DETERGENTI

Detergenii sunt produi de sintez, avnd o structur asemntoare cu cea a

spunurilor. Astfel distingem 4 mari grupe:
Anionici ( incarcatura negativa ) :
Neionici ( fara incrctur )
Cationici ( incrctur pozitiv )

Amfolitici ( incrctur sau negativa sau pozitiva )

)
 DETERGENI ANIONICI
Compui cu caten liniar:
1. de tip alchilic (nu au nucleu benzenic), care conine 12-18 atomi de
carbon

n=10-16 - sare de natriu a acidului alchilsulfonic

2. de tip aril-alchilic, cu 8-12 atomi de carbon n molecul, care are ca

grupare polar o grupare sulfonic.

n=6-10 - sare de natriu a acidului alchil-aril sulfonic; acolada reprezint un nucleu

benzenic.

Sunt folositi in detergenii pentru spltorii i detergenii pentru splarea vaselor

cu mna. Ei se ionizeaz in soluie, au proprietati de curtire excelente si sunt
foarte spumani. Ex: spunul, alcoolul etoxisulfat
 DETERGENI NEIONICI
Compui cu caten liniar de lungime variabil de tip alchilic i care
au ca grupare polar grupa etoxi i o grupare hidroxil terminal.

n=10-12; acolada reprezint

gruparea etoxi.

Nu creeaza multa spuma i sunt folosii in spltorii i in mainile

automate de splat vase i ca ajutoare la cltire. Pentru c nu se
oxideaz, sunt rezisteni la duritatea apei i cura bine majoritatea
petelor. Cei mai folositi sunt hidroxieteri.
 DETERGENI CATIONICI
Compui cu caten liniar de tip alchilic, cu numr de atomi de
carbon ntre 12 i 18, care au ca grupare polar o grupare
cuaternar de amoniu .

n=10-16 - clorur de alchil

trimetil amoniu

Sunt folositi pentru a face fibrele mai moi i mai delicate(gen

Cocolino,Silan). Alte intrebuinri sunt ca dezinfectanti i alte
produse de igienizare i curare a casei. Compuii quaternari de
amoniu sunt cei mai importani cationi.
 Detergenii amfolitici

Sunt folositi in igiena personal i in curenia casei

datorit spumei, blndeei i stabilitii.
Ei pot fi:( in functie de pH-ul apei )
anionici,
cationici
neionici ,
Ex: spunuri lichide, spunuri.
 Spunurile

Sunt sruri solubile in ap ale acizilor grai.Spunurile sunt fcute din

grsimi i uleiuri sau din acizii lor grai, tratai cu substane chimice cu
bazicitate ridicat
Fabricare
Saponificarea grasimilor si uleiurilor este cel mai raspandit proces.
Prin aceasta metoda grasimile si uleiurile sunt incalzite si
reactioneaza cu o baza lichida, dand astfel sapun si apa (sapun pur)
plus glicerina.
 Spunuri

O alta metoda este neutralizarea acizilor grasi cu baze. Grasimile si

uleiurile se hidrolizeaza, apoi, acizii grasi sunt purificati prin
distilare si neutralizati cu o baza, rezultnd apa i spun (spun pur)

Cand baza este hidroxid de natriu (NaOH) , se formeaza spun de

sodiu. Spunurile de sodiu sunt spunuri tari. Cnd baza este
hidroxid de potasiu (KOH) se formeaza spun de potasiu. Acesta
este spun moale i se gsete in spunuri lichide i creme de
brberit.
 Spunuri

Gruparea carboxil a spunului este atras de ap i se

numete grupare hidrofila (iubeste apa ).
Radicalul de hidrocarbur este atras de grsimi i uleiuri
i resprinsa de ap. Se numeste grupare hidrofoba
(urste apa).
Dei spunul este un bun agent de curare, eficacitatea
sa este redusa cand este folosit in apa cu duritate mare.
Duritatea apei este data de prezena unor sruri minerale,
de obicei calciu (Ca) i magneziu (Mg), de fier (Fe) i
mangan (Mn). Aceste sruri reactioneaza cu spunul i
formeaza un precipitat insolubil. Acesta nu se clateste usor.
Are tendinta sa rmna i s produc pete pe haine, si s
fac esturile rigide. De asemenea, precipitatul se depune
in chiuvete i masinile de splat. O cantitate importanta de
spun este folosit in timpul reaciei de formare a
precipitatului, reducndu-se astfel cantitatea de spun
disponibil pentru splare.
 Splare
Pentru o curare ct mai bun, sunt necesare 3 feluri de
energie :
Energie chimic, de la spun sau detergent;
Energie termic, de la apa calda sau fierbinte
Energie mecanic, de la masina de spalat sau efort manual.
De exemplu:
Avem o pata uleioasa pe o bluza. Numai apa nu va indeprta
pata i unul din motive este ca uleiul nu se dizolv in ap.
Dac adaugm spun sau detergent, partea hidrofoba a
agentului va fi respins de ap dar atras de uleiul din pat. In
acelai timp, partea hidrofil va fi atras de apa.
Astfel, aceste forte opuse vor captura pata si o vor menine
suspendat in ap. Apa cald sau fierbinte va ajuta la
dizolvarea grasimilor si/sau uleiurilor din pata. Centrifugarea
mainii de spalat sau frecarea cu mna ajuta la desprinderea
petei.
 Etichetarea detergenilor, a produselor de intreinere, a produselor de
curat
Compoziia chimic se va nscrie indicndu-se prezena urmtoarelor
substane, dac concentraia acestora depete 0,2%:
fosfai;
fosfonai;
anioni tensioactivi;
cationi tensioactivi;
amfoteri tensioactivi;
neionici tensioactivi;
ageni de albire pe baz de oxigen;
ageni de albire pe baz de clor;
EDTA acid etilen-diamino-tetra-acetic;
NTA acid nitrilotriacetic;
fenoli i fenoli halogenai;
para-diclor-benzen;
hidrocarburi aromatice;
hidrocarburi alifatice;
hidrocarburi halogenate;
spunuri;
zeolii;
policarboxilai.
 BIODEGRABILITATE
Datorit utilizrii pe scara lunga, detergentii i
produsele de curat au fost incadrate in categoria
produselor chimice folosite in cantiti mari
(HVP/high production volume), produse supuse
unei legislaii specifice, ca urmare a influenei
asupra mediului cauzate i de volumul mare de
produse ce pot ajunge in mediul inconjurator.
Dup utilizare, detergenii i produsele de curat
sunt eliminate in apele menajere fr s sufere
modificri structurale majore,ceea ce face ca
surfactanii s-i pstreze proprietile.
Detergenii, preparate complexe, reunind peste 20
de componente din diferite clase de substane
organice i anorganice, pot afecta mediul
inconjurator prin unele din componentele
continute.
 Biodegrabilitate
Nu toate componentele au acelai potential negativ i prin
urmare au fost tratate difereniat in cadrul politicilor de
mediu.
Dup aparitia primului detergent cu actiune proprie (1907-
Persil, Germania) utilizarea fosfatilor drept agenti de
conditionare a marcat un pas important in imbunatatirea
performantelor detergente ale produselor de spalare. In
scurt timp au aprut noi ageni de condiionare i
surfactani,astfel inct dup cel de-al doilea rzboi mondial
detergenii aveau o compozitie complex, destul de
apropiat de cea de astzi.
Efectul de curatare al unui detergent este dat de suma
efectelor partiale ale componentelor, fiecare contribuind fizic
si/sau chimic in proces.Actiunea acestora reduce energia
mecanica si tehnica necesare procesului de curatare.
 Biodegradabilitate
Una dintre proprietatile surfactantilor de mare importanta pentru
evaluarea impactului acestora asupra mediului nconjurator este
biodegradabilitatea.
Moleculele organice complicate si pierd identitatea n procesul de
biodegradare, fiind transformate n molecule mai simple si
nepericuloase pentru mediu, fie n prezenta oxigenului, prin
oxidare (biodegradare aerobica), fie n absenta acestuia, prin
reducere (biodegradare anaerobica). Transformarea poate
merge pna la bioxid de carbon, metan si apa.
Din compozitia detergentilor numai surfactantii si componentele
organice de conditionare pot suferi transformari prin biodegradare.
Primul pas n procesul de biodegradare a surfactantilor este
biodegradarea primara, care conduce invariabil la pierderea
proprietatilor superficiale, substante intermediare rezultate purtnd
denumirea de metaboliti. Daca biodegradarea primara are loc
rapid, se considera ca surfactantul nu se acumuleaza n mediu.
Reactiile biologice continua, astfel nct metabolitii se transforma,
pna la descompunere totala n apa, bioxid de carbon si saruri
minerale.
 Biodegradare
n procesul de biodegradare a substantelor organice, deci i
a surfactanilor, se opereaz cu urmtoarele concepte:
Biodegradare primar - pierderea identitii structurale (n
cazul surfactanilor a tensiunii superficiale, ceea ce n cazul
concret nseamna pierderea capacitaii de spumare).
Biodegradare uoar - biodegradare maxim obinut n
condiii de testare n laborator: 90% pentru surfactanii
anionici i 80% pentru cei neionici, ceea ce se consider a
fi similar cu biodegradare complet n mediu.
Biodegradare inerent - biodegradare potenial sau
probabilitatea de a fi biodegradabil, ceea ce nseamn
biodegradare peste 20% i sub nivelul maxim (90% pentru
surfactanii anionici si 80% pentru neionici).
Biodegradare ultim - transformarea prin biodegradare
pn la apa, bioxid de carbon i sruri minerale, adic
mineralizare completa.
 Metode utilizate pentru determinarea gradului de biodegradare
Biodegradarea primara ne da informaii numai despre
pierderea identitii structurale a surfactantului (de ex.
pierderea tensiunii superficiale). Ea se determina ca reducere
a continutului de substan activ utiliznd metode analitice
specifice.
Biodegradarea primara a surfactantilor anionici se
determin ca reducere a substanelor active fa de albastru
de metilen (Metoda MBAS), iar a surfactanilor neionici ca
reducere a substanelor active fa de Bismut (BIAS).
Dei biodegradarea primar nu ne d informaii despre
identitatea i proprietile compuilor rezultai prin
biodegradare, numiti metaboliti, se consider totui c acetia
sunt mai puin agresivi pentru mediu, n primul rnd pentru c
ei nu mai sunt spumani. Astfel, principalul motiv care a impus
determinarea biodegradabilitii surfactantilor - spumarea, a
disprut.
 Metode utilizate pentru determinarea gradului de biodegradare

Pentru a aprecia dac un surfactant se va degrada

complet n mediul nconjurator, apa sau sol, este
necesar efectuarea unor teste de laborator n
condiii foarte sever controlate (teste de
biodegradare usoar). Biodegradarea
surfactanilor se apreciaz prin monitorizarea unor
parametrii nespecifici: consumul biologic de
oxigen (BOD) sau scderea cantitii de carbon
organic dizolvat (DOC). Pentru a se exprima
gradul de degradare, aceste valori sunt comparate
cu valorile teoretice. BOD este comparat cu
consumul teoretic de oxigen (ThOD) sau cu
consumul total de oxigen (TOD). Uneori se poate
folosi compararea cu valoarea consumului chimic
de oxigen (COD)
 Concluzii
Cei mai utilizai surfactani pentru producia de
detergeni i produse de curare sunt l-
alchibenzensulfonatul de sodiu (LAS), alcooli grai
polietoxilalati (AE), alchiletoxisulfatul de sodiu (AES) i
spunul.
Termenul detergent biodegradabil se folosete
destul de des, dei nu este corect din punct de vedere
tiinific, pentru a exprima faptul c, partea dintr-un
produs condiionat care ar putea s fie biodegradabil,
parte organic format n proporie de peste 90% din
surfactani, este biodegradabil dac surfactanii sunt
biodegradabili.
Este important de subliniat ca, dac ntr-un detergent
sau produs de curenie, se utilizeaz numai surfactani
biodegradabili, produsul obinut poate fi considerat
biodegradabil.