Sunteți pe pagina 1din 20
 Limbajul non-verbal și dezvoltarea stimei de sine a copiilor
 Limbajul non-verbal și dezvoltarea stimei
de sine a copiilor
 Comunicarea nonverbală implică semnale corpo-vizuale care oferă informații despre persoana colocutorilor și modul de participare
 Comunicarea nonverbală implică semnale corpo-vizuale care oferă
informații despre persoana colocutorilor și modul de participare al
acestora la actul interpersonal.
 Aceste semnale pot fi: statice (naturale, dobândite sau supraadăugate),
cu referire expresă la infațișare (fizionomia, tipul morfologic, riduri,
cicatrici, îmbracăminte, machiaj etc.), cinetice (postura generală a
corpului, gestica, mimica, orientarea privirii ), senzitive (semnale
olfactive, termice sau tactile).
 Non-verbalul realizează marcajul social și definirea contextului situației
comunicative, oferind informații generale despre rasă, varstă, sex,
apartenența socio-culturală și socio-profesională, nivel de instrucție, stare
de spirit, efectul unor mesaje primate etc. Poate fi atât voluntară, cât și
involuntară.
 În cazul comunicării involuntare, informația este transmisă de informații
spontane, inconștiente; datorită acestora, oamenii se află într-o relație
reciprocă permanentă, indiferent de voința lor.
Comunicarea non-verbală
 Contactul vizual este, probabil, cel mai puternic indiciu non-verbal.  Multe dintre aprecierile noastre inconştiente
 Contactul vizual este, probabil, cel mai
puternic indiciu non-verbal.
 Multe dintre aprecierile noastre inconştiente
despre alte persoane se bazează pe durata și
tipul contactului vizual pe care îl avem cu
acesta.
 Contactul vizual este un indicator puternic al
emoţiei. Cu cât durează mai mult contactul
vizual cu cineva, cu atât tindem să ne simţim
mai apropiaţi de această persoană.
Contactul vizual
 Expresia facială - chipul şi ochii sunt părţile corpului care sunt remarcate cel mai frecvent.
 Expresia facială - chipul şi ochii sunt părţile
corpului care sunt remarcate cel mai frecvent.
 Muşchii feţei, la om, sunt mai numeroşi decât la
orice alt animal, ceea ce ne arată cât de
importantă este pentru fiinţele umane capacitatea
unor mişcări subtile ale feţei.
 Osgood (1966) a constatat că există, în principiu,
şapte grupuri principale de expresii faciale, deşi
fiecare grup are multe variaţii. Acestea sunt:
fericirea, surpriza, teama, tristeţea, furia,
curiozitatea si dezgustul.
Expresia facială
 Gesturile ca datul din cap afirmativ sunt cunoscute foarte bine, dar chiar şi acestea au
 Gesturile ca datul din cap afirmativ sunt
cunoscute foarte bine, dar chiar şi acestea
au un specific cultural. În unele societăţi,
semnul din cap pentru “da” nu este deloc
utilizat.
 Majoritatea gesturilor întrebuinţate sunt
simboluri, înlocuind o anumită idee,
aproape întotdeauna învăţate, şi variază
de la o societate umană la alta.
Gesturile
 Poziţia - felul în care stă in picioare sau jos poate fi un indicator foarte
 Poziţia - felul în care stă in picioare sau jos poate
fi un indicator foarte bun al stării în care se află o
persoană.
 Felul în care sunt aşezate picioarele în poziţia
aşezat: cu picioarele drepte (preferată de
persoanele dominante), ca şi poziţia cifrei patru
(dominanţă la bărbaţi şi disponibilitate sexuală la
femei), tip pas (cu tălpile aşezate imediat sub
genunchi) şi strânse (picioarele sunt băgate sub
scaun), picioarele întinse, cu gleznele încrucişate
– exprimă reticenţă etc.
Poziția
 Proximitatea - apropierea pe care ne-o permitem faţă de alte persoane este o altă formă
 Proximitatea - apropierea pe care ne-o
permitem faţă de alte persoane este o altă
formă de comunicare. Fiecare societate
are propria sa idee de spaţiu personal, ca
distanţă considerată comodă pentru o
conversaţie sau pentru altă formă de
interacţiune socială, iar membrii societăţii
respective recunosc distanţele adecvate şi
ţin cont de ele.
Proximitatea
 Îmbrăcămintea - o altă cale prin care se comunică este prin intermediul vestimentaţiei. De exemplu,
 Îmbrăcămintea - o altă cale prin care se
comunică este prin intermediul vestimentaţiei. De
exemplu, uniforma poate semnala faptul că
cineva are un anumits statut în societate. Dar şi
alte forme de îmbrăcăminte pot comunica
informaţii despre persoana care o poartă - de
exemplu, o persoană care are o profesie de
psiholog va avea tendinţa de a se îmbraca
impecabil şi într-un anumit stil, pe când o
persoană care efectuează o activitate fizică este
puţin probabil să fie vazută într-un costum.
Îmbrăcămintea
 Limbajul verbal constituie cea mai importantă veriga in procesul de creștere.  Acesta se dezvoltă
 Limbajul verbal constituie cea mai importantă
veriga in procesul de creștere.
 Acesta se dezvoltă rapid între optsprezece luni și
patru ani, dar când vine vorba despre
interacțiune și socializare, comunicarea non-
verbală este încă predominantă.
 De cele mai multe ori, atunci cand copilul prezintă
dificultăți în a interacționa cu copii de vârsta sa,
poate chiar mai mici sau mai mari, aceasta se
intampla din cauza unei probleme de comunicare
non-verbală.
Limbajul non-verbal al copiilor
 Ideea de a-i invața pe copii un limbaj de comunicare prin semne, a fost inspirată
 Ideea de a-i invața pe copii un limbaj de
comunicare prin semne, a fost inspirată de un
expert pe numele de Joseph Garcia.
 Acesta a arătat cât de ușor au invatat un limbaj
de comunicare non-verbal (prin semne), copiii
parinților surdo-muți.
 Aceștia au învățat să comunice cu părinții destul
de ușor folosind limbajul corporal și au reușit să-și
exprime nevoile și dorințele mult mai ușor decât
copiii care nu cunosc această metodă de
comunicare.
 Mulți părinți se intreabă dacă utilizarea limbajului corporal (comunicarea prin semne), nu va afecta la
 Mulți părinți se intreabă dacă utilizarea limbajului corporal
(comunicarea prin semne), nu va afecta la un moment dat
negativ limbajul vorbit al acestuia.
 Ultimele studii de specialitate au arătat contrarul și anume
ca acest tip de comunicare îmbunătățește limbajul verbal și
vocabularul.
 Învațarea comunicării non-verbale poate începe în
momentul în care copilul începe să dorească să comunice cu
cei din jur.
 Aceasta dorinșă apare începand cu vârsta de 9-10 luni, când
copilul începe să devină mai sociabil, mai atent și mai
comunicativ.
 Repetiţie – a spune şi a arăta în acelaşi timp cum anume se face un
 Repetiţie – a spune şi a arăta în acelaşi timp cum anume se face un
lucru.
 Substituire – a utiliza un simbol nonverbal în locul unuia verbal
(gesturi emblemă)
 Accentuare – tonul vocii sau zâmbetul care însoţesc o frază pot
accentua semnificaţia ei.
 Contrazicere – utilizarea unei expresii faciale contrară spuselor poate
crea efecte comice, poate semnifica o glumă etc.
 Reglare – utilizarea gesturilor adaptoare reglează derularea
interacţiunii dintre două persoane: interlocutorii se pot invita unul pe
altul să ia cuvântul dintr-o privire, un gest făcut cu mâna sau cu capul.
 Completare – utilizarea limbajului nonverbal poate adăuga noi
semnificaţii spuselor: zâmbetul sigur pe sine poate da mai multă
greutate cuvintelor, interlocutorul considerând că eşti sigur pe ceea ce
spui; încruntarea şi tonul răstit completează gravitatea unei ameninţări.
Rolul comunicării non-verbale
 Stima de sine reprezintă componenta evaluativă a sinelui şi se referă la trăirea afectivă, emoţiile
 Stima de sine reprezintă componenta
evaluativă a
sinelui
şi
se
referă la trăirea afectivă, emoţiile pe care le încearcă persoana
atunci când se referă la propria persoană.
 Rosenberg (1979) defineşte stima de sine ca o sinteză cognitivă şi
afectivă complexă. El consideră că stima de sine dictează atitudinea
mai mult sau mai puţin bună a individului faţă de propria persoană.
 Baumeister (1998) defineşte stima de sine folosind termeni sinonimi
ca: mândrie, egoism, aroganţă, narcisism, un fel de superioritate.
 După
W.
James
(1998),
stima
de
sine reprezintă rezultatul
raportului dintre succesul unor acţiuni şi aspiraţiile individului cu
privire la întreprinderea acelei acţiuni.
 Rosenberg (1979) face
distincţia dintre
stimă
de
sine ridicată
(pozitivă) şi stimă de sine scăzută (negativă).
Definire
Persoanele cu stimă de sine ridicată:  -interpretează situaţiile noi ca fiind provocatoare, nu ameninţătoare; 
Persoanele cu stimă de sine ridicată:
 -interpretează situaţiile noi ca fiind provocatoare, nu ameninţătoare;
 -preferă independenţa;
 -îşi
asumă responsabilităţi;
 -se implică în rezolvarea unor sarcini noi;
 -îşi exprimă adecvat emoţiile pozitive şi pe cele negative;
 -sunt mândre de realizările lor.
Persoanele cu stimă de sine scăzută:
 -sunt nemulţumite de persoana lor în general;
 -evită responsabilităţile şi sarcinile noi;
 -se simt lipsite de valoare;
 -refuză să îşi asume consecinţele faptelor lor;
 -manifestă toleranţă scăzută la frustrare;
 -manifestă rezistenţă scăzută la presiunile negative ale grupului;
 -îşi exprimă într-o manieră inadecvată emoţiile sau şi le neagă;
 -consideră manifestarea emoţiilor o dovadă de slăbiciune.
Stimă de sine scăzută ridicată vs.
scăzută
 Relaţii nearmonioase în cadrul familiei  Relaţii deficitare cu cei de aceeaşi vârstă  Probleme
 Relaţii nearmonioase în cadrul familiei
 Relaţii deficitare cu cei de aceeaşi vârstă
 Probleme emoţionale – depresie, anxietate, iritabilitate
-Probleme de comportament – agresivitate
-Scăderea performaţelor şcolare – eşec şcolar,
abandon şcolar
 În adolescenţă pot apărea:
-Creşterea riscului consumuli de acool, tutun, droguri
-Implicarea în relaţii sexuale de risc
-Imagine corporală negativă
-Tulburări comportamentale - anorexie, bulimie
-Suicid
Consecințe ale stimei de sine
scăzute
 Evitare  Agresivitate defensivă  Compensare-minimizarea eșecului;  Motivaţie scăzută  Rezistenţa (la schimbare) Modalităţi
 Evitare
 Agresivitate defensivă
 Compensare-minimizarea eșecului;
 Motivaţie scăzută
 Rezistenţa (la schimbare)
Modalităţi de manifestare a
imaginii de sine negative
 Armonizarea relațiilor familiale;  Identificarea domeniilor de competență a copilului;  Crearea unor oportunitați de
 Armonizarea relațiilor familiale;
 Identificarea domeniilor de competență a
copilului;
 Crearea unor oportunitați de succes pentru
copil pentru ca acesta să își descopere
calitățile;
 Oferirea de ajutor altor copii;
 Dezvoltarea abilităților de ordin emoțional, de
comunicare, rezolvare de probleme etc.;
 Dezvoltarea sentimentului de autoeficacitate
Modalități de creștere a stimei de
sine a copiilor
 http://www.edituratrei.ro/carte/lawrence-e-shapiro-limbajul-secret-a l-copiilor-cum-sa-ti-intelegi-mai-bine-copilul/2326 /  http://psihointegrativa.ro/comunicarea-nonverbala  http:// www.gradinite.com/site/Articole/detalii/1379-limbajul-nonverbal-al-c opiilor-educatie.html  http://www.copilul.ro/printare_articol_Importanta_limbajului_non _verbal_in_comunicarea_cu_copilul_mic_2806 _. html 
 http://www.edituratrei.ro/carte/lawrence-e-shapiro-limbajul-secret-a
l-copiilor-cum-sa-ti-intelegi-mai-bine-copilul/2326
/
 http://psihointegrativa.ro/comunicarea-nonverbala
 http://
www.gradinite.com/site/Articole/detalii/1379-limbajul-nonverbal-al-c
opiilor-educatie.html
 http://www.copilul.ro/printare_articol_Importanta_limbajului_non
_verbal_in_comunicarea_cu_copilul_mic_2806 _.
html
 http://smartandhappychild.ro/cat-de-bine-este-sa-fii-atent-la-comun
icarea-nonverbala-copilului-tau
/
 http://
www.eva.ro/psihologie/situatii-si-sfaturi/etapele-dezvoltarii-limbajul
ui-verbal-si-nonverbal-la-copii-articol-22507.html
 http://www.slideshare.net/liviadob/material-ana-todor-mihaela-stan
http://familist.ro/comunicarea-nonverbala-copii-parinti
Bibliografie
Vă mulțumim pentru participare! 
Vă mulțumim pentru participare! 