PREPARAREA

SUPOZITOARELOR
 PREPARAREA SUPOZITOARELOR

Prepararea supozitoarelor se poate face prin trei metode:

modelare manual,
presare,
topire i turnare n forme.
1, 2 sunt metode de preparare la rece
3 metod de preparare la cald.

1. Modelarea manual se aplica in cazul excipienilor grai (butir cacao i
grsimi de semisintez).
Cantitatea de excipient variaz n funcie de forma farmaceutic, natura i
cantitatea substanelor active pe supozitor:
pentru supozitoarele rectale:
1-2 g pentru copii;
2-3 g pentru aduli;
pentru supozitoarele vaginale:
2-4 g (grsimi semisintetice sau unt de cacao)
5-12 g (masa gelatinoas);
 Etapele preparrii:
Amestecarea substanelor active cu excipientul, care
trebuie s fie mrunit n prealabil. De regul mrunirea se
realizeaz prin rzuire. Amestecarea substanelor active cu
excipientul se realizeaz ntr-un major prin triturare uoar
pentru obinerea unui amestec omogen. Se tritureaz apoi
energic (se malaxeaz) pn la obinerea unei mase plastice
uor de modelat. Cnd masa e sfrmicioasa se adaug
plasticizant: lanolina sau ulei de ricin.
Obinerea magdaleonului din masa plastic realizat
anterior prin rularea sub forma unui cilindru de anumite
dimensiuni, cu o grosime uniform pe toat lungimea sa.
Magdaleonul are o anumit lungime i un anumit diametru n
funcie de mrimea i numrul supozitoarelor care trebuie
obinute.
 -divizarea magdaleonului;
-modelarea supozitoarelor, fiecrui fragment dndu-i-se forma
dorit;
-conspergarea supozitoarelor cu lactoza sau amidon
(contraindicat talcul).
Substanele active sunt ncorporate, majoritatea, sub form
suspendat sau dac sunt soluii apoase vor fi
ncorporate ca faz intern a unei emulsii de tip A/U
folosind ca emulgator, n cazul untului de cacao, lanolina.
Dezavantajele metodei manuale:
lipsa de igien,
neuniformitatea supozitoarelor in ceea ce privete forma si
mrimea, precum si omogenitatea masei,
durata mare de lucru.
 Avantaje:
nu necesit aparatur special,
n procesul de obinere nu intervine cldura care poate descompune
anumite substane active,
se aplic la obinerea unui numr mic de supozitoare, n farmacie.
2.Presarea n forme - sunt folosii aceeai excipieni: unt de cacao i
grsimi semisintetice.
Fa de modelarea manual diferena const n aducerea masei dup
obinere, ntr-o pres pentru divizarea i formarea supozitoarelor.
Presa este un cilindru metalic, cu suprafaa intern lefuit, n care
acioneaz un piston etan, prevzut cu una sau mai multe tane,
negative, sau matrie care dau forma supozitoarelor. Dup ataarea
tanei pistonul este acionat, preseaz masa care trece n matri, apoi
se deschide capacul i prin mpingere foreaz supozitorul s ias.
Trebuie s se ia un surplus pentru acoperirea pierderilor.
Se obin supozitoare conice.
 Dezavantaje
- se poate include aer n amestec i n timp apar procese
de oxidare;
- nu se poate include dect o cantitate mic de lichid,
deoarece la presare lichidul este scos din amestec;
- datorit presiunii masa se nmoaie i este necesar ca
masa i presa s fie rcite n prealabil;
- nu se pot obine ovule.
Avantaje
- se obin supozitoare de aceeai forma si mrime,
- randament mai mare,
- se poate obine numai magdaleonul, care apoi poate fi
prelucrat ca i la modelarea manual.
 3.Topirea i turnarea n forme este folosit n industrie i farmacie.
Se aplic la toi excipienii i const n turnarea amestecului de
substane active i excipient, fluidificat la cald, n forme corespunztoare
i rcirea supozitoarelor. Formele trebuie unse in prealabil.
Trebuie cunoscut capacitatea formelor i valoarea factorului de
dislocuire = cantitatea de excipient dislocuit de 1 g de substan
activ, dispersat mecanic n excipient:
f=P excipient/Psubst.activa
Cantitatea de excipient care se utilizeaz se calculeaz conform
formulei:

unde: M=F-(fxs)
M = cantitatea de excipient pentru numrul de supozitoare de preparat;
F = capacitatea matrielor, exprimat n grame (capacitatea unei
matrie, n grame, nmulit cu numrul de supozitoare de preparat)
 f = factorul de dislocuire al substanei medicamentoase. Se ia din
tabele n funcie de natura excipientului folosit
s = cantitatea, n grame, de substan activ prescris pentru
obinerea numrului de supozitoare indicat
Cnd sunt prescrise mai multe substane active, formula devine :
M = F (f1s1 + f2s2 + .. + fnsn)
Pentru compensarea pierderile se va lua un exces (+10-20%), n funcie
de numrul de supozitoare care trebuie preparat.
Etapele preparrii:
formarea amestecului topit din excipient i substane active;
turnarea n forme;
rcirea formelor;
scoaterea supozitoarelor din forme i ambalarea.
Substanele active vor fi ncorporate sub form de soluie,
suspensie sau emulsie deci prin dizolvare, suspendare sau
emulsionare.
 Prepararea depinde i de proprietile substanelor active.
1.Dizolvarea la cald se practic pentru substanele hidrofile n
excipieni hidrofili i pentru cele lipofile n excipieni grai.
n cazul untului de cacao exist posibilitatea de nmuiere,
datorit unor substane active care micoreaz p.t.. n astfel de
situaii se impune asocierea cu cear, cetaceu, alcool cetilic.
Grsimile de semisintez nu au acest inconvenient existnd
numeroase sorturi al cror punct de topire nu este micorat
Substanele dizolvate la cald pot recristaliza la rece.
2.Suspendarea substanelor active se ntlnete pentru
majoritatea substanelor active n excipieni grai sau hidrofili fiind
necesar pulverizarea substanelor active, recomandndu-se
dimensiuni ntre 50-100 m, sau chiar micronizarea.
 Se acord atenie omogenitii amestecului la turnarea n forme
pentru a evita tendina de sedimentare. La turnare amestecul
trebuie s fie mai puin fluid, agitnd continuu n timpul turnrii pentru o
dozare corect.
Pentru a nu se obine supozitoare sfrmicioase se recomand
adugarea lanolinei sau uleiului de ricin ca plastifiani.
Cnd cantitatea de substan activ este prea mic, pentru o
dozare corect se dilueaz cu o pulbere inert nainte de ncorporare.
3.Emulsionarea substanelor active sub form de emulsii A/U cnd
substana activ este emulsionat ca faz intern n excipieni grai
sau emulsii U/A cnd substana activ este emulsionat ca faz intern
n excipieni hidrofili.
Emulsiile A/U se ntlnesc cnd excipientul este liposolubil sau
autoemulsionabil i se obin n special prin modelare manual. Asigur
o mai bun dispersare a substanelor active dar n schimb resorbia este
mai mic. Cea mai bun resorbie o au substanele active dizolvate
in faza externa a unei emulsiiU/A.
 Prepararea industrial a supozitoarelor se realizeaz prin
topire i turnare n forme, foarte rar prin metoda de
presare, folosind prese de capacitate mare, cu piston, sau cu
un sistem hidraulic de presare.
Presele industriale au un randament de 250-1000
supozitoare pe or, fiind prevzute cu matrie care permit
obinerea a 3-6-15 supozitoare odat. Sunt de asemenea
prevzute cu dispozitive de rcire cu ap, pentru a evita
nmuierea n timpul lucrului sub aciunea forei de presare.
La metoda de topire i turnare n forme topirea
excipientului i amestecarea cu substanele active se face n
recipiente prevzute cu manta, nclzite cu vapori de
ap, la temperatur controlat pentru evitarea supranclzirii.
Substanele active urmeaz a fi ncorporate prin dizolvare,
suspendare sau emulsionare.
 Cele care se dizolv sau suspend vor fi n prealabil
pulverizate iar amestecarea se face cu agitatoare cu
vitez reglabil, pentru a asigura omogenizarea perfect n
amestecul topic, cu vscozitate convenabil pentru a menine
o suspensie omogen a substanelor active ncorporate.
Trebuie s se asigure curgerea uniform n matrie.
Turnarea se face in forme cu multe matrie, cu rame la
extremitati sau cu un cadru ce permite turnarea masei dintr-o
data. Excesul de la suprafaa se rzuiete si se retopete.
Formele sunt din metal (bronz, aluminiu) sau din material
plastic. Cele din mat plastic pot folosi si ca ambalaj. Partea
superioara se acoper cu o banda de celofan. Acesta este un
procedeu economic ce asigura si o conservare mai buna.
 Ambalarea (condiionarea primara) - procedeul
discontinuu:
- se face cu dispozitive speciale, in folii de staniol,
aluminiu lcuit in interior sau materiale plastice;
- supozitoarele se introduc intre doua folii in prealabil
trecute peste tipare de forma supozitoarelor, care se
sudeaz.
Procedeul in flux continuu: amestecul fluid este
divizat direct in alveolele preformate, constituite din
plastomeri termoformabili ca: polietilena, clorura de
polivinil, acetat de celuloza. Linia de fabricare
automata conine si dispozitivul de termoformare a
blisterelor.
 Alte metode de preparare a supozitoarelor
Atunci cnd se urmrete :
-protejarea substanelor labile,
-evitarea interaciunilor dintre substane,
-o cedare lenta sau una rapida, se pot utiliza metode ca:
- prepararea prin inclavare => supozitoare cu manta sau
cu nucleu
- prepararea prin turnare un straturi concentrice - se
aplica in cazul asocierii de subst care interacioneaz intre ele
- procedeul de liofilizare sau criodesicare
- procedeul de comprimare => pt s.a. termolabile.

 CONTROLUL CALITATII SUPOZITOARELOR

Formularea, prepararea, condiionarea si depozitarea trebuie sa

asigure calitatea supozitoarelor, stabilitatea fizica, chimica, si absenta
contaminrii microbiene.
Calitatea trebuie sa se menin pe toata durata de
valabilitate.

A. Controlul organoleptic
Aspectul: supozitoarele trebuie sa aib un aspect omogen; nu trebuie
sa prezinte fisuri, bule de aer, aglomerri de particule, puncte sau pete
mai nchise la culoare. Trebuie sa-si pstreze forma si consistenta la
temperatura camerei.
Forma: variaz in funcie de locul de aplicare, astfel (FR X):
- supozitoarele rectale - cilindro-conice sau forma de torpila
- supozitoarele vaginale trebuie sa aib forma sferica sau ovoidala
- supozitoarele uretrale - cilindri ascuii la un capt sau forma
conica
 Masa (FR X prevede):
- supozitoare rectale: 2-3 g pt aduli; 1-2 g pt copii
- supozitoare vaginale
- 2-4 g cu unt de cacao
- 5-12 g cu masa gelatinoasa
- supozitoare uretrale: 2-3 g, 5-10 cm lungime, 2-7 mm diametru
Culoarea: caracteristica componentelor
Mirosul: supozitoarele trebuie sa aib mirosul substanelor coninute.
Nu trebuie sa se perceap un miros rnced, care denota
autooxidarea bazelor grase de tip griceridic.
B. Control fizic
1.Uniformitatea masei
Se cntresc 20 de supozitoare si se calculeaz masa medie. Se
cntresc apoi aceleai supozitoare individual. Fata de masa medie
calculata, masa individuala poate sa prezinte abateri procentuale
prevzute in FRX.
 2.Comportamentul la topire sau la dizolvare
- se introduce un supozitor intr-un vas conic cu 50 ml apa nclzita la
37C si se menine in baia de apa, rotind vasul din 5 in 5 min;
- supozitoarele cu baze grase trebuie sa se topeasc in max
30 min, iar cele cu baze hidrofile trebuie sa se dizolve in 60 min.
- se admite sa ramana la fundul paharului particule solide de s.a. sau
subst auxiliare.

Pentru o mai buna caracterizare, in practica se determina:
- punctul de topire
- timpul de topire completa
- timpul de deformare sau nmuiere la 37C => pt supoz cu baze grase
- se determina in condiii bine definite, timpul scurs pana cnd
un supozitor introdus in apa devine suficient de moale pentru a nu mai
opune rezistenta unei sarcini bine definite.
 3.Rezistenta mecanica la presiune si rupere
Acest parametru urmrete comportarea
supozitoarelor sub stres mecanic: meninerea formei in
timpul ambalrii, transportului si al administrrii.
Rezistenta mecanica a supozitoarelor la presiune si
rupere depinde de:
- metoda de preparare: cele preparate prin
topire si turnare prezint o rezistenta mecanica mai buna;
- natura excipienilor: supozitoarele cu
gliceride sintetice si mai ales cu PEG-uri au o rezistenta
mecanica mai mare;
- cantitatea de substane active solide:
rezistenta mecanica a supozitoarelor creste cu cantitatea de
substane solide suspendate.
 Determinarea este oficializata in suplimentul 2001 al FR X.
Metoda se utilizeaz pentru a determina, in condiii bine definite
rezistenta supozitoarelor si ovulelor la rupere, msurata prin masa
necesara pentru a provoca ruperea lor prin strivire.
Metoda se aplica ovulelor si supozitoarelor cu excipieni grai.
Aparatul utilizat pentru aceasta determinare este format din:
- o camera termostatata, nchisa la partea anterioara printr-o fereastra
de sticla, in care se gsete un dispozitiv unde se plaseaz supozitorul;
- doua brae poziionate fata in fata, braul superior mobil se poate
deplasa spre cel inferior de-a lungul unui ax vertical. Suprafaa de strivire
este plana. Braul superior (blocul de presare) este legat la un sistem de
suspensie care permite adugarea unor discuri cu masa de 200g. Masa
iniiala a dispozitivului este de 600g.
Strivirea se realizeaz prin adugarea succesiva a discurilor de 200g la
masa iniiala de 600 g. Se determina greutatea care a produs ruperea
supoz.

 C. Control chimic
1.Identificarea substanelor active;
2.Dozarea substanelor active si eventual a unor excipieni sau subst
auxiliare;
3.Stabilirea naturii bazei de supozitor;
D.Dizolvarea = controlul vitezei de cedare a s.a. din supozitor
Identificrile si dozrile substanelor active se realizeaz conform
monografiilor din FR X. Pentru acestea se realizeaz mai intai o separare
de excipient prin extracie.
Coninutul in substana activa poate sa prezinte, fata de valoarea
declarata, abateri procentuale prevzute in FR X.
Metodele de cedare in vivo si in vitro ofer informaii privind
condiiile de cedare a substanelor medicamentoase din excipienii pentru
supozitoare.
Metodele de cedare in vitro se clasifica in:
- procedee fara membrana
- procedee cu membrana.
 E. Control microbiologic
Controlul microbiologic urmrete determinarea
numrului total de microorganisme aerobe sau lipsa
unor microorganisme patogene sau condiionat
patogene, eventual prezente in produsele farmaceutice, de
la materii prime pana la formele finite (FR X).
Se controleaz:
- limita de germeni capabili de multiplicare:
103-104 bacterii aerobe/g
102 drojdii si ciuperci/g
- cerine pt anumii germeni:
absenta speciilor Pseudomonas aeruginosa,
Staphylococcus aureus, Salmonela si Escherichia coli.
 Posibilele contaminri in timpul preparrii si conservrii se
pot evita prin folosirea conservanilor (nipaesteri) si
ambalajelor corespunztoare din folii de aluminiu,
materiale plastice sigure.
Contaminarea cu microorganisme poate sa
declaneze si instabilitati chimice. Unele
microorganisme sunt capabile sa modifice, din punct de
vedere chimic substana activa dispersata sau sa produc
scindri enzimatice ale maselor de tip hidrogeluri,
producnd modificri de vscozitate ale acestui tip de
excipient.
 SUPOZITOARE RECTALE
Supozitoarele rectale sunt forme farmaceutice solide, cilindrice,
conice sau form de torpil cu lungime, diametru i greutate variabil:
1-2g pentru copii, 2-3g pentru aduli, limita maxim fiind de 4g.

Au fost folosite mult timp numai pentru aciunea local; n prezent sunt
folosite i pentru aciunea general, calea rectal fiind o cale la fel de
important ca i cea oral sau parenteral.
Pentru aciunea local sunt folosite n principal pentru reducerea durerii i
strii de iritare provocat de hemoroizi sau pentru combaterea
infeciilor locale.
Conin substane:
astringente,
antiseptice locale, antibiotice,
vasoconstrictoare,
antiinflamatoare,
ageni de calmare i protecie.
In aceast categorie sunt incluse i cele cu aciune laxativ
 Pentru aciunea sistemica se pot
administra:
- antireumatice,
- analgezice-antipiretice,
- spasmolitice,
- sedative, tranchilizante,
- antiemetice,
- antiastmatice
 Avantajele caii rectale
administrarea rectal pentru o aciune sistemic este indicat cnd
pacientul nu poate lua medicamente pe cale oral:
datorit strii de vom sau a unor tulburri gastro-intestinale,
dup intervenii chirurgicale la nivelul tubului digestiv,
pacientul nu poate nghii (este n com),
substanele active au aciune iritant asupra mucoasei
gastrice,
substanele active administrate oral sunt inactivate fie de
sucurile gastro-intestinale (enzime, pH gastric) sau la trecerea prin
ficat (efectul primului pasaj hepatic),
cnd pacienii au tulburri de deglutiie: copii i btrni,
bolnavii cu sensibilitate deosebit pentru gustul neplcut
al unor medicamente,
pentru medicamentele care sub form de comprimate ar tenta
la sinucideri (barbiturice).
 Dezavantajele caii rectale

tendina de repulsie pentru acest mod de administrare,

dependent de tradiie, astfel America respinge acest mod de
administrare n timp ce Europa admite administrarea rectal,
absorbia este uneori lent i incomplet, ducnd la
variaii n efectul terapeutic,
pacientul trebuie s stea culcat la administrare,
la administrarea repetat pot apare efecte secundare
nedorite iritaii ale rectului,
din punct de vedere tehnologic apar probleme la realizarea
pe cale industrial,
conservarea este mai dificil, n special la variaii de
temperatur.
Dei aceast cale de administrare nu este de elecie, sunt
situaii cnd poate prezenta avantaje pentru pacient.

 BIODISPONIBILITATEA SUBSTANTELOR
MEDICAMENTOASE ADMINISTRATE SUB FORMA DE SUPOZITOARE RECTALE

Biodisponibilitatea substanelor active administrate pe cale rectala depinde de diveri

factori, care pot fi divizai in trei grupe:
- factori anatomo-fiziologici,
- factori ce privesc proprietile fizico-chimice ale s.a.
- factori ce privesc caracteristicile bazei.
Comparativ cu resorbia pe cale oral, biodisponibilitatea este mai mare pe care
rectal, deoarece substanele active administrate oral trec prin ficat.(efectul
primului pasaj)
Dup administrare pe cale rectal, dependent de caracteristicile excipientului,
supozitoarele:
fie se dizolv n fluidul rectal, dac excipientul este hidrosolubil,
fie se topesc la 370C, dac excipientul este liposolubil.
Deoarece volumul de mucus este mic, dizolvarea este dificil, necesitnd un exces de
ap.
Datorit efectului osmotic al excipientului, apa este atras din vasele sanguine sau
lichidul interstiial dnd o senzaie de jen. Sunt preferai excipienii care elibereaz
substanele active dup topire excipienii grai.

Indiferent de tipul de excipient, substana activ dizolvat n supozitor, dup desfacerea

supoz, va difuza spre mucoasa rectal prin stratul mucos, urmnd s fie absorbit.
 Substana activ suspendat, va trebui s fie eliberat din excipient, fie
- datorit gravitaiei,
- fie motilitii intestinale, urmnd faza de dizolvare n fluidul rectal; moleculele
dizolvate vor difuza prin stratul mucos, apoi prin mucoasa rectal i vor fi apoi
absorbite n circuitul sanguin.
Absorbia este un proces de difuziune pasiv ca la toate nivelele tubului digestiv.

Factorii fiziologici care influeneaz absorbia rectal

1 localizarea supozitorului dup administrare - daca s.a. e eliberata in partea

superioara a ampulei rectale, va fi vehiculata de snge ctre ficat, unde sufer efectul
primului pasaj. Forma de torpila favorizeaz stagnarea in prima poriune
rectala, evitndu-se trecerea in vena porta.
2 cantitatea mica de lichid disponibil la nivelul rectului 3 ml mucus ridic
probleme pentru substanele care au o foarte mic solubilitate (ex: fenitoina). n
condiii nefiziologice se poate mri cantitatea de lichid din rect, fie prin atracie
osmotic a excipientului, fie n caz de diaree.
3 proprietile mucusului rectal: pH~neutru, lipsa capacitaii de neutralizare a
mucusului rectal.
 4. coninutul rectal rectul este de obicei gol, materiile fecale fiind
expulzate sau transportate napoi n colon, dependent de controlul voluntar
al sfincterului rectal.
5. motilitatea (peristaltismul) peretelui intestinal,
6. presiunea organelor abdominale asupra rectului: organele
abdominale preseaz pe rect, cnd organismul este n poziie vertical,
stimulnd rspndirea masei dizolvate sau topite a supozitorului i adsorbia.
7. particularitile individuale: - gradul de anastomozare a venelor
hemoroidale.
- circulaia limfatic de la acest nivel
(dei este mai lent i mai mic) joac un rol n absorbia pe cale limfatic.
- starea membranei rectale
(intacta/lezata): intact acioneaz ca o barier la trecerea liber a
substanelor.
- obstrucia intestinala datorita
creterii unor tumori.
 Influenta formulrii asupra biodisponibilitatii
substanelor active administrate rectal

Un rol important in absorbia si biodisponibilitatea

substanelor active din supozitoare l joaca:
> proprietile fizico-chimice ale s.a.
> natura si caracteristicile bazei de supoz
> eventuala prezenta a unor subst auxiliare
1.Proprietile fizico-chimice ale subst medicamentoase
Un rol important n cedarea substanelor active l are
solubilitatea substanelor active n excipieni.
- dac substana are afinitate mare pentru excipient, ea se va
afla n proporie mare sau total dizolvat n excipient =>
cedarea n fluidul rectal va fi lent.
- o oarecare liposolubilitate este necesara pentru penetrarea
prin membrana rectal.
 - pentru a grbi viteza de eliberare (cedare) care este
pasul hotrtor n absorbia substanelor, se recomand
ca pentru substanele hidrosolubile s se aleag un
excipient liposolubil, iar pentru cele solubile n
grsimi un excipient hidrosolubil.
- dac substanele active au solubilitate mic n ap
sau grsimi se recomand utilizarea substanelor active
aduse la grad de diviziune ct mai mic micronizarea lor,
grbind astfel viteza de dizolvare n cantitatea mic de fluid
rectal, deoarece pentru acestea viteza de dizolvare este
hotrtoare pt viteza de absorbie.
- cea mai lent vitez de cedare apare la supozitoarele
n care substanele active sunt ncorporate sub form de
soluie n faza intern a unei emulsii A/U.
 - pentru o cedare rapid se prefer dispersarea substanelor
solubile n ap sub form de suspensie n excipient gras.
Mrimea particulelor de substan solid dispersat are importan
din punct de vedere tehnologic, pentru realizarea de supozitoare
omogene i din punct de vedere al biodisponibilitii.
- pentru evitarea sedimentrii particulelor solide n
excipientul fluid particulele trebuie s fie sub 150 m.
- cel mai uor suportate sunt particulele sub 50 m, care nu
produc iritaii i au viteza de dizolvare mai mare se recomand deci
micronizarea.
- particulele cu dimensiuni mai mari au dat nivele sanguine mai nalte
dect cele cu dimensiuni mai mici => optim ntre 50-100 m.
- particulele mai mici de 5 m nu asigur transportul prin
vehiculul topit iar cele mai mari de 100 m risc s
sedimenteze
 Densitatea particulelor dispersate n excipient influeneaz
capacitatea de etalare a excipientului topit pe o
suprafa mai mare. Influenta e semnificativa cnd densitatea
depete o anumit valoare pentru pulberi grele, dense.
Concentraia substanelor active n excipient influeneaz
viteza de absorbie, depinznd de doza necesar pentru
efectul terapeutic, fiind egal sau o dat i jumtate fa
de cea oral.
Cu ct concentraia este mai mare cu att resorbia este
mai crescut. O cantitatea prea mare influeneaz
omogenitatea preparatului prin tendina de aglomerare. De
asemenea concentraia crescut poate mri vscozitatea masei
de supozitor care poate ngreuna turnarea n forme i ntrzia
etalarea excipientului pe mucoasa rectal.

 Proprietile fizico-chimice ale bazelor de

supozitoare care influeneaz absorbia rectal

La formularea i prepararea supozitoarelor se folosesc urmtoarele tipuri

de baze:
baze grase (lipofile);
baze hidrosolubile;
baze autoemulsionabile.

Bazele grase
Sunt reprezentate de untul de cacao, un excipient natural, i de
gliceridele de semisintez, obinute prin hidrogenarea unor uleiuri
vegetale (de palmier, cocos, arahide, etc.) i cunoscute sub diverse
denumiri comerciale.
Bazele hidrosolubile
Din aceast categorie fac parte polietilenglicolii (polimeri ai oxidului de
etilen). Exist diverse tipuri de PEG-uri, care difer prin lungimea
lanului, masa molecular i starea fizic, cei mai folosii fiind PEG 300,
400, 600, 1500, 1540, 3350, 4000, 6000 i 8000.
 Bazele autoemulsionabile
Sunt amestecuri de materiale lipidice i hidrosolubile sau
hidromiscibile, capabile sformeze emulsii de tip U / A la contactul
cu fluidul rectal i s se disperseze n acesta. Din acest grup fac parte
Tween 61, Myrj 52 i Pluronicii.

O prim condiie pe care trebuie s o ndeplineasc bazele de
supozitoare, indiferent de natura lor, este s rmn solide la
temperatura camerei i s se nmoaie, s se topeasc sau s
se dizolve dup administrare, astfel nct substana
medicamentoas coninut s fie complet disponibil dup inseria
supozitorului.
Anumite baze sunt mai eficiente, n ceea ce privete eliberarea
substanelor medicamentoase, dect altele, datorit
caracteristicilor lor particulare.

 Capacitatea de nmuiere i topire sau de dizolvare a excipienilor:

Bazele lipofile cedeaz substanele medicamentoase prin topire.

Topirea excipienilor liposolubili trebuie s se fac la temperaturi cuprinse
ntre 32,6-37,6oC, temperatura optim fiind situat la 36,7 oC,
apropiat de cea rectal.
Topirea propriu-zis este precedat de o perioad de nmuiere
(ramolire), ceea ce permite etalarea masei n ampula rectal, favoriznd
eliberarea substanei active.
S-a demonstrat c dac punctul de topire al excipientului lipofil
este mai ridicat, efectul farmacologic este tardiv. Este important de
cunoscut i punctul de topire al supozitoarelor, deoarece unele substane
medicamentoase pot modifica punctul de topire al excipientului.
Bazele grase care se topesc la temperaturi mai joase au avantajul c
elibereaz substana medicamentoas ncorporat n poriunea
inferioar a rectului, evitndu-se astfel preluarea acesteia n vena port
i, astfel, efectul primului pasaj hepatic.
 Bazele hidrosolubile cedeaz substana medicamentoas ca
urmare a dizolvrii n fluidul rectal. Dizolvarea lent, ntr-un
timp mai mare (conf. FR X n maxim 1 or), se datoreaz
volumului redus al mucusului prezent, astfel avnd loc i o
eliberare mai lent a substanei active.
PEG-urile, bazele hidrosolubile uzuale, fiind higroscopice,
absorb apa din esuturile aflate n vecintatea rectului
i conduc la o cretere a presiunii osmotice n lumenul
rectal. Se produce o iritaie local i iniierea unui rspuns
colonic, cu deplasarea rapid a bolului fecal i evacuarea
supozitorului, mpiedicnd astfel eliberarea i absorbia
complet a substanei medicamentoase.
Pentru a se evita aceste neajunsuri, supozitoarele cu
PEG trebuie s conin cel puin 20% ap, sau se
imerseaz n ap nainte de inserie.
 Capacitatea de etalare i capacitatea de cedare a
substanei medicamentoase din bazele de supozitoare:

n cazul supozitoarelor formulate cu excipieni lipofili,

lichidul uleios rezultat dup topirea acestora este
nemiscibil cu fluidul rectal. De aceea, substanele
liposolubile tind s rmn n excipient i s nu migreze n
fluidele fiziologice apoase.
Lucrurile se petrec invers cu substanele hidrosolubile
ncorporate n baze lipofile, cnd, datorit lipsei de
afinitate a substanelor medicamentoase pentru
excipient, rezult o cedare mai bun.
Bazele hidrosolubile, dup dizolvare, se amestec cu
secreiile mucoasei, prin urmare cedarea substanelor
medicamentoase din asemenea baze nu ridic probleme,
indiferent de modul lor de ncorporare (prin dizolvare sau
prin suspendare).
Substane auxiliare prezente in formulare
care influeneaz absorbia rectala

agenii de ngroare mresc vscozitatea: dioxidul de siliciu coloidal,

monostearatul de aluminiu n concentraie 1-2% n masa de excipient
creeaz un sistem asemntor unui gel i micoreaz viteza de cedare a
substanelor active.
alte substane adugate micoreaz vscozitatea, de ex lecitina
favorizeaz etalarea, ca urmare a micorrii viscozitii.
substanele tensioactive: - utilizate ca emulgatori pt a uura
incorporarea soluiilor apoase in baze grase. Dac substanele tensioactive
favorizeaz formarea emulsiilor A/U ele micoreaz biodisponibilitatea
pentru c micoreaz viteza de cedare din excipient.
- utilizate ca ageni de umectare pot influena
cedarea. Astfel, favoriznd capacitatea de ntindere a masei topite pe mucoasa
rectal, favorizeaz resorbia.
- folosite in concentraii mari pot solubiliza
micelar s.a. => cedarea e dificila si absorbia e frnata.

 TIPURI SPECIALE DE SUPOZITOARE

n afara supozitoarelor clasice, n ultimul timp au fost realizate tipuri

speciale, pentru a asigura:
- conservarea n condiii de temperatur ridicat, sau
- pentru a evita interaciile posibile ntre componente.
1.Supozitoare acoperite - sunt realizate pentru a avea o stabilitate
crescut la cldur. De aceea nveliurile trebuie s reziste i s nu se
deformeze la temperaturi de pn la 500C i s cedeze n timp util
substanele active.
Acoperirea se poate face cu:
- zahr sub form de sirop, dar nveliul se obine greu i este sensibil la
umiditate.
- rezultate mai bune se obin folosind tween 61, monostearat de
gliceril asociai cu substane grase.
2.Supozitoare n straturi - se realizeaz pentru a separa
componentele incompatibile. Se fac amestecuri separate de excipient i
substane active i se toarn pe rnd n form, ntre amestecuri turnndu-se
excipient topit
 3.Supozitoare cu smbure sau manta - sunt utilizate pentru a
izola substanele sensibile la aciunea factorilor externi. Acestea
au un strat extern, format numai din excipient iar n interior sunt
coninute substanele active fie ca atare, fie amestecate cu un excipient
cu care sunt compatibile, sub form de bujiu.
Aceste supozitoare se obin prin procedeul inclavrii se prepar, prin
topire i turnare n forme, supozitoare suport din butir cacao, P.E.G. sau
grsimi de semisintez i n masa semisolidificat se introduce
substana activ prelucrat sub form de bujiu prin presare.
Acest nucleu trebuie plasat central, cu dispozitive speciale.
Un alt procedeu este urmtorul: se introduce n supozitorul suport o
vergea metalic nainte de a se solidifica, iar dup solidificare se scoate i
n lumenul format se introduce substana activ, sub form de suspensie
sau ca atare, i se astup cu excipient.
n astfel de supozitoare substana activ este protejat de mediul
extern. De exemplu: supozitoare cu antibiotice sau cu pulbere de foi de
digital.
 Supozitoare obinute prin
liofilizare
Se folosesc pentru:
a mri biodisponibilitatea,
a mri viteza de dispersare la locul de aplicare,
a mri conservabilitatea substanelor termolabile i a celor instabile n
mediu apos.
Se realizeaz supozitoare prin topire i turnare, rcindu-se repede pentru a evita
sedimentarea i dup scoaterea din forme se supun n continuare liofilizrii
apa este ngheat i apoi este sublimat n vid, obinndu-se
supozitoare poroase, dar rezistente, cu un volum egal cu al supozitorului
iniial.
Excipienii utilizai sunt: polimeri hidrofili naturali sau de semisintez (gelatin,
alginai, derivai de celuloz). Se obin rezultate bune cu gelatina care formeaz o
structur de reea prin liofilizare.
Se mai asociaz:
substane care mresc resorbia: - tensioactivi: laurilsulfatul de sodiu, tween-ul;
compui care mresc elasticitatea i rezistena scheletului poros: P.E.G.
sau ulei de ricin.
 Supozitoare colorate tendina de colorare a aprut datorit
faptului c n industrie se prepar un numr mare de supozitoare i
pentru:
a mri securitatea, deci a evita confuziile n timpul produciei, la
ambalare sau la folosirea de ctre bolnav;
a permite urmrirea omogenitii masei utilizate la obinerea
supozitoarelor;
din punct de vedere estetic i psihologic, bolnavul acceptnd
mai uor preparatele cu aspect corespunztor care devin mai
atractive.
Se folosesc colorani alimentari, solubili n excipieni, lipsii de
toxicitate i de aciune proprie: clorofila, carotenul, tartrazina,
eritrozina.
Folosirea coloranilor este interzis pentru supozitoarele cu substane
instabile, a cror descompunere poate fi mascat prin colorare.
 ALTE PREPARATE RECTALE

Sunt folosite datorit avantajelor oferite:

se evit aciunea iritant a supozitoarelor asupra mucoasei
rectale;
se asigur o cedare mai rapid a substanelor active;
se evita interactiile excipientului cu s.a.
se asigur stabilitatea la variaii de temperatur.

1. Capsule gelatinoase rectale
- constau dintr-un nveli continuu de gelatin de form
alungita, care conin substane active:
- coninutul capsulelor: subst lichide, soluii, emulsii sau
suspensii ntr-un lichid nemiscibil care s nu influeneze nveliul
de gelatin deci un lichid apolar; sau sub form de past sau
pulbere.
- la folosire se umecteaz cu ap pentru a grbi desfacerea
nveliului i eliberarea substanelor active care are loc
numai dup dizolvarea peretelui gelatinos n secreia existent la
nivelul rectului. Deci peretele trebuie s fie ct mai subire.
 Prezint urmtoarele avantaje:
o dozare corect a substanelor
active,
stabilitatea substanelor active la
temperaturi ridicate,
biodisponibilitatea aproximativ
egal cu cea din supozitoarele
rectale.
 2. Preparate lichide - soluii, suspensii, emulsii rectale
Se folosesc pt - aciune locala
- aciune sistemica
- stabilirea unui diagnostic.
1.Rectiole sau microclisme sunt preparate care conin o cantitate
mic de lichid, care se administreaz n rect. Sunt ambalate ntr-un
tub suplu din material plastic i prevzute cu un tub canul sudat la
cald dup umplere sau nchis etan cu un capac. Produsele ce se
condiioneaz pot fi soluii, suspensii i mai rar emulsii.
Soluiile sunt apoase sau hidroglicerinate iar emulsiile U/A sau A/U.
La aplicare se deschide canula, se introduce n rect i prin presarea
peretelui flexibil, coninutul este mpins n rect. Sunt prevzute cu
un inel care limiteaz distanele la care se introduc. Se
administreaz cantiti mici, de maxim 3 ml, dup unii autori 10-
15 ml.

 Avantaje:
- asigur o resorbie rapid i total,
- administrare igienic,
- stabilitatea produsului pn la deschidere.
Dezavantaje:
pre de cost mai ridicat,
uneori sunt dificil de folosit de ctre bolnav,
nu asigur folosirea ntregului coninut.
2.Clisme clistire, enemas sunt preparate lichide introduse n
ampula rectal cu un irigator prevzut cu o canul rectal. Se
utilizeaz soluii apoase, soluii extractive sau chiar suspensii cu
substane purgative, substane nutritive, substane radioopace.
Se administreaz n volume mari de 100 ml sau chiar mai
mari nclzite la temperatura corpului.
 Sunt 2 tipuri de clisme:
clisme evacuatoare cu efect de curire, datorit aciunii de
splare la care se asociaz i o uoar aciune laxativ. Sunt
folosite substane emoliente, purgative, sruri minerale n
concentraii hipertonice, zaharuri de asemenea n concentraii
hipertonice, substane tensioactive cu aciune de nmuiere i mrire
a peristaltismului favoriznd evacuarea coninutului;
clisme de retenie sau nutriie sau medicamentoase, folosite
pentru tratament local, cu volume mai mici, de maxim 100 ml.
Pentru a nu fi evacuate se adaug alcool benzilic sau tinctur de opiu,
evitndu-se contraciile intestinale. Aceste clisme au aciune
emolient, antiinflamatoare asupra mucoasei.
Pot fi folosite i pentru aciune sistemic: clisme cu cloralhidrat.
Datorit faptului c resorbia este total prin contact direct, atenie
la dozele maxime.
Se utilizeaz si clisme cu substane antihelmintice
 3. Pulberi si comprimate pt soluii si suspensii rectale
- sunt preparate monodoza care se dizolva sau se suspenda in
apa, ex tempore
- trebuie sa contina subst auxiliare care sa faciliteze dizolvarea
sau dispersarea, si sa previn agregarea particulelor
- comprimatele trebuie sa se dezagrege in 3 minute in apa.

4. Preparate rectale semisolide => trebuie sa corespunda
prevederilor din monografia ,,Prep semisolide pt aplicare cutanata
Pof fi: Unguente
Creme
Geluri
- se folosesc pentru tratament local: prurit, dureri cauzate de
hemoroizi,
 - s.a. incorporate: analgezice, antiinflamatoare, anestezice,
antiseptice, antifungice, sau subst cu rol de lubrifiere si
facilitarea examinrii cavitaii rectale (incorporate in geluri)
- au un timp de aciune mai ndelungat,
- sunt in general folosite baze grase, care asigura stabilitatea
s.a., dar si baze hidrosolubile care se indeparteaza mai uor,
- pt uurarea administrrii, tuburile pot fi nsoite de un
sistem special de inserare si de eliberare a produsului;
acesta trebuie curatat bine si pstrat in condiii igienice pt o
noua aplicare.
- se condiioneaz in recipiente - unidoza
- multidoze
 5. Spume rectale => trebuie sa corespunda prevederilor din
monografia ,,Spume medicamentoase
- sunt preparate care conin un volum mare de gaz dispersat intr-un
lichid care conine una sau mai multe s.m. , un surfactant si alte
subst auxiliare,
- spumele se formeaz in momentul administrrii medicamentului nchis
intr-un recipient sub presiune si au avantajul unei bune etalri pe mucoasa.

6. Tampoane rectale tampoane de vat fixate pe o tij flexibil din
material plastic, de form conic. La baz sunt inserate ntr-un fel de
discuri care permit administrarea numai la nivelul anusului.
Sunt acoperite la exterior cu un nveli solubil de macromolecule: de
exemplu alginat de sodiu. nainte de folosire se nmoaie, nveliul se mbib
cu ap i se introduc la nivelul anusului unde se menin o jumtate pe
or pn la dou ore. Se administreaz substane antiinflamatoare,
antiinfecioase, decongestive pentru aciune local.
 Va multumesc

pentru atentie