Sunteți pe pagina 1din 51

BISERICA IN EUROPA OCCIDENTALA

(SEC. IV-VIII).
La inceput era Cuvantul si
Cuvantul era la Dumnezeu si
Cuvantul era Dumnezeu
Evangheliile

La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu


si Cuvantul era Dumnezeu (Ioan)

Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui
Abraham (Matei)

De vreme ce multi s-au apucat sa alcatuiasca o


istorisire despre faptele petrecute intre noi, dupa cum
ni s-au incredintat cei care de la inceput le-au vazut ei
insisi si au fost slujitori ai cuvantului... (Luca)

Inceputul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui


Dumnezeu, precum este scris in profetul Isaia (Marcu)
Evanghelia apocrifa
a lui Iuda
Canonul biblic
CUPRINS
Triumful crestinismului (sec. IV-V)
Biserica martirilor
Cultura clasica si crestinismul
Crestinismul - religie de stat
Definirea credintei

Micro-crestinatatile (sec. V-VI)


De la Biserica imperiala la Biserica episcopilor
Regatele ariene
Crestinatatea celtica
Geografii si ierarhii ecleziastice
CUPRINS
Bisericile barbare (sec. VI-VIII)
De la papalitatea ostrogota la papalitatea bizantina
Episcopii romani ai regilor barbari
Monasticismul benedictin
Misionarii irlandezi si anglo-saxoni

Restauratia carolingiana (sec. VIII-IX)


Dilatatio Christianitatis
Carturarii carolingieni
Manastirile carolingiene
Papalitatea si carolingienii
Lumea crestina (c. 100)
Cultura clasica si crestinismul
Ieronim (347-
420)
Ciceronianus es non
Christianus

Domenico Ghirlandaio, Sfantul Ieronim,


Ereziile si definirea credintei
Literatura
patristica-
sfintii
parinti ai
Bisericii
Triumful crestinismului

313 Convertirea lui Constantin, primul imparat crestin

325 Conciliul de la Niceea

361-363 Iulian Apostatul, ultimul imparat pagan

384 Gratian inlatura altarul Victoriei din Senat

391 Teodosie interzice cultele pagane


Constantin cel Mare arde cartile arienilor la Niceea
- miniatura de sec. IX-

CONCLIU, concilii, s.
n. Adunare a
reprezentanilor
naltului cler dintr-o
provincie, dintr-o ar
sau din ntreaga lume,
n care se iau hotrri
cu privire la chestiuni
de dogm, de moral
sau de disciplin
bisericeasc; sobor,
sinod. Din lat.
concilium.
Arianismul si gotii. Wulfila (Ulfilas)
Raspandirea crestinismului (sec. 3-5)
Parintii desertului si
inceputurile
monasticismului.

Sfantul Antonie cel Mare (c.


251-360)
Daca voiesti sa fii desavarsit,
du-te, vinde averea ta, da-o
saracilor si vei avea comoara
in cer; dupa aceea, vino si
urmeaza-Mi (Matei 19, 21).

Hieronymus Bosch,
Ispitirea Sf. Antonie,
c. 1450
Ioan Cassian, Viata Sfantului Antonie

Dupa moartea apostolilor, ardoarea multimii credinciosilor a inceput sa


scada, mai ales a celor care veneau la credinta in Hristos din popoare straine
si diferite. [] Iar in timp ce numarul nou-venitilor sporea de la o zi la alta
[] vechea austeritate, nu doar in randul prozelitior, ci al insisi capilor
Bisericii, a cunoscut o perioada de delasare. De fapt, unii, considerand
valabile si pentru ei insisi concesiile facute slabiciunii crestinilor, au gasit ca
nu vor fi avut nimic de pierdut pastrandu-si bunurile si averile si
marturisindu-si in acelasi timp credinta in Hristos. Insa aceia in care fervoarea
apostolica era inca vie, si care pastrau in amintire acea perfectiune initiala,
au abandonat orasele si compania celor ce considerau ingaduita pentru sine
si pentru Biserica Domnului nepasarea unei vieti mai relaxate si s-au stabilit
in suburbii si in locuri mai izolate, incepand a practica in particular, pe cont
propriu, reulile pe care isi aminteau ca apostolii le stabilisera pentru intreg
De la Ioan Cassian la Cassiodor.
Inceputurile monasticismului occidental

Manastirea ca
refugiu din lume
Ioan Cassian si
Marsilia
(c. 360 c. 435)

Manastirea ca
centru de cultura
Cassiodorus si
Vivarium.
(c. 485 c. 585)
Episcopul defensor civitatis
Leon cel Mare si Attila
o viziune renascentista (Rafael, 1514) -
Evanghelizarea Europei

sec. IV crestinarea Imperiului Roman (Constantin, Teodosie);crestinarea gotilor

(Ulfilla - arieni)

sec. V crestinarea irlandezilor (Sf. Patrick)

sec. V-VI crestinarea francilor (Clovis)

sec. VI-VII convertirea anglo-saxonilor (Sf. Augustin de Canterbury)

sec. VII-VIII crestinarea frizienilor, bavarezilor si saxonilor (Sf. Willibrord, Bonifaciu,

carolingienii)

sec. IX - convertirea bulgarilor (tarul Boris)

sec. IX convertirea slavilor (Chiril si Metodiu)

sec. X convertirea polonilor (Mieszko), a ungurilor (Vaik-Stefan), a rusilor kieveni

(Vladimir), a danezilor (Harald Dinte Albastru), a norvegienilor (Olav Tryggvason)

sec. XIV - convertirea lituanienilor (Jogaila, devenit regele Wadysaw II Jagieo al

Poloniei
Sursele evanghelizarii Europei
Cronici:
Scrise de un cleric pentru o audienta regala (o agenda dubla ecleziastica si politica)

Cronica lui Grigore din Tours despre crestinarea francilor

Cronica lui Beda Venerabilul despre crestinarea anglilor

Hagiografii (vieti de sfinti):


Contopirea mai multor genuri: liturgic (sinaxar, minei); duhovnicesc-
moralizator (pateric); istoric (vita)
Viata Sf. Bonifaciu despre convertirea germanilor

Texte legislative
Exemplu: Primul capitular pentru Saxonia al lui Carol cel Mare

Scrisori
Exemplu: Scrisoarea episcopului Avitus din Vienne catre Clovis
Saga:
Cantec de vitejie scandinav (Snorri Sturluson, Heimskringla, sec. XIII)
Saga lui Olaf Tryggvason (995-1000) despre crestinarea danezilor si norvegienilor
Recucerirea iustiniana si victoria crestinismului niceean
Botezul lui Clovis (496/498 sau 506/508)

Cronicile regale de la Saint-Denis (sec. XII)


Atunci cand, in Biserica, in timpul botezului, sfantul parinte si-a ridicat ochii spre
ceruri in rugaciune tacuta si a plans, imediat, un porumbel, alb precum zapada, a
coborat aducand in ciocul sau o amfora de ulei sfintit. Sfantul episcop a luat
Cele 5 scaune patriarhale
Primatul scaunului pontifical

Isus i ncredineaz cheile lui Petru (Evanghelia


lui Matei 16,15-19)
i Eu i zic ie, c tu eti Petru i pe aceast piatr voi
zidi Biserica Mea i porile iadului nu o vor birui. i i
voi da cheile mpriei cerurilor i orice vei lega pe
pmnt va fi legat i n ceruri i orice vei dezlega pe
pmnt va fi dezlegat i n ceruri.

Papa, succesor al sfntului Petru. Epistola


Clementis
i dau lui [Clement] puterea de a lega i de a dezlega
astfel nct orice el va hotr pe pmnt va fi confirmat
n ceruri, pentru c el va lega ceea ce va trebui legat i
va dezlega ceea ce va trebui dezlegat.
Papalitatea bizantina
(537-752)
Regula sfantului Benedict de Nursia (480-543)
Prologul regulii benedictine

Privitor la mai multe feluri de clugri i la modul lor de trai. Se tie prea
bine c exist patru feluri de clugri.
Cenobiii reprezint primul fel, adic cei ce triesc ntr-o mnstire,
slujind sub o regul sau sub un abate. Apoi, cel de-al doilea fel este cel al
anahoreilor, adic pustnicii care nu prin ardoarea convertirii, ci prin
ndelungatele ncercri ale vieii monahale au nvat s lupte mpotriva
diavolului Fiind bine pregtii n oastea frailor pentru lupta singuratic
a pustnicului [i] fiind acum tari, fr vreo mngiere din alt parte, ei
sunt n stare, cu ajutorului lui Dumnezeu , s lupte cu propriile lor brae
i mini mpotriva viciilor crnii i ale gndurilor.
Dar un al treilea fel de clugri, foarte ri, este cel al sarabiilor, cei
fr regul, dascl fiindu-le experiena, aa cum este aurul trecut prin
foc. nmuiai aidoma plumbului, pstrnd credin lumii prin faptele lor,
ei sunt renumii c mint pe Dumnezeu prin tonsura lor. [] Dar al
patrulea fel de clugri este cel numit al celor peregrini. De-a lungul
ntregii lor viei, ei sunt oaspei, pentru cte trei-patru zile, n chiliile
diferitelor mnstiri, din diverse provincii, rtcind mereu i niciodat
stttori, robi ai propriilor plceri i ai bucuriilor burii i, n orice caz, mai
ri dect sarabiii. [] Trecnd aadar peste aceste lucruri, s purcedem,
Monasticismul medieval. Cronologie.

sec. III parintii desertului egiptean si monahismul oriental (sf. Antonie)


sec. IV-V primele manastiri din Occident (Ioan Cassian)
sec. V-VI monasticismul irlandez (Sf. Patrick, Sf. Columba)
sec. VI regula Sancti Benedicti (Sf. Benedict de Nursia)
sec. VII - sf. Columban i monasticismul irlandez misionar
sec. IX unificarea monastica din Imperiul Carolingian (Benedict de
Aniana)
sec. X reforma clunisiana (Cluny)
sec. XI-XII reforma cisterciana (Citeaux, Bernard de Clairvaux)
sec. XII ordinele de calugari-cavaleri (ospitalierii, templierii, teutonii)
sec. XIII - ordinele de calugari-cersetori (franciscanii si dominicanii)
Sf. Patrick si crestinismul celtic
Monasticismul nordic
Columbanus si
monasticismul ascetic
irlandez
(543 615)
Misiunea lui Augustin si crestinarea anglo-
saxonilor (597)
Biserica merovingiana
Misionarii irlandezi si anglo-saxoni (sec.
VI-VII)
Carturarii
carolingieni
Convertirea germanilor de la frontiera carolingiana
misionarismul irlandez si anglo-saxon

protectia politica a regatului franc


patronajul spiritual al papalitatii
Martiriul
sfantului Bonifaciu
(miniatura dintr-un manuscris din sec. XI)
Cum interpretezi o minune?

Muli oameni din Hessa au fost convertii de Bonifaciu la credina catolic,


fiind ntrii prin harul Sfntului Duh. Dar mai erau unii slabi de suflet care refuzau
s primeasc n ntregime nvturile adevratei credine. Unii aduceau jertfe n
secret, alii pe fa, copacilor i izvoarelor. Unii practicau n secret divinaia,
proorocitul i incantaiile, alii pe fa. Dar alii, care erau mai sntoi la minte,
respingeau toate profanrile pgne i nu fceau nici unele din aceste lucruri. i
cu sfatul i consimmntul acestor oameni, Bonifaciu s-a gndit s doboare un
anume copac foarte mare, la Geismar, numit n limba veche a locului stejarul lui
Jupiter.
Omul lui Dumnezeu era nconjurat de slujitorii lui Dumnezeu. Cnd a vrut s
doboare copacul, a vzut o mare mulime de pgni care l blestemau amarnic
pentru c era dumanul zeilor lor. i cnd el a tiat doar puin din trunchi, o
adiere trimis de Dumnezeu s-a strnit pe sus i de ndat vrful copacului a fost
rupt i ntreg copacul, n uriaa lui mrime, a czut la pmnt. i s-a rupt n patru
buci ca prin voina lui Dumnezeu, astfel nct trunchiul a fost mprit n patru
pri uriae fr vreun efort al frailor care stteau acolo. Cnd pgnii care
Carol cel Mare si razboaiele saxone (772-804)
Carol cel Mare i primul capitular pentru Saxonia
(c. 782)

Este plcut tuturor ca bisericile lui Christos, care acum se construiesc n

Saxonia i care sunt nchinate Domnului, s se bucure nu de mai puin, ci

de mai mult i mai aleas cinstire dect templele mincinoase ale idolilor.

Dac cineva va intra cu fora n biseric i va lua ceva de acolo, prin silnicie

sau prin viclenie, sau dac va da foc bisericii, s fie pedepsit cu moartea.

Dac cineva a ucis un episcop, preot sau diacon, s fie de asemenea

pedepsit cu moartea.
Carol cel Mare i primul capitular pentru Saxonia
(c. 782)

Dac cineva se adpostete ntr-o biseric, nimeni s nu ndrzneasc s-l scoat din biseric prin violen,

ci s fie lsat n pace pn cnd va fi adus n faa unei adunri de judecat, i, potrivit cinstirii datorate

Domnului, sfinilor i bisericii nsei, s-i fie cruate viaa i toate membrele. Mai mult, s fie judecat i s

fie lsat s se apere ct poate de bine; i s fie adus n faa regelui i acesta s-l trimit unde va crede de

cuviin, dup mila sa.

Dac cineva, din dumnie fa de cretinism, va dispreui Postul Patelui i va mnca carne, s fie pedepsit

cu moartea. Dar s fie nainte consultat un preot i s se cerceteze dac nu cumva nevoia l-a mpins s

mnnce carne.

Dar dac cel care a comis aceste crime [omucideri sau violuri] pe ascuns se va duce de bun voie la un preot

i, dup spovedanie, va dori s fac peniten, s-i fie cruat viaa pe temeiul mrturiei preotului.
Papalitatea bizantina (537-752)
Papalitatea si carolingienii (sec. VIII-IX)
De la patrimoniul sf. Petru la statul
pontifical
Donatio Constantini
- fresca sec. XIII -