Sunteți pe pagina 1din 130

SISTEMUL NERVOS

VEGETATIV

SISTEMUL NERVOS
AUTONOM
Curs 3 1
GENERALITATI
Sistemul nervos este alcatuit din 2 componente:
- Sistemul nervos central (SNC) cuprinde:
- creierul protejat de cutia cranian
- mduva spinrii protejat de coloana vertebral
- Sistemul nervos periferic (SNP) cuprinde:
- nervii periferici aflai n afara cortexului cerebro-
spinal, fcnd conexiunea dintre creier, mduva spinrii
i restul corpului.

2
SISTEMUL NERVOS
PERIFERIC (SNP)
SNP este divizat n 2 subdiviziuni majore:
- SN somatic
- SN vegetativ ( autonom)
Exist 2 subdiviziuni majore ale cilor motorii ale
SNP:
- calea senzorial (aferent) conduce stimulii
ctre SNC de la alte zone ale organismului,;
- calea motorie (eferent) transmite semnalele
de la SNC ctre muchi si glande.
3
SISTEMUL NERVOS SOMATIC
Aceasta subdiviziune a SNP controleza, prin intermediul nervilor
aferenti:
- sistemul muscular
- receptorii senzoriali externi
Receptorii sunt la nivelul organelor de sim externe, inclusiv pielea;
Efectorii = fibrele musculare si celulele glandulare.
Arcul reflex = reacie involuntar la un stimul, un automatism;
acesta este involuntar, SNC fiind informat, dar nu controleaz n
mod constient un raspuns;
Exemple ale arcului reflex = echilibrul, reflexul de ntindere, de
clipire, etc.
Stimulii senzoriali ai SNP sunt analizai de SNC iar rspunsurile
sunt transmise prin SNP la diferite organe efectoare.
4
SISTEMUL NERVOS VEGETATIV
(SN AUTONOM, SNV)
Parte a SNP, este constituit din neuroni motorii care controleaz
organele interne;
Rol n reglarea proceselor fiziologice fundamentale ale vieii organice,
prin controlul exercitat asupra funciilor organelor interne i ale
proceselor metabolice, prin activiti reflexe.
In realizarea legturii dintre 2 neuroni/un neuron i un organ efector
participa:
- membrana presinaptic
- membrana postsinaptic
- fanta sinaptic
- mediatori chimici faciliteaz transmiterea impulsului nervos;
acetia sunt: colinergici (Acetilcolina) i adrenergici (Noradrenalina);
- receptori vegetativi corespund celor 2 tipuri de receptori
(colinergici i adrenergici). 5
Impulsul nervos
Influx
Fixarea
nervos - la Eliberarea mediatoril
nivelul mediatorilor or pe
membranei chimici receptori
postsinaptic
specifici
e

Desfacerea Efect
complexului stimulat
; or Complex
Repolarizar chimic-
ea receptor
membranei Efect
postsinapti inhibitor
ce

6
Structura anatomica a SNV
Doua componente:
1. Sistemul nervos simpatic este evident in momente
cu consum mare de energie, sentimente paroxistice: furie,
frica, etc;(Componenta adrenergica Adrenalina, NE)
2. Sistemul nervos parasimpatic descarcari discrete si
localizate, caracterizat prin stocare si conservare de
energie; (Componenta colinergic- Acetilcolina);
Majoritatea esuturilor si organelor sunt cu inervaie dubl,
simpatic i parasimpatic, iar din echilibrul lor rezult
tonusul funcional normal;
Dezechilibrul lor provoac apariia fenomenului de
distonie neuro-vegetativ.
7
Clasificare - Substante cu actiune asupra
SNV
3 grupe de substane:
1. Substane care acioneaz asupra SN simpatic
(sinapse efectoare):
- simpatomimetice mimeaza activitatea SN simpatic;
- simpatolitice blocheaza activitatea SN simpatic;
2. Substante care actioneaza asupra SN
parasimpatic (sinapse efectoare):
- parasimpatomimetice mimeaza activitatea SN
parasimpatic;
- parasimpatolitice blocheaza activitatea SN
parasimpatic. 8
*
3. Substante care actioneaza asupra ganglionilor
vegetativi (sinapse interneuronale):
- nicotinice la doze terapeutice:
- stimuleaza receptorii colinergici nicotinici;
- la doze mari:
- paralizeaza ganglionii vegetativi (apar efecte
inhibitoare, de depolarizare prelungita a receptorilor
colinergici);
- ganglioplegice inhiba transmisia impulsurilor prin
ganglionii vegetativi, prin blocarea receptorilor N-colinergici;
In concluzie, exista 2 tipuri de substante medicamentoase:
- mimetice stimuleaza;
- litice (blocante/plegice) inhiba.
9
*

O alta clasificare a substantelor medicamentoase cu


actiune asupra SNV/Autonom dupa natura
neurotransmitatorului eliberat la nivelul terminatiilor
nervoase:
- Substante adrenergice actioneaza asupra fibrelor
post-ganglionare simpatice elibereaza Adrenalina si
Noradrenalina;
- Substante colinergice actioneaza asupra celorlalte
fibre nervoase vegetative si pe fibrele somatice
elibereaza Acetilcolina

10
Fiziologic cele 2 sisteme acioneaza atat prin
relaii de sinergism cat si de antagonism

Simpatomimetic Simpatolitice
Antagonism
e
Antagonis
Antagonis

Sinergism
m
m

Parasimpatomimet Parasimpatolitic
ice e

11
I. SISTEMUL NERVOS SIMPATIC/
ADRENERGIC

Receptorii specifici SN simpatic:


- receptori alfa: alfa1 si alfa2
- receptori beta: beta1 si beta2
n urma simulrii acestor receptori se
instaleaz efectele simpatice.

12
Receptori alfa1(postsinaptici)
Localizare: n vase (ale pielii, mucoaselor mezenteriale,
renale, cerebrale de diametru mare), musculatura neted a
intestinului, sfincterele intestinului, stomacului, vezicii
urinare, muchii radiali ai irisului, ficat, miometru gravid,
muchii foliculari;
Efectele stimularii acestor receptori:
- vasoconstricia vaselor;
- cresterea rezistenei periferice;
- relaxarea musculaturii netede;
- constricia sfincterelor tubului digestiv i vezicii urinare,
contractarea uterului gravid, midriaz, activarea
glicogenezei n ficat, contracia muchilor foliculari.
13
Receptori alfa2 (pre- si postsinaptici)

Localizare: vase i musculatura neted a organelor


interne (extraneuronal), esutul adipos, trombocite,
pancreas, membrana presinaptic;
Efectele stimularii:
- constricia vaselor;
- creterea peristaltismului organelor interne cu
musculatur neted;
- lipoliz;
- agregarea trombocitelor;
- diminuarea secreiei de insulin.

14
Localizarea si efectele receptorilor alfa

Organ Tip receptor Efect

Ochi - muchi radiari ai 1 Contracie midriaz


irisului

Glande salivare 1 ngroarea secreiilor


Muchi netezi arteriolari

- coronare 1 Vasoconstricie
- mucoase 1 Constricie

- rinichi 1 Vasoconstricie
- piele 1 Vasoconstricie
15
Localizarea si efectele receptorilor alfa

Organ Tip receptor Efect

Tract genito-urinar

- trigon i sfincter 1 Contracie

- uretere 1 Crete tonusul i


motilitatea
- organe sexuale masculine 1 Eliminare lichid
seminal
Uter gravid 1 Contracie

Musculatura neted 1 Relaxare


intestinal
16
Receptorii beta1
Localizare: miocard, musculatura neted a intestinului i
vezicii urinare, esutul adipos.
Efectele stimulrii:
- creterea frecvenei contraciilor cardiace;
- crete contractilitatea, conductibilitatea prin efect excito-
conductor al miocardului;
- intensificarea metabolismului miocardului;
- activarea lipolizei;
- scderea motilitii intestinale i a vezicii urinare.

17
Receptorii beta2
Localizare: bronhii, miometru, vase (ale muchilor scheletici,
coronariene, cerebrale de diametru mic), ficat, muchi
scheletici, trombocite, membrana lizozomilor, pancreas,
mduva spinarii;
Efectele stimularii:
- relaxarea bronhiilor, miometrului, vaselor;
- activarea glicogenezei n ficat i n muchii scheletici;
- spasmul acomodaiei;
- inhibarea eliberrii enzimelor lizozomiale;
- cretrea secreiei de insulin, de renin;
- activeaz eritropoieza n stadiile iniiale.

18
Localizarea si efectele receptorilor
beta
Organ Tip receptor Efect
Inim 1 Activarea funciilor inimii (cronotrop,
ionotrop, dromotrop, batmotrop pozitiv)
Ochi 2 Relaxare, acomodarea vederii la
muchi ciliar distan
Musculatur 2 Relaxare cu vasodilataie (predomin)
neted vascular
Bronhii 2 Bronhodilataie (relaxarea musculaturii)
Uter 2 Tocoliz (relaxarea musculaturii)
Musculatur neted Relaxare
intestinal
Efecte metabolice
- ficat 2 Hiperglicemie
- adipocite 1, 3 Lipoliz 19
CATECOLAMINE
Catecolamine = Norepinefrina (NE), Epinefrina (E)
(Adrenalina), Dopamina;
NOREPINEFRINA = principalul mediator chimic la nivel
periferic i n sinapsele adrenergice centrale;
Dup eliberare, NE interacionez cu receptorii postsinaptici
de la nivelul organului efector rspuns fiziologic printr-o
asociere de procese = difuzie prin sinapsa metabolizarea
sa;
Recaptarea NE:
- intraneuronal
- extraneuronal reglarea concentraiei de NE

20
EPINEFRINA (E) (ADRENALINA)

Este eliberat la nivelul nervului terminal simpatic ca NE;


Este sintetizat i stocat medulosuprarenal i eliberat n
circulaie distribuie la diferite organe i esuturi
exercitarea efectelor la nivelul receptorilor adrenergici;
ncetarea aciunii E este dependent n mare masur de
pompa membranar neuronal.

4-[(1R)-1-hidroxi-2-(metilamino)
etil]-benzen-1,2-diol

21
Catecolamine -Structura chimica

Denumirea de Catecolamina =
prezena a 2 grupari OH pe
nucleul aromatic, n poziia
orto, la fel ca n structura
catecolului;
Prezena gr. OH/orto susceptibilitate
la oxidare: NE i E se oxideaz n
prezena oxigenului din aer i a altor
agenti oxidani compusi colorai;
La pH-ul fiziologic (7,4) predomin
(95%) forma cationic a NE si E:

22
23
Biosinteza Catecolaminelor
Are loc la nivelul terminaiilor nervoase simpatice i n
medulosuprarenal;
Se desfoar n 3 etape catalizate enzimatic:
1. conversia Tirozinei n L-dihidroxi-fenilalanina
(L-DOPA), sub aciunea tiro-hidroxilazei;
2. decarboxilarea L-DOPA cu formarea Dopaminei, sub
aciunea DOPA-decarboxilazei;
3. transportul Dopaminei, sintetizat n citoplasma
neuronal, la veziculele de stocare unde este hidroxilat
stereospecific de enzima dopamin-betahidroxilaz;
NE astfel sintetizat este stocat n vezicule nainte de
eliminarea sa n fanta sinaptic.
24
*
4. ultima etap
este de
biotransformare
a NE n E sub
aciunea catalitic a
enzimei feniletanol-
amin-N-metil-
transferaza (PNMT),
n medulosuprarenal:

25
26
Metabolizarea catecolaminelor
Se realizeaza sub actiunea succesiva a 3 enzime: mono-aminoxidaza
(MAO); catecol-orto-metil-transferaza (COMT), situata in
citoplasma celulara; sintetaze.
Majoritatea catecolaminelor fiziologice sunt metabolizate sub
actiunea succesiva MAO si COMT, cu aparitia produsului de
excretie acidul
vanil-manedenic.

27
*

28
I.1. SIMPATOMIMETICE
(ADRENOMIMETICE)

Substane medicamentoase care stimuleaz receptorii


adrenergici alfa i/sau beta direct sau indirect,
reproducnd aciunile sistemului simpatic (adrenergic)
asupra funciilor diferitelor organe i ale metabolismului.

29
Clasificare
1. Dupa selectivitatea asupra receptorilor adrenomimetici:
- SM cu actiune asupra receptorilor alfa;
- SM cu actiune asupra receptorilor beta;
- SM cu actiune asupra receptorilor alfa si beta;
- SM dopaminomimetice.
2. Dupa mecanismul de actiune:
- Simpatomimetice cu actiune directa (actioneaza direct asupra
receptorilor adrenergici);
- Simpatomimetice cu actiune indirecta (actioneaza indirect
favorizeaza eliberarea mediatorilor chimici sau impiedica
recaptarea acestora);
- Simpatomimetice cu actiune mixta (actioneaza atat direct cat si
indirect)
30
*
3. Dupa indicatiile terapeutice:
- Vasoconstrictoare generale;
- Vasoconstrictoare locale;
- Bronhodilatatoare;
- Tocolitice (utilizate in travaliul prematur);
- Stimulante cardiace
4. Dupa structura chimica:
- Derivati de beta-fenil-etil-amina;
- Derivati de imidazolina;
- Amine alifatice

31
AcTiuni si indicaTii terapeutice
S.M. ADRENOMIMETICE
Aciune agonist pe receptorii 1 -vasoconstricie:
hipertensiune,
decongestionarea mucoaselor,
hemostaz.
Indicaii:
oc, hipotensiune; conjunctivite, rinite; hemoragii capilare superficiale,
dentare.
Aciune agonist pe receptorii 2 presinaptici:
scderea TA
analgezie
sedare
Indicaii:
HTA; glaucom cu unghi deschis; prevenirea crizelor de migren.
32
*Aciunea agonist pe receptorii 1 din miocard:
stimularea funciilor cardiace:
creterea tonusului, excitabilitii i ritmului cardiac.
Indicaii:
stop cardiac; bloc atrioventricular; bradicardie.
Aciunea agonist pe receptorii 2
din musculatura neted vascular - vasodilataie
din musculatura neted bronic - bronhodilataie
din musculatura neted uterin - relaxare (tocoliz)
natere prematur, iminen de avort, cezarian.

33
*

Aciunea agonist pe receptorii 3 localizai n esutul


adipos:
lipoliza,
termogeneza.
Indicaii:
obezitate, diabet de tip II
Aciunea agonist pe receptorii i de la nivel
central:
analeptice
anorexigene

34
Reactiile adverse
S.M. ADRENOMIMETICE

la nivel cardiovascular:
hipertensiune arterial (HTA);
aritmii (palpitaii, tahicardie).
la nivel SNC:
anxietate;
tremor;
tahipnee.
metabolice:
hiperglicemie

35
Contraindicatii
HTA, tulburri de ritm cardiac;
ateroscleroz;
insuficien cardiac;
cardiopatie ischemic;
insufucien circulatorie cerebral

Precauii
hipertiroidism;
boala Parkinson;
diabet.
36
A. SIMPATOMIMETICE CU
ACTIUNE DIRECTA

I.DERIVATI DE BETA-FENILETIL-AMINA
II. DERIVATI DE IMIDAZOLINA
III. AMINE ALIFATICE

37
A. I. DERIVATI DE BETA-FENILETIL-
AMINA
Mecanismul de actiune al acestor derivati este strans
legata de structura lor chimica, prototipul lor fiind
noradrenalina, adrenalina, izoproternolul
catecolamine, derivati de beta-feniletil-amina:

Beta-feniletilamina

Norepinefrina (Adrenalina)

38
SAR

Beta-feniletilamina are o actiune simpatomimetica slaba,


dar compusii din aceasta clasa au actiune farmacologica,
intensitatea acesteia depinzand de structura chimica:
1) trebuie sa contina gruparile fenolice care determina
cresterea efectului; intensitatea actiunii depinde si de
pozitia in care se gasesc gruparile fenolice cea mai
favorabila este pozitia para apoi meta;
- 2 gr. OH in pozitiile C3 si C4 - creste actiunea;
- esterificarea/esterificarea compusi mai putin activi sau
inactivi.

39
SAR
2) Catena laterala:
- prelungirea catenei laterale, schimbarea pozitiei functiei
aminice sau eliminarea acesteia scaderea actiunii;
- introducerea unei gr. OH la atomul de C din pozitia beta -
cresterea actiunii si scaderea toxicitatii.
3) Gruparea aminica din catena laterala:
- prezenta acestei gruparii este foarte importanta pt.
actiunea simpatomimetica directa;
- aminele primare sunt mai active decat cele secundare, iar
cele tertiare si mai putin active sau chiar inactive;
- activitatea optima este data de prezenta a 2 atomi de
carbon intre gr. aminica si nucleul fenolic. 40
SAR
4) Stereoizomeria datorita prezentei gr. OH alcoolice
din pozitia beta a catenei laterale:
- Pentru E sau NE ca si pentru alti compusi, forma
enatiomera cea mai activa este configuratia R (-) sau
levogira, decat enantiomerul S (+) dextrogir, datorita
conjugarii spatiale a gruparii aromatice, aminice si beta-
OH; stereoselectivitatea se explica prin existenta a 3 centri
complementari de legare de la nivelul receptorilor

41
DERIVATI DE FENILETILAMINA-
CLASIFICARE DIN PDV TERAPEUTIC

- Simpatomimetice vasoconstrictoare
- Simpatomimetice bronho- si vasodilatatoare
- Agonisti si antagonisti ai dopaminei
- Simpatomimetice cu actiune asupra SNC

42
I.1.SIMPATOMIMETICE
VASOCONSTRICTOARE
1. EPINEFRINA
2. NOREPINEFRINA
3. LEVONORDEFRINA
4. SINEFRINA
5. METILSINEFRINA
6. ETILEFRINA
7. METARAMINOL
8. METOXAMINA
43
I.1.1.EPINEFRINA (E) (DCI)
ADRENALINA, SUPRARENINA; 1-(3,4-dihidroxi-
fenil)-2-metil-aminoetanol:

Prezinta in structura un atom de C asimetric activitate


optica, produsul natural este levogir (-) (R) sau (D);
Substanta alba, inodora, putin solubila in apa (1:100),
solubila in acizi minerali si hidroxizi alcalini, se oxideaza
usor la expunere la aer si lumina adrenocrom, colorat in
rosu, instabil, izolat ca monosemicarbazona: 44
Epinefrina
Degradarea adrenalinei:

Adrenalina a fost izolata in stare pura in 1901, din


glandele suprarenale izolate, iar in 1904 s-a obtinut prin
sinteza:

45
Sinteza De la pirocatechina tratata cu clorura acidului
monoclor acetic in prezenta de oxiclorura de fosfor;
Adenalinei monoesterul obtinut sufera o transpozitie Fries si
rezulta 3,4-dihidroxi-fenil-clormetil-cetona care prin
condensare cu metilamina si reducerea gruparii
cetonice conduc la adrenalina; amestecul racemic poate
fi separat folosind acid tartric:

46
Biosinteza
Adrenalina este sintetizata n glanda medulo-suprarenala
printr-o cale enzimatic care transform aminoacidul
tirozina ntr-o serie de intermediari i n final in
adrenalina. Tirozina este mai nti oxidat la L-dopa, care
ulterior este decarboxilat la dopamina. Prin oxidare se
obtine noradrenalina. Ultimul pas n biosinteza adrenalinei
este metilarea aminei primare din noradrenalin. Aceast
reacie este catalizat de enzima feniletanolamin N-
metiltransferaza (PNMT) care utilizeaz S-
adenosilmetionina (SAMe) ca donor de metil:

47
48
Actiune terapeutica
Se utilizeaza sub forma de clorhidrat, solutia oficinala in FR X
fiind de 1;
Forma levogira este de 15 ori mai puternica decat amestecul
racemic si de 20 ori mai activ ca forma dextrogira;
Are actiune directa asupra receptorilor adrenergici 1 si 2, 1
si 2;
- stimuleaza inima cu tahicardie;
- vasoconstrictia arteriolelor si venoasa, creste TA sistolica,
scade TA diastolica;
- produce bronhodilatatie cu hiposecretie bronsica;
- stimuleaza SNC, musculatura striata;
- provoaca contractia muschiului radiar al irisului cu midriaza.

49
Utilizari terapeutice
Este utilizata in stop cardiac, criza de astm bronsic (in lipsa
bronhodilatatoarelor selective);
- medicament de electie in soc anafilactic si alte manifestari
alergice: boala serului, edem Quincke;
- datorita actiunii vasoconstrictoare este utilizat in anestezia
locala, in asociere cu lidocaina, in hemoragii capilare, in
oftalmologie.
Administrare:
- i.v. lent, in doze foarte mici, cu multa prudenta; i.m., dar
calea cea mai uzuala de administrare este s.c.;
- nu se administreaza oral fiind inactivata in mucoasa gastro-
intestinala si in ficat;
- extern: instilatii, pulverizari, badijonaj, ungv. si supozitoare.
50
51
Efecte adverse; dezavantaje
Efecte adverse:
palpitatii, tahicardie, dureri anginoase, HTA, aritmie,
edem pulmonar, anxietate, lipotimie, cefalee, ameteli,
hiperglicemie, hemoragie.
Dezavantaje:
- durata scurta de actiune;
- actiunea vasoconstrictoare este frecvent urmata de
actiune vasodilatatoare;
- la administrarea orala este inactivata;
- solutiile sarurilor sale se descompun usor.

52
53
I.1.2. NOREPINEFRINA (NE) (DCI)
ARTERENOL, LEVARTERENOL, LEVOPHED,
NORADRENALINA; 1-(3,4-dehidroxifenil)-2-amino-etanol
(bitratrat sau clorhidrat):

Difera de E prin prezenta unei amine primara, E avand in structura o


amina secundara;
Bitartratul de NE este o substanta de culoare alba, solubila in apa
(1:2,5); La aer i lumin se brunific; gust amar, toxic; solutia
apoasa are pH =3-4;
In organism se gaseste in amestec cu E.
54
Actiune terapeutica
Simpatomimetic neselectiv; efectele se manifesta prin:
- vasoconstrictie
- arterioconstrictie intensa
- cresterea TA, sistolica si diastolica
- creste presiunea pulmonara
- creste forta contractiei miocardice
- bradicardie prin reflex vagal compensator, contracareaza
astfel efectul cardiostimulator
- scade fluxul sanguin hepatic si renal
- nu influenteaza in mod semnificativ debitul cardiac.

55
Indicatii terapeutice
- colaps chirurgical, traumatic, prin: hemoragie, infarct
miocardic, rahianestezie;
- supradozare cu deprimante ale SNC;
- infectii grave;
- colaps toxic;
- arsuri severe;
- soc anafilactic si soc neurogen;
- prelungirea efectului anestezicelor locale;
- combaterea sangerarilor capilare;
- decongestiv al mucoaselor.

56
Administrare; Reactii adverse
- parenteral: i.v., perfuzabil doze 0,5 1 mg, solutie 2;
i.m.;
- aplicatii locale: solutie 1/5000 in obstructie nazala,
sinuzite, infiltratii, oprirea hemoragiilor capilare, asociat
cu anestezice locale;
Oral are biodisponibilitate redusa datorita inactivarii sale la
nivel gastrointestinal si hepatic.
Reactii adverse:
- necroza tisulara, anxietate, cefalee, palpitatii, bradicardie,
dispnee, aritmii cardiace efecte secundare mai putin
manifestate decat la adrenalina;
Prudenta in administrare in: hipertiroidie, aterscleroza
avansata. 57
58
*

59
60
I.1.3. LEVONORDEFRINA (DCI)
CORBADRINA, CORBAZIL, COBREFIN,
IZOADRENALINA, METIL-NORADRENALINA;
Alcool (-)--(1-aminoetil)-3,4-dihidroxi-benzilic:

Structura sa cuprinde: nucleul catecolic al adrenalinei si


catena laterala a NE;
Substanta solida, alba, inodora, gust putin amar.
61
Actiune terapeutica
- vasoconstrictor puternic cu actiune imediata si de lunga
durata.
Utilizari terapeutice:
- se asociaza cu anestezice locale procaina, in
stomatologie, pentru persoanele care nu suporta
adrenalina;
- asociat cu lidocaina rezultate foarte bune, mai putin
brutale ca in cazul adrenalinei

62
I.1.4. SINEFRINA (DCI)
Alcool (-)-p-hidroxi--[(metil-amino)-metil]-benzilic
(clorhidrat sau tartrat acid):

Structurasinefrina vs.
adrenalina:

63
Utilizari terapeutice
Este mai putin activ decat adrenalina;
Se utilizeaza ca stimulant cardiac si respirator, cu durata de
actiune mai lunga si toxicitatea aproape nula.
Doze: 0,1 0,5 g/zi oral;
Parenteral: 0,05 0,2 g/zi.

64
I.1.5. FENILEFRINA (DCI)
ADRIANOL, HUMOXAL, NEO-SYNEFRINE,
ISOPHRIN, VIBROCIL;1-(m-hidroxi-fenil)-2-
metilamino-etanol (clorhidrat):

Pulbere alba, cristalina, inodora,


foarte solubila in apa si
alcool, cu gust usor amarui.
Structura similara adrenalinei
si sinefrinei:

65
Actiune si utilizari terapeutice
- vasoconstrictor chiar si la administrare orala efect de 2 ori mai intens ca al
adrenalinei;
- reduce congestia si inflamatia membranara;
- efect de stimulare usoara a SNC;
- efect midriatic;
- prelungeste actiunea anestezicelor locale;
- in prevenirea scaderi TA in timpul rahianesteziei.
Utilizari:
- este relativ netoxic fiind utilizat in rinite, inclusiv cele purulente
alergice,vasomotorii, sinuzita asociata.
- administrare locala: instilatii, spray la adulti si copii peste 6 ani, de 3 4
ori/zi;
- pareneral, solutie injectabila 1%
Reactii adverse:
- hiperemie reactiva, senzatie de arsura locale;
Contraindicat in rinita uscata si hipersensibilitate la componente.
66
67
68
I.1.6. ETILEFRINA (DCI)
EFORTIL, THOMASIN; 1-(3-hidroxi-fenil)-2-etilamino-etanol
(clorhidrat):
Actiune vasoconstrictoare puternica si
mai prelungita;
-efecte directe alfa- si beta-
adrenomimetice, predominand cele
beta; creste debitul cardiac si TA;
Indicatii: hipotensiune izovolemica in intoxicatii, traumatisme,
interventii chirurgicale;
- stari hipotensive astenice, convalescenta, boli cronice, hipotensiune
ortostatica.
Reactiia adverse: tahicardie; nu se indica in cardiopatie ischemica,
hipertiroidie.
Administrare i.v., i.m. in stari acute; oral.
69

70
I.1.7. METOXAMINA (DCI)
VASOXYL; clorhidrat de 2-amino-1-(2,5-dimetoxi-
fenil)-propanol:
Substanta cristalina alba, inodora,
gust amar, foarte solubila in apa
(1:2,5) si alcool (1:12);
Solutia apoasa 2% este acida cu pH=4-5; se descompune
in prezenta luminii.
Este o amina simpatomimetica vasopresoare cu actiune
diferita de a altor amine din aceeasi clasa actiunea
cardiaca scade proportional cu cresterea presiunii
sanguine.

71
Indicatii si utilizari terapeutice

Nu produce tahicardie, fibrilatie sau cresterea activitatii


sinoatriale.
Indicatii:
- in chirurgie cu rahianestezie pentru
mentinerea TA;
- in soc cardiogen si alte stari
hipotensive asociate cu hemoragie,
traumatisme sau interventii chirurgicale.
- local descongestionant nazal.

72
I.2.SIMPATOMIMETICE
BRONHO SI
VASODILATATOARE
1. IZOPRENALINA
2. BAMETAN
3. METAPROTERENOL
4. SALBUTAMOL
5. TERBUTALINA

73
I.2.1. IZOPRENALINA (DCI)
ALUDRIN, ALEDRIN, BRONHODILATIN,
ISUPREL, ISOPROTERENOL; 1-(3,4-dihidroxi-
fenil)-2-izopropil-amino-etanol (clorhidrat):

Pulbere cristalina alba, inodora, gust usor amarui, foarte


solubila in apa (1:3) si solubila in alcool (1:50);
Solutia apoasa 1% are pH=4,5-5,5 si se coloreaza in timp
in roz; prin expunere la aer si lumina se degradreaza.

74
Actiune terapeutica
Agonist puternic beta-adrenergic, aparent neavand efecte
asupra receptorilor alfa-adrenergici;
Nu este selectiv asupra receptorilor beta 1 sau beta2 si astfel are
un efect bronhodilatator prin stimularea receptorilor beta 2 la
nivelul tractului respirator;
Produce si efecte metabolice tipice unui blocant beta:
- stimularea contractiei cardiace;
- creste frecventa si debitul cardiac, consumul de oxigen al
miocardului;
- determina relaxarea musculaturii netede vasculare;
- scade rezistenta vasculara periferica, in special la nivel renal
si mezenteric;
- efect bronhodilatator intens. 75
Indicatii terapeutice
- In soc cardiogen cu presiune arteriala normala sau cu acidoza
severa;
- In soc septic;
- Sincopa cardiaca, fibrilatie ventriculara, bloc atrio-ventricular
partial sau total;
- In sindrom de sinus carotidian, in bradicardie;
- In astm bronsic, bronsita spastica;
- Pentru realizarea bronhodilatatiei pentru teste functionale
respiratorii;
- In terapie intensiva pentru usurarea respiratiei.
Administrare: compr. sublinguale/10 mg izoprenalina, sol.inj., fiole
cu 0,2 mg; solutie pt. inhalatii 0,25-1%.
Desi stimularea cardiaca este un efect nedorit si adesea periculos,
este uneori utilizat in tratarea stopului cardiac. 76
I.2. 2. BAMETAN (DCI)
VASCULAT; 1-(p-hidroxifenil)-2n-butilamino-etanol:

Inlocuirea radicalului metil de la


azotul aminic cu un radical n-butil
a determinat modificarea actiunii farmacologice, obtinandu-
se compusi cu actiune adrenomimetica;
Bametan are actiune vasodilatatoare periferica intensa, care
anuleaza efectele adrenalinei;
Este utilizat in HTA si in arterita, administrat parenteral, in
doze de 12-25 mg/zi sau oral 25-50 mg/zi.

77
78
I.2.3. METAPROTERENOL (DCI)
ALUPENT, ASMOPENT, ORCIPRENALINE; alcool
3,5-dihidroxi--[(izopropil-amino)-metil]-benzilic;
sulfat:
Se utilizeaza amestecul racemic
sub forma de sulfat;
Actioneaza beta-adrenergic,
cu selectivitate specifica pe receptorii 2 , cu indicatii in
principal in tratamentul crizei de astm bronsic.
Administrare: tablete, sirop, forme inhalatorii.
CI: tahicardie, hipertiroidism, angina pectorala instabila,
infarct miocardic.
79
80
I.2.4. SALBUTAMOL (DCI)
VENTOLIN, ALBUTEROL, SALAMOL; -[(tert-
butilamino)-metil]-4-hidroxi-m-xilen-,- diol:

Simpatomimetic beta-adrenergic
selectiv: bronhodilatator, inhiba
eliberarea histaminei si
leucotrienelor din bazofilele
pulmonare care apar
in urma reactie antigen-anticorp.
Indicatii: in tratamentul de fond al astmului bronsic,
emfizem, in profilaxia de durata a crizelor de dispnee.
81
*
Reactii adverse: palpitatii, tremor, neliniste, tahicardie,
cefalee;
Se administreaza cu prudenta in hipertiroidism,
cardiopatie ischemica, HTA, diabet;
Administrare: oral cpr. 2 mg la 8 ore, in astm,
dispnee; injectabil in perfuzie lenta si sub forma de
aerosoli in crize de astm de intensitate medie.

82
83
I.2.5. TERBUTALINA (DCI)
BRICANYL, AIRONYL, TERBULIN; sulfat de 1-(3,5-
dihidroxi-fenil)-2-tertbutil-amino-etanol:

Agonist al receptorilor 2-adrenergici,


cu selectivitate marcanta datorita
prezentei catenei laterale tert-butil; utilizat in gestionarea
simptomelor de astm i ca tocolitic (medicament anti-
contracie), in intarzierea travaliului prematur cu maxim 48-72
ore;
Terbutaline este n prezent pe lista Agen iei Mondiale Anti-
Doping de medicamente interzise pentru sportivi olimpici.
Este utilizat in principal ca bronhodilatator cu actiune rapida
(efectul se instaleaza in cca. 15 si dureaza pana la 6 ore).
84
*
Administrare:
injectabil (s.c., i.m.) in doze de 2,5-5,0 mg de 3-4 ori/zi;
i.v. 4-8 mcg/kg lent, in 5-10;
- inhalatii, cate o doza de 0,25 mg la nevoie;
- oral.
Contraindicatii:
In tahicardie, cardiopatie ischemica, insuficienta
cardiaca, hipertiroidism, forme severe de astm.

85
86
87
BAMBUTEROL (DCI)
BAMBEC, OXEOL derivatul dicarbamat la terbutalinei
- prodrog al terbutalinei, -adrenomimetic:
In organism, sub actiune enzimatica
este metabolizat la compusul activ
Terbutalina:
Indicat in gestionarea crizelor de
astm pe termen lung, fiind un agonist
-adrenomimetic cu actiune
bronhodilatatoare prelungita.
Nu se utilizeaza pentru ameliorarea
pe termen scurt al simptomelor
de astm.
88
89
I.3. AGONISTI SI
ANTAGONISTI AI DOPAMINEI

- DOPAMINA
- DOBUTAMINA
- FENOTEROL

Exista receptori dopaminergici D1 si D2 localizati in


tesuturi periferice (ex. in sistemul vascular renal);
Agonisti ai acestor receptori: Apomorfina, Bromcriptina si
alti agenti utilizati in boala Parkinson
90
I.3.1. DOPAMINA (DCI)
INOTROPIN, INTROPIN, DYNATRA,
TENSANIN; clorhidrat de
dihidroxi-fenil-etil-amina:

In reactiile de biosinteza care au


loc in organism, dopamina este
precursorul adrenalinei (epinefrinei):

91
Biosinteza catecolaminelor
Etapele biosintezei
catecolaminelor :
fenilalanin este
transformat succesiv
n tirozin, dihidrofenilalanine
(DOPA), dopamina,
norepinefrina (noradrenalina)
si epinefrina (adrenalina).

92
93
Metabolizare

94
Actiune terapeutica
Agent simpatomimetic cu actiune stimulanta cardiaca -
catecolamina cu actiune dopaminergica si adrenergica, pe
receptorii D1, beta1 si alfa1.
- Dozele mici, de 1-2-10 g/Kg/min. determina cresterea
fluxului sanguin renal, contribuind la intensificarea filtrarii
glomerulare, a excretiei sodiului si a diurezei;
- Doze de 10 g/Kg/min. au efecte beta1 adrenergice: stimulare
cardiaca, cresterea contractilitatii, conductibilitatii ai a debitului
cardiac si in special a tensiunii arteriale sistolice;
- Doze mai mari de 10 g/Kg/min determina stimularea
receptorilor alfa-adrenergici: vasoconstrictie, cresterea TA, a
rezistentei periferice totale, a presiunii in capilarele pumonare.

95
Indicatii terapeutice
- In soc refractar, in terapia de
refacere hidroelectrolitica si
volemica;
- Soc traumatic hipovolemic, toxic
si septic, in special in cazurile de
oligurie, hipotensiune arteriala dupa rahianestezie;
- Insuficienta cardiaca severa.
Administrare i.v. sub stricta supraveghere clinica si
hemodinamica, corectand hipovolemia, hipoxemia si
dezechilibrele electrolitice.
RA: tahicardie, aritmii ventriculare, durere anginoasa,
HTA, greata, voma, etc. 96
I.3.2. DOBUTAMINA (DCI)
DOBUTREX, DOBUSOL; clorhidrat de ()4-{2-
[[3-(4-hidroxifenil)-1-metil-propil]-amino]-etil}:
Amina simpatomimetica,
mecanismul su principal
de actiune fiind de stimularea
directa a receptorilor 1 ale sistemului nervos simpatic.
Dobutamina a fost dezvoltat in anii 1970 de compania Eli Lilly ca
un analog structural al izoprenalinei:

97
Mecanism de actiune
Actioneaza predominant ca agonist- 1 adrenergic, cu activitate 2
adrenergica slaba, utilizat clinic n cazuri de soc cardiogen pentru
efectul 1 inotrop, cu cresterea contractilittii cardiace si a debitului
cardiac.
Dobutamina este utilizata ca amestec racemic al izomerilor (+) si (-);
izomerul dextrogir (+) este un agonist 1 i antagonist 1 puternic, n
timp ce izomerul (-) este un agonist 1. Administrarea racematului
confera o actiune globala de agonist 1 responsabil pentru
activitatea sa.
Izomerul (+) are o activitate slaba de agonist 2, care l face util ca
vasodilatator.
Deoarece nu actioneaza asupra receptorilor de dopamin pentru a
induce eliberarea de norepinefrin (un alt agonist 1), dobutamina
este mai putin predispusa sa induca HTA dect dopamina. 98
Indicatii terapeutice
- insuficient cardiac congestiv creascand debitul cardiac;
- atunci cand tratamentul parenteral este necesar pentru
actiunea inotropa n tratamentul pe termen scurt in
decompensarea cardiac ca rezultat fie a unei afectari
organice a cordului, fie in urma unor proceduri chirurgicale
cardiace;
- infarct miocardic, chirurgie cardiaca, soc septic si
cardiogen;
Nu este utila n boli cardiace ischemice deoarece creste
ritmul cardiac si cererea de oxigen miocardic.
Este frecvent utilizata n spital ca un agent de testare prin
stres farmacologic pentru a identifica boala coronariana.
99
*
Administrare:
In perfuzii i.v., doze de 0,5-2,5-10 g/kg/min, cu crestere
gradata a dozelor ca si a intreruperii administrarii, in functie
de frecventa cardiaca, tensiunea arteriala, debitul cardiac,
diureza
RA: tahicardie, aritmii, HTA, dureri precordiale, dispnee,
etc.
CI: aritmii cardiace, ateroscle.oza, HTA.

10
10
I.3.3. FENOTEROL (DCI)
BEROTEC, BERODURAL; alcool 3,5-dihidroxi-fenil--{[(p-
hidroxi--metil-fenil)-amino]-metil}-benzilic:
Agent simpatomimetic bronhodilatator prin stimulare beta-adrenergica
selectiva; are si efect tocolitic;
Indicatii: profilaxia crizelor de
astm bronsic, in bronsita cronica
obstructiva;
- adjuvant in terapia cu aerosoli cu antibiotice, secretolitice,
glucocorticoizi;
- tocolitic in pericolul nasterii premature.
Administrare: aerosoli curativ in crizele de astm 0,2 mg, cu repetare
dupa 5; profilactic: 1-2 doze de 0,2 mg de 2-3 ori/zi aerosoli sau oral 2,5
mg la 8 ore.
RA: palpitatii, tremor, cefalee, vasodilatatie periferica, tahicardie,
hipokalemie (la doze mari). 10
10
I.4. SIMPATOMIMETICE CU
ACTIUNE ASUPRA SNC

EFEDRINA
PSEUDOEFEDRINA
FENPROPANOLAMINA
MEFENTERMINA
Efedrina si pseudoefedrina sunt sub control
legiferat de substante precursoare de droguri

10
I.4.1.EFEDRINA (DCI)
D (-)-1-fenil-2-metilamino-
propanol; Alcool (-) eritro--
[(1-metilamino-)etil]-benzilic:
Efedrina are structura molecular similara clasei fenilpropanol-
amine (amfetamina, metamfetamina) precum si cu
neurotransmitatorul
epinefrina (adrenalina).

10
*
Alcaloid - din pdv chimic are un schelet de fenetilamin
care se gaseste in diverse plante din genul Ephedra
(familie Ephedraceae); planta Ephedra sinica, utilizat n
medicina traditional chinez, contine efedrin si
pseudoefedrin ca si constituenti principali activi;
Efedrina n forma sa naturala, cunoscuta sub numele de
Ma Huang n medicina traditional chinez, a fost
documentat n China, in timpul dinastiei Han (206 .Hr. -
220 d.Hr.), ca un stimulent si antiastmatic. n 1885, a fost
realizata sinteza chimic de chimistul japonez Nagai.

10
Structura
Efedrina are 2 atomi de carbon asimetrici (2 centre chirale)
cu substituienti diferiti, din acest motiv prezentand
2 perechi de antipozi optici care formeaza 2 racemici (4 stereoizomeri):
- eritro denumit efedrina
- treo denumit pseudoefedrina
Pentru efedrina denumirea IUPAC a celor doi enantiomerilor:
(1S, 2R) -2-metilamino-
1-fenilpropan-1-ol.
Un sinonim este
eritro-efedrina.
Efedrina D(-) este cel
mai activ dintre cei 4
D(-) efedrina D(-)-pseudoefedrina
izomeri.
L(+)-efedrina L(+)-pseudoefedrina
Seria eritro Seria treo 10
Sinteza
Indiferent de metoda de obtinere a efedrinei, in final se
obtine un amestec racemic de efedrina si pseudoefedrina,
cei 2 izomeri putand fi separati pe baza solubilitatii
diferite in cloroform a clorhidratilor lor: pseudoefedrina
este de cca. 50 de ori mai solubila;
Efedrina levogira se separa din racemic prin tratare cu acid
(+) tartric; se poate obtine direct, pe cale biologica,
pornind de la fenil-acetil-metanol (obtinut prin fermentarea
glucidelor) sub actiunea enzimei carboligaza, prezenta in
drojdia de bere.

10
Sinteza

10
Mecanism de actiune
Efedrina, amina simpatomimetica, actioneaza pe sistemul nervos
simpatic (SNS), prin stimularea sistemului adrenergic, prin cresterea
activitatii noradrenalinei pe receptorii - postsinaptici i -
adrenergici avand o actiune asemanatoare adrenalinei.
L-Efedrina, si in special stereoizomerul nor-pseudoefedrina, are efecte
simpatomimetice indirecte prin capacitatea de a traversa bariera
hemato-encefalic, fiind astfel un stimulent al SNC similar
amfetaminelor. Contribuie la eliberarea de noradrenalin si
dopamin in substantia nigra, dar efectul este mai putin pronuntat.
Prezenta unei grupe N-metil scade afinitatea de legare la receptorii -,
comparativ cu noradrenalina. De asemenea orientarea steric a
gruprii hidroxil este important pentru legarea pe receptori si pentru
activitatea functional.
11
Actiune terapeutica
Actiunea efedrinei este asemanatoare adrenalinei, dar actiunea
vasopresoare si vasoconstrictoare locala este de durata mai
lunga;
- Are actiune vasoconstrictoare, hipertensiva, stimuleaza
contractilitatea cardiaca si frecventa ritmului cardiac;
- Actioneaza stimulator asupra SNC si asupra centrului
respirator bulbar (produce tahipnee si cresterea amplitudinii
respiratorii);
- Bronhodilatator;
- Scade tonusul musculaturii tubului digestiv;
- Produce midriaza, retentie urinara, hipoglicemie.
Efedrina este mult mai putin toxica si mult mai stabila decat
adrenalina. 11
Indicatii terapeutice;
Administrare; RA
- Vasoconstrictor general in stari alergice: urticarie, edem Quinke, boala
serului, febra fanului, etc.;
- Vasoconstrictor local prin decongestionarea mucoasei nazale, in rinite
acute;
- In stari hipotensive cronice, hipotensiune postuara;
- In intoxicatie acuta cu deprimante SNC;
- In astm bronsic, miastenia gravis;
- In oftalmologie ca midriatic.
Administrare: oral 10-50 mg de 2-3 ori/zi pentru adulti, 2-10 mg/zi pt.
copii; se administreaza si parenteral s.c.
- Extern in solutii 1% - decongestiv al mucoasei nazale; solutii 2-3% - ca
midriatic.
RA: tahicardie, aritmii cardiace, HTA, manifestari neurologice (insomnie,
anxietate, tremor, cefalee, ameteli, hiperexcitabilitate);
Dozele mari pot provoca deprimarea cardiaca si cresterea glicemiei. 11
11
I.4.2. PSEUDOEFEDRINA (DCI)
IZOEFEDRINA; SUDAFED, LUDAFED, DORCOL; alcool (+)-treo-
-[(1-metil-amino)-etil]-benzilic; clorhidrat:

Ca si efedrina este un bronhodilatator si


decongestiv nazal actionand prin
stimularea directa a receptorilor
alfa-adrenergici; are efecte mai slabe
decat efedrina in cresterea TA;
Este metabolizat incomplet la nivel hepatic, prin demetilare, rezultand
compusi inactivi;
Administrare: oral, la adulti 60 mg la 4-6 ore; doza max. este de 240
mg/zi sau 120 mg/12 ore.
RA: tulb. nervoase (insomnie, anxietate, excitabilitate, tremor, halucinatii),
tahicardie, aritmii, colaps cardiovascular, paloare, tulb.respiratorii, disurie.
11
11
11
II. DERIVATI DE
IMIDAZOLINA
NAFAZOLINA
TETRAHIDROZOLINA
XYLOMETAZOLINA
OXYMETAZOLINA

11
Structura
Sunt derivati substituiti de 2-imidazolina:

Acesti derivati pot actiona ca simpatomimetice sau simpatolitice


dependent de natura substituientului din poz. 2-imidazolina:
astfel 2 benzil-imidazolina actioneaza
ca simpatolitic (vasodilatator):
Compusii din acesta clasa au selectivitate
crescuta pentru receptorii alfa.
In g-ral derivatii 2-imidazolina sunt baze puternice, formand cu acizi
minerali saruri cristaline stabile, usor hidrolizabile cand se obtine
etilendiamina
monoacilata (din cauza deschiderii
ciclului imidazolinei):
11
II.1.NAFAZOLINA (DCI)
RINOFUG, NAFAZOL, PRIVIN; 2-(1-naftil-metil)-2-
imidazolina; nitrat, clorhidrat:
Actioneaza asemanator cu efedrina,
ca un vasoconstrictor puternic.
Indicatii:
- vasoconstrictor si decongestiv in congestii nazale,
antiseptin in inflamatii usoare, conjunctivite acute si cronice.
CI: HTA, glaucom cu unghi ingust, afectiuni cardiovasculare,
hipertiroidism; nu se administrea sub varsta de 7 ani;
Utilizat in solutii 1;
efectul se instaleaza imediat si dureaza 4-5 ore.

11
12
12
II.2. TETRAHIDROZOLINA (DCI)
VISINE, TETRIZOLINA, TRYZIME; 2-(1,2,3,4-
tetrahidro-1-naftil)-2-imidazolina; clorhidrat:
Structuraleste foarte asemanator nafazolinei (1-naftil-metil), cu
nucleul naftil partial hidrogenat:

nafazolin

Tetrizolina la aplicare locala pe mucoasa nazala produce


vasoconstrictie cu reducerea inflamatiei locale;
Este utilizat in oftalmologie solutie 0,05-0,06%

12
12
II.3. XYLOMETAZOLINA (DCI)
ORTIVIN; 2-(4-t-butil-2,6-dimetil-benzil)-2-
imidazolina; clorhidrat:

Actiune vasoconstrictoare mai puternica si prelungita:


decongestionant nazal sub forma de solutii 0,05-0,1%, cu
durata de actiune de 4-6 ore.

12
12
II.4. OXYMETAZOLINA (DCI)
AFRIN; 2-(4-t-butil-3-hidroxi-2,6 dimetil-benzil)-2-
imidazolina; clorhidrat:

Compus foarte asemanator din pdv structural cu


xylometazolina:

Vasoconstrictor cu durata lunga de actiune, utilizat ca


decongestionanat nazal avand actiune dezinfectanta si
bactericida specifica fenolilor. 12
12
III. AMINE ALIFATICE
TUAMINOHEPTAN
CICLOPENTAMINA
PROPILHEXEDRINA

Din 1910 a fost evidentiata actiunea presoare a aminelor


alifatice si in 1940 acesti compusi au fost introdusi in
terapeutica; efectul este optim cand catena laterala alifatica
are o lungime de 7-8 atomi de carbon si o gr. amino- in pozitia
2;
Seria aminelor secundare beta-ciclohexil-etil- si beta-
ciclopentil-etil-amine au actiune simpatomimetica. 12
III.1. TUAMINOHEPTAN (DCI)
TUAMINE; 2-amino-heptan; sulfat:
CH3-CH-CH2-CH2-CH2-CH2-CH3
NH2
Lichid incolor/slab galbui, foarte putin solubil in apa, usor
solubil in alcool;
Este o amina alifatica simpatomometica vasoconstrictoare
utilizata sub forma de inhalatii in rinite acute si cronice;
Sub forma de sare sulfat poate fi administrata si parenteral
(solutie 1%) cu efecte si durata de actiune superioare efedrinei;
Se administreaza si extern sub forma de solutii 1% in aplicatii
pe mucoase, atat la adulti cat si la copii.
12
III.2. CICLOPENTAMINA (DCI)
CLOPANE; clorhidrat de 1-ciclopentil-2-metil-
amino-propan:

Actioneaza specific aminelor presoare, cu efecte similare


cu ale efedrinei, determina in plus o usoara actiune
excitatorie asupra SNC;
Dupa administrare orala este mult mai activa decat
efedrina;
Utilizare externa ca decongestionant al mucoasei nazale;
nu este recomandata utilizarea indelungata datorita unor
efecte secundare care pot sa apara: HTA, tulburari
nervoase, greata, voma si ameteli. 13