Curs 1.

Dovada drepturilor civile (probele)

1.Notiunea, obiectul, sarcina si importanta probei

Reglementarea probelor este facuta prin noul Cod de procedura civila (Legea nr.134/2010).
Sensurile termenului proba: a) mijloc de proba (de exemplu, inscrisuri, martori, prezumtii etc.)
b) fapt probator = faptul material.
Obiectul probei consta in faptele sau actele juridice care dau nastere unor drepturi si obligatii, cu privire la
care partile se afla in litigiu (art.250 teza I din NCPC).

Normele juridice folosite la solutionarea unui litigiu nu trebuie dovedite (art.251 NCPC).

Faptele negative se dovedesc prin faptul pozitiv contrar, daca sunt determinate.

Sarcina probei revine in primul rand reclamantului (art.249 NCPC).

In cazul prezumtiilor legale, sarcina probei se inverseaza, in folosul celui care invoca prezumtia.
Importanta probei daca drepturile nu pot fi dovedite, este ca si cum acestea nu ar exista (idem est non
esse et non probari).
Admisibilitatea probelor Pentru a fi admisibila, orice proba trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii, in mod cumulativ:
a) Proba trebuie sa fie legala;
b) Proba trebuie sa fie verosimila = sa urmareasca dovedirea unor fapte reale, posibile;
`
c) Proba sa fie pertinenta = sa aiba legatura cu obiectul procesului;
d) Proba sa fie concludenta = sa ajute la solutionarea litigiului.

2. Mijloacele de proba
Art.250 teza II din NCPC prevede urmatoarele mijloace de proba: inscrisurile; martorii; prezumtiile;
marturisirea uneia dintre parti; expertiza; mijloacele materiale de proba; cercetarea la fata locului; orice
alte mijloace prevazute de lege.
2.1 Inscrisurile

a)

b)

Inscrisul = orice scriere sau alta consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent
de suportul ei material ori de modalitatea de conservarea sau stocare (art.265 NCPC).
Inscrisurile cuprind insasi declaratiile partilor, de aceea sunt printre cele mai importante mijloace de
proba.
Dupa scopul urmarit la intocmirea inscrisurilor, acestea se clasifica in:
Inscrisuri preconstituite, intocmite in mod special pentru a dovedi ulterior, la nevoie, un raport juridic
(inscrisul autentic; inscrisul sub semnatura privata);
Inscrisuri nepreconstituite, care nu sunt intocmite in scop de probatiune (registrele si hartiile domestice;
registrele profesionistilor; mentiunile facute de creditor pe titlul constatator al creantei ori pe chitanta).

2.1.a. Inscrisul autentic

Este definit de art.269 NCPC si trebuie sa indeplineasca trei conditii:

- sa fie intocmit/primit si autentificat de un agent instrumentator nvestit cu exercitiul unei autoritati sau
puteri publice;
- cel care il intocmeste/il primeste si autentifica sa aiba calitatea ceruta de lege;
- inscrisul sa fie intocmit in forma si conditiile cerute de lege.

Autenticitatea inscrisului se refera la urmatoarele elemente:

- stabilirea identitatii partilor;
- exprimarea consimtamantului partilor cu privire la continutul inscrisului;
- semnatura partilor;

- data inscrisului.
Inscrisurile autentice sunt in general inscrisurile notariale, dar exista si alte categorii de inscrisuri
autentice, intocmite de functionari publici in exercitarea atributiilor lor: actele de stare civila; hotararile
judecatoresti; procesele-verbale de indeplinire a actelor de procedura etc.
Avantajele inscrisului autentic sunt urmatoarele:
- face credinta despre data inscrisului pana la declararea sa ca fals;
- se bucura de prezumtia de validitate;
- face dovada pana la declararea sa in fals.

2.1.b. Inscrisul sub semnatura privata

Este orice inscris care poarta semnatura partilor si care este intocmit fara interventia unui agent
instrumentator.

Acest inscris nu este supus niciunei alte formalitati, cu exceptiile anume prevazute de lege (art. 272
NCPC).

Conditia esentiala pentru existenta inscrisului sub semnatura privata este semnatura partilor sau a partii
de la care provine.

Art. 272 NCPC impune formalitatea multiplului exemplar pentru inscrisurile sub semnatura privata care
constata contracte sinalagmatice. Astfel, aceste inscrisuri trebuie intocmite in atatea exemplare originale
cate parti cu interese contrare sunt si pe fiecare exemplar se mentioneaza cate exemplare originale exista.

Potrivit art.275 NCPC, inscrisul sub semnatura privata prin care o parte se obliga catre cealalta sa plateasca
o suma de bani/o cantitate de bunuri fungibile trebuie sa fie scris in intregime de mana acelei parti care il
subscrie sau, cel putin, in afara de semnatura, cel care se obliga sa scrie cu mana sa bun si aprobat
pentru., aratand in litere suma sau cantitatea datorata.

Forta probanta - Potrivit art.273 NCPC inscrisul sub semnatura privata are putere doveditoare fata de
persoana careia i se opune, sub conditia recunoasterii.
2.2 Proba cu martori (marturia)
Martorii= persoane straine de litigiu, care au receptionat prin simturile proprii, personal, fapte
concludente pentru rezolvarea litigiului.

Mijlocul de proba este depozitia martorului.

Marturia trebuie facuta oral, in fata instantei de judecata.

Proba cu martori se admite in privinta faptelor materiale, fara nicio restrictie. In privinta actelor
juridice, exista insa restrictii privind admisibilitatea probei cu martori, potrivit art. 309 NCPC:
a) Interdictia de a se dovedi cu martori existenta actelor juridice al caror obiect are o valoare mai mare
de 250 de lei;
b) Interdictia de a se dovedi cu martori impotriva si peste cuprinsul unui inscris, precum si impotriva sau
peste ceea ce s-ar pretinde ca s-ar fi spus inainte, in timpul sau in urma intocmirii inscrisului, chiar daca
legea nu cere forma scrisa pentru dovedirea actului juridic respectiv.
Exista totusi si exceptii care fac admisibila proba cu martori a unui act juridic pentru dovedirea caruia,
indiferent de valoarea obiectului sau, legea cere forma scrisa (art.309 alin.4 NCPC).

2.3 Prezumtiile
Prezumtiile sunt consecintele pe care legea sau judecatorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a
stabili un fapt necunoscut (art.327 NCP).
Intalnim prezumtii:
a) legale sunt limitate ca numar; se impart in absolute (iuris et de iure) si relative (iuris tantum);
b) judiciare sau simple nelimitate ca numar; puterea lor doveditoare este lasata la aprecierea
judecatorului.
2.4 Marturisirea
Este recunoasterea de catre una dintre parti, din proprie initiativa sau in cadrul procedurii
interogatoriului, a unui fapt pe care partea adversa isi intemeiaza pretentia sau apararea si care este de
natura sa produca efecte juridice impotriva autorului ei (art.348 alin.1 NCPC).
Marturisirea are urmatoarele caractere juridice:
- este un act unilateral de vointa;
- este un act de dispozitie;
- este un act personal;
- este un act expres.
Marturisirea este de doua feluri: - judiciara; - extrajudiciara.
Marturisirea poate fi simpla, calificata sau complexa.
2.5. Interogatoriul
Este mijlocul procedural de administrare a probei marturisirii si consta in intrebari referitoare la fapte
personale, pertinente si concludente, de natura sa conduca la solutionarea procesului
(art.351 NCPC).

2.6 Expertiza

Este un mijloc de proba la care instanta recurge in cazul in care este nevoie de clarificarea unor imprejurari
de fapt care necesita cunostinte de specialitate in domeniul stiintific, tehnic, artistic etc.
Instanta poate inlatura concluziile expertilor, dar va fi obligata sa argumenteze.
Exista situatii cand expertiza este declarata de lege ca fiind obligatorie, sub sanctiunea anularii hotararii
judecatoresti.
2.7 Mijloacele materiale de proba

Sunt lucrurile care prin insusirile lor, prin semnele sau urmele pe care le pastreaza servesc la stablirea unui
fapt ce poate conduce la solutionarea procesului (art.341 NCPC). De exemplu: filme, fotografii, fotocopii,
discuri, etc.
2.8. Cercetarea la fata locului

Consta in examinarea de catre instanta de judecata, la fata locului, a situatiei obiectului litigiului (art.345347 NCPC).
Rezultatul cercetarii se consemneaza intr-un proces-verbal, care se depune la dosar.