Sunteți pe pagina 1din 41

Elaborare metodică nr.6

Determinarea ocluziei centrice sau relațiilor intermaxilare centrice la pacienții cu edentații parțiale

1.Definiția de ,,Ocluzie’’

Termenul de ocluzie provine din latinește de la cuvîntul ,,OCCLUSIO’’-ceea ce înseamnă a contacta.Prin acest termen subînțelegem o relație de contact static dintre arcadele dentare indiferent de raportul mandibulocranian.La rînd cu această situație,în timpul funcției mandibulare efectuate prin intermediul m.mobilizatori se vor crea variate rapoarte mandibulocraniene,cînd arcada dentară inferioară va contacta cu cea superioră,relizînd ocluzia.Acest contact interdentar,actualemte este apreciat ca ocluzie dinamică.Reeșind din aceste 2 interpretări,concep’ia contemporană,determină ocluzia ca un raport de contact static sau dinamicdintre arcadele dentare indiferent de relațiile dintre ele.

În 1985 Dawson a afirmat:,,Relatia Centrica este relatia mandibulei cu maxila atunci cand condilii se afla in pozitia cea mai superioara față de eminență’’

Ocluzia

= suma rapoartelor interarcadice în contact static sau dinamic. (V.Burlui)

  • 1. Morfologia ariilor ocluzale

1. Morfologia ariilor ocluzale • • • • Forma Naturale, absente, mixte, artificiale Continue / discontinue
• • • •
Forma Naturale, absente, mixte, artificiale Continue / discontinue Lungime normală / scurtate
Forma
Naturale, absente, mixte, artificiale
Continue / discontinue
Lungime normală / scurtate

Mandibula

2. Cuspizii de sprijin - mandibulari • • • Naturali, artificiali, micsti Grad de cuspidare accentuat,
2.
Cuspizii de sprijin - mandibulari
Naturali, artificiali, micsti
Grad de cuspidare accentuat, mediu, şters
Integri, desfiinţaţi
  • 2. Cuspizii de sprijin - maxilari

• • • Naturali, artificiali, micsti Grad de cuspidare accentuat, mediu, şters Integri, desfiinţaţi
Naturali, artificiali, micsti
Grad de cuspidare accentuat, mediu, şters
Integri, desfiinţaţi
3. Cuspizii de ghidaj - mandibulari • • • • Naturali, artificiali, micsti Grad de cuspidare
3.
Cuspizii de ghidaj - mandibulari
Naturali, artificiali, micsti
Grad de cuspidare accentuat, mediu,
şters
Integri, desfiinţaţi
Înclinarea pantei cuspidiene verticală,
medie, orizontală
3. Cuspizii de ghidaj - maxilari • • • • Naturali, artificiali, micsti Grad de cuspidare
3. Cuspizii de ghidaj - maxilari
Naturali, artificiali, micsti
Grad de cuspidare accentuat, mediu,
şters
Integri, desfiinţaţi
Înclinarea pantei cuspidiene verticală,
medie, orizontală
7. Curba frontala
7.
Curba frontala
7. Planul de ocluzie
7.
Planul de ocluzie

Definiția ,,Ocluzie centrică” Două elemente fundamentale ale ocluziei centrice

Ocluzia în relaţie centrică se numeşte ocluzie centrică şi reprezintă raportul dintre arcadele dentare în cadrul căruia se asigură contactul acestora, iar mandibulei o poziţie de relaţie centrică faţă de maxilar şi baza craniului. Atunci când coincide cu intercuspidarea maximă, ocluzia centrică prezintă repere dentare, osoase, articulare, neuromuscukre şi feringo-glandulare (după Eugen Costa)

Reperele ocluziei centrice dentar osos articular neuromuscular faringo-glandular
Reperele ocluziei centrice
dentar
osos
articular
neuromuscular
faringo-glandular

Relația centrică

Este un raport mandibulocranian în cadrul căruia mandibula se instalează față de maxilă în așa mod ca condilii articulari ai mandibulei ocupă în fosele articulare o poziție de retruzie neforțată față de baza pantei tuberculului articular,

indiferent de prezența sau absența totală a dinților.Această relație fiind echilibrată de toate componentele sis.stomatognat în cele 3 planuri(sagital,transversal, vertical) creează un raport intermaxilar ce asigură o dimensiune verticală optimă etajului inferior=dimensiune fiziologică.

Ocluzia anterioară.Caracteristica ei

Se caracterizează prin propulsia mandibulei și contactul interdentar al dinților frontali,în așa poziție a mandibulei uneori poate lipsi contactul dintre dinți în zonele laterale ale arcadelor dentare.Prin urmare intercuspidarea maximă a arcadelor dentare va lipsi,condilii articulari ai mandibulei vor fi deplasați anterior și se vor situa undeva pe panta tuberculuii articular,iar m.mobilizaztori nu se vor găsi într-o stare de contracție maximă și echilibrată.

Abateri în plan VERTICAL

Abateri în plan VERTICAL

Abateri în plan VERTICAL
Abateri în plan VERTICAL
Abateri în plan VERTICAL
Abateri în plan VERTICAL

Ocluzia distală.Caracteristica ei

Această varietate de ocluzi apare în caz de deplasare a mandibulei în direcția posterioară ,fapt posibil datorită numai aplicării unei forțe,de exemplu ,în momentul determinării ocluziei centrice,cînd medicul apasă pe mentonier în direcție distală.Mandibula fiind deplasată distal,arcada dentară inferioară va contacta cu cea superioarănumai în zonele laterale,iar condiii articulari vor ocupa în fesele articulare o poziție distalizată.

Abateri în plan SAGITAL OCLUZIE DISTALIZATĂ (clasa II Angle) OCLUZIE MEZIALIZATĂ (clasa III Angle)
Abateri în plan SAGITAL OCLUZIE DISTALIZATĂ (clasa II Angle) OCLUZIE MEZIALIZATĂ (clasa III Angle)

Abateri în plan SAGITAL

Abateri în plan SAGITAL OCLUZIE DISTALIZATĂ (clasa II Angle) OCLUZIE MEZIALIZATĂ (clasa III Angle)
OCLUZIE DISTALIZATĂ (clasa II Angle) OCLUZIE MEZIALIZATĂ (clasa III Angle)
OCLUZIE DISTALIZATĂ (clasa II Angle)
OCLUZIE MEZIALIZATĂ (clasa III Angle)

Semnele ocluziei centrice în ocluzia ortognată

1.Fiecare dinte contactează cu 2 dinți antagoniști,afară de incisivii centrali inferiori și ultimii molari superiori,care au numai cîte un dinte antagonist.

2.Linia mediană a feței se găsește într-un plan cu linia interincisivală dintre incisivii centrali superiori și inferiori.

3.Primul molar superior contactează cu primul și al doilea molar inferior ,în așa mod că pe primul îl acoperă aproximatic cu 2/3,pe al doilea cu ½,iar cuspidul mezio-vestibular este situat în fisura dintre cuspizii mezio-vestibulari și centro-vestibulari ai primulio molar inferior -,,Cheia ocluziei”(Angle,1900)

4.Arcada dentară superioară este mai mare și o acoperă pe cea inferioară.

,,Cheia ocluziei’-Ocluzia ideală potrivit Angle ,1900

Definiție .Dimensiunea verticală de ocluzie

Dimensiunea verticala (DV) reprezinta inaltimea etajului inferior al fetei materializata prin distanta ce separa punctul subnazal de gnation.

Evaluarea dimensiunii verticale a etajului inferior al fetei se face cu ajutorul pozitiei de postura mandibulara si pozitia de intercuspidare maxima (la dentat), prin masurarea distantei dintre un reper mobil mandibular (gnation) si un punct fix maxilar (subnasale). Diferenta dintre dimensiunea verticala a relatiei de postura mandibulara si de dimensiune verticala a pozitiei de intercuspidare maxima reprezinta spatiul interocluzal cu valoarea medie de 3-4 mm. Înaltimea etajului inferior al fetei variaza fiind maxima daca pacientul deschide gura cu o amplitudine maxima, dar poate fi si in pozitia de postura cînd mandibula se menține intr-un echilibru relativ, instabil.

Poziția neutră a mandibulei față de maxilă

Relatia de postura mandibulara (RP) reprezinta relația statica a mandibulei determinata de echilibrul tonic al complexului neuro-muscular. RP Este o pozitie fundamentala mandibulo-craniana de la care se pleaca si se revine in timpul dinamicii mandibulare. Ea realizeaza un spatiu liber intre arcadele alveolare in zona frontala si laterala pentru edentat si dentat, numit spatiu de inocluzie verticala.

Sinonime - Relatia de postura mandibulara = pozitia de postura mandibulara = pozitia fiziologica de repaus a mandibulei.

Caracteristica poziției de postură mandibulară după Burlui

V. Burlui (1989) determină această poziționare a mandibulei ca << …suma rapoartelor mandibulocraniene atunci, cînd mandibula se află în poziție posturală față de craniu sub efectul echilibrului tonic al musculaturii manducatoare antigravific>>. Dacă relația de postură, fiind individualizată, este considerată drept o poziție constantă a mandibulei, care după Thomson se stabilește în mediu de la 3 luni după naștere, atunci spațiul interocluzal fiziologic pe parcursul vieții este supus diferitor modificări.

În unele cazuri, ca, de exemplu, la prezența abraziei dentare patologice, forma decompensată, spațiul interocluzal fiziologic crește, iar la intervențiile protetice incorecte poate fi micșorat

Metode de apreciere a poziției neutre a mandibulei .

Determinarea clinica a RP pentru edentatul total se realizeaza prin teste functionale:

- Teste fonetice

Folosirea testelor fonetice reprezinta o metoda facila pentru clinician, usor de manipulat si reprodus de pacient. Ele se bazeaza pe faptul ca vorbirea este o activitate functionala complexa specifica speciei umane iar actul vorbirii realizeaza o serie de automatisme reproductibile prin fonemele pe care le exprima. Testele fonetice pentru un edentat total readuc memoria neuro-musculara in miscarile mandibulare si linguale din faza de dentat. De aceea readaptarea functionala fonetica pentru el este destul de aproape de normal.

Bolnavul relaxat, este asezat

in ortopozitie cu planul de ocluzie paralel cu solul si pronunta repetat cuvinte

ce contin urmatoarele foneme:

A - mama - ( dupa testul Wild). S - ese - pas, numaratoarea de la 60-70 (dupa testul Silverman). Fe - fe-fe - ( dupa testul Robinson). Cuvinte cheie: Mississippi, tendresse.

Fonemele se repeta intr-o anumita ordine fixata de clinician, de mai multe ori. Dupa terminarea testelor pacientul ramane cu mandibula in RP si se considera relatia satisfacatoare daca mai multe incercari ne dau totdeauna aceeasi valoare.

S-a constatat că la aplicarea acestor teste fonetice se asigură o poziționare a mandibulei în relație de postură.Așa relații madibulocraniene pot fi dobîndite și prin utilizarae testului funcțional al actului de deglutiție.Pacientului i se propune să efectueze actul de deglutiție după ce mandibula reflector ocupă poziția de postură,cînd sspațiul de inocluzie în mediu este=2-3 mm.Însa practic verificarea precisă a valorii spațiului de inocluzie în relațiile madibulare de postură individuală se efectuează prin masurări.Cea mai simplă metodă este determinarea dimensiunii verticale de postură și a dimensiunii verticale de ocluzie centrică.Pentru aceasta inițial,cu un creion chimic pe 1/3 inferioară a feței în zona proiectarii liniei mediane se notează 2 puncte:

1.Subnazal 2.Pe proieminența mentonului.

Se propune pacientului să se relaxeze și aplicînd unul din testele funcționale caracteristice pentru spațiul minim de vorbire,poziționăm mandibula în relație de postură,măsurînd cu o riglă,compas sau alt dispozitiv ditanța dintre punctele notate dimensiunea verticală de postură.După aceasta i se propune pacientului să închidă

Gura în ocluzia centrică și la fel determinăm dimesiunea verticală în așa poziționare a mandibulei.Diferența dintre aceste 2 dimensiuni constituie mărimea spațiului de inocluzie în relațile madibulare de postură,care se mai numește spațiul interocluzal.

TEHNICI DE DETERMINARE A RC:

Exista 2 tehnici de determinare:

1) Tehnica unimanuala, 2) Tehnica bimanuala de conducere a mandibulei în RC.

TEHNICI DE DETERMINARE A RC: Exista 2 tehnici de determinare: 1) Tehnica unimanuala, 2) Tehnica bimanuala
TEHNICI DE DETERMINARE A RC: Exista 2 tehnici de determinare: 1) Tehnica unimanuala, 2) Tehnica bimanuala

Diagrama lui Posselt

Înregistrarea miscarilor punctului interincisiv mandibular în plan sagital si vertical,

În cadrul acestei diagrame reprezinta miscarile limita pe care le poate face mandibula în plan sagital si vertical.

Traseul de la pozitia de repaus în deschidere maxima arc de cerc

continuu miscare functionala ! CC - IM - RC traseul functional în cadrul miscarilor limita.

Miscari functionale: masticatia si fonatia : în zona CC- IM - RC

1) TEHNICA UNIMANUALĂ:

Scopul:

-

-

-

este dirijarea mandibulei manual pe traseul posterior de închidere pe directia axei balama terminale; este necesara pentru ca pacientul nu poate singur; daca pozitia de RC este considerata functionala, traseul pe directia axei balama terminala nu este

functional; El va închide pe un traseu situat un pic anterior, pe traseul care trece prin pozitia de repaus a

mandibulei care este functionala. Pacientul este asezat pe patul stomatologic cu corpul drept.

-

-

-

Capul de asemenea în pozitie verticala fara extensie sau fara flexie. Trebuie sa existe un climat de buna dispozitie pentru înlaturarea stresului. Deci pacientul este asezat pe fotoliul stomatologic, iar medicul cuprinde cu dreapta mentonul osos

strict, sa nu ajunga pe partile moi ale planseuluicu policele si unghia plasata pe marginea incizala a inferiorilor.

Cu mâna stânga înconjura capul pacientului si plaseaza policele si indexul pe fata vestibulara a dintilor cuspidati maxilari.

-

! Foarte multi practicieni nu folosesc mâna stânga, deci lucreaza incorect.

Dupa ce ne-am fixat mâinile astfel rugam pacientul sa stea în pozitie relaxata sa nu contracte mandibula lejeritate a mandibulei, care se lasa dirijata de mâna operatorului.

-

-

Nu se depaseste amplitudinea miscarii de 20mm. La aceasta amplitudine a deschiderii la nivelul condililor se produce rotatie pura

care în jurul axei balama terminale se face întotdeauna cu pozitia condililor în RC.

-

Daca pacientul este complet relaxat foarte usor împingem mandibula sa nu

bruscam si apoi realizam contactul dentar pentru a observa obstacolul daca exista în pozitie de RC.

-

În cadrul acestei metode putem face determinarea astfel încât pacientul sa poate

deschide gura mai mult de 2cm. Acest lucru presupune ca miscarea sa nu se mai faca în

jurul axei balama terminale ci în jurul unor axe de rotatie ce presupune translatia deci condilul nu se gaseste în RC ci undeva pe partea tuberculului articular.

În momentul în care noi ridicam mandibula va trebui sa efectuam si o usoara

- retruzie a sa si cam la 2cm latitudine va trebui sa simtim la nivelul mâinii un mic soc, semn ca am intrat în axa balama terminala am plasat condilii în RC.

-

Trebuie sa simtim socul deoarece în conducerea dirijata a mandibulei vom actiona

pe miscarea limita posterioara de închidere ce se face în 2 timpi ( vezi diagrama POSSELT ).

2) METODA BIMANUALĂ A LUI DAWSON:

·

Este putin diferita deoarece pacientul este asezat în pozitie culcata

fotoliul întins, capul pacientului în usoara extensie. Medicul se plaseaza pe scaun la capul pacientului actionând cu 2 mâini:

·

- cu ambele police plasate pe menton, iar celelalte 4 degete pe baza

mandibulei, portiunea

inferioara.

- el trebuie sa faca miscari de închidere-deschidere a mandibulei dar

actioneaza diferit la nivelul

policelui si bazei mandibulei.

- cele 4 degete de la baza mandibulei ridica în sus policele preseaza mentonul în jos si înapoi.

·

Se împinge în jos si înapoi deoarece dupa DAWSON pozitia condilului

este sustinuta doar de ligamente în cavitatea glenoida, si pentru ca miscarea

trebuie facuta în plan cu ligamentel ext ale articulatie