1

LEZIUNI DISTROFICE
(CELULARE SI INTERSTITIALE)
DEFINITIE
Leziunile distrofice sunt leziuni patologice
elementare, care reprezinta expresia morfopatologica
a alterarilor metabolice survenite la nivel celular
si/sau tisular.

Pot apare in orice afectiune, fie congenitala, fie dobandita, datorita

perturbarilor metabolice care apar indiferent de cauza procesului
patologic

2
 CLASIFICAREA LEZIUNILOR DISTROFICE

Tulburari ale metabolismului

I. PROTEINELOR
II. GLUCIDELOR
III. LIPIDELOR
IV. MINERALELOR
V. PIGMENTILOR

3
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI
PROTEINELOR
Sinteza proteinelor
este realizata prin participarea mai multor organite
citoplasmatice: ribozomi, reticulul endoplasmatic si aparatul
Golgi.
Rolul major in sinteza proteinelor este dat de ribozomi, organite
celulare formate din doua subunitati, in structura carora se
gaseste ARN ribozomal, informatia necesara sintezei proteice
fiind adusa in citoplasma de un ARN mesager
Initial, aminoacizii folositi in sinteza sunt esterificati cu un ARN
de transfer, specific fiecarui aminoacid in parte.
Proteinele se acumuleaza in cisternele reticulului endoplasmatic
rugos, de unde sunt transportate catre cisternele aparatului
Golgi, care asigura stocarea, cuplarea cu secventele
polizaharidice pe care le sintetizeaza si apoi excretia lor.

4
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI
PROTEINELOR
CLASIFICARE
A) DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
Distrofii hidroprotidice citoplasmatice
Distrofia hialina
Distrofia ceroasa

B) DISTROFII PROTIDICE EXTRACELULARE

Distrofia hialina
Distrofia fibrinoida
Distrofia amiloida (amiloidoza)
Distrofia mucoida

5
 DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
- In cadrul aceste categorii este afectat gradul de hidratare celulara si,
starea proteinelor citoplasmatice
Cauze:
In functie de mecanismul de actiune a agentilor cauzatori se disting patru
tipuri de injurii:
1. Scaderea cantitatii de ATP (transportul ionilor de Na+ si K+ prin
membrana este un proces activ care necesita consum de ATP)
2. Pierderea permeabilitatii selective membranare (alterarea structurii
membranei celulare)
3. Cresterea Na+ extracelular
4. Modificari de pH ale mediului extracelular

6
DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE

7
 DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE

Daca procesul continua, apar tulburari majore ale permeabilitatii

membranare; moleculele mari, inclusiv enzimele, vor difuza din
celula spre mediul extracelular. Acest proces are loc si intre
compartimentele intracelulare.
Pana in acest stadiu modificarile sunt reversibile

8
 TIPURI DE DISTROFII HIDROPROTIDICE
CITOPLASMATICE
In functie de gradul afectarii:

1) Intumescenta clara
2) Intumescenta tulbure
3) Distrofia granulara
4) Distrofie vacuolara

Toate aceste modificari sunt reversibile.

9
Intumescenta clara (hidrops, edem celular)
Ex. nefroza osmotica
Microscopic
- celulele sunt marite de volum
- citoplasma transparenta, clara
- nucleii mariti de volum cu cromatina dezorganizata

Intumescenta tulbure
- apare in special la organele parenchimatoase (cord, ficat, rinichi)
- Macroscopic - organele sunt marite de volum, mai ferme, fara luciu
- la sectionare, parenchimul pare sa se omogenizeze
(aspect de carne fiarta)
- Microscopic
- celulele turgescente, cu numeroase granulatii de marimi
diferite in citoplasma
- se constata diferite grade de anizocorie
10
Distrofia granulara
- apare in stadiile mai avansate
- granulatiile intracitoplasmatice sunt
vizibile
- nucleii sunt picnotici

Distrofia vacuolara
- citoplasma tumefiata, palida, clar
conturata, cu putine granulatii
intracitoplasmatice si cu numeroase
vacuole mari, uneori acestea putand
masca nucleul
- celula capata un aspect spumos si
reticular Distrofie granulovacuolara in celulele
epiteliale ale tubilor renali
Col HE, ob 40x

11
 Distrofie
granulo-vacuolara renala

Celulele tubilor
contorti cu prezenta
de granulatii si
vacuole
intracitoplasmatice

12
 Distrofia hialina intracelulara
( degenerescenta hialina)
-Se caracterizeaza prin aparitia in citoplasma de teritorii omogene,
acidofile, usor refrigente, care se coloreaza histochimic de aceeasi
maniera cu proteinele

Distrofia ceroasa
(degenerescenta Zenker)
- apare la nivelul muschilor striati (drepti abdominali, diafragm) in
stari infectioase grave (febra tifoida)
-tesutul muscular este foarte moale si friabil, cu aspect ceros
- fibrele musculare isi pierd striatiile

13
 Distrofia ceroasa
(degenerescenta Zenker)

14
DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE
DISTROFIA HIALINA (degenerescenta
hialina)
- consta in transformarea elementelor care
alcatuiesc interstitiul intr-o masa
structurata, omogena, eozinofila.
- apare la nivelul cicatricelor, seroaselor,
fibroamelor uterine
Macroscopic:
- Hialinul apare albicios, translucid,
consistenta regiunii este crescuta.

Distrofie hialina-
corp albicans ovarian,
Col HE, ob 10x

15
 Distrofie fibrinoida
placentara

Fibrinoidul
substanta eozinofila,
amorfa, cu resturi
nucleare si celulare

16
 DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE
3) DISTROFIA AMILOIDA ( amiloidoza)
Definitie: depunerea unei substante omogene, amorfe in tesutul
interstitial.
Amiloidul:
- este o substanta de natura glicoproteica.

17
 Clasificarea amiloidozelor

Amiloidoze sistemice
Ereditare (familiale)
- sunt rare
- ex:febra mediteraneana familiala (tranzmitere autozomal
recesiv)
- clinic : episoade febrile si poliserozite
polineuropatia amiloidozica familiala (tranzmitere
autozomal dominant) - se descriu depuneri de amiloid la
nivelul nervilor periferici
Primare
depunerile de amiloid sunt localizate frecvent la nivelul
miocardului, limbii, tubului digestiv, peretilor arterelor, splina,
ficat rinichi si mai rar in peretii arborelui traheobronsic sau
parenchimului pulmonar
18
 Clasificarea amiloidozelor

Secundare
- se caracterizeaza prin depuneri mai ales la nivelul splinei, ficatului si
rinichilor
Cauze:
- frecvent : tuberculoza si infectiile cronice (Incidenta amiloidozei
secundare a scazut considerabil datorita tratamentului
antituberculos si introducerii antibioterapiei).
- mai rar: periarterita nodoasa, lupus eritematos diseminat,
dermatomiozitei, rectocolitei ulcerohemoragice, bolii Hodgkin,
tumorilor maligne (in special cele digestive)

19
 Clasificarea amiloidozelor
Amiloidoze localizate
afecteaza un singur organ: faringe, plamani, vezica urinara, salpinge,
tiroida, cord, sistem nervos etc.
se formeaza noduli circumscrisi care, uneori, pot stimula veritabile
tumori
Depunerea de amiloid in cordul varstnicilor (amiloidoza cardiaca
senila), la nivelul ventriculilor sau la nivelul atriilor poate avea
manifestari clinice variate, de la manifestari minime, chiar
asimptomatice, pana la insuficienta cardiaca.
De asemenea, unele tumori depun amiloid, de exemplu:
carcinoamele medulare tiroidiene,

feocromocitoame,

tumorile insulelor pancreatice

20
 Distrofie amiloida splenica
Amiloidoza splenica tipul difuz; col HE Material amorf, eozinofil, acelular cu
A- depozite de amiloid dispus difuz depunere interstitiala
P pulpa rosie Col. Violet de gentiana, ob. 5x

21
 Distrofie amiloida renala;
Depunere de amiloid la nivelul
glomerulilor si tubilor contorti
Col. Rosu de Congo, ob 20x

Amiloidoza renala
Col HE

22
Amiloidoza splenica tipul nodular (mai
rar)
Amiloidul (A) se depune la nivelul pulpei
albe; col HE

23
 Amiloid la nivelul vaselor
Biopsie rectala
Ep- epiteliul glandular rectal
Amiloidoza localizata: A - amilod
carcinom medular tiroidian
Amiloidul este prezent doar in
interiorul tumorii

24
 Amiloidoza hepatica Amiloidoza cardiaca
amiloidul se depune in Amiloidul se acumuleaza in
spatiile sinusoidale hepatice peretii vaselor miocardice (V)
(A); Hepatocitele (H) sunt
atrofice

25
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDELOR
A) GLICOGENEZE
grup de afectiuni caracterizat prin acumularea anormala de glicogen in
diferite tesuturi.
Cele mai frecvente:

Tipul I boala von Gierke

Maladie rara, familiala, care se manifesta din copilarie
Glicogenul se depune in miocard, rinichi, ficat.
Acumularea la nivel hepatic se face atat in citoplasma, cat si in nucleul
hepatocitelor, determinand o hepatomegalie importanta, adesea insotita
de steatoza marcata
Tipul IV boala Andersen
Se caracterizeaza prin ciroza hepatica consecutiva depunerii la nivel
hepatocitar de molecule de glicogen ramificate, cu greutate moleculara
mare.

26
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDELOR
B) MUCOPOLIZAHARIDOZE
Grup de afectiuni caracterizate prin acumularea de polizaharide
(condroitin sulfat, acid hialuronic, keratan sulfat, dermatan sulfat ) in
organele parenchimatoase si in sistemul nervos.
Tabloul clinic este relativ asemanator: afectarea sistemului osos si a
aparatului cardiovascular, hepatosplenomegalie, retard mental,
depuneri faciale (frunte, limba, pometi) boala Hunter

27
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR
I) Tulburari ale metabolismului trigliceridelor :
A) Steatoza
1. Steatoza hepatica
2. Steatoza extrahepatica
3. Sindromul Reye
4. Steatoza din hiperlipidemiilor plasmatice
B) Patologia tesutului adipos
1. Obezitatea
2. Lipomatozele
3. Citosteatonecroza
4. Granulomul lipofagic
5. Boala Weber- Christian (paniculita recidivanta)
II) Tulburari ale metabolismului colesterolului
III) Tulburari ale metabolismului lipidelor complexe
1. Gangliozidoze
2. Cerebrozidoze
3. Sulfatidoze
4. Sfingomielinoza (boala Niemann Pick)
28
 STEATOZA
Este cea mai frecventa distrofie lipidica, caracterizata prin acumularea
excesiva de trigliceride in celule
Histopatologic
Acumularea de trigliceride pe preparatele prelucrate uzual (fixare cu
formol, deshidratare si includere in parafina) se evidentiaza indirect prin
prezenta unor vacuole optic goale, cu limite precis trasate, datorita
dizolvarii trigliceridelor in solventii folositi in cursul prelucrarii
CAUZE:
A. Aport crescut (hiperlipidemiile)
B. Tulburari metabolice:
1. Anoxia
2. Intoxicatiile metalele grele: arsenic, mercur, cloroform, tetraclorura de
carbon
3. Tulburari ale metabolismului glucidic: la diabetici, in inanitie

29
 Steatoza hepatica
Este cea mai frecventa forma de steatoza
Macroscopic:
Ficatul este difuz marit de volum, greutatea este mai mare decat cea
normala, consistenta redusa
La sectionare parenchimul hepatic are culoare galbena

In functie de tipul si gradul afectarii, steatoza poate afecta:

Zona din jurul venei centrolobulare (zona acinara 3)
Zona intermediara (zona acinara 2)
Zona periportala (zona acinara 1)
Intreg lobulul steatoza panacinara

30
STEATOZA HEPATICA

Daca testul hepatic a fost prelucrat la

parafina si apoi sectiunile sunt colorate
cu hematoxilina- eozina, celulele apar
vacuolizate, transparente, cu citoplasma
dispusa la periferie si nucleii proeminand
intr-o portiune a inelului citoplasmatic

Vacuole optic goale,

intracitoplasmatice

31
STEATOZA HEPATICA

In cazul preparatelor sectionate la

criotom si colorate cu Sudan
celulele hepatice apar ca purtand
un numar mare de picaturi lipidice
colorate in rosu -portocaliu sau o
singura vezicula lipidica centrala
mare

32
 STEATOZA EXTRAHEPATICA

Depozitarea, in conditii de distrofie, a lipidelor se poate produce in

diferite tesuturi, dar alterarile cele mai marcate se intalnesc in rinichi
si miocard, si in unele tumori.
Steatoza renala:
- Este intalnita in mod frecvent in asociere cu steatoza hepatica
- se caracterizeaza prin acumularea de picaturi lipidice in celulele
epiteliului contort proximal
La nivel miocardic:
- Miocardul apare tigrat, cu alternanta de zone grasoase si cu alte
cvasinormale
- apar striuri galbui la nivelul pilierilor, corespunzatoare acumularilor
de lipide in fibrele miocardice

33
SINDROMUL REYE

34
 PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS

I) OBEZITATEA
Definitie cresterea marcata a tesutului adipos subcutant si visceral.
! NU reprezinta o distrofie propriu- zisa, deoarece structura
tisulara si celulara nu sunt afectate
II) LIPOMATOZELE
Definitie afectiuni in care structurile normale constituente ale unui
tesut sau organ sunt inlocuite prin tesut adipos
Clasificare - in functie de mecanismul de producere
Fiziologic atrofia maduvei hematogene sau a timusului
Patologic lipomatoza pancreasului, suprarenalelor,paratiroidelor,
ganglionilor limfatici, muschilor scheletici

35
 PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS

III) CITOSTEATONECROZA
Este rezultatul digerarii grasimii din tesutul adipos prin
intermediul unei lipaze
Apare in pancreas si in grasimea peritoneala in cazul
pancreatitei acute hemoragice, in cursul careia enzimele
pancreatice sunt activate intratisular
Fiziopatologie sub actiunea lipazei se produce scindarea
grasimilor neutre in acizi grasi si glicerina. Acizii grasi se
combina cu ionii de calciu rezultand sapunuri de calciu
insolubile

36
 CITOSTEATONECROZA
Macroscopic apar mici pete opace, albicioase (aspect denumit in pete de
spermantet) la nivelul tesuturilor peripancreatice, mezenter, epiploon
Microscopic
zonele de precipitare a sapunurilor de calciu apar ca pete intunecate, de
forma neregulata, colorate de hematoxilina.
In teritoriile respective structurile celulare dispar sau se mentin sub forma de
detritus.
In jur apar histiocite care se incarca cu lipide fagocitate

Citosteatonecroza pancreatica
Col HE, ob 10x

37
 PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS

Steatonecroza
- Poate apare si ca urmare a actiunii a diferiti agenti (traumatisme,
substante iritante, anoxie locala) la nivelul sanului, tesutului adipos
subcutanat etc

IV) GRANULOMUL LIPOFAGIC

in urma unui traumatism al panicului adipos, adipocitele sunt
distruse, iar lipidele eliberate de la nivelul lor sunt fagocitate de
histiocite; uneori histiocitele fuzioneaza, generand celulele gigante
plurinucleate TOUTON
Apare in tesutul celular subcutanat.

38
GRANULOMUL LIPOFAGIC

39
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI COLESTEROLULUI
Hiperlipidemiile sunt insotite de depunerea de colesterol in peretii arterelor unde
favorizeaza dezvoltarea placilor de aterom si in celulele sistemului
reticulohistiocitar dand nastere xantoamelor

40
Xantoamele
Sunt acumulari de histiocite cu citoplasma
spumoasa, datorita acumularii de picaturi fine
de lipide
Uneori includ si celule plurinucleate incarcate
lipidic, sunt
Xantoamele inconjurate
localizate de o reactie inflamatorie si
fibroza
la nivel dermic in pleoape (xantelasma), la nivelul pliurilor
in tesuturile profunde tendoane, periost

41
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE

Lipidozele (dislipoidoze) se datoreaza acumularii de lipide sau

substante asemanatoare acestora lipoide.
Forme
Familiale - cele mai frecvente; cauza- deficit enzimatic constitutional
Sporadice cauza necunoscuta
Fiziopatologie
Lipidele normale sau anormale se acumuleaza
in celulele sistemului reticulohistiocitar lipidoza generalizata
In anumite structuri ale sistemului nervos neurolipidoza

42
TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE

Cele mai frecvente tipuri de lipidoze SFINGOLIPIDOZE patru entitati

separate:
1. Gangliozidoze
2. Cerebrozidoze
3. Sulfatidoze
4. Sfingomielinoze
Gangliozidozele
Se datoreaza unui deficit de hexozaminidaza
in functie de importanta acestui deficit se recunosc patru categorii
cea mai cunoscuta - boala Tay Sachs (idiotia amaurotica):se
manifesta din primele luni de viata prin retard psihomotor si prezenta
pe macula retiniana a unei pete de culoare rosie aprinsa.

43
Boala Tay Sachs

44
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE

CEREBROZIDOZE
-Se caracterizeaza prin acumularea intracitoplasmatica de diferite derivate
de ceramide
Boala Gaucher
Se manifesta in general in copilarie, dar poate debuta si la adulti
Este determinata de lipsa de beta- glucozidaza din lizozomi
Clinic splenomegalie giganta , hepatomegalie, adenopatii

45
TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE

Boala Gaucher hepatica- celule Gaucher cu Splina Gaucher- celule Gaucher

citoplasma cu aspect de hartie creponata. Col PAS, ob 40x
Col PAS, ob 40x

46
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR
COMPLEXE
Sulfatidoze
- Clinic : intarzierea dezvoltarii sau
degradarea progresiva a facultatilor
psihomotorii

Sfingomielinoza - boala Niemann - Pick

- decesul survine pana la atingerea

varstei de doi ani
- clinic
hepatosplenomegalie importanta,
poliadenopatii, atrofie cerebrala, Boala Niemann Pick
decalcificari osoase, intarzierea
dezvoltarii staturoponderale

47
Va multumesc!
48