SISTEMUL DIGESTIV

Sistem morfologic si functional de organe care

Reallizeaza digestia si absorbtia alimentelor
Ingerate, evacuarea reziduurilor neasimilabile.
E alcatuit din tract digestiv si glande anexe.

Tubul digestiv se produc

modificari fizico-chimice ale alimentelor I
Ingerate.
Sistemul digestiv (digestia) are loc intr-
un tub lung de 9m ,in tubul digestiv
care incepe cu cavitatea bucala (pe aici
intra hrana) si se termina cu rectul (pe
aici se indeparteaza substantele
neasimilate). Partile principale sunt:
cavitatea bucala, faringele, esofagul,
stomacul si intestinele.
Gura, prima portiune a tubului se afla in
cavitatea bucala. Aici au loc cele mai
importante subprocese ale digestiei,
incepand cu descompunerea
moleculelor mari in molecule mai mici,
dizolvabile.
Cavitatea bucala comunica anterior cu
exteriorul prin orificiul bucal, iar
posterior cu faringele; este separata de
fosele nazale
Arcadele prinimpart
dentare bolta palatina,
cavitatea bucala in vestibul bucal si cavitatea bucala
alcatuita
prorpiu din Limba
zisa. palatuleste
dur un
si valul
organpalatin,
musculos, alcatuit dintr-o radacina si un
prelungit
corp liber,cu lueta.
are rol in sensibilitatea gustativa, masticatie, deglutitie, vorbire.
Dintii sunt organe dure, fixate in cavitati numite alveole dentare. In
consumarea alimentelor un rol important il au dintii.
In partea din fata opt incisivi (patru in dantura superioara, patru in cea
inferioara), patru canini (cate unul in partea superioara si inferioara, pe
In faringe esofagul se incruciseaza cu
caile respiratorii.
Esofagul este o conducta
musculomembra-noasa ale carei
capete sunt inchise de niste inele
musculoase (20-25cm).
Stomacul este asezat sub diafragm, in
cavitatea abdominala; in partea
stanga; e un sac in forma de J,
asemanator cu cimpoiul, ce se imparte
in trei parti functionale: gura
stomacului - cardia, fundul stomacului
si portiunea terminala. Aceste parti
produc sucuri gastrice diferite.
Producerea sucului gastric este
controlata in mare parte de nervi si in
parte de hormoni.
Comunica cu intestinul subtire prin
canalul piloric, sfincterul piloric.
Intestinul subtire este partea din tubul digestiv care face legatura
dintre stomac si intestinul gros. Este un tub elastic si moale de
muschi si membrane intestinale, care sta strans rasucit in
cavitatea abdominala, si care intins poate ajunge la o lungime
de 6m.
In intestinul subtire se disting trei parti:
duodenul, jejunul si ileonul.
Duodenul are forma literei C si este asezat in spatele abdomenului,
celelalte parti fiind acoperite de peritoneu numai pe fata lor anterioara.
Unit cu partea superioara a stomacului, duodenul este portiunea initiala a
intestinului subtire cu rol in digestia eficienta a hranei. Are o forma de
potcoava ce inconjoara capul glandei pancreatice. Peretele duodenului are
doua straturi musculare care se contracta si se relaxeaza alternativ,
contribuind la deplasarea continutului alimentar in timpul digestiei.
Deasupra stratului muscular se gaseste submucoasa ce contine multe
glande care secreta mucusul protectiv. Aceasta previne autodigestia
duodenului sau lezarea lui de catre compusi acizi reveniti din stomac.
In stratul superficial al duodenului, mucoasa, se gasesc glande care secreta
un suc alcalin ce contine unele dintre enzimele necesare pentru digestie.
Sucul actioneaza, de asemenea, pentru a neutraliza secretia gastrica acida.
Celulele mucoasei necesita o reinoire constanta. Ele se multiplica mai rapid
decat oice alte celulue ale organismului: din o suta de celule, una este
inlocuita la fiecare ora pe tot parcursul vietii.
Tot aici se deschid canalele pancreatice si canalul coledoc.
 Intestinul gros are o lungime de 1,5m si o
latime de 6,5 cm. Este impartit in 4 sectiuni
principale:
cecum, colon, rect si canalul anal.
Prima portiune a intestinului gros este
colonul, care incepe in partea dreapta a
abdomenului. Ileonul se varsa in colon
deasupra capatului sau inferior. Segmentul
inchis de sub aceasta jonctiune - cecum, de
forma unei pungi din care se prelungeste
apendicele.
Colonul traverseaza abdomenul pe sub
stomac, inainte sa se curbeze din nou brusc
Structura peretelui
in jos. Partea tubului
din colon caredigestiv:
ajunge la pelvis
Tunica
se numesteexterna(adventice)
rect- o portiune de la nivelulde
trecere faringelui, esofagului, si partii
terminale 12
aproximativ a rectului; in restcare
cm lungime, se numeste
se terminaseroasa peritoneala
canalul
in tunica musculara
anal. fibre musculare striate in cavitatea bucala, faringe si
partea superioara a esofagului; in rest sunt fibre musculare netede, in 2
straturi intern circular si extern longitudinal; in intestinul gros fibrele se
grupeaza in 3 straturi; in rect se uniformizeaza.
tunica submucoasa, tesut conjunctiv lax bogat vascularizat;
tumica mucoasa epiteliu pavimentos stratificat la nivelul cavitatii bucale,
faringelui, esofagului; in stomac e epiteliu cilindric, unistratificat, cu
functie de secretie a sucului gastric si absorbtie (contin glandele gastrice 3
gld cardiale si pilorice care secreta mucina si enzime, lipaza gastrica si
La suprafata din intestin formeaza falduri = vilozitati intestinale.
Inervatia sistemului digestiv
- Limba partea senzitiva sunt ramuri ale nervilor facial si
glosofaringian, trigemen; partea motorie nervul hipoglos.
- Dintii ramuri ale trigemenului
- Stomac fibre parasimpatice din nervul vag si fibre simpatice din
plexul celiac (peretele gastric)
- Intestinul subtire fibre simpatice si parasimpatice din plexurile
celiac si mezenteric superior; alte 2 plexuri care asigura
automatismul intestinal.
- Intestinul gros ramuri vegetative din plexurile mezenteric
superior si inferior
- Sfincterul anal intern (neted) controlat vegetativ; extern (striat)
e controlat voluntar.
Glandele anexe ale sistemului digestiv
Glandele salivare (parotide, sublinguale si submaxilare)
produc saliva excretata prin canale salivare in cavitatea bucala.
Ficatul, cea mai mare glanda (1,5 - 2kg), este
situat in partea dreapta superioara a
abdomenului, sub diafragm. Pe fata superioara a
ficatului se observa lobul drept si lobul stang.
Lobul drept este mai mare , ocupand toata
partea dreapta de sus a abdomenului.
La exterior exista o capsula conjuctiva - fibroasa
din care pornesc spre interior pereti, care separa
ficatul in lobuli (unitatea structurala si
functionala a ficatului contine hepatocite asezate
in cordoane radiare, capilare sanguine si
canalicule biliare in jurul unei vene centrale).
Canaliculele biliare formeaza canale hepatice
drept si stang, apoi comun.
Din el se desprinde canalul cistic care merge la
vezicula biliara.
Vascularizatia Mai departe
ficatului acestsicanal
e nutritiva se
functionala.
-numeste canalul
Nutritiva coledoc.
transporta Impreuna
sange cu canalul
oxigenat prin artera hepatica, se ramifica pina
pancreatic
ajunge inprincipal se deschid in duoden
jurul hepatocitelor
-(sfincterul Oddi).
Functionala ramificatiile venei porte, care aduce sange cu nutrienti de la
intestin, se ramifica pina la capilare sinusoide; apoi converg catre vena
centrolobulara si catre vene suprahepatice si apoi vena cava inferioara.
Pancreasul exocrin e situat in spatele stomacului,
imediat sub acesta, seamana cu o sticla culcata; are
cap, corp si coada.
Acinii glandulari secreta sucul pancreatic (un lichid
limpede si incolor), care este condus prin doua canale in
duoden (canalul
Wirsung si canalul accesor Santorini).
Pancreasul incepe sa produca sucul imediat
dupa ce hrana a fost introdusa in gura.

Vezica biliara este un sac in forma de para

atasat de partea de jos a ficatului, functia ei
fiind de a depozita bila care se produce in
ficat si de a o elimina la nevoie.
Bila este un lichid galben-verzui, avand in
compozitia sa in cea mai mare parte apa,
plus colesterol, saruri biliare si acizi biliari.
Bila se elimina prin canalul biliar comun in
duoden unde se amesteca cu chimul gastric.
Corpul uman are nevoie de bila pentru a
digera grasimile.
Digestia
=proces complex, unitar, care incepe in cavitatea bucala si se termina in
intestin. Alimentele ingerate sufera modificari mecanice, fizice, chimice.
La digestie participa sucuri digestive, care contin enzime sau fermenti, cu rol
in degradarea substantelor cu molecula mare in substante cu molecule
simple; enzimele sunt specifice, pentru fiecare tip de substanta.
Digestia bucala
Masticatia e un proces complex prin care alimentele solide si semisolide sunt
prelucrate prin taiere, zdrobire si triturare sub actiunea dintilor, maxilarelor,
limbii, musculatura obrajilor; sunt inmuiate de saliva, rezulta bolul alimentar.
Saliva contine apa, saruri minerale, enzime, lizozim, mucina. E usor acida
pH6, amilaza degradeaza amidonul in dextrine si maltoza, mucina ajuta la
formarea bolului, la alunecarea lui, ajuta in apararea mucoasei, ajuta la
vorbire, elimina si alte substante toxice, virusuri; mijloc de contaminare in
unele boli ( picaturi de saliva).
Deglutitia totalitatea actelor reflexe prin care bolul alimentar ajunge in
stomac; 3 timpi bucal, faringian si esofagian.
Digestia gastrica
In stomac se depoziteaza temporar alimentele. Aici sunt modificate fizic si
chimic.
Sucul gastric secretat de gld. gastrice, incolor, limpede, puternic acid, contien
apa, enzime, mucina, acid clorhidric, etc. HCl activeaza enzimele proteolitice
care actioneaza asupra proteinelor. Are rol antiseptic.
Pepsina ( inactiva este pepsinogen), desface legaturile dintre proteine,
rezulta peptide mai mici.
Labfermentul coaguleaza laptele la sugari ( transforma cazeinogenul solubil
in cazeina ).
Lipaza gastrica ajuta la digestia grasimilor din lapte, frisca, ulei
Gelatinaza duce la obtinerea gelatinei lichefiate
Mucina are rol in apararea mecanica si chimica a mucoasei gastrice.
La sfarsitul digestiei gastrice rezulta un produs semilichid care se numeste
chim gastric.
Pe parcursul digestiei in stomac se produc anumite miscari la acumulare in
stomac, tonusul scade pentru a se mari ca dimensiuni; miscari peristaltice
asigura inaintarea inaintarea alimentelor catre duoden.
Digestia intestinala
Hrana partial digerata care ajunge in duoden contine mult acid clorhidric. In
duoden, aciditatea este neutralizata de catre secretiile proprii ale duodenului
si de actiunea bilei si a sucurilor pancreatice, care se varsa in duoden din
vezicula biliara si pancreas. Duodenul primeste sucurile digestive de la
pancreas si cantitatile importante de bila, care este produsa in ficat si stocata
in vezica biliara, pana cand este nevoie de ea.
Secretia sucului pancreatic este declansata de doi hormoni. Secretina
stimuleaza producerea unor cantitati mari de sucuri alcaline care
neutralizeaza aciditatea chimului partial digerat. Enzimele pancreatice se
produc ca raspuns la eliberarea unui al doilea hormon, pancreozimina. Bila
este, de asemenea, eliberata in duoden din vezicula biliara, pentru a
fragmenta particulele de grasimi.
Enzimele pancreatice ajuta la digestia hidratilor de carbon si a proteinelor pe
langa cea a grasimilor.
Aceste enzime includ
tripsina, care desface peptonele in componente mai mici, peptidele;
lipaza care desface grasimile in molecule de glicerol si acizi grasi;
amilaza care desface hidratii de carbon pana la maltoza.
Hrana digerata patrunde apoi in jejun si ileon, portiuni ale intestinului subtire
situate in continuarea duodenului, unde au loc stadiile finale ale modificarilor
chimice. Enzimele sunt eliberate de celulele unor mici indentatii numite
criptele Lieberkuhn.
Cea mai mare parte a absorbtiei are loc in ileon, care pe peretele interior
Absorbtia intestinala e procesul prin care produsii finali rezultati din digestie
trec prin mucoasa intestinala si ajung in mediul intern. Se face prin
mecanisme pasive ( transport pasiv in functei de gradientul osmotic, de
concentratie sau sarcini electrice) si active ( combinare chimica a substantei
de absorbit cu consum de energie, pinocitoza).
Absorbtia proteinelor aminoacizi,
Absorbtia glucidelor glucoza, fructoza, galactoza, in mod activ cu consum
de energie;
Absorbtie lipidelor acizi grasi, glicerol; acizii grasi se combina cu sarurile
biliare in micelii hidrosolubile (chilomicroni). Acestea se desfac la contactul cu
cu celulele mucoasei in acisi grasi , apoi trigliceride, si saruri biliare care se
intorc la ficat prin circuitul hepato-entero-hepatic. Trigliceridele sunt preluate
de sistemul limfatic, glicerolul ajunge in ficat prin sangele sistemului port.
Absorbtia apei se face pasiv, sarurile minerale se absorb activ; vitaminele se
absorb in functie de solubilitatea lor- pasiv cele hidrosolubile, activ cele
liposolubile.
Aceste capilare duc la vena port-hepatica, care transporta hrana direct la
ficat. Acesta, la randul lui, retine unele substante pentru necesitatile proprii si
pentru stocare, iar restul acestora sunt trecute mai departe in circulatia
generala a organismului.
In intestin rezulta chilul intestinal care trece catre intestinul gros.
Intestinul gros
Chilul intestinal este laptos, resturi alimentare nedigerate, electroliti ingerati
sau din saruri.
Este transformat in materii fecale solide prin reabsorbtia apei, a electrolitilor,
si prin secretia de mucus.
Se realizeaza prin functia de absorbtie, motorie si secretorie.
1. Absorbtia se absorb Na, Cl, vitamine si medicamente, fara fermenti; dar
exista procese de fermentatie si putrefactie datorita florei microbiene
intestinale;
Fermentatia se face in colonul ascendent, jumatatea dreapta a colonului
transvers; flora aeroba actioneaza asupra monozaharidelor si produce acid
lactic, acizi organici, vitamina K si B
Putrefactia se produce in partea a doua a colonului transvers si colon
descendent; flora e anaeroba, aminoacizii sunt decarboxilati si degradati
ajungand la amine, amoniac, se absorb in sange si ajung la ficat unde sunt
neutralizati.
2. Functia motorie contractii segmentare si stationare; in colonul
descendent contractiile sunt mai puternice si in masa, materiile fecale sunt
propulsate in rect de unde, prin defecatie, sunt eliminate in exterior.