|



|| |
|
|
||


 |

 
 ! " #
 Radiaţia descoperită în 1895 la Universitatea Wurzburg de către
fizicianul Röntgen şi denumită de el radiaţia X, este o radiaţie
electromagnetică, cu lungime de undă extrem de mică, în medie
de 10.000 de ori mai mică decât cea a luminii.
 Se produc raze X ori de câte ori electroni aflaţi în mişcare foarte
rapidă, se lovesc de corpuri materiale, unde produc dislocări de
electroni de pe orbitele energetice ale atomilor acestor corpuri.
Pentru a se menţine echilibrul, electronii de pe orbitele mai
periferice, ale corpului izbit, vor lua locul electronilor dislocaţi de
pe orbitele mai centrale. Din acest salt de pe un nivel energetic
pe altul, în sensul menţionat mai sus, rezultă un plus de energie,
care constitue razelele X.
 Oodificările suferite de energia radiantă la diverse nivele
în corpul omenesc alcătuiesc în ansamblul lor elemente
utile, pe care fascicolul de raze X le poate transmite
examinatorului sub formă de imagini radiologice,
produse datorită modificărilor care au loc în fascicolul
de raze X la nivelul ţesuturilor şi organelor de
examinat.
 Coeficientul de absorbţie este proporţional cu numărul
atomic la puterea a patra din corpul traversat ²
structurile cu număr atomic mare vor atenua mai mult
fascicolul de razeX, iar din punct de vedere radiologic
vor fi mai opace exemplu segment scheletic.
scheletic.
 ‰ $#
 se face în tubul de raze-
raze-tubul
 "-
"- un tub de sticlă în
care se află un vid foarte avansat
unde electronii emişi de catod (un
filament de wolfram incadescenţ)
sunt accelerati la diferenţe de
potential de zeci de mii de volti,
se ciocnesc cu materialul anodic
(are în componenţă metale greu
fuzabile ca reniu, molibden,
wolfram) unde cea mai mare parte
din energia lor se pierde prin
ionizări şi excitări în straturile
superioare ale materialului anodic,
iar o parte produce radiaţie
Röntgen de frânare si caracteristică.
 ‰ !"# % sunt comune cu ale
radiatiilor electromagnetice, intensitatea lor scade invers
proportional cu pătratul distantei.
‰
  
 constau în :
 penetrabilitate ²invers proporţională cu lungimea de
undă
 sunt absorbite de corpurile prin care trec, absorbţia
fiind direct proporţională cu numărul atomic la puterea
3, densitatea şi grosimea obstacolului.
 determină fenomenul de luminiscenţa
 determină efect de fotosensibilitate (reduce emulsia de
argint la argint metalic)
 produc ionizare,
ionizare, are loc ioni
ionizarea gazelor prin care trec
 au efecte biologice asupra ţesuturilor vii prin ionizări şi
prin excitaţii care produc alteraţii în material vie.
 &""""$
"$'.
"$'.
 - acţiunea directă este sub forma rupturii
arhitecturii moleculare şi în special la nivelul
unor structuri ca genele, cromozomii sau
enzime-- doza este fără importanţă.
enzime
 - acţiunea indirectă ²este dată de substanţele
născute din reacţiile directe.
 "" ²²A.D.N ²ul este ţinta
preferată a radiaţiilor ²deci ţinta princicipală este
materialul genetic.
 &" %
% sunt asupra individului în
totalitate şi pot apare la interval de ore până la
ani.
- La nivel somatic acţionează legea ( Bergonier şi
Tribondeau) conform căreia cu cât un ţesut este
mai tânăr cu atât el este mai sensibil şi
vulnerabil.
 &""% ale leziunilor radice apar
&""%
numai exceptional în cadrul iradierii diagnostice. Ele
pot fi văzute la medicii radiologi sub forma de boala
boala
profesionalaa.
profesional
 - "!" apar in formele cronice la radiologi,
cel mai adesea sub forma de radiodistrofii:
teleangiectazii, tulburari de pigmentare, atrofie si
scleroza cutanata, formatiuni keratozice sau
papilamatoase;
 - " " sunt reprezentate de o
conjunctivita banala care se vindeca fara sechele,
cataracta sau keratite;
 -
"( !  au o sensibilitate mare in
functie de radiosensibilitatea celulelor susa si de
distributia temporospatiala a particulelor ionizante in
organism in raport cu celulele hematopoetice. Semnele
de alarma sunt modificarile de hemograma;
 Gonadele á
á


á á
á
 

á

á  á

á

 

 



á  á
 tesuturi[

áá
 
á

  á
 á
á
á


lte tesuturi[

á

á
 

á

á  
á  á   [

 eto-embrionare  



á
áá

   


à ecte eto-
 
  á
á  


á áá
á
 
á
[
 
á

 á
á

 á
  á
á  

á á



 

 
á
á

á
 
á 
á
á


 

 
á
 
á  [

 à ecte genetice  á
á
áá
 




á
á

áá
á


 [


 à ecte cancerigene á


á

á
á

á
  áá[

 à ectele la nivel tisular sau ale intregului organism á
 á


ááá

ááá

á
 
á 
 á[
  áá



á

   

á 
 
á


á
áá
á
 áá
   


áá

 á

á
[
 ‰
)|
 ‰
|*


|
)||
 an lumea contemporană orice fiinţă vie de pe suprafaţa
pământului suportă o iradiere care nu poate fi evitată.
- 87% din această iradiere este dată de iradierea
naturală.
-13% este procentul de iradiere artificială, din care
11,5% reprezintă iradierea medicală. Aceasta din urma
se datorează în principal iradierii cu scop diagnostic.
 Evoluţia tehnologiilor de diagnostic, în special
dezvoltarea imagisticii medicale şi în mod particular a
tehnicilor de explorare fără radiaţii Röntgen (Ecografia
şi Imagistica prin Rezonanţă Oagnetică) nu au
modificat esential acest procent, care continuă să
rămână ridicat oriunde pe suprafaţa planetei.
 Oecanismul iradierii încă foarte mari este diferit în
diferite zone geografice:
 0""+,- "  , iradierea
se datorează utilizării în continuare a unor tehnologii
învechite de emisie, control şi utilizare a radiaţiilor.
 0$,"",- "( " ,,
,, iradierea
este aproape similară, dar este excesul de investigaţie.
Aceasta apare ca un corolar al sistemelor sofisticate de
sănătate publică, în care gestul medical subvenţionat
împinge la excese şi la risipă.
 ) , este undeva între cele două, încercând
eforturi remarcabile de reînnoire şi actualizare a
echipamentelor radiologice şi de raţionalizare a
explorării, în contextul unui sistem de sănătate, care
implementat la mare distanţă de alte sisteme din care s- s-a
inspirat, are datoria de a preveni defectele modelelor.
 Ca răspuns la situaţia semnalată mai sus singurele
măsuri de protecţie eficiente şi aplicabile sunt:
 raţionalizarea explorării radiologice în special la grupele
de populaţie cu factori de risc (copii, gravide etc.);
 modernizarea echipamentelor, cu extinderea
tehnologiilor de achiziţie şi prelucrare digitală.
 Pentru o raţionalizare corectă a explorărilor trebuie
cunoscute dozele proporţionale de radiaţii încasate de
pacienţi. Acestea se pot cunoaste din tabele şi dau
uneori date surprinzătoare. Pentru orientare iată cateva
cifre comparative cu privire la dozele încasate în cadrul
diferitelor metode de radiodiagnostic folosind ca bază
de comparaţie radiografia toracică de faţa
 radioscopia convenţională toracică= 50-50-150
radiografii
 aceeaşi cu amplificator şi lant TV= 5-5-15 radiografii
radiografii
 tomografia plană toracică= 10-10-15 radiografii/fiecare
secţiune
 radiografie de craniu = 1 radiografie pulmonară
 radiografie abdominală = 10 radiografii
pulmonare
 urografie intravenoasă = 35 radiografii pulmonare
 irigoscopie = 77 radiografii pulmonare
 computertomografie = între 26 şi 48 radiografii
pulmonare
 Tot pentru a se realiza amploarea fenomenului, iată câteva
date comparative între dozele încasate în cadrul diferitelor
tehnici de Radiodiagnostic şi iradierea naturală.
 Datele oferite echivalează în timp de iradiere naturală
tehnicile urmărite:
 Radiografia toracică = 15 zile de iradiere naturala
 Radiografia abdominală = 6 luni de iradiere naturală
 Urografia intravenoasă = 18 luni de iradiere
 Irigoscopia = 3 ani de iradiere naturală
 Computertomografia = între 1 şi 2 ani
 Raţionalizare însemana în primul rând abtinere de la
explorare. Examenul radiologic toracic la un copil fără
semne clinice de boală cardiacă sau pulmonară este un
exces, tot un exces uzual este şi radiografia de coloană
vertebrală repetată cu ocazia fiecărei internari la un
bolnav cu leziune degenerative. Tot raţionalizare se
numeşte şi alegerea dintre mai multe posibilităţi de
explorare a aceleia care aduce maximum de informaţii şi
poate înlocui metode mai iradiante.
iradiante. Deşi ideea pare
fantezistă, cea mai bună metodă de diagnostic
radiologic a afecţiunilor sinusurilor feţei este
computertomografia. Suspiciunea de diagnostic de
adenom hipofizar obligă la examen prin Rezonanţă
Oagnetică, evitandu-
evitandu-se iradiarea prin alte explorări
radiologice mai neperformante în situaţia dată.
 V solicitare de examen radiologic trebuie
redactată în scris, lizibilă şi precisă. Ea trebuie să
indice contextul clinic pentru ca radiologul să
poată întelege problemele particulare pentru care
se solicită explorarea respectivă. Este de datoria
şi de calificarea radiologului să stabilească
metoda şi tehnica optimală pentru situaţia dată.
 ! "$"
 Receptarea informaţiei se face în mai multe
moduri:
   ! ²radiaţia reziduală acţionează
asupra unui mediu cu proprietăţi fluorescente şi
produce o imagine dinamică real time a
structurilor traversate.
  & ²impresionarea chimică directă şi
prin emisie luminoasă obţinută cu ajutorul
ecranelor întăritoare asupra emulsiei de săruri de
argint de pe suprafaţa unui film radiografic.

!  
 Vrice instalaţie
radiologică se compune
din două părţi:
  
  
 




!" se compune din:
 -tubul radiogen
 -transformatorul de înaltă tensiune
 -transformatorul de încălzire-
încălzire-de joasă tensiune
 -cablurile sau troleele
 -masa de comandă

+"  ²constă dintr- dintr-un balon, construit dintr-
dintr-o sticlă
specială, fabricată pentru a rezista la temperaturi deosebit de
ridicate.Balonul are două tuburi laterale situate unul în faţa
celuilalt :
 - catodul ²polul negativ al tubului format dintr-
dintr-un filament de
tungsten , dispus în formă de spirală, adus la incadescenţă de un
transformator de încălzire
 - anodul ²polul pozitiv format din aliaj de metale greu fuzibile
care au proprietatea de a transmite rapid căldura primită,
facilitând în felul acesta răcirea tubului produsă şi prin rotaţia sa
(3000 ture/min).

&  "", : transformă
tensiunea obişnuită de la reţea în tensiune înaltă, cu cât
tensiunesiunea este mai mare se vor produce raze mai
dure ²de aici rezultă calitatea razelor ²calitate înseamnă
tensiue deci kilovoltaj iar calitatea amperaj.
  ,:
,: serveşte la punerea în funcţiune şi
la oprirea aparatului.Aceasta este înzestrată cu aparate
care permit :
-măsurarea curentului de la reţea
-măsurarea intensităţii curentului
-măsurarea timpului
-butonul de punere în funcţiune.

 "%
"%+".
+".
 ! "
  


 în radioscopia clasică sau analogică ²imagine
obţinută direct pe ecranul ce este constituit dintr-
dintr-o foaie de
material celulozic sau plastic, pe care este dispersat un
material fluorescent ² platinocianura de bariu, tungstatul de
cadmiu sau sulfura de zinc şi cadmiu. Astăzi sunt folosiţi
compuşi de cesiu, titan, ytrium sau pământuri rare. Pentru
protecţie în faţa ecranului este o sticlă specială .
 b) 
  
  se bazează pe efectul fotochimic al
radiaţiilor având avantaje: document, doză de iradiere
redusă, cost relativ scăzut.
 †ilmul radiografic este format dintr-
dintr-un suport transparent ,
acoperit de o emulsie de cristale de bromură de argint
suspendată în gelatină.
 Prelucrarea filmului radiologic se face în camera
obscură , unde se efectuează developarea, când
imaginea latentă se transformă în imagine
vizibilă.
 †  " -
- imaginea
radiologică există în formă latentă în relieful
spectral al fascicolului emergent. antrucât
organele au structuri neomogene, compoziţie
chimică, densitate, grosime variabile, relieful
fascicolului emergent va traduce pe planul de
proiecţie variaţii de absorbţie determinate de
aspectul neuniform al organului de cercetat, fapt
ce va duce la impresionarea discontinuă inegală
a sistemului detector.

. ||
||
‰|

   !"-, ² transpunerea imaginii radiosopice
într--o imagine aparenta pe un monitor de televiziune prin
într
intăritorul de imagine.

!"& " - sistem electronic ce are
următoarele aplicaţii:
- permite efectuarea fluoroscopiei la lumina zilei
- calitatea imaginii este net superioară şi poate fi înregistrată ²
video, fotografic digital.
- se poate lucra cu sistem de TV cu circuit închis, în echipe de
specialişti, proceduri de radiologie intervenţională.
- imaginea poate fi transmisă la distanţă prin TV cablu satelit
- reducerea considerabilă de 3-3-5 ori a intesităţii fascicolului de
radiaţii
- a permis constrcţia de aparate cu telecomandă şi protecţia
operatorului..

 &!", convenţională ²tubul şi
caseta sunt solitare şi se deplasează în sens
invers.
 * &
 radiografia cu raze dure-
dure- se utilizează pentru disocierea
unor opacităţi
 radiografia cu raze moi ² părţi moi

 radiofotografia medicală RO†-

RO†-se foloseşte pentru
depistarea TBC.
 radiografia panoramică-
panoramică-se foloseşte în stomatologie
 radiografia digitală.
  &",
  &",/
&",/ asigură
transformarea datelor analoge în
infomaţii digitale.Părţile
componente ale receptorilor
digitali utilizaţi în radiodiagnostic
sunt:
  ""$%
""$%
proprietatea unor substanţe de a
emite lumină la impactul cu
radiaţiile X
  - "" 
.Acest sistem transformă sistemul
analog de date (semnalul luminos)
în informaţii digitale (curentul
electric).
 "" ",", care prelucreaza
imaginea digitala şi o transformă in
semnal video TV.
 Receptorii digitali sunt utilizati atat
in radioscopie cât şi în radiografie.
 ‰


†|

 Este o tehnică particulară, care utilizează ca factor fizic

radiaţia X , ca procedeu de explorare a mediului,
secţiunea tomografică în plan transversal axial, iar ca
mod de redare a informaţiei , imaginea digitală.
 ‰!"  & ! se bazează pe
măsurarea atenuării unui fascicol îngust de radiaţii X,
care parcurge, printr-
printr-o mişcare circulară, un strat
echivalent ca lărgime din corpul examinat, şi
reconstrucţia imaginii plecând de la proiecţiile sale
diferire.
 In ansamblu o unitate C.T cuprinde
- Sistemul de achiziţie a datelor
- Sistemul de procesare
- Sistemul de vizualizare şi stocare a datelor
- Sistemul de comandă
 "($
"  cuprinde : tubul
de radiaţii X, detectorii, o
serie de elemente
electronice asociate,
montate într-
într-un cadru
denumit - GANTRY.
 C.T. spirala sau
volumetrica ² presupune
miscarea continua a
mesei si rotirea continua
a tubului in timp de
pacientul avanseaza in
Gantry. Raportul dintre
viteza mesei / rotaţie şi
grosimea secţiunii se
numeste PITCH.
PITCH.
 "! " 
 Unitatea de masura a densitatii denumita UNITATE
HVUNS†ELD este definita ca 1/ 1000 din diferenta de
densitate dintre apa si aer sau 1/1000 diferenta aer si
compacta osoasa.
 Grila de densitati este arbitrara, densitatea aerului este -
1000 a apei 0 si osoase + 1000.
*""  +""
 Este prezentata pe monitorul din incaperea unde se afla
operatorul.
 Stocarea imaginilor se face pe discul computerului, pe disc
optic, CD etc. Imaginea poate fi revăzută ulterior şi
eventual înregistrată pe film radiologic sau 

 


+"  
 Diferentierea structurilor normale de cele patologice este dificila
datorita valorii de atenuare apropiata a acestora.
 Administrarea substantelor de contrast duce la cresterea cu 40 ² 60
UH a densitatii accentuand diferentele de densitate.
 Administrarea se poate face pe diferite cai (iv, oral, endorectal,
endovaginal etc.).
|"+"   
 precizarea vascularizaţiei masei tumorale;
 diferenţierea între o masă tumorală şi o malformaţie vasculară;
 identificarea structurilor tubului digestiv;
 diferenţierea elementelor hilului hepatic ori pulmonar;
 evaluarea tractului urinar;
 detectarea leziunilor focale (hepatice, pancreatice, cerebrale etc.)
precizarea naturii lor;
 identificarea pachetului vascular;
 raporturile cu o masă tumorală.
|! $,,%
$,,%
|00
 I.R.O - constituie o 




  de examinare a afecţiunilor neuro-
neuro-musculo-
musculo-
scheletală. Se bazează pe proprietatea (descoperită în anul 1946) că nucleele se
comportă ca nişte magneţi în prezenţa unui câmp magnetic intens. Nucleele de
hidrogen sunt animaţi de mişcarea în jurul propriului ax ²spin nuclear.

!" +$!|00
 âSpecimenulµ examinat ²corpul uman este supus unui câmp magnetic exterior
foarte puternic,.
 Specimenului i se aplică apoi un câmp magnetic oscilant din zona de radiofrecvenţă
a specimenului electromagnetic, adică a unei unde de radiofrecvenţă (R†) ce
determină rezonanţa nucleilor.
 Radiaţia electromagnetică (unda de R†) este apoi suprimată; nucleii continuă să
oscileze, emiţând ei însăşi ca particole cu sarcină electrică ² o undă de R† care
poate fi detectată ca  
 



 Recepţia semnalului este
posibilă prin faptul că unda respectivă induce un curent electric într-într-o bobină
construită în acest scop.
 Acest semnal este transmis unui computer, care îl transformă, prin prelucrare
digitală, în semnale optice elementare (pixeli).
 (!"|00
 "-este piesa centrală a
"-
instalaţiei I.R.O - el trebuie să
producă un câmp magnetic
extern cât mai uniform.
 M +" &-$, ²
forma şi dispoziţia acestor
bobine depind substanţial de
sistemul magnetic principal ,de
regulă, au o formă de şa .
 $1!
²
 ²se produc prin
curenţi electrici care circulă în
spire din materiale
conductante, cu geometrii
variate.
 "" "%
"% controlează
parametri fizici aleşi de
operator.
 $"
 "  în general
imaginea este comparabilă
cu cea din C.T-
C.T- sub unele
aspecte suprioară ²permite
un contrast superior;
imaginile sunt uşor de
recunoscut..
recunoscut

 Agenţii de contrast folosiţi

în I.R.O.au la bază
Gadoliniu ²folosit în
investigarea lichidului
cefalorahidian ²face ca
imaginea să fie mai
luminoasă.
 ‰,!" ² în general nu necesită
măsuri speciale; un caz special îl reprezintă
pacienţii cu claustrofobie - la care administrarea
unui calmant uşor reduce starea de anxietate.
Durata unui examen este de aproximativ 30- 30-90
minute.
  $"+ ":
": cipuri
feromagnetice intracraniene; peacemaker
cardiac; proteze metalice valvulare; corpi stăini
metalici intraoculari.
  $"-:
$"-: claustrofobie ; pacienţi
ventilaţi sau intubati.
intubati.
 |
|
†|

 ", utilizează izotopii radioactivi în scop

diagnnostic şi terapeutic. Explorarea scintigrafică este cel mai
vechi procedeu imagistic de vizualizare a organelor interne.
 ‰ 
 
 
 constă în detectarea radiaţiei
gama emisă în urma administrării (i.v.sau orale) unui produs
radiofarmaceutic cu tropism selectiv pentru un anumit organ,
proces, sau leziune. Imaginea scintigrafică reprezintă
distribuţia spaţială a radiofarmaceuticului şi variaţia sa în timp
care oferă astfel informaţii despre morfologia şi funcţia
organului investigat.
 



  se extind la toate specialităţile
medico-- chirurgicale.
medico
 &, ²
oferă informatii cu
caracter morfologic
(poziţie, formă,
dimensiuni, prezenţa
unor leziuni difuze
sau în focar;
distribuţia
radiofarmaceuticului
în organul
investigat)).Explorarea
investigat
este făcută la un
interval de timp de la
injectarea
radiofarmaceuticului.
 &,-$", ² explorare
funcţională ²examinarea se face cu ajutorul camere
camerelor de
scintilaţie.Imaginile se obţin concomitent cu injectarea
radiofarmaceuticului obţinând imagini dinamice.
 Radionuclizii folosiţi ; sunt în principal:
techneţiu(99mTc),taliu (201Tl),iodul(123I-
(201Tl),iodul(123I-132 I), galiul,
(67G ),indiul (113mIn).
 Aparatura de detecţie ²camera de scintilaţie ²aparatura nu
este un âemiţătorµ ci un âdetectorµ de radiaţii gama.
 2‰
se efectuează cu camere de scintilaţie
la care detectorul efectuează o mişcare circulară în jurul
organului de examinat,oprindu-
examinat,oprindu-se timp de câteva sseecunde
pentru achiziţionarea imaginii.

 &!  3‰
4
3‰
4%% reprezintă o
tehnică modernă de obţinere de imagini funcţionale ale
organelor sau sis
sistemelor biologice. Aduce informaţii
morfofuncţionale ale creerului sau inimii în secţiuni de 4-4-5
mm şi cu o rezoluţie de secunde.
 Oetoda permite obţinerea de imagini ale distribuţiei a
radionuclizilor emiţători de pozitroni.Cu aceşti radionuclizi
se pot µmarcaµ radioactiv orice compus biologic: proteine,
hormoni, aminoacizi sau neurotransmiţători-
neurotransmiţători-putându
putându--se
urmări diverse mecanisme biochimice.Principalele
radiofarmaceutice folosite sunt; fluor-
fluor-18 şi fluoro-
fluoro-2-deoxi-
deoxi-
D-glucoza.
 Pentru a urmări imaginea distribuţiei în organism ²aparatele
PET sunt formate din multiple cristale de scintilaţie
dispuse inelar în jurul pacientului şi cuplate la tuburi
fotomultiplicatoare - evenimentele luminoase sunt
transformate în plus electric.Aceste evenimente sunt
prelucrate de computer obţinându-
obţinându-se imagini tomografice
ale diverselor organe.
 
†|

 Este metoda de diagnostic şi terapeutic imagistic ce utilizează

ca substrat radiaţiile ultrasonore.
 ‰!"  - principiul de funcţionare al ecografiei
este derivat din cel al sonarului, dispozitiv utilizat pentru
prima dată în primul război mondial la detectarea
submarinelor.
 Ecografia se ocupă de studiul modificărilor suferite de un
fascicol de ultrasunete care traversează medii cu proprietăţi
acustice diferite.
!$ " ² eoul apare dacă o parte
din energia fascicolului incident se întoarce la emiţător sub
formă de fascicul reflectat.
 Interfaţa dintre aer cu
oricare altă structură
determina
determi na reflexie totală
a fasciculului incident cu
apariţia fenomenului de
reverberaţie pentru a
împedica acest fenomen
se interpune gelul
ultrasonografic între
tegument şi sondă. Din
acest motiv nu se pot
examina organele ce
conţin aer ²plămân,
structuri digestive (pot fi
examinate prin
administrare de apă).

 " ² în ecografie sursa de
ultrasunete poartă numele de transductor.,
transductor.,aceştia
sunt emiţători şi receptori de ultrasunete.
 Transductorul este construit din blocuri de
cristale ceramice sintetice,care au proprietăţi
speciale şi funcţionează utilizând un fenomen
fizic numit efect piezoelectric..
 Alegerea transductorului se face în funcţie de
regiunea explorată, tipul de pacient şi organul
ţintă.
 In funcţie de forma
sondei, acestea pot fi :
 convexe ² cel mai
frecvent tip utilizat;
 liniare ² utilizate mai
frecvent : pediatrie,
obstetrica ginecologie
intraoperator;
 radiare ² utilizate in
cardiologie.
 p 

 
 primul mod a fost  "

(Amplitudine) ² se
obtine un grafic cu
variaţii de amplitudine;
  " de miscare ²
pentru evaluarea
miscărilor valvulare;
  "M se asociază
luminozităţii cu o scală de
gri şi se obţine imagine
bidimensională
 - "  & !!" ² un sunet emis de o sursa cu o frecvenţă
constantă este receptionat de catre un receptor fix cu o frecventa mai
mare când sursa se apropie de receptor şi o frecvenţă mai mică când
sursa se îndeparteaza de acesta.

: pentru explorarea abdominală pregătirea este
à 

 
:
minima ² pacient âa jeunµ şi vizica urinară în repreţie; pentru tubul
digestiv organele se pot umple cu apă ; nicio pregatire pentru
explorarea organelor superficiale.
 antre sonda şi tegumente se interpune gelul ecografic.
 Ecografia are o serie de avantaje:
 examenul este rapid - se obtin maxim de informaţii în timp scurt;
 orientează imediat spre o altă metodă imagistică complementară;
 are sensibilitate mare de evaluare pentru organe şi afecţiuni;
 este lipsit de nocivitate;
 este relativ ieftină.
 M

)



 Structurile corpului uman care au densităţi apropiate nu pot fi
diferenţiate între ele. Pentru a putea fi vizualizate se folosesc
C.T ,ecografia, sau substanţele de contrast.
 Substanţele de contrast folosite sunt cu :

- Contrast negativ,
negativ, care apar transparente (negre ) pe
radiografie--aerul
radiografie
pozitiv, care apar opace (albe) pe radiografie;
- Contreast pozitiv,
-substanţe pe bază de iod solubile
-sulfatul de bariu
- Dublu contrast : asociere între bariu şi aer.
 $acute !-,
$acute !-,%%administrarea de
substanţe de contrast intravenos, produce reacţii diferite din
partea organismului, reacţiile pot fi minore sau dramatice,
foarte rar chiar decesul 1:50000-
1:50000-1:10000.
 Reacţiile minore pot fi mai fre frecvente 10% -odată cu
introducerea substanţelor nonionice au scăzut .


 constau în: greţuri, gust metalic, senzaţii de
căldură, roşeaţa feţei, urticarie, erupţii cutanate,strănut,
cefalee, ameţeli. Aceste manifestări dispar după oprirea
injectării şi de regulă nu necesită alt tratament înafară de
oprirea injectării timp de 20-
20-30 secunde şi nu mai reapar la
continuarea injectării.
-necesită tratament, dar nu necesită terapie


 -
intensivă.Reacţiile pot fi de tip alergic (alergoid) sau de tip
anafilactic(anafilactoid).
 
 
 sunt: urticarie, edem facial,spasme, stridor
laringian, spasme laringiene, stridor inspirator, spasme bronşice,
erupţii cutanate, strănuturi repetate, lăcrimare.In cazurile mai grave
apar: diaree, dureri abdominale, vărsături, cefalee.

" se face prin:
 -administrare de oxigen
 -administrare de adrenalină (epinefrină) 0,5% de soluţie 1mg de soluţie
1m/ml subcutanat.
 -administrare de antihistaminice : inhibitori de H1sau inhibitori de H2.
 


:: -hipotensiune arterilă, tahicardie, paloare, care




de regulă se adaugă peste cele de tip alergoid.Se aplică acelaş

tratament.
 ; - cuprind semnele şi simptomele şocului anafilactic.Apar


  ;
semne cardiovasculare, respiratorii, neurologice.Tratamentul este cel
specific şocului anafilactic.
 ‰ &"2accidentelor
&"2accidentelor severe se face în primul rând
prin identificarea pacienţilor cu risc: alergici, taraţi, cu
boli cardiovasculare, diabet zaharat şi căutarea altor
investigaţii. Atunci când este posibil se vor folosi
substanţe de contrast nonionice hipoosmolare. Dacă
intervenţia este necesară, se va administra o
premedicaţie ce constă din:
 prednison 50 mg (10 tablete) per os, în două prize cu 12
ore şi respectiv 2 ore înaintea administrării substanţelor
de contrast,
 antihistaminice (Romergan), 1 fiolă cu o oră înaintea
examinării.
  " -$ ",
  " -$ ",
!",,0
 '!5 +1
 " ,'
! ("0
5&,,
"5(
050
5|00
  !5! ,
5+1$-
"6 ", 
!  57'! 
-&$%%2!"
-&$
 &5 
56+"5
( + " ",5
+ !5+ "


(-5 50
 Radiologia modernă este complet informatizată.
Vrice sistem imagistic este asociat de calculator în
principalele sale funcţii: achiziţie, procesare,
vizualizare,comunicare.La nivelul spitalului tretrebuie
realizat un sistem informatic radiologic (RIS) care
trebuie să cuprindă toate sistemele de achiziţie şi
diagnostic pe baaza unui sistem standard de gestiune
şi comunicare ( cele mai cunoscute fiind sistemele
PACS şi DICVO), precum şi înregistrarea în sistemul
informatic al spitalului.
spitalului.