Bolile sistemului nervos

1 Meningita
2 coma
3 Hemoragiile Cerebrale
Meningita
Meningitaeste o infecie a esuturilor creierului
(meningele) i uneori i a lichidului cefalorahidian (LCR)
care nconjoar creierul i mduva spinrii. Meningita
const n tumefierea (umflarea) esuturilor creierului i n
unele cazuri i a esuturilor mduvei spinrii numit
meningita spinal. Atunci cnd esuturile creierului sunt
tumefiate la celulele creierului ajunge mai puin snge i
prin urmare mai puin oxigen. Dac nu se trateaz, n
unele cazuri pot aprea sechele ale creierului. Infecia
apare mai frecvent la copii, la adulii tineri cu vrsta
cuprins ntre 15 i 24 de ani, la adulii n vrst i la
persoane care au o afeciune cronic, precum o scdere
a sistemului imunitar (sistemul de aprare al
organismului). Meningita poate mbrca forme uoare
sau severe, ce pot amenina viaa. De regul, severitatea
depinde de microorganismul care a cauzat infecia i de
vrsta persoanei, precum i de starea general de
sntate a organismului n momentul infectrii.
Cauze :
De obicei, meningita este cauzat de virusuri sau bacterii
precum Neisseria meningitidis (cunoscut i meningococ) i
Streptococcus pneumoniae (pneumococul). Meningita mai
poate fi cauzat i de alte microorganisme sau de alte
condiii. n cazuri rare, fungii, paraziii, tuberculoza i
organismele ce provoacsifilis i boala Lyme pot provoca
meningita. Infecia se poate dezvolta de asemenea i ca o
complicaie a altor afeciuni, a unei rni (n particular acutiei
craniene sau a feei) sau a unei intervenii chirurgicale pe
creier. n cazuri foarte rare, unele medicamente pot cauza
meningita, cum ar fi carbamazepina (Tegretol), clotrimoxazol
(Bactrim, Septra, trimetoprim-sulfametoxazol), medicamente
antiinflamatorii nonsteroidiene (precum ibuprofen i
naproxen), levamisol (Ergamisol), metronidazol (Flagyl),
globuline imune ivaccinurile mpotrivarubeolei i
mpotrivaoreionului. Uneori cauza nu se poate identifica
aceasta putnd fi multipl.
multipl
 Tipologie
Meningita viral
Intre 80% si 92% din persoanele care fac
meningit viral n fiecare an sunt infectate
cuvirusuricare triesc n mod normal
nintestin. Aceste enterovirusuri (cum ar fi
virusul Coxsackie i echovirusul) fac parte
dinflora intestinalfr s produc vreo bacterii triesc adesea n organismul
boal. Totui, ele pot provoca meningit
atunci cnd sunt transmise de la o persoan
la alta prin intermediul alimentelor, apei sau
obiectelor contaminate. Meningita
provocat de enterovirusuri apare cel mai
frecvent la copii mici i la sugari. Virusurile
herpetice pot fi de asemenea o cauz de
meningit cu encefalit. Ele sunt adesea
prezente n organismul uman fr s
determine nici o boal, totui ocazional ele
devin active i provoac afeciuni. Virusurile
herpetice pot fi transmise de la o persoan
la alta prin intermediul contactelor
apropiate, precumsrutul,tusea,strnutul
saucontactu sexual. Uneori, virusurile
herpetice pot trece de la o mam la copilul
ei, n timpul naterii. n cazuri rare, alte
virusuri, precum virusul imuno-deficienei
umane (HIV) sau virusul ce
Meningita bacterian
La cei mai muli oameni care fac
meningita bacterian, aceasta este
provocat de unul din cele dou tipuri
debacterii : Streptococcus pneumoniae
sauNeisseria meningitidis. Aceste
uman, cel mai frecvent la
nivelulnasuluii agtului, fr s
provoace afeciuni. Totui, bacteriile
acestea pot provoca meningit dac
ptrund n circulaia sanguin, de unde
ajung la lichidul cefalorahidian sau la
esuturile (meninge) care nconjoar
creierul imduva spinrii. De
asemenea, aceste bacterii pot fi
transmise de la o persoan la alta, de
obicei prin intermediulsaliveisau a
secreiilor nazale infectate. Alte dou
bacterii care pot provoca uneori
meningita sunt streptococul de grup B
iListeria monocytogenes. Meningita
cauzat de bacteria streptococic de
grup B apare cel mai frecvent la nou-
nscui, care se pot infecta n timpul
naterii sau dup. Meningita cauzat de
Listeria monocytogenes apare cel mai
Simptome
 Diagnostic
Medicii pun diagnosticul de meningit pe
baza istoricului medical, a examenului fizic i
a unuia sau mai multor teste. n timpul
efecturii istoricului medical, pacientul este
ntrebat dac a fost expus la microorganisme
care pot produce meningita, sau dac a venit
n contact cu o persoan infectat cu un
microorganism de acest tip. Se face de
asemenea un examen fizic n scopul cutrii
semnelor de infecie, cum ar fi "nepenirea"
gtului i n poziia culcat, incapacitatea de
a putea atinge pieptul cu brbia fr a ridica
picioarele. Dac se suspecteaz meningita,
medicul poate face testele imediat, naintea
sau la nceputul internrii n spital.
Mod de transmitere
Microorganismele care cauzeaz meningita pot fi transmise de la o persoan la alta sau
transmise de laroztoaresauinsectelaoameni. Totui, expunerea la un microorganism
care provoac meningita nu nseamn neaprat c persoana respectiv va face meningit.
Microorganismele pot fi transmise de la o persoan la alta: n timpul naterii. O mam
poate transmite copilului ei un microorganism care cauzeaz meningita, chiar dac mama
nu are nici un simptom. Naterea copilului cu operaiecezarian i nu pe cale normal nu l
protejeaz ntotdeauna pe copil mpotriva infectrii. Microorganisme precum
enterovirusurile, streptococii de grup B i Escherichia coli se pot transmite n acest mod.
Prin intermediul materiilor fecale. Enterovirusurile i unele bacterii (de exemplu,
Listeria monocytogenes i E. coli) se pot transmite n acest fel. Pe aceast cale, meningita
apare n special la copii i mult mai rar la aduli.
Prin tuse sau strnut. Persoanele infectate pot transmite anumite bacterii care sunt
prezente n mod normal la nivelul nasului i gtului lor (precum Streptococcus pneumoniae
i Neisseria meningitidis) prin intermediul salivei sau a secreiilor nazale
Prin srut, prin contact sexual sau prin contactul cu sngele infectat.Virusul
imunodeficientei umane (HIV) poate de asemenea s provoace meningit i poate fi
transmis de la o persoan infectat la alt persoan prin contact sexual sau prin snge,
dar nu prin srut. Unele microorganisme care provoac meningita cu encefalit pot fi
transmise la oameni de la roztoare sau insecte. Cele mai frecvente dintre acestea sunt
arbovirusurile (inclusiv virusul encefalitei St. Louis i virusul West Nile) i coriomeningita
limfocitic, care se transmite prinpraf sau alimente contaminate cu urin de la oareci,
hamsteri sau oricei.
 Evolutie
Evoluia meningitei depinde de vrsta pacientului, de starea general de sntate i
de microorganismul care a cauzat infecia. Afeciunea poate varia de la uoar la
sever. Meningita viral este mai frecvent spre sfritul verii i la nceputul
toamnei. De obicei nu provoac o afeciune sever. Totui, este foarte important un
consult medical, mai ales dac simptomele evolueaz n aa fel nct se poate
suspecta o meningit bacterian, care este mai serioas. n cazurile uoare de
meningit viral se poate face un tratament la domiciliu, iar vindecarea se face n
dou sptmni. Totui, la unele persoane pot s persiste simptome, ca oboseal
sau ameeal pentru cteva luni dup aceea. Meningita bacterian apare cel mai
frecvent spre sfritul iernii pn la nceputul primverii. De obicei determin o
afectare serioas i poate deveni amenintoare de via. Simptomele meningitei
bacteriene apar de obicei brusc i dureaz cel puin 2 3 sptmni. O persoan cu
meningit bacterian este internat i tratat n spital cu antibiotice. Complicaiile
care apar n cursul bolii sau complicaiile pe termen lung sunt mai frecvente n
meningita bacterian dect n meningita viral. Nounscuii i copii mici cu
meningit bacterian, persoanele cu sistemul imun afectat i vrstnicii cu afeciuni
cronice au un risc mai mare dect restul de a dezvolta complicaii imediate sau pe
termen lung. Exist riscul de deces la persoanele cu meningit bacterian care nu
sunt tratate prompt. Nou-nscuii, copii mici cu vrsta sub 2 ani, vrstnicii i
persoanele cu sistemul imun slbit au un risc mai mare de deces dect ceilali.

 Copii sunt cei mai afectati.

Fara un tratament
adecvat poate
provoca decesul.
Factorii care pot crete riscul
de meningit sunt:
genetici - Unele persoane pot moteni tendina de a face meningit daca vin n contact cu aceste
microorganisme care o provoac;
sexul - Brbaii fac meningita mai frecvent dect femeile;
vrsta - n general, sugarii, copiii mici, adulii tineri i vrstnicii au cel mai mare risc de a face meningit;
condiii de trai aglomerate - persoanele din tabere, coli i cmine/internate au o probabilitate mai mare
de a face meningit provocat de microorganisme care se rspndesc cu uurin de la o persoan la
alta
stare general de sntate precar. Persoanele cu sntate precar sau cele care au alte afeciuni
cronice pot avea un risc crescut de a face meningit deoarece mecanismele de aprare naturale ale
organismelor lor sunt sczute. De exemplu, copiii care au anemie cu hematii n secer (siclemie) sau
cancer au un risc mai mare dect ali copii;
prezena unui defect din natere al cutiei craniene, o leziune la cap sau o operaie chirurgical;
tratament cu dializ renal;
prezena altor infecii, precum infeciile cilor respiratorii superioare, oreion, tuberculoz (TBC), sifilis,
boala Lyme i afeciuni cauzate de virusurile herpetice;
prezena unui implant cohlear pentru hipoacuzie (surditate) sever. Un studiu recent arat c implantele
cohleare la copii dau un risc crescut de meningit bacterian;
copil nscut dintr-o mam infectat cu un microorganism ce cauzeaz meningita. Virusurile precum
enterovirusurile i herpes virusurile i bacteriile precum streptococii de grup B, Listeria monocytogenes
i E. coli pot fi transmise de la mama infectat la ft n timpul naterii;
prezena unui episod de meningit n trecut. Unele persoane care au avut meningit n trecut au o
probabilitate mai mare de a o face din nou. Aceste persoane sunt cele cu defecte din natere sau leziuni
la nivelul cutiei craniene sau al feei, cele cu sistemul imun afectat sau cele care fac reacii adverse
neateptate la unele medicamente.
Tratament
Tratamentul meningitei depinde de microorganismul care a cauzat
infecia, de vrsta, de extinderea infeciei i de prezena altor afeciuni
medicale sau a complicaiilor meningitei.
Majoritatea cazurilor de meningit sunt cauzate de virusuri
(determinnd meningita viral). Cele mai multe persoane cu meningit
viral de obicei ncep s se simt mai bine dup 3 zile de boal i se fac
bine n aproximativ 2 sptmni.
Meningita cauzat de bacterii trebuie tratat n spital, cu antibiotice.
Este mai probabil s se dezvolte complicaii n cursul bolii (cum ar fi febra
prelungit i convulsii) i complicaii pe termen lung (precum pierderea
auzului i probleme cu vederea) n cazul meningitelor bacteriene dect n
cazul celor virale. Dac meningita bacterian nu este tratat prompt i
adecvat, poate surveni decesul.

Reducerea riscului de
Etapele pentru reducerea riscului de infecie
meningit
i pentru prevenirea rspndirii meningitei sunt:
evitarea persoanelor care au meningit;
separarea persoanelor cu meningit de ceilali din
cas;
splarea frecvent a minilor n cazul n care avei
meningit sau dac avei n ngrijire o persoan cu
meningit.
evitarea insectelor i a roztoarelor purttoare de
microorganisme ce pot cauza meningit.
Coma
Coma este un sindrom clinic caracterizat printr-o grava perturbare cantitativa a starii de
constienta, cu alterarea profunda a functiilor de relatie si pastrarea pana la un
anumit prag a functiilor vegetative. Coma, desi se aseamana oarecum cu somnul, se
deosebeste radical de acesta prin aceea ca in coma pacientul este areactiv la stimuli de orice
natura.

Coma survine in urma afectarii cortexului cerebral bilateral, a sistemului reticulat activator
ascendent si a cailor intra sau extratalamice, in cursul unor stari toxico-metabolice grave sau
a leziunilor structurale intinse cu efect de masa si impactarea trunchiului cerebral si a
sistemului arterial. In unele cazuri pacientii supravietuiesc distructiei severe a mezencefalului,
dar pot ramane in stare de coma pentru tot restul vietii. Moartea survine in urma tulburarilor
vegetative reprezentate de cresterea tensiunii arteriale, tulburari de ritm cardiac, tulburari
respiratorii, transpiratii profuze, grefate pe un status neurologic sau sistemic precar.
In cazul traumatismelor cranio-cerebrale, aparitia starii de coma rezulta din doua evenimente:
leziuni axonale difuze si hipertensiunea intracraniana. Leziunile axonale difuze induc coma
prin intreruperea cailor interemisferice sau prin leziuni ale sistemului reticulat activator
ascendent. Coma din aceste leziuni se instaleaza imediat dupa producerea traumatismului.
Hipertensiunea intracraniana determina aparitia starii de coma prin inducerea unei suferinte
cerebrale difuze ca urmare a scaderii debitului sangvin cerebral sau prin lezarea diencefalului
sau trunchiului cerebral. Coma din hipertensiunea intracraniana se instaleaza mai tarziu de
la debutul hipertensiunii. Odata aparuta, starea de coma se poate agrava prin hipoxie
cerebrala sau respiratorie sau prin crize comitiale.
Ce determina coma?
Coma este determinata de o leziune a creierului. Leziunea cerebrala poate fi determinata de o presiune crescuta,
sangerare, lipsa de oxigen, sau acumularea unor toxine. Leziunea poate fi temporara si reversibila. De asemeni exista
cazuri in care poate fi permanenta. Mai mult de 50% dintre come au legatura cutraumatismele cranienesau disfunctii ale
sistemului circulator cerebral.

Problemele care pot duce la aparitia comei includ:

- Traumatismele.Traumatismele craniene pot determinaedem cerebralsau sangerare cerebrala. Cand creierul se
edemnatiaza ca raspuns la un traumatism, fluidul exercita o presiune mare datorita inextensibilitatii cutiei craniene.
Edemul poate determina creierul sa coboare, determinand leziuni la nivelul SAA sistemul activator ascendent partea
creierului responsabila pentru trezire si activare;
- Edemul.Edemul tesutului cerebral poate apare chiar si fara traumatism. Uneori o lipsa de oxigen, un dezechilibru
electrolitic sau hormonal pot determina aparitia edemului;
- Sangerarea.Sangerarea in straturile cerebrale poate determina coma prin comprimarea partii lezate a creierului.
Aceasta compresie determina ca fluxul de sange sa devieze spre partea normala determinand leziuni ale ambelor emisfere
cerebrale.Hipertensiunea arteriala,anevrismele cerebralesi tumorile sunt cauze netraumatice ale sangerarilor cerebrale;
-Accidentul vascular cerebral.Cand nu exista flux sanguin intr-o parte importanta a creierului sau exista o pierdere de
sange insotita de edematiere, poate apare coma;
-GlicemiaLa pacientii cudiabet zaharat, coma poate apare cand nivelul glicemiei sanguine este foarte mare. Aceasta
conditie poarta numele dehiperglicemie.Hipoglicemia, adica un nivel scazut al glucozei sanguine, poate determina de
asemeni, coma;
- Deprivarea de oxigen.Oxigenuleste esential pentru functionarea creierului. Stopul cardiac determina o oprire brusca
a fluxului sanguin si a oxigenului spre creier. Duparesuscitarea cardio-respiratoare, supravietuitorii stopului cardiac sunt
deseori in coma. Deprivarea de oxigen poate apare, de asemeni, in timpulinecului;
- Infectiile.Infectiile sistemului nervos central, cum ar fimeningitelesiencefalitelepot determina coma;
- Toxice.Substante care in mod normal sunt prezente in organism se pot acumula pana la nivele toxice daca organismul
esueaza in eliminarea lor. Ca exemplu, amoniacul se poate acumula datorita unor afectiuni hepatice, dioxidul de carbon
datorita unei crize severe de astm sau ureea datoritainsuficientei renale. Unele droguri sialcoolulin cantitati mari pot, de
asemeni, afecta functionarea neuronala la nivelul creierului;
- Crizele epileptice.O singura criza rareori determina coma. Dar crizele continue numite status epilepticus pot.
Crizele repetate pot impiedica creierul sa se recupereze intre crize. Acest fapt va determina o stare prelungita de
inconstienta si coma.
Tipuri de coma
Tipurile de coma includ:

1. Encefalopatia toxic - metabolica

Aceasta este o conditie medicala acuta a disfunctiei cerebrale cu simptome de confuzie
si/sau delir. Cauzele encefalopatiei toxic-metabolice sunt variate. Acestea includ boli
sistemice, infectii, insuficiente de organ si alte afectiuni;
2. Leziunile cerebrale anoxice
Aceasta este o conditie determinata de lipsa totala de oxigen la nivelul creierului. Lipsa
oxigenului pentru cateva minute determina moarte celulara in tesutul cerebral. Leziunile
cerebrale anoxice pot rezulta in urma unuiinfarct miocardic (stop cardiac), traumatism
cerebral, inec, supradoze de droguri sau otravire;
3. Starea vegetativa prelungita
Aceasta este o stare de inconstienta majora. Persoana nu este constienta de mediul sau si
este incapabila de miscari voluntare. Cu o stare vegetativa persistenta, un pacient poate
progresa spre stare de constienta dar fara functionare superioara a creierului. In cazul starii
vegetative persistente, persoana are respiratie, circulatie si cicluri somn-veghe;
4. Sindomul incuiat
Aceasta este o afectiune neurologica rara. Persoana este complet paralizata cu exceptia
miscarilor oculare, dar ramane treaza si alerta si cu o functionare mintala normala;
5. Moartea cerebrala
Aceasta reprezinta o incetare ireversibila a functiilor cerebrale. Moartea cerebrala poate fi
rezultatul unor lezuni cerebrale vechi sau extinse.
Simptome
Cel mai profund nivel al unei come este cel in care persoana nu
vorbeste, nu deschide ochii si nu misca corpul ca raspuns la durere.
Cel mai profund nivel al comei primeste cea mai mica numerotare pe
scala Glasgow.
Un nivel de coma mai superficial, care poate implica strangerea
ochilor sau retragerea mainii ca raspuns la un stimul dureros.
Folosind scala Glasgow, medicii pot, de asemeni, urmari progresele pe
care pacientul le face in timp.

Ce este scala Glasgow?

Medicii pot evalua profunzimea comei folosind scala Glasgow. Scala

ofera o scorare numerica a profunzimii comei bazandu-se pe
abilitatea persoanei de a deschide ochii si a raspunde verbal sau
motor la stimuli. Folosind scala Glasgow, medicii pot descrie
severitatea comei.

Care este
prognosticul comei?
Prognosticul variaza cu fiecare situatie. Sansa de recuperare a unei
persoane depinde de cauzele comei, daca problema care a
determinat-o poate fi tratata, si de durata comei. Daca problema
poate fi rezolvata, pacientul deseori se poate intoarce la nivelul de
functionare anterior. Uneori, totusi, daca leziunea cerebrala este
severa, persoana poate ramane cu sechele sau se nu redevina
constienta niciodata.

Comele care rezulta dinintoxicatia cu monoxid de carbon, de

exemplu, sau cu alte substante toxice au cea mai mare rata de
recuperare daca se acorda pacientului ingrijiri specifice de urgenta.
Comele care rezulta dintraumatismele craniocerebraleau tendinta
de a avea o rata mai mare de recuperare decat comele care au
legatura cu diferite afectiuni. Tipic, comele nu dureaza mai mult de
cateva saptamani. Totusi, daca, coma continua, se considera ca
pacientul este intr-o stare vegetativa permananta cu sanse mici de
recuperare dupa ce mentine aceasta stare pentru mai mult de un an.
Exista un tratament
eficient pentru coma?
Tratamentul comei depinde de cauzele sale. Persoanele apropiate
unui pacient comatos ar trebui sa ofere medicului cat mai multe
informatii posibil pentru a ajuta la identificarea cauzelor comei.
Ingrijirea medicala prompta este vitala pentru tratarea unor
conditii potential reversibile. Spre exemplu, daca pacientul
prezinta o infectie care afecteaza creierul, pot fi
necesareantibiotice.

Glucozapoate fi necesara pentru tratarea unui soc diabetic.

Chirurgia poate fi necesara pentru eliberarea presiunii asupra
creierului datorate edemului sau pentru indepartarea unei tumori.
Anumite medicamente pot fi folosite, de asemeni, pentru tratarea
edemului. Medicamentele pot fi folosite si pentru tratarea unor
eventuale crize epileptice. In general, tratamentul comei este
unul suportiv. Pacientii in coma sunt ingrijiti in unitati de terapie
intensiva si unii dintre ei necesita sisteme de sustinere a vietii
pana la imbunatatirea situatiei.
Hemoragia cerebrala
Este revarsarea de sange in parenchimul cerebral.
Tipuri de hemoragii intracraniene:
hemoragia axiala;
hemoragia epidurala;
hemoragia subdurala;
hematoame subarahnoidiene;
Toate aceste hemoragii cerebrale apar n interiorul i n
afara craniului si a esutului creierului. Sngerarea
intern a creierului duce la formarea cheagurilor de
snge n interiorul creierului. Sngerarea la nivelul
creierului poate aprea la una sau mai multe regiuni ale
creierului.
Cauze
Cauza cea mai obisnuita este hipertensiunea arteriala; in absenta acestuia,
in special sub varsta de 40 de ani, pot fi luate in consideratie malformatiile
vasculare congenitale (anevrisme sau angioame), discraziile sanguine,
purpura si leucemia. De asemenea, poate aparea ca urmare a unui
traumatism cerebral. Hemoragia se produce, de obicei, prin diapedeza si,
mult mai rar, prin ruperea peretelui vascular. Sediul de predilectie al
hemoragiei este teritoriul arterei cerebrale mijlocii, cel mai adesea pe stanga.
intinderea leziunii este amplificata in faza acuta de edemul perifocal.

Alti factori de risc care provoac hemoragii cerebrale :

* Coagulare intravascular diseminat,
* Hemofilie poate provoca hemoragii cerebrale.
* Secera de celule anemie,
* Leucemia poate provoca hemoragii cerebrale.
* Scderea numrului de trombocite n snge nivelurile,
* Medicamente anticoagulante, cum ar fi aspirina .
* Vitamina K
* Tumorile cerebrale sunt factorii de risc care pot cauza hemoragii cerebrale.
Simptome
Simtomele variaza in fuctie de localizare si cantitatea de tesut cerebral afectat. De
obicei se declanseaza brusc, fara avertismente, de multe ori chiar in timpul
activitatii de rutina. Acestea pot progresa treptat sau se pot agrava in timp.

Simptomele includ:

gust anormal;
modificari ale gradului de vigilenta;
- apatie;
- somnolenta,letargie;
- inconstienta,coma;
dificultati de vorbire sau de intelegere a conversatiilor;
dificultati la inghitire;
dificultati la scris sau citit;
dureri de cap;
- care se pot declansa in pozitia culcat;
- care apar cand pacientul se trezeste din somn;
- care se accentueaza la schimbarea pozitiei;
lipsa coordonarii;
pierderea echilibrului;
 dificultate in miscari;
- probleme in a misca parti ale corpului;
- tremor al mainii;
- pierderea abilitatilor motorii fine;
- slabiciuni in diferite parti ale corpului;
greata si varsaturi;
convulsii;
modificari ale senzatiilor;
- senzatii anormale;
- diminuari ale simturilor;
-paralizie faciala;
- amorteala sau furnicaturi;
tulburari de vedere;
- orice tulburari ale vederii;
- diminuarea acuitatii vizuale, pierderea ei partiala sau totala;
- vedere dubla;
- pleoape cazute;
- pupile de marimi diferite;
- miscari necotrolate ale ochilor;

Diagnostic
In general, diagnosticul include:
- evaluarea simptomelor fizice;
-tomografiea creierului pentru detectarea posibilelor fracturi ale craniului
sau pentru confirmarea hemoragiei;
- unRMNpoate dezvalui cu o claritate mai mare care este cauza
sangerarii.
Prevenire
Tratarea si controlul tulburarilor subiacente poate reduce riscul de a
dezvolta hemoragie intracerebrala. Printre acestea se
numarahipertensiunea, de exemplu, situatie in care tratamentul
medicamentos este foarte important si nu trebuie intrerupt fara avizul
medicului.
Afectiuni cum ar fi anevrismul ar putea fi, de cele mai multe ori,
tratate, inainte de a provoca sangerari la nivelul creierului.

Tratament
O hemoragie intracraniana este o afectiune severa care
necesita interventie medicala prompta. Aceasta se poate transforma
rapid intr-o situatie amenintatoare de viata. Tratamentul depinde de
localizarea, cauza si volumul hemoragiei. Interventia chirurgicala poate
fi necesara, mai ales daca sangerarea are loc la nivelul cerebelului.
Chirurgia mai poate avea rolul de a repara sau elimina structurile care
ar putea provoca sangerarea (cum ar fi in cazul unui anevrism cerebral
sau al malformatiilor arterio-venoase).

Medicamentele utilizate pot include:

- anticonvulsivante pentru controlul crizelor;
-corticosteroizisau diuretice pentru reducerea inflamatiei;
- calmante.

Posibil sa fie nevoie de sange sau alte lichide care vor fi

administrate intravenos pentru a compensa pierderea de sange si