CIROZA HEPATICA

= Ciroza hepatica reprezinta o afectiune cronica a ficatului caracterizata prin

fibroza extensiva si modificarea severa a arhitecturii hepatice, prin formarea
nodulilor de regenerare.

Termenul de ciroza provine din limba greaca, de la

cuvantul kirrhos si se refera la culoarea maro-roscat
a ficatului afectat pe sectiune. Principalii factori
etiologici sunt alcoolul si virusurile hepatitice B si C,
acestia actionand sinergic, atunci cand sunt intalniti la
acelasi pacient.
Atunci cand nu se elucideaza etiologia dupa investigatii
specifice, ciroza este denumita criptogenetica, fiind
determinata probabil de virusuri hepatitice inca
neidentificate, de hepatite autoimune silentioase sau de
diverse substante toxice.
 Cauzele aparitiei cirozei hepatice

Exista multe cauze de aparitie a cirozei hepatice, dar cea mai

frecventa este alcoolismulcronic.

Boala hepatica alcoolica - Pentru multi oameni, ciroza

hepatica este sinonima cu alcoolismul cronic, dar de fapt,
acesta este doar una din posibilele cauze. Ciroza alcoolica
apare dupa mai mult de 10 ani de consum de bauturi
alcoolice. Cantitatea de alcool care poate afecta ficatul,
variaza de la persoana la persoana. La femei, e nevoie de un
consum de cel putin 2-3 bauturi pe zi, in timp ce la barbati
cel putin 3-4 pe zi. Se pare ca alcoolul afecteaza ficatul prin
blocarea metabolismelor proteic, lipidic si glucidic.
-
Hepatita cronica C - Alaturi de alcoolismul
cronic, hepatita cronica C reprezinta cauza majora a
bolilor hepatice cronice si cirozelor hepatice. Infectia cu
acest virus determina inflamatie in tesultul hepatic si un
grad variabil de distructie care in timp (mai multe
decade), poate duce la ciroza.

Hepatita cronica B si D - Hepatita cronica B, la fel ca

si hepatita cronica C, determina inflamatie si un grad de
distructie care poate duce in timp
la ciroza. Hepatita cronica D este o infectie virala care nu
poate aparea decat la pacientii deja infectati cu virus B.
Hepatitele autoimune - Aceste boli sunt cauzate de
sistemul imun care ataca ficatul, determinand inflamatie,
distructii si eventual ciroza.
Bolile ereditare - Printre acestea se numara deficienta de alfa
1-antitripsina, hemocromatoza, galactozemia, boala Wilson,
boli cu productie de glicogen. Acestea interfera cu functia
hepatica de a produce, procesa si depozita enzimele,
proteinele, metalele sau alte substante de care organismul
uman are nevoie pentru a functiona normal.

Steatohepatita nonalcoolica - In acest caz, lipidele sunt

depozitate in ficat, putand rezulta noduli si in consecinta,
ciroza hepatica. Aceasta boala, se pare ca este asociata cu
diabetul zaharat, malnutritia proteica, obezitatea,
bolile coronariene si tratamentele cu corticosteroizi.
Simptome

Multi pacienti cu ciroza nu au nici un fel de simptom in

stadiile timpurii ale bolii. Cu toate acestea, pe masura ce
tesutul necrotic (cicatriceal) il inlocuieste pe cel normal,
functia hepatica devine ineficienta si apar urmatoarele
simptome:
- oboseala excesiva
- fatigabilitate
- inapetenta (scaderea poftei de mancare)
- greata
- slabiciune
- dureri abdominale
- stelute vasculare (angioame vasculare in forma de stea care
se dezvolta pe piele).
Pe masura ce boala progreseaza, pot aparea complicatiile. In
unele cazuri, ele pot fi primele semne de boala.
Blocarea cailor biliare - In cazul in care, caile biliare, care
transporta bila din ficat in duoden, sunt blocate, bila
reflueaza in ficat distrugand tesutul hepatic. La copii, cauza
cea mai frecventa a blocajului cailor biliare este atrezia
biliara, o boala in care caile biliare sunt absente congenital
sau sunt distruse. La adulti, cauza cea mai frecventa este
ciroza biliara primara, o boala in care caile biliare sunt
inflamate, blocate si cicatrizate. Ciroza biliara secundara
poate aparea dupa ce caile biliare au fost lezate sau rezecate
neintentionat in cursul unei interventii chirurgicale biliare.

Medicamente, toxine si infectii - Reactii severe la

medicamentatele prescrise, expunerea indelungata la toxine
ambientale, schistosomiaza si repetate stopuri cardice cu
congestie hepatica (aflux excesiv de sange), toate acestea pot
duce la ciroza.
 Complicatii
Pierderea functiei hepatice afecteaza organismul uman in diverse
moduri. Cele mai frecvente complicatii sunt prezentate in continuare.
Edemele si ascita - Cand ficatul isi pierde functia de sinteza de
albumina, apare retentia lichidiana la nivelul membrelor inferioare
(edem) si la nivelul abdomenului (ascita).
Echimozele (vanataile) si sangerarile - Cand apare scaderea sau
oprirea functiei de sinteza a proteinelor care regleza circulatia
sangvina, bolnavii se vor invinetii si vor sangera usor. Palmele pot fi
rosiatice patate, ceea ce este denumit eritem palmar.
Icterul - Icterul, ingalbenirea pielii si a ochilor (mai precis a
sclerelor), apare cand este afectata functia de absorbtie a
bilirubinei.
Pruritul - Metabolitii bilirubinei, depozitati la nivelul pielii,
determina prurit sever (mancarimi).
Calculii biliari - Daca ciroza impiedica bila sa ajunga in vezica
biliara, se pot dezvolta calculii (pietre) biliari.
Encefalopatia hepatica (toxine in circulatia sangvina si
creier) - Este afectata functia hepatica de eliminare a
toxinelor, care se acumuleaza in sange, si eventual la nivelul
creierului. Rezultatul este afectarea functiilor mentale,
conducand la tulburari de personalitate, coma si chiar
deces. Primele semne de acumulare a toxinelor la nivelul
creierului sunt neglijarea aspectului personal, amnezia,
tulburari de concentrare sau tulburari ale somnului.
Sensibilitatea la medicamente - Ciroza afecteaza functia
hepatica de eliminare a medicamentelor din circulatia
sangvina. Datorita acestui fapt, medicamentele actioneaza
o perioada mai lunga decat cea scontata si se acumuleaza in
organism. Toate acestea, duc la o sensibilitate mai mare a
pacientilor cu ciroza la medicamente si la efectele
secundare ale acestora.
Hipertensiunea portala - In mod normal, sangele de la nivelul
intestinelor si splinei ajunge la nivelul ficatului prin intermediul
venei porte. Ciroza impiedica acest circuit normal (datorita tesutul
cicatriceal si al distructiei tisulare), ceea ce conduce la cresterea
presiunii in vena porta. Acest lucru este numit hipertensiune portala.
Varicele esofagiene - Cand apare hipertensiunea portala, sangele
venos provenit de la intestine si splina, reflueaza la nivelul venelor
de la nivelul esofagului sau stomacului. Aceste vene se dilata pentru
ca sunt supraincarcate, rezultand varicele. Varicele, care au peretii
subtiri, contin sange cu o presiune mult crescuta, astfel ca se pot rupe
foarte usor. Rezultatul este o hemoragie digestiva superioara
(esofagiana sau stomacala) care este o urgenta medicala.
Diagnostic

Diagnosticul se pune pe baza simptomelor, testelor de laborator,

antecedentelor patologice ale bolnavului si a examenului fizic. De
exemplu, la examenul fizic, ficatul poate fi marit si indurat, iar in
continuare analizele de laborator vor arata daca functiile hepatice sunt
afectate.
Urmatoarele examene care pot fi facute sunt tomografia computerizata (
CT), ecografia abdominala, rezonanta magnetica nucleara (RMN) sau
scintigrafia hepatica (o explorare care foloseste radioizotopi - substante
cu afinitate crescuta pentru ficat). Se mai poate folosi laparoscopul, un
instrument care se introduce in abdomen de unde transmite imagini
video.
Biopsia hepatica va confirma diagnosticul. La biopsiere, se foloseste un
ac cu care se preleva o mica cantitate de tesut hepatic care va fi
examinata microscopic.
Tratament

Afectarea hepatica din cadrul cirozei nu este reversibila, dar tratamentul poate
incetini sau opri progresia bolii si ameliorarea complicatiilor. Tratamentul depinde
de cauza cirozei si de tipul de complicatie. De exemplu, in cazul cirozei alcoolice,
tratamentul este interzicera consumului de bauturi alcoolice de orice fel.
Tratamentul pentru cirozele posthepatitice consta in medicamente folosite in
tratamentul diverselor hepatite, cum ar fi interferonul in cazul hepatitelor virale
sau corticoizii in hepatitele autoimune. Ciroza datorata bolii Wilson (acumularea
cuprului in organism) se trateaza cu medicamente chelatoare (eliminatoare) de
cupru. Acestea sunt doar cateva exemple.

In toate situatiile, indiferent de cauza cirozelor, o dieta sanatoasa si abstinenta de

la alcool sunt esentiale, deoarece organismul are nevoie de toti nutrientii pe care ii
poate procura, iar alcoolul nu face altceva decat sa accelereze distructia hepatica.
Activitatea fizica usoara este de asemenea importanta.
Tratamentul se adreseaza si complicatiilor. De exemplu, pentru ascita sau edeme
se recomanda o dieta saraca in sare sau medicamente diuretice. Antibioticele se
folosesc in infectii si o multime de medicamente sunt disponibile pentru prurit (din
pacate nu sunt foarte eficiente). Ingestia de proteine determina acumularea de
toxine in sange si creier, deci o dieta saraca in proteine este foarte folositoare. Se
pot prescrie de asemenea, laxative (de exemplu Lactuloza) care absorb toxinele si
Tratamentul pentru hipertensiunea portala consta in medicamente
antihipertensive, cum ar fi betablocantele (de exemplu Propranolol). In
cazul sangerarilor variceale, se injecteaza un agent coagluant sau se
poate face ligatura sau bandarea varicelor (se pune un inel care sa nu mai
permita sangelui sa curga).
Atunci cand complicatiile nu pot fi tinute sub control si functia hepatica
inceteaza, transplantul hepatic este singura solutie. Se inlocuieste ficatul
bolnav cu unul sanatos de la un donator compatibil. Aproximativ 80-90%
din pacientii cu trasplant hepatic supravietuiesc. Ratele de supravietuire
au crescut in ultimii ani datorita unor medicamente, ca Ciclosporina si
Tacrolimus, care supreseaza sistemul imun si impiedica afectarea si
distructia ficatului transplantat.