Sunteți pe pagina 1din 27

Profilaxia anomaliilor

dento-maxilare
Cuprins
1. Profilaxia prenatala
2. Profilaxia postnatala
Alimentatia naturala a sugarului
Terapia medicala generala
Desfasurarea functiilor
Asigurarea integritatii arcadelor alveolare
Dispensarizarea
Anomaliile dento-maxilare sunt considerate tulburari
in cresterea si dezvoltarea aparatului dento-maxilar,
sub actiunea diversilor factori etiologici (regionali,
locali si functionali). Acestea determina tulburari
functionale, care produc modificari anatomice si
aparitia manifestarilor clinice ale anomaliei.
Profilaxia anomaliilor dento-maxilare implica un ansamblu de masuri
de depistare si inlaturare a factorilor cauzali si conditionali, ce ar putea
determina aparitia acestor modificari.
Este necesara aplicarea masurilor de profilaxie cit mai timpuriu, inca
din perioada de gravitate, atunci cind se formeaza, se diferentiaza si se
dezvolta aparatul dento-maxilar la fat.
Profilaxia prenatala
se adreseaza femeii gravide, pentru a se crea conditii optime de
dezvoltare normala fatului.
In acest scop se recomanda:
Investigarea mostenirii genetice pe care viitoarea mama o cedeaza
copilului, a bolilor ereditare prezente la membrii familiei.
O alimentatie complexa, rationala in care sa predomine alimentele
lacto-vegetariene bogate in vitamine si saruri minerale.
Un echilibru neuro-endocrin cu inlaturarea tuturor cauzelor care ar
putea afecta dezvoltarea normala a fatului (boli distrofiante, boli
infecto-contagioase, cornice, intoxicatii).
O nastere normala cu evitarea cit posibil a traumatismului facial
determinat de aplicarea forcepsului
Asigurarea unor conditii optime de viata si de munca,
evitarea stresului fizic si psihic, se iau in vedere:
evitarea mediilor de munca cu risc de toxicitate, cu
izotopi radioactive, raze X, evitarea traumelor fizice,
evitarea consumului de medicamente (cind aceasta se
impune,se va efectua numai sub supravegherea
medicului),la fel si evitarea fumatului, consumului de
alcool, care se constituie factori de risc majori pentru
embrion si fat.
Profilaxia postnatala

se adreseaza sugarului, prescolarului si copilului scolar, se face


diferentiat in functie de virsta si de factorii care, in diverse
perioade, pot actiona asupra aparatului dento-maxilar. Se
urmareste realizarea unei stari de normalitate, in care sa existe o
concordanta deplina morfo-functionala intre elementele
component ale aparatului dento-maxilar, aceasta fiind rezultatul
unui process de modelare continua in legatura directa cu
dezvoltarea generala somatica.
Se are in vedere combaterea factorilor generali, locali sau
functionali, care prin prezenta lor pot crea conditii favorabile
pentru manifestarea clinica a anomaliei.
Alimentatia naturala a sugarului
suptul la sinul mamei are un rol deosebit in
evolutia normala a aparatului dento-maxilar,
asigura stabilitatea unui echilibru al
musculaturii faciale, o tonifiere a acesteia,
propulsia mandibulei necesara dezvoltarii
sale.
Laptele matern asigura in conditii optime
principii alimentare usor de asimilat si in
proportii corespunzatoare, saruri minerale si
vitamine in cantitati suficiente.
In timpul suptului se realizeaza un raport
cap la cap al crestelor alviolare in regiunea
frontala, premiza pentru stabilirea unui
raport de acoperire normal al incisivelor.
Daca alimentatia se face artificial cu ajutorul
biberonului se produce un dezechilibru muscular labio-
genio-lingual cu repercusiuni asupra dezvoltarii
directionale ale arcadiilor alviolare.
De aceea hranirea cu biberonul trebuie sa se
adapteze in asa fel incit sa se apropie sub aspect
functional de alimentatia naturala. In aceste conditii
suptul natural este suficient pina la 8 saptamini.
Majoritatea autorilor recomanda
tetinele Nuk, care imita, din punct de
vedere anatomic si functional la
suprafata lor superioara palatul si la cea
inferioara partea linguala a mandibulei.
Grasser aplica la biberonul sau o
parte sub forma de mamelon din
cauciuc plin, moale, pentru a-i da o
mare rezistenta contra comprimarii.
Se poate utilize dispozitivul Davis si
Dunn care se foloseste o pelota
metalica, ce se sprijina pe buza
superioara in timpul alimentatiei.
Pelota poate fi indepartata sau apropiata de buza printr-o tija
fixate de un inel pe sticla, astfel incit copilul trebuie sa deplaseze
mandibula pentru a fixa biberonul.
Terapia medicala generala
se adreseaza sugarului in plina dezvoltare, urmarind
pastrarea sau marirea rezistentei organismului. Se vor
combate acele boli care isi pot lasa amprenta asupra
dezvoltarii ulterioare a aparatului dento-maxilar.
In colaborare cu medical pediatru vor combate bolile
carentiale: rahitismul (prin administrarea vit. D 3),bolile
digestive (dispepsiile), infecto-contagioase, virotice,
bolile cornice.

Stomatologul are datoria sa colaboreze cu medical endocrinolog in


tratamentul unor disendocrinii ce se pot insoti de tulburari generale ale
cresterii (hiper- sau hipopituitarism, hipotiroidie, pubertate precoce).
Medicatia diversa suplineste deficientele de alimentatie si sinteza ale
organismului in dezechilibru. Se pot administra vitamine, saruri
minerale, tonice generale.
Se introduce in alimentatia copilului preparate de calciu si fosfor, care
stimuleaza calcificarea si cresterea oaselor. Vor fi administrate de 3 ori
pe saptamina, o perioada de 3 saptami urmata de o pauza de 6
saptamini.
Desfasurarea functiilor
In timpul activitatilor cit si in stare de repaos, realizarea unui
echilibru intre musculature exo- si endoorala este un lucru
esential. Prezenta unor dezechilibre, a unor presiuni anormale
poate sa determine compresiuni la nivelul arcadelor cu tulburari
de crestere directional a acestora, insotite de modificari de
pozitie a dintilor.
Respiratia, masticatia, deglutitia, fonatia si mimica au
contribuit si contribuie continuu la modelarea aparatului dento-
maxilar prin miscarile ritmoce ale mandibulei sub actiunea
muschelor.

Toate aceste functii stimuleaza dezvoltarea muschilor, a maxilarelor, modeleaza


forma lor pentru adaptarea la mediul extern.
Pot sa apara insa o serie de tulburari functionale caracterizate prin:
Modificarea tonusului muscular in stare de repaos (hipotonie a musculaturii
orbicularului).
Modificari ale contractiilor ritmice ale diverselor chingi muscular care duc la
dezechilibru pe arcade si dinti.
Aceste tulburari functionale pot aparea in cadrul disfunctiilor sau datorita
obiceiurilor vicioase. In asemenea situatii vom aplica o terapie functional a carei
actiuni se bazeaza pe stimularea fortelor musculare si pe suprimarea cauzelor care
impiedica vindecarea.
In terapia functionala sunt 3 posibilitati importante de actiune:
Antrenamentul muscular sau mioterapie urmareste cresterea functiei muscular
statice si dinamice prin hipertrofia miofibrilelor si prin automatizarea miscarilor.
Pentru ca mioterapia sa aiba success, trebuie satisfacute 2 conditii: o buna
contractie muscular, colaborarea efectiva cu pacientul.
Dupa Herbert Izard, calitatiile unei contractii muscular sunt:
Sa se faca cu amplitudine maxima.
Intensitatea contractiilor sa fie in raport cu rolul fiziologic al muschiului sau al
grupului de muschi.
Contractia sa se faca lent la inceput si apoi din ce in ce mai accentuate, sa fie
urmata de un repaos de aceeasi durata.
Exercitiul se executa pina la aparitia senzatiilor de usoara oboseala.
Pozitiile limita ale miscarilor trebuie mentinute
aproximativ 10 sec.urmate de o pauza de 10 sec., se repeat de 10 ori pe repriza
si se exercita de 3 ori pe zi, urmate de o mioterapie generala sub forma
exercitiilor fizice.
Exercitiile au carcter divers si se adreseaza grupelor de muschi ridicatori,
coboritori, propulsori, orbicularul buzelor.
Prin miogimnastica se influenteaza in primul rind pozitiile mandibulei, iar
corectarea acestora poate atrage dupa sine si modificari ale pozitiei dintilor. Cele
mai bune rezultate se obtin in prima perioada de crestere, dupa ce s-a atins un
oarecare grad de dezvoltare psihica (dupa 4 ani).
Miogimnastica cuprinde:
Antrenamentul propulsorilor mandibulei in retrognatie cu ocluzia distalizata.
Antrenamentul ridicatorilor mandibulei in hipotonie musculara generalizata.
Antrenamentul pterigoidienilor externi unilateral.
Antrenamentul orbicularului buzelor in inocluzie labial prin hipotonie.
Antrenamentul orbicularului buzelor in buza scurtata.
Antrenamentul asociat al muschilor, obrazului si orbicularului in hipotonie labio-
jugala.
Antrenamentul muschilor limbii in deglutitia infantile.
Muschii orbiculari ai buzelor, buccinatorul si muschii limbii influenteaza
dezvoltarea arcadei alveolare superioare si inferioare. Braschi a aratat ca
dezvoltarea maxilarului superior se face sub influenta respiratiei, iar
dezvoltarea mandibulei sub influenta muschilor masticatori.
Pot sa apara dezechilibre musculare determinate de tulburari ale functiilor
normale ale aparatului dento-maxilar, si anume:
Respiratia orala.
Deglutitia infantile.
Tulburari de fonatie.
Masticatie lenesa.
Se creaza un dezechilibru de tonus intre musculature endo- si exoorala cu
repercusiuni asupra dezvoltarii ulterioare directionale a arcadelor alviolo-dentare.
1. Reeducarea functionala o metoda preconizata de Chauhepe si Netter si se
bazeaza pe stingerea vechelor reflexe ce produceau dezechilibre functionale si
formarea de noi reflexe, care sa asigure un echilibru de presiune pe arcade si
dinti in timpul contractiei muschilor.
. Reeducarea respiratiei.
respiratia nazala asigura respiratia in sens transversal al maxilarului superior, o
dezvoltare corespunzatoare a sinusurilor maxilare si aportul de oxygen necesar
organismului.
Reeducarea functional in respiratia orala urmareste realizarea unui echilibru labio-
lingual care sa asigure dezvoltarea armonioasa a arcadelor alviolare cu asezarea
ordonata a dintilor. Se realizeaza prin exercitii de respiratie, urmarindu-se
succesiunea miscarilor de dilatare a narinelor, inchiderea fantei labiale si propulsia
mandibulei.
Descrierea exercitiului de respiratie nazala-copilul se ridica pe virful picioarelor,
indeparteaza bratele oblic pe linga corp si face extensia capului, inspirind profund
pen as. Pentru expir copilul isi flecteaza coapsele pe gamba, ghemuindu-se si
evacuiaza complet aerul din pulmon, deschizindu-si gura in acest moment.
Exercitiile se vor executa in reprize de 5 10 min. de 2 ori pe zi. Pentru reusita
deplina se poate asocia scutul (placa) vestibular.
Inainte de inceperea reeducarii functionale este necesara descoperirea si
inlaturarea cauzelor care impiedica trecerea aerului prin caile respiratorii
superioare. Se indica colaborarea cu medical ORL-ist pentru aplicarea unui
tratament corespunzator.
Reeducarea deglutitiei infantile.
Deglutitia infantile este caracteristica perioadei de sugar. Pastrarea ei
peste limita de virsta de 3 ani poate sa aiba repercusiuni defavorabile
asupra cresterii directionale a arcadelor alviolare si a pozitiei dintilor.
Poate sa determine proalveolie cu prodentie sau ocluzie deschisa in
functie de pozitia limbii in actul de deglutitie.
De aceea trebuie sa obisnuim copilul cu o deglutitie de tip adult, in care
limba se proiecteaza in treimea anterioara a boltii palatine, asigurind
stimularea centrelor ostiogenetice de la nivelul suturii intermaxilare
pentru o dezvoltare in latime.
Aceste exercitii se fac zilnic si pot fi asociate cu aparate ortodontice:
scutul retroincizal- sub forma unui grilaj de sirma asezat pe o placa
palatine ce impiedica propulsia limbii in timpul deglutitiei.
Pe placa palatine se poate modela o bila din acrilat care dirijeaza virful
limbii spre bolta palatinei in timpul deglutitiei (bobita Walkoff).
Reeducarea masticatiei lenese.
Masticatia prezinta o importanta deosebita pentru dezvoltarea
oaselor maxilare, stabilirea rapoartelor intre arcade, armonia
dentara, autocuratire si formarea stereotipului de masticatie.
Copii vor fi obisnuiti sa mestece bine alimentele, acestea vor avea
o consistent adecvata care sa solicite un efort masticator si vom
pretinde efectuarea tuturor miscarilor, in special de lateralitate.
Reeducarea masticatiei se refera la succesiunea si ritmul miscarii
mandibulei in timpul masticatiei.
Reeducarea fonatiei defectuoase.
Fonatia normala se carcaterizeaza prin miscari coordinate ale virfului
limbii pe arcadele alveolodentare si miscarile diferentiate ale muschilor
buzelor, faringelui si laringelui.
Se cunosc situatii clinice in care tulburarile de fonatie, dislalia
(imposibilitatea de a pronunta anumite foneme) sau paradislalia
(pronuntarea unor foneme in locul altor foneme) produc un dezechilibru al
grupelor muscular antagoniste cu repercusiuni defavorabile asupra
cresterii directionale a arcadelor alveolare, asupra pozitiei dintilor, ducind
la aparitia unor anomalii dento-maxilare incipiente.
Pentru reeducarea tulburarilor de fonatie este necesara colaborarea cu un
specialist logoped, in special in dislaliile functionale, unde este evident
lipsa de coordonare a muscilor buzelor, obrajilor si limbii.
Dislaliile functionale lingual trebuie corectate prin exercitii de vorbire, ce
constau in citirea unor texte in care predomina fonemele lingual L, R,
vocalele I, E, A, O si consoanele C, J. Dislaliile dentale D,
T frecvent intilnite in proalveolii, retroalveolii si ocluzii deschise se pot
corecta prin citirea unor texte bogate in foneme dentale.
Dislaliile labiale B, P sau N, M sunt legate de obicei de defecte
labiale sau velopalatine si beneficiaza mult de reeducare fonetica.
2. Combaterea obiceiurilor vicioase.
Obiceiurile vicioase pot sa apara imediat dupa nastere si
se extend in perioada copilariei, determinind prin
prezenta lor un dezechilibru muscular, cu tulburari in
cresterea directionala a oaselor in sensul tractiunilor si
presiunilor exercitate.
Tulburarile provocate de aceste obiceiuri vicioase depend
de starea generala a copilului, de reactivitatea
organismului, natura, intensitatea si durata parcticarii
obiceiurilor.
Se impart in 2 grupe:
Obiceiuri vicioase propriu zise:
Sugerea degetelor, labio-jugala, a diferitelor obiecte.
a. Interpozitia partilor moi, a diverselor obiecte.
b. Roaderea unghiilor, a partilor moi.
c. Obiceiuri posturale vicioase: extensia capului, flexia capului,
barbia in pumn, hemifata in podul palmei.
Obiceiuri vicioase prin disfunctie:
a. Respiratia orala.
b. Deglutitia infantile.
c. Brucsismul.
Combaterea obiceiurilor de sugere a degetelor, a buzei
superioare, inferioare sau a obiectelor urmareste deconditionarea
reflexului vicios prin diverse procedee in functie de virsta
copilului:
Deconditionarea fiziologica- la sugar folosirea tetinei 10 min.
dupa alimentarea la sin.
Deconditionarea psihica- metoda convingerii.
Deconditionarea chimica- prin utilizarea de substante chimice
iritante, cu gust rau sau miros neplacut (chinina sau tinctura de
iod).
Deconditionarea mecanica- se folosesc
diverse dispozitive care fac imposibila
practicarea obiceiurilor sau altereaza
placerea prin aplicarea lor (atela de carton
sau mase plastic dispuse la nivelul cotului,
manusi fara degete, manusi cu degitatie
speciala din cauciuc moale, aparatele
Swinehart, Baianov, Finn), gutiera cu tepi si
placa vestibulara.
Pentru deconditionarea
obiceiului de sugere a busei
inferioare sau interpunerii ei
intre cele 2 arcade, Kraus
recomanda scutul vestibular
partial. Acest aparat umple
vestibulul in zona mandibulei
si ajunge pina la marginea
incizala a frontalilor inferiori,
fara sa atinga suprafata palatina a celor superiori. Scutul vestibular partial nu
trebuie sa apese dintii, iar pentru confectionarea sa
este nevoie de rapoarte normale intre arcadele
dentare.
Pentru combaterea obiceiului de interpozitie
sau de muscare a obrajilor, Held recomanda
folosirea unei placi jugale interne asezata
intre obraz si arcada dentara.
Combaterea interpozitiei limbii in stare de repaos sau de glutitie
se poate face:
Prin reeducare functionala.
Cu aparat orthodontic (placa palatina cu scut lingual, placa
vestibulara cu scut lingual).
Combaterea obiceiului de muscare a buzelor, de roadere a
unghiilor sau a unui obiect, mai ales in perioada de eruptive a
dintilor definitive, se face prin metode variate:
Convingerea
Utilizarea placii vestibulare
Inaltarea ocluziilor cu ajutorul gutierelor dispuse pe dintii
laterali.
Combaterea atitudinilor vicioase in timpul somnului, dormitul cu
capul in hiperflexe sau hiperextense se face prin ajustarea
numarului de perne pe care doarme copilul.
Asigurarea integritatii arcadelor alveolare
In perioada 4-6 ani apar tremele si diastemele, se produce
abraziunea patologica a cuspizilor dintilor temporari, pregatind
terenul pentru cea de-a doua mezializare a mandibulei.
Abraziunea fiziologica a dintilor temporari in timpul activitatii
masticatorii asigura libertatea miscarilor mandibulei in toate
sensurile, in mod special permite realizarea celei de a doua
mezializari a mandibulei.
Persistenta cuspizilor impiedica deplasarea meziala a
mandibulei si franeaza dezvoltarea ei in sens sagital
(retrognatie functionala).
Masuri de profilaxie:
Regim alimentar de consistenta dura.
Masticatie eficienta prin utilizrea dintilor si a
muschilor.

Slefuirea esalonata in mai multe sedinte


a cuspizilor.
Inaltarea grupului lateral prin gutiere din
acrilat, cand avem asociata o
supraacoperire frontala.
Integritatea dentitiei temporare poate fi alterata prin procese
carioase si prin exfolierea precoce a dintilor sau extractia lor
premature. Daca caria e localizata pe fetele proximale ale dintilor
din zona de sprijin se micsoreaza diametrul mezio-distal al
arcadelor dentare. Prin distrugerea punctelor de contact se
favorizeaza mezializarea dintilor, cu consecinte defavorabile
asupra eruptieidintilor definitivi din zona laterala, determinate de
eruptia meziala a molarului unu permanent.

Este absolut necesara restabilirea morfo-


functionala cat mai devreme a dintilor cariati din
zona laterala prin obturatii corecte, coroane de
invelis sau inele circulare.
O atentie deosebita se acorda pastrarii integritatii
coronare a molarilor unu permanenti, prin masuri
eficiente de igiena orala.
Masurile de profilaxie a cariei
dentare vor cuprinde:
alimentatie rationala
igiena orala
asanarea cavitatii orale
fluorizarea precoce
Pierderea prematura a dintilor temporari are
rasunet asupra dezvoltarii aparatului dento-
maxilar prin lipsa stimulului functional si prin
complicatiile pe care le produc.
Extractia prematura a dintilor temporari din
zona de sprijin laterala duce la incetinire
ritmului de crestere a maxilarului, deplasarea
dintilor vecini bresei, cu inclinarea axelor dintilor
si blocarea miscarilor mandibulare, extruzia dintilor antagonisti
impreuna cu rebordul alveolar pana ce vor intalni mucoasa
rebordului alveolar antagonist.
In situatiile clinice cand extractia dentara este inevitabila,
pentru evitarea complicatiilor, majoritatea autorilor sunt deacord
cu aplicarea unor aparate pentru mentinerea spatiului.
Fiecare caz clinic trebuie individualizat tinand cont de felul
dintelui pierdut, varsta pacientului, de stadiul de dezvoltare si
tendinta de dezvoltare a dentitiei, de rezultatul examenului
radiografic.
Aparatele profilactice cu rol de mentinere a spatiului interdentar
pot fi constructii protetice fixe sau mobile, fiecare din aceste doua
tipuri prezentand avantaje si dezavantaje.
Aparatele profilactice cu rol de mentinere a spatiului interdentar pot fi constructii
protetice fixe sau mobile, fiecare din aceste doua tipuri prezentand avantaje si
dezavantaje.
Cerintele unui mentinator de spatiu:
sa asigure spatiul necesar pentru eruptia
dintilor permanenti.
sa impiedice egresiunea dintilor antagonisti.
sa nu impiedice cresterea arcadelor
alveolare.
sa restabileasca functiile perturbate.
Mentinatoarele de spatii fixe sunt confectionate din
metal, iar dintii care delimiteaza bresa servesc ca
stalpi pentru ancorare. Ancorarea se poate face co
ajutorul coroanelor sau inelelor metalice situate pe
dintele distal. La acesa e sudat in extensie meziala un
dispozitiv de sarma cu rol sa stabilizeze in sens mezio-
distal spatiul edentat. Tipurile sunt variate dupa autori
si au avantajul ca sunt simple, ieftine, nu impiedica
eruptia dintilor permanenti si permit mobilitatea
fiziologica a dintilor in raport cu cresterea maxilarelor.
Dezavantajele lor sunt: nu permit indeplinirea functiei
masticatorii si favorizeaza local aparitia cariei dentare.
Mentinatoarele de spatii mobile au rol profilactic fara a avea o actiune nociva
asupra tesuturilor invecinate, permit restabilirea functiilor masticatorii, transmit
presiunea masticatorie pe portiunea rebordului edentat (favorizeaza dezvoltarea
maxilarelor), grabesc resorbtia osului alveolar si favorizeaza eruptia dintilor
permanenti, impiedica miscarile masticatorii anormale.

Mentinatoarele de spatii mobile nu se extind pe suprafata vestibulara a rebordului


alveolar pentru a nu impiedica cresterea in sens transversal si sagital a arcadelor
alveolare si sunt lipsite de crosete pentru a se evita influenta nociva a acestora
asupra dintilor. Aceste aparate se readapteaza periodic, la 6 luni.
Dispensarizarea
unele manifestari de debut a anomaliilor pot fi puse in
evidenta inca din perioada primei copilarii, de unde
necesitatea de a asigura copiilor o asisenta curativo-
profilactica bazata pe prinipiul dispensarizarii.
Dispensarizarea, ca metoda de profilaxie, reprezinta o forma
de asistenta activa cu caracter medical si social. Perioda cea
mai favorabila dispensrizarii e varsta scolara, incepand cu 6
ani.
Tinand seama de fecventa si evolutia anomaliilor in raport cu varsta, de eficienta
mijloacelor de prevenire si curative, de posibilitatile de aplicare, dispensarizarea
stomatologica se va face pe grupe de varsta:
varsta prenatala- dispensarizarea gravidelor de catre reteaua de obstetrica,
profilaxia nutritionala.
nou-nascutii- dispensarizarea de catre neurolog, profilaxia nutritionala si a
suptului.
copiii din primul an de viata- dispensarizarea de catre medicul de familie,
profilaxia nutritionala si functional (supt, masticatie, obiceiuri vicioase).
copiii intre 3-6 ani- dispensarizarea celor din crese si gradinite de catre medicul
stomatolog, profilaxia functionala, terapia leziunilor dentare si a unor forme de
anomalii incipiente.
copiii intre 6-19 ani- dispensarizarea elevilor de catre stomatolog-asistenta
curativo-profilactica complexa (pedodontica si ortodontica ).

S-ar putea să vă placă și