Sunteți pe pagina 1din 37

INTRODUCERE

Anomaliile dento-maxilare i deformrile sunt n


primul rnd printre bolile dentare, nainte de caria
dentara i parodontita, cu rata global variind ntre
23% si 80%. Prevalena anomaliilor dento-maxilare
variaz in functie de populaie, grupa de vrst,
mediu geografic, momentul socio-economic i
istoric. A fost concluzionat c, n rile foarte
dezvoltate, frecvena anomaliilor dento-maxilare
este mai mare dect n rile n curs de dezvoltare
i subdezvoltate.

CLASIFICARE

Anomalii de numar:
Anomalii de volum :
- hiperdontia
- microdontia
- anodontia propriu- macrodontia
zisa
- radiculare sindromul radacinilor scurte
- hipodontia intinsa

Anomalii de eruptie :
- rotatia dentara
- transpozitia dentara
- incluzia dentara
- reincluzia dentara
- ectopia dentara
- diastema interincisiva

Anomalii de forma :
- fuziunea dentara
- geminatia
- dens in dente
- taurodontia
- dilacerarea

ANOMALII DE NUMAR

Hiperdontia
Dintii supranumerari reprezinta dinti in plus fata de seria
dentara normala. Pot fi unici sau multipli, unilaterali sau
bilaterali, cu malformatii ale morfologiei sau cu marime si
forma normala, erupti sau inclusi.
Etiologia este incerta insa factorii de mediu si cei genetici au
un rol foarte important in aparitia dintilor supranumerari.
Cel mai frecvent dinte supranumerar este meziodensul situat
de obicei intre cei doi incisivi centrali superiori.

MEZIODENS

ANOMALII DE NUMAR

Anodontia
Etiologia ei este variata, printre factori etiologici numarandu-se: displazia
ectodermala, dicefalia mandibulo-oculofaciala, displazia condroectodermala,
efectele radiatiei asupra germenului dentar in curs de dezvoltare.

Anodontia partiala
Este intalnita destul de frecventsi este caracterizata de absenta congenitala a
unuia sau mai multor dinti, fiind mai comuna in dentitia permanenta. Daca in
dentitia temporara un dinte lipseste, este foarte probabil ca si succesorul sau
permanent sa lipseasca.

Anodontia totala
Reprezinta situatia in care in cavitatea orala nu exista niciun dinte temporar
sau permanent. De obicei este asociata cu displazia ereditara ectodermala.
Anodontia totala poate sa afecteze uneori copii care au avut contact cu doze
mari de radiatii la nivelul maxilarelor. Dozele mari de radiatii pot cauza
distructii asupra germenului dentar, rezultand afectarea completa a formarii
dintelui pe viitor.

ANODONTIA

ANOMALII DE NUMAR

Hipodontia
Hipodontia este considerata ereditara. Ea este controlata de
o mutatie dominant autosomala cu penetranta incompleta si
expresivitate variabila. Cel putin aceasta este concluzia celor
mai multe cercetari din literatura de specialitate.
Hipodontia poate aparea si in anumite sindroame, ca de
exemplu: displazia ectodermala, sindromul Ellis van Creveld,
sindromul Book, incontinentia pigmenti (sindromul BlochSulzberger).

HIPODONTIA

ANOMALII DE ERUPTIE

Rotatia Dentara
Este anomalia de eruptie ce se caracterizeaza printr-o
rasucire a dintelui 90 grade sau aproape 90 grade, ce
intereseaza atat coroana cat si radacina.
Rotatia poate fi cauza unor tulburari survenite in perioada de
formare a dintelui (rotatie primara) sau rezultatul actiunii
unor factori mecanici (prezenta unor dinti supranumerari,
persistenta dintelui pe arcada, absenta spatiului de eruptie).
Tulburarile sunt discrete cand rotatia intereseaza premolarii
si mult mai accentuate cand intereseaza dintii anteriori
( tulburari fizionomice , blocaje ocluzale).

ROTATIA DENTARA

ANOMALII DE ERUPTIE

Transpozitia dentara
Definete schimbarea locului ntre doi dini vecini pe arcad.
Dintele cel mai interesat este caninul, care inverseaz locul
cu incisivul lateral sau premolarul unu.
Factorii etiologici sunt in concordanta cu poziia
(profunzimea) de formare a diferiilor muguri dentari,
cronologia erupiei, modificri ale sistemului dentar
temporar.

TRANSPOZITIA DENTARA

ANOMALII DE ERUPTIE

Incluzia dentara
Este o anomalie dentar de erupie caracterizat prin
rmnerea unui dinte complet format n interiorul osului
maxilar, mult dup vrsta sa normal de erupie.
Aspecte clinice: persistena ndelungat a dintelui temporar,
uneori cu o implantare foarte bun, reducerea spaiului pe
arcad sau chiarnchiderea complet a acestuia, existena
unui dinte supranumerar erupt care ocup spaiul dintelui
din seria normal, existena unei bombri vestibulare i/sau
orale, uneori existena unui spaiu de edentaie, deplasri
prin nclinare spre bre a dinilor vecini.

INCLUZIA DENTARA

ANOMALII DE ERUPTIE

Reincluzia dentara
Reprezint tendina la reintoarcere sau la rentoarcerea
progresiv n profunzimea osului a unui dinte care a erupt,
atingnd planul de ocluzie, i care i-a ndeplinit pentru o
perioad de timp funciile sale.
n dentiia temporar cel mai frecvent apare la molarul II,
mai ales inferior, mai rar la molarul I temporar. n dentiia
permanent este foarte rar, cu frecven mai mare la
molarul de 6 ani i/sau molarul de 12 ani.
Momentul depistrii reincluziei este mai ales n perioada
dentiiei mixte.

REINCLUZIA DENTARA

ANOMALII DE ERUPTIE

Ectopia dentara
Este o anomalie dentar de eruptie care se refer la erupia
dintelui n vestibul sau n oropoziie (dintele prsete arcada).
Unii autori folosesc termenul de ectopie doar n situaiile clinice
n care dintele a erupt n afara liniei arcadei, respectiv spre
vestibular.
Pentru erupia dentar nuntrul liniei normale a arcadei, spre
oral, folosesc termenul deentopie.
Se manifest frecvent la nivelul: C. superior, PM 2 inferiori, C.
inferior i PM superiori
Cauza cea mai frecvent este reducerea sau chiar absena
spaiului necesar erupiei i alinierii dentare.

ECTOPIA DENTARA

ANOMALII DE ERUPTIE

Diastema interincisiva
Este considerata ca fiind spatiul existent la nivelul anterior,
intre incisivii permanenti, denumirea schimbandu-se in trema
atunci cand acest spatiu este localizat intre ceilalti dinti
laterali.
Diastemele pot fi insotite de tulburari ocluzale minore, dar
afecteaza major functia fizionomica insotita de cele mai multe
ori de tulburari legate de fonatie.

DIASTEMA INTERINCISIVA

ANOMALII DE VOLUM

Microdontia
Microdontia este starea in care unul sau mai multi dinti sunt
mai mici decat cei erupti normal.
Cauzele microdontiei: despicatura labiala si palatinala,
displazia ereditara ectodermala, radioterapie in timpul
sarcinii, sifilisul congenital, dinti supranumerari.
In microdontie dintii prezinta spatii care perturba aspectul
fizionomic. Perturba de asemenea actul vorbirii si masticatiei.

MICRODONTIA

ANOMALII DE VOLUM

Macrodontia
Cunoscut i sub numele de megalodonie, aceasta anomalie
const n creterea n dimensiuni att a coroanei dentare ct
i a rdcinii dentare. Pe lng acestea, este accelerat i
erupia dintelui respectiv. De obicei aceti dini i pstreaz
morfologia normal.
Etiologia este plurifactoriala, dar se considera ca un rol
determinant il au tulburarile vasculare si neurogenice.
Pe langa cresterea dimensiunilor coronare si radiculare,
dintii afectati prezinta si o accelerare a dezvoltarii si eruptiei.

MACRODONTIA

ANOMALII DE FORMA

Fuziunea dentara
Fuziunea se limiteaza la tesuturile dure ale coroanei si
radacinii, camera pulpara si canalele pulpare ale celor doi
dinti fiind separate. La nivelul regiuni de fuziune apare
frecvent o predispozitie la carie. Exista si unele situatii in
care camera pulpara este unica.

FUZIUNEA DENTARA

ANOMALII DE FORMA

Geminatia
Reprezinta o incercare de diviziune a unui singur dinte
datorate unei anomalii in timpul fazei de proliferare. Ea
reprezinta rezultatul diviziunii incomplete a unui singur
dinte, ce prezinta o coroana bifida si o singura radacina.
Frecventa geminatiei este 0,5% si are preponderanta in
dentitia temporara.
Diagnosticul diferential se face de obicei cu fuziunea dentara
insa diagnosticul de certitudine se va realiza cu ajutorul
examenului radiologic.

GEMINATIA

ANOMALII DE FORMA

Dens in dente
Dintele invaginat este o malformatie rara, prezentand un
spectru larg de variatii morfologice. Dintii afectati prezinta
radiologic o pliere interna a smaltului si dentine care se pot
extinde adanc in cavitatea pulpara si radacina cateodata
chiar atingand apexul radacinii.

DENS IN DENTE

ANOMALII DE FORMA

Taurodontia
Taurodontismul este o schimbare morfo-anatomica n forma
dintelui n care corpul dintelui este mrit i rdcinile sunt
reduse n dimensiune. Aceasta se caracterizeaz prin
extinderea camerei pulpare, care se poate apropia de
apexurile rdcinii, cu corpul dintelui lrgit n detrimentul
rdcinilor i a zonelor de furcatie apicala deplasate.
Bifurcarea poate fi doar civa milimetri deasupra apexurilor
rdcinilor. Literatura de specialitate dentara in
taurodontism este relativ rara i de cele mai multe ori sunt
raportate doar cazuri izolate.

TAURODONTIA

ANOMALII DE FORMA

Dilacerarea
Reprezinta nealinierea radacinii in raport cu axul coroanei.
Apare mai frecvent la incisivii superiori permanenti si este
insotita si de defecte de structura ale smaltului.
Poate sa apara si in sindroame genetice.

DILACERAREA

CONCLUZII

Exist o tendin de cretere a anomaliilor dento-maxilare, cu


variaii de la o comunitate la alta. Variabilitatea se manifest n
raport cu modernul i sntatea dento-maxilara. n oraele mari,
frecvena anomaliilor dento-maxilare este de 44%, n timp ce la
subiecii cu carii i periodontita, indicele este de 41%. Diferenele
semnificative raportate ntre unii autori se datoreaz n principal
pacienilor, dar, de asemenea, la diferite metode de cercetare,
formare i greelile de interpretare. Absena unor metode uniforme
de analiz i clasificri diferite de diagnostic conduc la rezultate
diferite. frecvena crescut a acestor tulburri necesit formarea i
stabilirea unor tehnologii eficiente i rapide. Obiectivul
tratamentului ortodontic ar trebui s rspund nevoilor oricrui
tratament dentar i la integritatea morfofuncionala, mpreun cu
restabilirea funciilor dento-maxilare, cu sacrificiu biologic minim.

BIBLIOGRAFIE

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.

Profitt, W.R. & Field, H.W. (1993). The Biological Basis of Orthodontic Therapy. Contemporary
Orthodontics. 48, 266-288.
Scntei-Dorob, V. and colab. (1998). Revista Stomatologic. XXXV(2), 22-25.
Miotti, B. (1968). tude exprimentale sur les effets des forces mcaniques appliques en O.D.F.:
demonstration pratique de la mthode nomme photoelastographique, Orthodont. Fran.
Mocanu, S. (2013). Tulburri de dezvoltare ale aparatului dento-maxilar i posibiliti de
redresare. PhD Thesis, Constana.
Horosilkina, F.E. (2006). Ortodontia - MIA, Moscva.
Korkhaus, G. (1963). Lapport europpen au problme profilactique en O.D.F. Rev.fran. Odontostomat.
Thylander, B. (1990). A longitudinal study of malocclusion in relation to signs and symptoms of
craniomandibular disorders in children and adolescentes. Eur.J.Orthod. 12, 399-407.
Taatz, H. (1961). Bewhrte Methoden in der orthopdischen. Profilaxie und Frhbehandlung.
Dtsch. Stomat.
Haynes, S (1986). A cephalometric study of mandibular changes in modified function regulator
treatment. Am. J. Orthod. 90-93.
Schapira, M. & Leheni, V. (1959). Cazuri clinice rezolvate prin terapia extracional.
Stomatologia.
Firu, P. (1996). Examenul modelelor n anomaliile stomatologice. Revista stomatologic. LV(4),
28-31.
Cocrl, E. (2002). Aparate ortodontice fixe. Cluj: Ed. Medical Universitar.