Curentul Electric in

Electroliti

Efectuat de Ureche Veronica

Stoianov Margareta
Profesor Drahnea Vasile

Electroliza. Curentul electric circula atat prin metale cat si prin

lichide. Asa cum s-a mai aratat, curentul electric se deplaseaza
in metale datorita electronilor liberi, care sunt pusi in miscare
prin aplicarea unei tensiuni electrice intre capetele
conductorului. La metale transportul de electricitate nu produce
modificari chimice pe conductor. Conductibilitatea metalelor se
numeste conductibilitate electronica pentru ca transportul de
electricitate se datoreaza miscarii electronilor. Conductorii
metalici sunt considerati conductori de clasa I.
Prin lichide (saruri metalice topite, solutii saline, bazice
sau acide) trecerea curentului electric se produce cu totul altfel.
Ea constituie o miscare a ambelor feluri de sarcini electrice
insotite de un transport de substanta. Faraday a constatat pentru
prima data ca la locurile de intrare si iesire a curentului
(electrozi) au loc fenomene de descompunere chimica (procese
chimice), fenomenul respectiv fiind numit electroliza.

Substanta prin care trece se numeste electrolit, iar

conductorii metalici, electrozi.
Trecerea curentilor prin electrolit se face cu ajutorul
ionilor, care sunt particule incarcate cu electricitate;
particulele incarcate cu electricitate negativa sunt ioni
negativi si pentru ca se indreapta spre anod se numesc
anioni, iar cele incarcate pozitiv, ioni pozitivi si se indreapta
spre catod, formand cationi.
Electrolitul din jurul anodului se numeste anolit,
iar cel din jurul catodului, catolit.
Conductibilitatea lichidelor se cheama
conductibilitate ionica, deoarece transportul de electricitate
se face de catre ioni.
Lichidele conductoare de curent se numesc
conductori de clasa a II a.

La trecerea curentului electric prin electroliti, pe electrozi se separa

particulele componente ale electrolitului si anume: la catod se depun
metalele si hidrogenul, iar la anod metaloizii, oxigenul si grupele de anioni.
La anod, anionii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi)
pierzand electroni, iar la catod, cationii se transforma in atomi neutri (sau
grupe de atomi) castigand electroni. De exemplu, la electroliza sarii de
bucatarie, la anod se separa clor, iar la catod are loc separarea hidrogenului
si formeaza hidroxidului de sodiu; la electroliza sulfatului de cupru se
separa cupru sau hidrogen, iar la anod oxigen, formandu-se si acid sulfuric.
Fenomenul de electroliza se produce pe baza unor anumite legi.
Una din legi se refera la influenta curentului electric care produce
electroliza si se enunta astfel: masa de substanta depusa la fiecare electrod
este proportionala cu intesitatea curentului electric si cu timpul cat circula

curentului electric prin electrolit.

m = k.I.t,in
g, in care:
k este un factor de proportionalitate;
I t = Q reprezinta cantitatea de electricitate transportata de ioni
in timpul electrolizei (intensitatea se masoara in amperi si timpul in secunde).
Deci se mai poate scrie:

m = k.Q in g.

Deci se mai poate scrie:

m = k.Q in g.
O a doua lege exprima influenta electrolitului
asupra rezultatelor electrolizei. Ea se enunta astfel: masele
de substanta depuse la unui dintre electrozi, din electroliti
diferiti parcursi de aceeasi cantitate de electricitate sunt
proportionale cu echilavalentii lor chimici.
Aceasta lege poate fi scrisa sub forma unei relatii
cantitative, introducand un factor de proportionalitate k1.
m = k1A
n
in care:A este masa atomica a metalului;
m valenta metalului.

Pile electrice. Prin denumirea de pile, elemente sau baterii electrice

se intelege, unele tipuri speciale de generatori electrici, capabili sa

transforme enegia chimica in energie electrica, sa produca o forta
electromotoare si sa asigure un regim stationar al curentului, intr-un
circuit conductor, care se leaga la borne numite poli.
Orice element galvanic este compus dintr-un electrolit care
vine in contact cu doua conductoare de natura diferita.In regiunea de
contact a electrolitului cu electrozii se produc potentiale electrice
neegale, datorita naturii diferite a celor doua metale.
Tensiunea electtrica obtinuta prin procese chimice se explica
prin teoria electronica. Electrolitul in care se introduce un electrod
metalic dizolva metalul in proportie mai mare sau mai mica. El
primeste sarcina electrica pozitiva a ionilor trimisa de electrodul de
metalin urma dizolvarii lui, care ramane cu exces de electroni, adica
incarcat negativ.Deci prin dizolvarea metalului se comunica
electrolitul sarcina pozitiva a ionilor, iar metalul se incarca negativ. In
felul acesta, apare o diferenta de potential de contact, care se va
stabiliza la valoarea pentru care campul electric rezultat reuseste sa
opreasca formarea noilor ioni metalici.

Pe suprafata metalului se manifesta o presiune de dizolvare, care trimite ioni de

metal in solutie, iar ionii din solutie exercita la randul lor o presiune denumita
osmotica, cu tendinta de depunere a ionilor din solutie de metal.
In cazul in care presiunea de dizolvare este mai redusa decat presiunea
osmotica, ionii din metal sunt trimisi in electrolit pana cand se stabileste un echilibru
dinamic. Asa se intampla de exemplu,cu zincul intr-o solutie diluata de acid
sulfuric.In schimb, daca presiunea de dizolvare este mai mica decat presiunea
osmotica a electrolitului atunci ionii din solutie se depun pe metal, incarcandu-l
pozitiv (de exemplu, cupru in solutie de sulfat de cupru).
In ordinea crescanda a presiunii electrolitice de dizolvare, metalele ocupa
urmatoarele locuri: Cr, Pt, Au, Ag, Cu, Fe, Sn, Pb, Zn, Al, Mg, Na.
Ce se intampla daca in locul unui singur electrod metalic se introduc doi
electrozi intr-un electrolit ? De exemplu, in aceeasi solutie de acid sulfuric se introduc
doua metale diferite (Zn si Cu). In acest caz apare o tensiune electrica intre cei doi
electrozi, dupa acelasi mecanism, dupa care s-a creat tensiunea intre un metal si o
solutie.
Cuprul, de exemplu, trimite in solutie un numar mai redus de ioni decat
zincul; deci sarcina electrica a electrodului de cupru este mai scazuta decat a celui de
zinc.Daca se leaga cei doi electrozi metalici cu un conductor metalic, se constata ca
prin el circula un curent electric, electronii deplasandu-se in circuitul exterior de la
Cu la Zn, iar in masa electrolitului de la Zn catre Cu.In acest caz avem de-a face cu
un element galvanic.

In timpul functionarii unui element galvanic sarcinile pozitive mai sunt

purtate si de ionii de hidrogen rezultati prin disociatia electrolitica a
moleculelor de acid sulfuric, in apa. Acesti ioni sunt transportati pe placa
de cupru, adica la electrodul pozitiv, unde se depun peste stratul metalic
ce contine zinc.
Depunerea de hidrogen la polul pozitiv creeaza o forta
electromotoare de polarizare ce se opune celei initiale, pentru ca
hidrogenul depus izoleaza electrodul de electrolit si formeaza impreuna
cu zincul un alt element. Acest fenomen se numeste polarizarea
electrozilor.
Daca electrodul se inveleste cu o substanta oxidanta (acid azotic,
solutie de bicromat de potasiu, granule de bioxid de mangan etc.), patura
de hidrogen aparuta prin polarizare se combina cu oxigenul, formeaza
apa si deci dispare. Asemenea substante se numeste depolarizante.
Prin procesul de depolarizare se mentine cat mai constanta
presiunea la bornele elementului galvanic. Se cunosc numeroase
elemente galvanice, insa ele astazi nu mai prezinta interes, fiind inlocuite
cu acumlatoare sau cu dinamuri.

Termoelemente. S-a stabilit ca orice contact intre doua corpuri metalice

diferite determina un schimb de sarcini electrice.
De asemenea, intr-un circuit inchis, format exclusiv din metale, suma
fortelor electromotoare de contact este nula daca pe acel circuit nu exista
diferente de temperatura. Altfel, se petrece fenomenul daca se incalzeste
regiunea de contact intre doua metale diferite. In acest caz apar forte
electromotoare termoelectrice sau electrochimice, iar sistemul devine un
generator de energie electrica, datorita transformarii energiei calorice sau
chimice.
Forta electromotoare formata trimite in circuit un curent electric daca
unul dintre punctele de contact sau de sudura, intre doua metale adiacente
are o alta temperatura decat al doilea punct.
Deci prin incalzirea locului de unire a doua sarme din metale diferite
ia nastere un curent electric, daca celelalte doua capete sunt unite si mentinute
la o temperatura mai coborata.
Fenomenul reprezinta efectul termoelectric si apare datorita variatiei
fortei electromotoare de contact cu temperatura dintre sudura calda si cea
rece.
Efectul termoelectric are aplicatii practice la masurarea temperaturilor cu
ajutorul cuplurilor termoelectrice si de la detectarea incendiilor prin
detectoare cu termocupluri.

Electroliza are numeroase aplicatii in industrie.

Din solutiile sarurilor metalice, in industrie, se separa
cantitati mari de metal pur, prin depunere electrolitica. Un astfel de
procedeu se aplica mai ales la zinc si cupru.
Prin procedeul de galvanizare anumite piese metale
ordinare pot fi acoperite, cu un strat subtire de alt metal ca nichel,
crom, argint etc.

Aplicatie

Fenomenul de electroliza se mai foloseste si la obtinerea unor

matrite pentru reproducerea unor obiecte dintr-un numar
mare de exemplare. Mulajul obiectului (de exemplu medalie)
se acopera cu un strat de grafit ca sa devina conductibil si se
introduce ca electrod negativ intr-o baie de galvanizare pentru
a obtine o copie in relief a obiectului respectiv sub forma unei
pojghite metalice care sa serveasca apoi ca matrita. Procedeul
se numeste galvanoplastie.
Prin electroliza apei se obtine hidrogenul si oxigenul.
Daca se efectueaza o electroliza repetata apa grea, care contine
deuteriu, un izotop al hidrogenului cu masa atomica 2 folosita
la reactoarele nucleare.
Din electroliza sarurilor topite de aluminiu se obtin
cantitati insemnate de aluminiu. Tot prin electroliza se obtine
clorul, din clorurile topite. Electroliza aluminei pentru
obtinerea aluminiului metalic. Alumina (Al2O3) obtinuta din
bauxita este supusa electrolizei dupa ce a fost dizolvata mai
intai in criolita topita.