Sunteți pe pagina 1din 40

PATOLOGIA PRESIUNII

INTRAOCULARE

GLAUCOMUL
Glaucomul este o afeciune a nervului
optic i reprezint una din principalele cauze
de orbire n ntreaga lume,
vederea reducndu-se treptat, fr indicii sau
semnale prealabile, uneori chiar fr simptome.

Pierderea vederii este cauzat de


degradarea nervului optic.
Acest nerv acioneaz ca o conexiune
electric cu peste un milion de fire i este
responsabil de transportul imaginilor pe care le
vedem ctrecreier.
Se estimeaz c pe glob sunt 67 milioane de
persoane ce sufer de glaucom, din care 6,7
milioane sunt orbi datorit acestei boli.

S-a crezut pn la la un moment dat c


presiunea intraocular este cauza principal a
deteriorrii nervului optic.

Cu toate c presiunea intraocular este n mod


cert un factor de risc, tim astzi c i ali factori
pot fi implicai,deoarece chiar i persoanele cu
presiune intraocular normal pot nregistra
scderi ale vederii din cauza glaucomului.
Exist persoane cu risc crescut de mbolnvire de
glaucom?

Medicii oftalmologi au ajuns la concluzia c anumite


persoane au anse mari de a face glaucom. Este vorba
despre persoane care:
- au peste 45 ani;
- au rude de snge, cu glaucom;
- sufer de: diabet zaharat, hipertensiune arterial,
hipotensiune arterial, miopie sever, dureri de cap de
tip migrenos.

Dei exist i tipuri de glaucom fr presiune


intraocular crescut, principalul factor de risc pentru
glaucom este reprezentat de presiunea intraocular
crescut.
Cum se stabilete diagnosticul de glaucom?
Diagnosticul de glaucom este relativ simplu i nu implic
investigaii neplcute pentru pacient.
Din pcate ns, glaucomul nu are simptome specifice dect
atunci cnd vederea este mult afectat. Bolnavul nu
observ acest lucru deoarece, chiar n cazul n care ambii
ochi sunt la fel de afectai, ei se ajut unul pe cellalt
i aparent vederea este normal.
Astfel, majoritatea pacienilor ajung s fie diagnosticai abia n
fazele avansate ale bolii.
Pentru a stabili diagnosticul, medicul oftalmolog apeleaz la 4
teste simple. Din datele rezultate n urma acestor
investigaii, medicul va stabili dac suntei bolnav de
glaucom, tipul acestuia i ct de avansat este boala.
Stabilirea diagnosticului - 4 teste simple
1. Msurarea presiunii intraoculare.
Se face un test cu un instrument numit tonometru.
2. Examinarea nervului optic.
Se realizeaz cu ajutorul oftalmoscopului i urmrete
punerea n eviden a modificrilor specifice
glaucomului aprute la nivelul nervului optic.
Aceste modificri constau n lrgirea depresiunii centrale a
capului nervului optic, numit excavaie papilar. Raportul
dintre suprafaa excavaiei i suprafaa ntregii papile optice
este un parametru important n urmrirea evoluiei bolii.
3. Examinarea unghiului de drenaj.
Este foarte necesar pentru stabilirea tipului de
glaucom, cu unghi nchis sau deschis, deoarece
modalitile terapeutice pot fi diferite. Instrumentul
utilizat se numete lentila de gonioscopie.

4. Examinarea cmpului vizual.


Este investigaia care stabilete ct de afectat este
capacitatea pacientului de a vedea. n mod caracteristic,
n glaucom se produce o ngustare a cmpului vizual
dinspre periferie ctre centru.
Analiza computerizat a cmpului vizual este
foarte util n detectarea modificrilor incipiente cum ar
fi: pete negre (scotoame)
De asemenea, repetarea periodic a cmpului
vizual computerizat permite aprecierea
corect a evoluiei bolii i eficiena tratamentului
1. GLAUCOMUL PRIMAR
a. Glaucomul cu unghi deschis,
glaucomul cronic simplu

b. Glaucomul primar cu unghi inchis


2. GLAUCOMUL CONGENITAL
3. GLAUCOMUL SECUNDAR
4. GLAUCOMUL ABSOLUT
1. GLAUCOMUL PRIMAR
a. Glaucomul cu unghi deschis
boala cronica, bilaterala
dupa 40 ani
ambele sexe
poate fi determinat genetic

Se manifesta printr-o hipertensiune


intraoculara ce determina secundar
alterari anatomice- atrofia nervului
optic cu excavatie
si alterari functionale- alterarea
campului vizual si a acuitatii vizuale.
SIMPTOMATOLOGIA SUBIECTIVA
- senzatie de tensiune craniana
- senzatie de plenitudine
- cefalee uneori
- pierderea adaptarii rapide la
iluminarea slaba
Din cauza absentei simptomelor
subiective caracteristice, glaucomul
cronic simplu e considerat forma cea
mai periculoasa de glaucom.
TRIADA SIMPTOMATICA OBIECTIVA
1. Hipertensiune intraoculara
2. Modificari ale papilei nervuluioptic
3. Modificari ale campului vizual

1.HIPERTENSIUNEA INTRAOCULARA
22-24 mmHg
- dimineata are valorile cele mai ridicate
2-5% din persoanele sanatoase cu varsta
> 40 ani au in mod normal o presiune
intraoculara mai mare decat cea acceptata ca
statistic normala.
In acest caz un bolnav cu hipertensiune
intraoculara pune problema instituirii sau nu
a tratamentului antiglaucomatos.
Daca pacientul prezinta antecedente
familiale de glaucom, daca are diabet,
miopie, ocluzie de vena centrala a retinei
atunci se stabileste diagnosticul de glaucom
incipient si se instituie tratamentul.
2. EXCAVATIA PAPILARA
trasatura importanta a glaucomului
cu unghi deschis
La inceput segmentara, treptat
excavatia cuprinde intreaga papila
care are aspect de caldare.
In jurul papilei excavate poate sa
apara o zona de atrofie coroidiana
circulara de culoare roz-galbui: halou
glaucomatos
Vasele centrale ale papilei sunt
deplasate nazal.
DISC NORMAL
ATROFIE OPTICA

ESCAVATIE LARGITA
3. MODIFICARILE CAMPULUI VIZUAL
In primele stadii apare o largire a
petei oarbe. Ulterior apar mici scotoame
paracentrale, mai ales superioare care
apoi vor fuziona cu pata oarba formand
un scotom Seidel.
Campul periferic dispare mai rapid
decat cel central si cel nazal inaintea
SIMPTOME OBIECTIVE
reduse, ochiul este linistit.
In fazele tarzii pupila poate prezenta o
midriaza mijlocie si o rigiditatea aproape
totala.
DIAGNOSTICUL POZITIV
pe baza triadei simptomatice
caracteristice.
In stadiul incipient cand pacientul nu
prezinta modificari de camp vizual dar are
modificari papilare minime, pentru a
preciza diagnosticul se recurge la probe
de provocare, curba nictemerala.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
se face cu cataracta senila incipienta
dar in aceasta lipseste hipertensiune
intraoculara, modificari de CV si atrofia
optica cu excavatie.
PROGNOSTIC rezervat. In cazul in
care diagnosticul e facut intr-un stadiu
precoce si tratamentul este adecvat,
progresia bolii poate fi oprita,
stabilizata sau intarziata.
TRATAMENT
- urmareste scaderea tensiunii intraoculare.
TRATAMENT MEDICAMENTOS LOCAL:
medicatie parasimpatomimetica
medicatie betablocanta
(scad producerea umorii apoase)
inhibitori ai anhidrazei carbonice
(scad producerea umorii apoase)
derivati de prostaglandine
(cresc drenajul umorii apoase)
in functie de forma si faza evolutiva
a bolii.
TRATAMENT MEDICAMETOS
GENERAL:
Acetazolamida = Ederen
-inhibitor al anhidrazei carbonice
-reduce cu ~ 50% secretia de umoare
apoasa la nivelul corpului ciliar.
Se administreaza din 6 in 6 ore sub
forma de comprimate de 250mg sau inj.
500mg.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
atunci cand medicatia generala si locala
nu reuseste sa normalizeze presiunea
intraoculara.
b. Glaucomul primar cu unghi inchis sau
glaucomul congestiv
Cauza: ridicarea presiunii
intraoculare prin inchiderea unghiului
irido-corneean. Orice unghi care are o
deschidere < 20 grd e susceptibil de a
se inchide.
Factori precipitanti ce intervin in
determinarea inchiderii unghiului
iridocorneean:
a. Blocul pupilar

-ochi cu cristalin blocada pupilara

voluminos relativa
-camera anterioara ingusta

Rezistenta la scurgerea
umorii apoase din camera
posterioara in camera ant.

Presiunea crescuta ce se formeaza in camera post.


Impinge irisul inainte
b. Midriaza
Factorii ce determina dilatarea pupilei
realizeaza blocajul unghiului camerular
prin irisul retractat in unghi.

c. Acomodarea
d. Instabilitatea vasomotoare si
emotionala
congestia corpului ciliar indusa de
tulburari vasomotorii

tumefactia corpului ciliar


+ proiectia anterioara a irisului
+cresterea productiei de umoare
apoasa

inchiderea unghiului de filtratie


STADIUL PRODROMAL
- vederea de cercuri colorate
in jurul surselor de lumina
- incetosari periodice ale vederii
- durei oculare si perioculare
(se accentueaza la intuneric, dispar la lumina)
Obiectiv:
- usoara congestie perikeratica
- edem corneean
- pupila in semimidriaza
- tensiunea oculara ridicata
Atacurile repetate determina dezvoltarea
sinechiilor periferice anterioare cu impiedicarea
permanenta a drenajului umorii apoase.
Atacul de glaucom de obicei unilateral
survine brusc cu:
* dureri oculare
* scaderea accentuata a vederii
* greata, varsaturi, dureri epigastrice.
Examenul obiectiv:
- edemul pleoapelor si al conjunctivei
- congestie perikeratica
- opalescenta corneei
- camera anterioara mica
- pupila mare
Examenu fundului de ochi se face
cu dificultate. Papila e congestiva, vene
turgescente, +/- hemoragii pe suprafata
retinei.
TIO crescuta
Evolutia: depinde de precocitatea
instituirii tratamentului.
Diagnostic diferential: (vezi mai sus)
+ glaucomul secundar din tumorile
intraoculare.
Tratament:
- sedarea pacientului
- acetazolamida
- agenti osmotici hipertonici
Local: pilocarpina 2% din ora in ora
Tratamentul chirurgical este absolut
necesar
2. GLAUCOMUL CONGENITAL
Pana la 2 ani invelisul corneo-
scleral e elastic ceea ce face ca el sa se
destinda sub influenta cresterii presiunii
intraoculare globul ocular se
largeste = ochi buftalm sau hidroftalmie.
Simptome obiective:
- congestie conjunctivala
- megalocornee,parenchim opacifiat
- camera anteioara foarte profunda
- cristalinul luxat sau subluxat
Examenul F.O. excavatie larga cu
paloarea papilei n.o.
TIO= 40-50 mmHg.
Etiologic:
factori peristatici: rubeola
materna, gripa, toxemia gravidica, lues,
tbc, insuficienta ovariana.
factori genetici- recesiv
autozomal
Tratament: Chirurgical
3. GLAUCOMUL SECUNDAR
-etiologia si mecanismul patogenic sunt
cunoscute.
-este precedat de o afectiune oculara
care creste presiunea intraoculara
- de obicei unilateral
Cauze:
* afectiuni conjunctivale: sechela dupa arsuri
* leucoame corneene aderente
* irite si iridociclite
* cataracta senila hipermatura, cataracta
traumatica, luxatii/ subluxatii.
* tumorile intraoculare
Neovascularizatie iriana si trabeculara
(retina hipoxica)

* glaucom postoperator ( extractia


cristalinului, keratoplastii )

* afectiuni extraoculare: tumori orbitare,


ligatura jugularelor ( prin obstructii
venoase extraoculare)

Tratament: etiologic
Glaucomul pigmentar
Aceasta este o form a glaucomului
secundar cu unghi deschis. Aceast form
apare cnd granulele de pigment
din spatele irisului (partea colorat a
ochiului) difuzeaz n lichidul intraocular.
Aceste particule fine sunt
antrenate ctre canalele de drenare ale
ochiului i, treptat, le nfund, cauznd
creterea presiunii intraoculare.
Tratamentul acestei forme de glaucom
include medicamentaie sau intervenie
chirurgical.
4. GLAUCOMUL ABSOLUT
faza de evolutie finala a
glaucomului netratat sau care nu a
raspuns la tratamentul medicametos
sau chirurgical.
Examen pol anterior = vasele din
jurul corneei au aspect de cap de
meduza.
Corneea cu edem epitelial.
Iris atrofic cu vase de neoformatie.
Pupila in semimidriaza rigida.
Cristalin opacifiat
Tratament:
Paleativ, are ca scop ameliorarea
durerilor oculare.
Glaucomul cu tensiune normal (NTG)
Glaucomul cu tensiune normal este deasemeni
cunoscut ca glaucomul cu tensiune joas . n acest tip de
glaucom, nervul optic este afectat chiar dac tensiunea
intraocular (PIO) nu este foarte mare. Nu exist o
explicaie general acceptat pentru problemele nervului optic
n condiiile n care presiune intraocular este la
un nivel considerat normal (ntre 12-22 mm HG).

Persoanele cu risc mai ridicat n aceast form de glaucom


sunt persoanele cu o istorie familial cu glaucom cu
tensiune normal i cei cu o istorie de boli cardiovasculare
sistemice, ca afeciunile cu ritm cardiac neregulat.

n mod curent, medicii trateaz glaucomul cu tensiune


normal prin meninerea presiunii intraoculare la valori
ct mai reduse folosind medicamentaie specific, chirurgie