3 zile.
n alt variant, fasa elastic (suficient de
lung si lat) se nfsoar strns de la extremitate spre rdcina membrului si se menine
cteva minute, dup care se desfsoar n sens
invers.
Cele dou procedee se pot asocia pentru a
mri efectul vasomotor.

Dup un tratament suficient de lung, se constat

c circulaia sanguin s-a mbuntit la nivelul
membrelor inferioare si se menine activ
oarecare timp, chiar si dup ntreruperea
tratamentului.
c. Baia cald, alternnd cu baia rece
constituie un procedeu foarte activ de
vasodilataie si vasoconstricie periferic, folosit
pentru reeducarea funciei circulatorii.
Aplicaiile calde si reci se fac sub form de
dusuri generale sau bi pariale si se asociaz, de
regul, cu masajul.

Masajul cu efecte circulatorii

Efectele circulatorii ale masajului sunt cele
mai bine cunoscute si sunt recunoscute astzi .
Procedeele de masaj influeneaz circulaia
sanguin pe cale mecanic si pe cale reflex.
Procedeele si tehnicile relaxatoare au o aciune
vasodilatatoare lent, pe cnd
cele stimulative produc o nclzire si o nrosire
imediat a regiunilor pe care se aplic.
Masajul poate exercita efecte vasodilatatoare
derivative si la distan, prin mecanisme reflexe.
Masajul este contraindicat n cazul n care
este prezent inflamaia sau o leziune acut a
esuturilor si organelor.

Indicaii si contraindicaii
Tratamentul prin kinetoterapie si masaj al
unor tulburri si boli ale aparatului cardiovascular
se execut, de regul, n trei etape succesive:
Etapa 1: la nceputul sedinei, se aplic
masajul periferic cu efecte circulatorii,apoi miscrile pasive ale segmentelor de membre, completate ulterior cu exerciiile pasive de respiraie.
Etapa 2: la miscrile pasive se adaug presi
uni sau tensiuni finale, dup care se execut
miscri analitice si exerciii de respiraie nsoite
de miscri active.
Etapa 3: dac miscrile active analitice sunt
bine tolerate, se execut miscri complexe de
trunchi si membre, de pe loc si din mers.

Sunt preferate pendulrile membrelor si

miscrile de trunchi care nu necesit mari
ncordri statice.

Dozarea efortului n tratamentul

bolnavilor cardiovasculari trebuie s se fac
cu o deosebit grij.
Efortul nu este permis atta timp ct
cordul este iritabil si circulaia sngelui
insuficient.

4. Procedee pentru stimularea

funcional a aparatului digestiv

Cele mai mari si mai importante organe

digestive se gsesc n cavitatea abdominal, fiind
strns legate din punct de vedere static si
dinamic de cadrul osos (bazinul, coastele si
coloana vertebral), precum si de peretele
musculo-aponevrotic (membrana alba care sustine muschiul) al cavitii
abdominale (diafragmul si perineul).
Substanele alimentare ptrund prin gur,
se diger si se absorb n organele abdominale si
se elimin prin anus.
Pe acest parcurs ele sunt mpinse prin
miscri proprii ale organelor intraabdominale si
prin miscarea pereilor cavitii abdominale.

ntre funciile statice si dinamice ale perelor abdominali si funciile organelor digestive
exist o sinergie funcional important.
Astfel, gimnastica aparatului digestiv se confund
cu gimnastica abdominal si se recurge la
exercitarea muschilor abdominali atunci cnd se
doreste influenarea funciilor organelor
intraabdominale si tratarea tulburrilor lor.
Gimnastica abdominal reprezint exercitarea
muschilor care constituie centura abdominal.
Centura abdominal uneste si solidarizeaz
static si dinamic cele trei blocuri osoase: al bazinului, al coloanei vertebrale lombare si al
coastelor. Ea menine la locul ei masa visceral si
la nivel normal al presiunii intraabdominale, ajut
respiraia si funciile digestive.

Centura abdominal este alctuit din

patru perechi de muschi lai:
- drepii abdominali,
- marii oblici,
- micii oblici si
- transversii.
Exerciiile de abdomen se mpart, dup
segmentele si grupele de muschi care particip la
miscare, n dou grupe:
- exerciii de trunchi sau abdomen
- exerciii de membre inferioare, la care
muschii abdominali contribuie prin contracii
statice, de fixare a bazinului.
Aceste exerciii pot fi executate pasiv, activ
si cu rezisten, din poziia stnd, pe genunchi,
asezat si atrnat.

Exerciii pasive de abdomen

Exerciiile pasive de abdomen, exercit presiuni si
ntinderi asupra organelor intraabdominale, prin
care se stimuleaz miscrile peristaltice ale tubului digestiv si se activeaz circulaia profund.
n scopul nfluenrii funcionale a organelor
din cavitatea abdominal se pot folosi:
- miscri pasive ale trunchiului: flexia, exten
sia, ndoirile laterale, rsucirile si circumducia;
miscrile pasive ale trunchiului se execut, de
preferin din poziia asezat;
- miscri pasive ale membrelor inferioare:
flexia si extensia, abducia si adducia, circumduc
ia coapselor; miscrile pasive ale coapselor se
execut, de preferindin poziia culcat.

Exerciii active de abdomen

Exerciiile active de abdomen se grupeaz,
n miscri cu participarea trunchiului si miscri cu
participarea membrelor inferioare.
Dup axele de miscare, att miscrile de
trunchi, ct si cele ale membrelor inferioare se
mpart n flexii, extensii, ndoiri laterale sau
abducii si adducii, rsuciri si circumducii;aceste
miscri pot fi executate simetric sau asimetric,
pot fi simple, complexe si combinate fie ntre ele,
fie cu miscrile membrelor superioare; pot fi executate din poziiile fundamentale stnd, asezat,
culcat si atrnat, sau din derivatele lor.
Miscrile active de trunchi se execut, n
special, din poziiile: stnd (ortostatic), asezat,
culcat.

Miscrile membrelor inferioare cu aciune

asupra abdomenului se produc mai ales din articu
laiile soldurilor si se execut, de preferin, din
poziia culcat dorsal (decubit dorsal).
Miscrile active de abdomen au ca scop:
- tonifierea musculaturii centurii
abdominale,
- ntrirea legturii dintre torace si bazin,
- meninerea la locul lor a organelor
intraabdominale,
- facilitarea funciei respiratorii,
- facilitarea funciei circulatorii,
- stimularea funciilor digestive,
- pstrarea poziiei corecte a coloanei
vertebrale si a bazinului.

Unele exerciii de abdomen, mai ales cele

executate cu ajutorul membrelor inferioare ntin
se, blocheaz toracele si stnjenesc respiraia si
circulaia intraabdominal prin contracii statice
puternice, de aceea se recomand ca aceste
miscri s fie urmate de exerciii de relaxare si de
respiraii ample.
Exerciii de abdomen cu rezisten
Miscrile cu rezisten ale trunchiului se exe
cut, de preferin, din poziia asezat,iar cele ale
membrelor inferioare din poziia culcat rezemat.
Se pot executa flexii ale trunchiului cu rezis
ten, ndoiri laterale, rsuciri ale trunchiului, cir
cumducii, flexii ale ambelor coapse cu
rezisten ,abducii si adducii ale coapselor,
circumducii.

Exerciii pentru muschiul diafragm

Aceste exerciii sunt, n esen, miscri de
respiraie, dar nu trebuie ignorat rolula cestora n
stimularea funcional a organelor din cavitatea
abdominal, mai ales n stimularea ficatului si
stomacului cu care diafragmul vine n contact
direct.
Miscrile diafragmului ajut circulaia
sngelui n aceste organe si n ntreaga cavitate
abdominal.
Miscrile de abdomen, care duc la micsorarea si mrirea alternativ, n ritm respirator, a
cavitii abdominale, stimuleaz si ntresc
muschiul diafragm.

Contraciile muschilor transversi si oblici au

o importan deosebit pentru dezvoltarea
diafragmului.
Se recomand ca miscrile de abdomen,
att cele pasive, ct si cele active, libere sau cu
rezisten, s se execute n ritm respirator.
Miscrile diafragmului se pot ngreuia printr-o
rezisten opus manual sau mecanic pe baza
toracelui si pe abdomen, n timpul fazelor
respiratorii.
Dup miscrile cu rezisten care blocheaz
toracele si, n special, dup cele executate cu
membrele inferioare ntinse, trebuie s urmeze o
perioad de relaxare si de respiraie profund
compensatoare.

Exerciii pentru bazin si perineu

Aceste exerciii au ca scop ntrirea
muschilor bazinului si combaterea insuficienelor
musculare perineale.
n timpul sarcinii, ele pregtesc femeia
pentru nastere, iar n perioada de lehuzie le ajut
s revin la normal dup modificrile produse de
sarcin si nastere.
Exercitarea perineului se face direct, prin
contracii si relaxri voluntare, sau indirect, prin
miscri ale diafragmului, ale trunchiului si
membrelor inferioare (din articulaiile
coxofemurale).

Indicaii si contraindicaii
Gimnastica abdominal se aplic preventiv si
curativ n cazuri de:
- insuficien muscular,
- dilatarea si deformaiile abdomenului,
- ptoza (cderea) organelor abdominale,
- tratamentul obezitii localizate la
abdomen si bazin,
- n tratamentul constipaiei, ndeosebi a
celei atone,
- corectarea curburilor lordotice lombare,
-stimularea circulaiei abdominale ncetinite,
- tratamentul tulburrilor respiratorii de
origine diafragmatic,
- n tratamentul unor afeciuni ginecologice
cronice si al deplasrii organelor respective.

Dintre contraindicaiile cele mai importante ale

gimnasticii abdominale, citm:
- inflamaiile acute ale organelor intraabdominale (gastrite, ulcere, enterocolite,
apendicite,hepatite, colecistite, peritonite),
- boli acute ale uterului si anexelor
(hemoragii, tumori),
- sarcina n ultima lun,
- tulburri cardiace si vasculare (asistolii,
hipertensiunea arterial n stadii avansate),
- tulburri acute ale funciilor respiratorii.

Exerciiile de abdomen sunt, n general,

grele pentru c cer un efort fizic deosebit de
intens; de aceea, ele se execut din poziii cu
baz mare de sprijin, n ritm lent si cu
respectarea timpilor respiratori.
Se va evita oboseala local foarte dureroas
si dilatarea prin efort a punctelor slabe herniare.