Sutudenta :Joian Ana-Maria

grupa: S1205

O S TEO M IELITA
H EM ATO G EN A LA
C O P II
D efi
nitie

osteomielita este o afectiune

caracterizata printr-o inflamare
progresiv distructiva a osului infectat
cu germeni ajunsi pe cale
hematogena. Este definita prin
prezenta unui focar de supuratie
usoara, cel mai frecvent datorita
stafilococului auriu,stafilococul alb.
inflamatia maduvei osoase.
Etiopatogenia

Focarul primar purulent:

Infectiile umbilicale
Piodermiile cutanate
Afectiunile contagioase
Infectiile respiratorii
Otitele,etmoiditele
Traumatismele mucoase
 Factorii predispozanti:
Nasterea prematura
Patologiile sarcinii
Infectiile respiratorii acute repetate
Infectiile contagioase
Clasifi
carea

Clasificarea anatomic poate fi

definit:
Osteomielita
Epifizita
Metafizita
Pandiafizita
Osteoartrita
Frecventa

Osteomielita acuta se intalneste la orice varsta

dar are maximum de frecventa in perioadele de
crestere intensa a organismului. Acest fapt
explica de ce 85% din imbolnaviri apar pana la
16 ani ( un varf de frecventa sub 2 ani si al
doilea intre 8 si 12 ani).
50% din cazuri sunt afectati nou-nascutiisi copii
de virsta prescolara,in 77,4%-copii de la o luna
pina la un an.De la 1 an la 3-15,24%,iar de la 3
anila 12 7,31%. Exista o preponderenta
masculina, barbatii fiind afectati de doua ori
mai frecvent decat femeile.
O steom ielita hem atogena in
regiunea O M F
Evoluiaza pe fondalul starii septice.La
maxilar cu localizare la apofizele
frontale si malare,la mandibula in
procesul articular.Deobicei e afectata
o singura zona(rar bilateral).
Tabloulclinic

Apare in 1 luna,deseor pina la 1 un,si mai rar

pina la 3-7 ani.
Se instaleaza brusc,cu raspindirea rapida a
procesului,prezenta inflamatiei in regiunea
infraorbitala si partea laterala a nasului sau
in regiunea infraorbitala si orbitala
externa.Tegumentele sunt
edematiate,hiperemiate,globul ocular
intredeschis,uneori exoftalm.Respiratia
nazala e dereglata.La a 2-3 ziapare abcesul
subperiostal.
 Perioada de stare este evidenta dupa 2-3 zile de
la debut. Semnele generale persista, dar semnele
locale se modifica, in sensul exteriorizarii
supuratiei. Durerea continua sa domine tabloul
clinic, dar zona careia ii corespunde incepe sa fie
infiltrata, edematiata. Tegumentele devin
congestive, circulatia venoasa devine aparenta si
se noteaza caldura locala. Nu exista adenopatie.
Dupa inca 2-3 zile, abcesul subperiostic poate fi
simtit la palpare, ca o fluctuenta sau o rezistenta
profunda, in timp ce semnele clasice ale
supuratiei devin din ce in ce mai nete.
O stem ielita hem atogena a
m axilarelor
Se caracterizeaza prin instalarea fistulelor si
sechelelor precoce(la a 2 zi) cu localizare in
cavitatea bucala,la unghiul medial si lateral a
ochiului,pe partea laterala a nasului.Distriuctia
si resorbtia stratului cortical osos bilateral
cauzeaza evadarea procesului infectios in
cavitatea nazala si sinusala.
Rx. Reprezinta zone de resorbtie osoasa
focara sau difuza,mugurii dentari din focar
devin sechestre ,mentinind focarul d einfectie
cronica o perioada indelungata.
O steom ielita hem atogena
m andibulara
Frecventa 25%,izolat sau in combinatie cu
afectarea altor oase.Se instaleaza mai
frecvent pina la virsta de 1 an.80%
afectarea mandibului + sepsis.
Tabloul clinic :e mai sarac ca la
maxila,boala evoluiaza mai lent.Tumefactia
in regiunea parotidei sau submandibulara
va aparea peste 3-4 zile,poate fi afectat
ductulauditiv.Rare ori apar fistule cu
localizare submandibulara,retromandibular
sau pe plica de tranzitie in cavitatea orala.
 Trecerea formei acute in cea cronica
se observa rar,deseori se instaleaza
flegmonul regiunii
submandibulare,parotidei,submasete
riene,in spatiu pterigomandibular.
Sechestrarea articulatie poate
aparea dupa 1 luna de la debutul
bolii.
O steom ielita hem atogena cu
afectarea m ultipa a oaselor
faciale
Deseori se intilneste la copii in primii ani de
viata.Pot interesa oasele
maxilarelor,malarul,celulele etmoidale,oasele
nazale,orbitele,osul frontal,oasele
tubulare,clavicula. In 70,9% evoluiaza grav +
sepsis.Formele grave evoluiaza cu abcese
retrobulbare,pneumonii septice.Evacuarea
puroiului si formarea fistulei amelioreaza straea
generala a pacientului,dar pericolul va disparea
peste 3-4 saptamini de la tratament.Dupa
tratament recuperarea e indelungata (citiva ani)
Exam ene paraclinice:

Hemograma evidentiaza hiperleucocitoza cu

polinucleoza neutrofila ( in 20% din cazuri
leucocitoza este sub 10.000/mm3 ), iar
absenta sa nu trebuie sa elimine diagnosticul.
VSH-ul este crescut in 80-90% din cazuri. De
obicei atinge un varf in general dupa 3-5 zile
de la internare. VSH-ul poate ramane crescut3-
4 saptamani, chiar cu o terapie adecvata.
Pacientii care necesita incizie si drenaj
chirurgical pot avea o perioada mai prelungita
de timp pana la normalizarea VSH-ului.
Radiografi
ile
Radiografiile simple standard evidentiaza in primele zile
de boala, o tumefiere a partilor moi, fara modificari
osoase. Modificarile radiografice apar dupa 10-14 zile
de la debut cand se poate observa rarefactie in zona
metafizo-diafizara sub forma unor pete neregulate mai
transparente la razele X.
Dupa 18-20 de zile, osul subperiostic nou format poate
aparea ca o umbra usoara de dedublare a corticalei. Mai
tarziu incep sa se evidentieze sechestre osoase care
apar mai opace decat restul osului , inconjurate de un
spatiu clar ( camera cu sechestratie). In cursul evolutiei
ulterioare, osul nou-format se schimba luand un aspect
mai neregulat, , imbracand diafiza sub forma unor
ingrosari osoase, a unor hiperostoze.
or moi asociate cu osteomielita, vizualizarea edemului maduvei osoase. Activarea prin adaugar
spatiala decat decat scintigrafia si este preferata daca o procedura chirurgicala de diagnostic

Scintigrafia osoasa este pozitiva, de obicei in 48-72 de ore de

la debutul simptomelor.
Rezonanta magnetica ofera o excelenta analiza a osului si
tesutului moale; este in general utila pentru: vizualizarea
abceselor tesuturilor moi asociate cu osteomielita,
vizualizarea edemului maduvei osoase. Activarea prin
adaugarea unei substante de contrast de tipul gadolinium-ului
este utilizata pentru vizualizarea ariilor de formare a
abceselor. Daca este suspectata osteomielita pelvisului sau a
coloanei vertebrale, imagistica prim MR este metoda de
alegere. MRI ofera o mai buna analiza spatiala decat decat
scintigrafia si este preferata daca o procedura chirurgicala de
diagnostic sau de drenaj al abceselor este necesara. Limitarea
MRI include: necesitatea de sedare a copiilor, costul crescut si
incapacitatea de a evalua usor daca alte oase sunt afectate.
.TRATAM EN T

Succesul tratamentului osteomielitei depinde de o

selectie adecvata a terapiei cu antibiotic si a
interventiei chirurgicale cand este necesara.
Selectia empirica a antibioticelor depinde de
varsta copilului si de situatia clinica. Copiii intre o
si 2 luni de viata cu osteomielita trebuie tratati cu
antibiotice care au o acoperire excelenta asupra
S. aureus, S. agalactiae si bacteriilor enterice
gram negative. Copiii intre 2 luni si 2 ani de viata
trebuie sa fie tratati empiric cu antibiotice active
pe S. aureus, S. pneumonia, S. pyogenes si Hib
( daca nu au fost complet imunizati cu vaccine Hib
).
 Tratamentul Chirurgical include
evacuarea lichidului purulent.
Sechestrectomia se efectueaza in
stationare specializate,in echipa cu
chirurgul stomatolog
,pediatru,otorinolaringologul,oculistul
.
Com plicatiile O steom ielitei

flegmoane;
tromboflebite faciale;
tromboza sinusurilor venoase;
tromboza durei mater,
sinusita maxilar acut,
Septicemie;
mediastinita etc