Plasticitatea sinaptica
Sinaptogeneza
B
Conexiune
puternica
Cresterea
eficientei
sinaptice
Conexiune puternica
Factori care contribuie la
neuropasticitate
recrutarea de ci diferite anatomic dar
similare funcional (de ex. fibrele
corticospinale neincrucisate)
Crearea unor ci noi : sinaptogeneza,
arborizarea dendritic, nmugurirea
neuronilor restani.
ntrirea unor ci sinaptice preexistente
dar mute funcional (mai ales la
periferia leziunii). Potenarea sinaptic.
Proliferare astrocitic
Multitudinea conexiunilor
sinaptice
Mecanisme implicate:
Modificri ale excitabilitii membranare
Dispariia inhibiiei
Creterea transmiterii sinaptice (posibil
datorit potenrii de lung durat)
Dispariia inhibiiei GABAergice
perilezionale (posibil prin diminuarea
activitii receptorilor GABAA)
Creterea activitii glutamatergice;
Factori neurotrofici
Reprezinta o familie de
proteine implicata in
cresterea si supravietuirea
neuronala in timpul
dezvoltarii neuronale dar
si mentinerea troficitatii
neuronilor adulti.
Eisunt implicati
deasemenea in
regenerarea neuronala
dupa leziuni.
Evolutia unei culturi de celule nervoase in
absenta factorilor neurotrofici.
Evolutia unei culturi de celule nervoase
similare in prezenta Cerebrolysin.
Canalele ionice
Transportor versus canal
ionic
Pompe ionice
Na-K ATP-aza
Canalele ionice voltaj
dependente
sunt modulate de diferenta de
potential de o parte si de alta
a membranei celulare.
.
Tehnicilede microstimulare
intracorticala permit trasarea hartilor
cerebrale si au evidentiat marea
variabilitate a proiectiilor corticale.
Plasticitatea si durerea
Durerea nu reprezinta doar o simpla integrare
aferenta a stimulilor nociceptivi.
Fenomenele de senzitizare, alodinia sau teoria
portii pot fi explicate prin procese de
neuroplasticitate.
Modificarile plastice pot avea loc la nivel periferic
sau central (maduva spinarii, trunchiul cerebral,
structuri cerebrale superioare).
Aceste modificari moduleaza magnitudinea
raspunsului fara a avea intotdeauna un efect
favorabil. Ele pot sta la baza aparitiei
sindroamelor dureroase cronice.
Plasticitatea cortexului motor
S-a demonstrat ca fiecare teritoriu muscular
poate avea multiple proiectii corticale care
se pot suprapune partial.
Diferiteleregiuni corticale comunica prin
interemdiul unei vaste retele neuronale
orizontale.
In cadrul plasticitatii cerebrale se considera
ca tocmai aceste conexiuni orizontale se
pot modifica in cadrul procedului de
invatare inducind astfel schimbari la nivelul
hartilor motorii.
Reorganizarea functionala la
nivelul ariei motorii primare
Invatarea unei anumite scheme
motorii prin repetare.
Achizitia de noi performante motorii.
Modificarilesomato-sensoriale induse
de leziunile cerebrale.
Modificarile
somatosenzoriale induse
prin reducerea input (amputatii).
n
cazul unor leziuni,
pot apare:
Reorganizarea
regiunilor afectate
i a altor regiuni din
emisferul bolnav,
Modificri localizate
n emisferul sntos
Tehnici folosite pentru
evidentierea modificarilor
functionale corticale:
IRM funcional
PET
Magnetoencefalografia
Investigatie costisitoare
Neinvaziva
B0
Oxy-red-blood-cell (diamagnetic)
Rezolutie
temporala de ordinul
milisecundelor
Rezolutie spatiala inferioara
Extrem de costisitoare
MEG
Stimulare repetitiv:
< 1 Hz frecven sczut (efect n principal inhibitor)
facilitator)
Ghidajul stereotaxic
Mapping of motor area
Concluzii
Plasticitateacerebrala reprezinta un
fenomen continuu de-a lungul vietii.
Permite invatarea de scheme noi dar si
adaptarea la noi situatii.
Apare atat in conditii normale cat si
patologice.
Nu inseamna intotdeauna un fenomen
pozitiv.
Poate fi evidentiata prin variate tehnici
de imagerie functionala