Finantarea pe termen lung

Finanarea prin credit bancar

o opiune selectat pentru asigurarea
necesitilor nregistrate de procesele de
investire.
 Creditul obligatar
Reprezint o modalitate de constituire a resurselor financiare la
nivelul firmei pe o perioad mai mare de un an i se realizeaz prin
emisiunea de obligaiuni, respectiv de titluri de valoare care confer
deintorului dreptul la o dobnd anual fix, indiferent de
rezultatele ntreprinderii. mprumutul obligatar are, de regul, un
cost mai mic dect subscrierile de capital.
De asemenea, spre deosebire de emisiunea de aciuni, utilizarea
creditului bancar nu afecteaz rentabilitatea acionarilor, dreptul de
proprietate al acestora i nici nu determin modificarea puterii de
influen a acionarilor asupra firmei.
n cazul unui mprumut obligatar clasic fr diverse comisioane,
prime de emisiune sau de rambursare, costul actuarial este egal cu
dobnda nominal.
Pentru dimensionarea costului mprumutului obligatar se impune ns
i identificarea altor categorii de cheltuieli, pe lng dobnd, ntre
care se nscriu: cheltuieli de emisiune, de publicitate, comisioane
bancare, prime de emisiune, prime de rambursare .a..
 Avantaje i dezavantaje
Avantajele Dezavantaje
determin mobilizarea unor implic efectuarea unor cheltuieli
resurse importante de finanare; financiare, indiferent de rezultatele
permite evitarea bncilor i a nregistrate de societate
cheltuielilor bancare n procurarea determin diminuarea lichiditilor
resurselor necesare; societii emitente ca urmare a
se obine un profit mai mare obligativitii rambursrii
pentru reinvestire dect n cazul mprumutului;
finanrii prin emisiune de aciuni; exist riscul ca operaiunea de
ofer posibilitatea rambursrii subscriere s nu aib succes.
anticipate n funcie de evoluia
ratei dobnzii;
nu modific structura
acionariatului;
nu confer creanierilor
ntreprinderii drepturi n adoptarea
deciziilor.
 Leasingul
Costul leasingului suportat de locator,
dac se utilizeaz regimul de amortizare
liniar.

Costul de finanare crete pe msur ce se extinde perioada de achitare a

ratelor i avansul achitat de firma solicitant este mai mic.
 Avantaje
firma utilizatoare poate s-i canalizeze resursele proprii pentru alte scopuri,
evitnd imobilizarea acestora n active de folosin ndelungat i s
acceseze tehnologiile noi din domeniu, ntruct, la sfritul perioadei
stabilit prin contractul de leasing, poate returna bunul societii de leasing
i poate ncheia un nou contract de leasing pentru un bun cu parametri
tehnico-funcionali superiori;
bunul obinut constituie i garanie pentru operaia respectiv, capitalul
propriu al firmei rmnnd neangajat legal;
locatarul poate efectua plata taxelor vamale la finalul contractului n cazul
bunurilor din import, la valoarea rezidual;
se nregistreaz faciliti fiscale (n cazul contractului de leasing financiar
bunurile care fac obiectul acestuia se nregistreaz ca mijloace fixe n
contabilitatea utilizatorului acesta deducnd cheltuielile cu amortizarea lui,
iar din rata de leasing cheltuielile cu dobnda;
n cazul contractului de leasing operaional, bunul se nregistreaz ca mijloc
fix n contabilitatea societii de leasing iar valoarea ratei de leasing este n
totalitate cheltuial deductibil pentru utilizator);
procedura de obinere a unei finanri n sistem leasing ct i derularea unui
asemenea contract sunt mult mai facile dect n cazul creditrii
societatea de leasing poate s ofere anumite servicii efectuate legate de
instalare, punere n funciune .a..
 Dezavantaje
costul de finanare ridicat (ceea ce impune
obinerea unei rentabiliti cel puin
acoperitoare)
afecteaz autofinanarea viitoare datorit
obligaiilor periodice de plat iar neachitarea
unei rate atrage dup sine pierderea bunului i
obligaia de plat a tuturor ratelor restante (n
perioada actual foarte multe firme sunt puse n
imposibilitatea de a-i achita ratele la bunurile
achiziionate n sistem leasing).
spre deosebire de creditul bancar, n cazul
leasingului, transferul dreptului de proprietate se
realizeaz dup achitarea ultimei rate.
 Cresterea de capital propriu
(1)
Subscrierea detinatorilor de fonduri la cresterea capitalului unei
societati este motivata de politica dividendelor si de pozitia pe piata
a societatii respective. Aceasta sursa de finantare mobilizeaza
capitaluri suplimentare, pe o perioada nedeterminata, nefiind
rambursabile la scadenta. Cresterea de capital se poate face fie prin
emisiunea de actiuni noi, fie prin majorarea valorii nominale a
actiunilor vechi. A doua alternativa este mai rar practicata.

Emisiunea de actiuni noi presupune, de asemenea, doua

alternative: emisiunea la valoarea nominala a vechilor actiuni
(mai rar) si emisiunea la o valoare majorata, in functie de valoarea
acestora la bursa. Totodata, cresterea capitalului social poate avea
ca surse subscrierea de noi aporturi, incorporarea rezervelor sau a
datoriilor, convertite in contributii la capitalul social. Dar pentru
finantarea investitiilor nu intereseaza decat subscrierea de noi
aporturi care determina cresterea efectiva a capitalului social,
celelalte nefiind decat conversii ale posturilor de pasiv, fara a
determina cresterea surselor de finantare.
 (2)
Valoarea de emisiune a unei actiuni noi trebuie sa fie apropiata de valoarea
de piata a unei actiuni vechi pentru a limita "efectul de diluare" a rentabilitatii
actiunilor, prin impartirea profitului la un numar mai mare de actiuni.

Prima de emisiune, diferenta inter valoarea de emsiiune si cea nominala,

este folosita pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de emisiune si este o
rezerva in pasivul bilantier alaturi de capitalul social sau se incorporeaza in
acesta printr-o noua crestere de capital.

Diferenta intre valoarea de piata inainte de cersterea de capital si valoarea

dupa crestere este dreptul de subscriere si care este de fapt pierderea de
valoare a actiunii vechi cu care trebuie recompensat detinatorul acesteia
pentru a nu fi afectat de suplimentarea capitalului social.

Cresterea de capital prin incorporarea rezervelor, a primelor de emisiune

si a profiturilor nerepartizate, nu aduce un aport nou, ci da posibilitatea
atribuirii gratuite de actiuni noi sau de crestere a valorii nominale a actiunilor
vechi.
 Finantarea prin actiuni
Actiunea ordinara este un instrument de capital, subordonat tuturor
celorlalte clase de instrumente de capital. O entitate poate emite mai mult
de o categorie de actiuni ordinare.
Diluarea este o reducere a cstigurilor pe actiune sau o crestere a pierderii
pe actiuni rezultnd din estimarea faptului ca instrumentele convertibile sunt
convertite, ca optiunile sau waranturile sunt exercitate, sau ca actiunile
ordinare sunt emise n cazul satisfacerii unor anumite conditii.
Actiunea ordinara potentiala este un instrument financiar sau un alt
contact care poate sa acorde detinatorului acesteia dreptul la actiuni
ordinare (de exemplu, instrumente de indatorare sau de capital, care sunt
convertibile in actiuni ordinare waranturi si potiuni pe actiuni care dau
dreptul detinatorului sa cumpere actiuni ordinare).
Waranturile, optiunile si echivalentele acestora sunt instrumente
financiare care acorda detinatorului dreptul de a cumpara actiuni ordinare.
Optiunile de vnzare (put) pe actiuni ordinare sunt contracte care dau
detinatorului dreptul de a vinde actiuni ordinare la un pret specificat pe o
perioada data.
 Finantarea internationala
Creditul consortial reprezinta un imprumut
acordat de un grup de banci, constituite intr-o
grupare temporara, fara personalitate juridica,
numita consortiu, unui beneficiar dintr-o tara
terta.
Bancile participante la consortiu, care isi impart
intre ele riscurile legate de finantare, stabilesc
costul creditului ca o rata fixa ( engl. spread )
peste LIBOR,astfel incat sa se asigure atat
recuperarea costurilor si obtinerea profitului
bancar, cat si acoperirea riscurilor estimate.
 Cofinantarea
este o tehnica relativ recenta, legata de cererea
crescanda pentru finantarea de noi proiecte
economice de anvergura si de necesitatea
asigurarii unei garantii superioare creditorilor.
Ea reprezinta o forma de sprijin financiar
realizata prin participarea Bancii Mondiale alaturi
de organisme de credit public, institutii de
creditare a exporturilor sau banci, la acordarea
de imprumuturi tarilor membre.
 Finanarea proiectelor de investiii
(Project Finance - PF)
poate fi definit ca finanarea unui proiect
de investiii de capital, separabil din punct
de vedere economic i legal, n care
fluxurile de numerar rezultate din proiect
reprezint sursa de fonduri pentru plata
serviciului datoriei i a celor care au
investit capital n aciunile proiectului.
Mecanismul finanrii proiectelor de investiii are i limitele sale:
Participanii la finanarea unui
proiect de investiii
 Schema BOOT de finanare a
proiectelor de investiii
Structura clasica de finanare a proiectelor care imbina sectoarele public i privat
este modelul BOOT ( Build Own Operate Transfer ). BOOT i alte modele similare
reprezint denumirea generica pentru proiecte n care sectorului privat i s-a acordat o
concesie de a construi o facilitate de interes public i de a o exploata pentru un
numr de ani. n cele mai multe cazuri facilitatea este transferata guvernului la
sfritul perioadei pe care s-a acordat concesia.

Sponsorii i vor acoperi costurile i vor obine profituri din veniturile ce vor fi
degajate dup finalizarea proiectului. Astfel guvernul sau agenia guvernamental
care a care a acordat concesia nu trebuie s se mprumute pentru a proiectul i deci
nu mrete datoria publica.

BOOT i modelele nrudite pot fi considerate ca variante specializate ale finanrii

proiectelor de investiii. n ambele cazuri creditorii i investitorii analizeaz n principal
fluxurile de numerar degajate de proiect ca sursa pentru recuperarea creditelor
acordate i plata dobnzilor sau pentru remunerarea capitalului investit.
 Schema BOO de finanare
(Build Own Operate).
Una sau mai multe entiti private i asuma
responsabilitatea de a construi i exploata
proiectul, avnd proprietatea permanenta
asupra facilitii respective deoarece nu va
exista nici un transfer de proprietate ctre
guvern. n situaiile cnd guvernul este dispus sa
privatizeze complet facilitatea, modelul BOO
poate oferi numeroase avantaje. Astfel prile
contractante nu trebuie sa pun la punct
complicate mecanisme juridice i garaniile
necesare pentru a asigura ca transferul de
proprietate se va produce efectiv.
 Modelul BTO (Build, Transfer,
Operate)
Entitile private proiecteaz, finaneaz i construiesc proiectul, apoi proprietatea
asupra facilitii construite este transferata guvernului gazda sau autoritilor locale,
imediat dup ce dup ce respectiva facilitate a trecut toate testele de finalizare.
Entitile private nchiriaz apoi facilitatea construita de la autoritile publice pentru
un numr fix de ani. Contractul de nchiriere pe termen lung le acorda entitilor
private dreptul de a exploata proiectul i de a incasa veniturile generate de acesta pe
perioada fixata.

La sfritul contractului autoritile publice pot exploata ele insele proiectul sau pot
numi un operator specializat (posibil chiar entitile private care au construit i
finanat proiectul). De obicei cnd se aplica modelul BTO guvernul sau autoritile
locale au rspundere foarte limitata privind obligaiile financiare ale proiectului,
rspunderea principala revenind companiei de proiect.
 Modelul BBO (Buy, Build, Operate)

O firma privata achiziioneaz o facilitate existent

de la guvernul gazd urmnd s execute lucrri
de modernizare sau extindere pentru ca apoi sa
exploateze respectiva facilitate de interes public
n scopul obinerii de profit. Autostrzi, porturi
sau aeroporturi supra aglomerate, uzate moral
sau deteriorate se preteaz pentru acest tip
de tehnica de finanare.
n prezent modelul BBO este de foarte mare
actualitate deoarece n multe tari facilitile
publice au nevoie de modernizri sau extinderi.
 Modelul LDO (Lease, Develop,
Operate)
Acest model presupun ca o firma privat s
nchirieze de la guvernul gazda o facilitate de
interes public mpreuna cu terenul adiacent.
Respectiva firma extinde, modernizeaz i
exploateaz facilitatea n baza unui contract de
partajare a veniturilor ncheiat cu guvernul
pentru o perioada de timp stabilita, dreptul de
proprietate aparinnd autoritii publice.
Modelul LDO este atractiv atunci cnd firmele
private nu pot mobiliza ntreaga suma pentru a
achiziiona facilitatea de interes public ( spre
deosebire de modelul BBO ).
 Public Private Partnership (PPP)
PPP reprezint un joint venture ntre sectorul public i cel privat n care
fiecare parte contribuie la realizarea mai rapida i mai eficienta a
unui proiect pe care sectorul public nu l-ar fi putut realiza pe cont
propriu. PPP poate varia de la deinere privata cu aprobare
guvernamentala pana la proiect privat cu contribuie financiara
privata.

PPP nu nseamn un monopol nereglementat cci presupune acorduri

negociate prin care sunt mprite responsabilitile, se respecta
reglementari publice privind sigurana i calitatea serviciilor, adesea
se restricioneaz taxele asupra utilizatorilor i noua entitate este
impozitata spre deosebire de finanarea exclusiv publica. n prezent
PPP folosete toate modelele de dezvoltare a finanrii proiectelor
de investiii (BOOT, BTO, LDO, BBO etc.).
 Surse de finanare internaional a proiectelor de investiii
Capitalul propriu (mai rar);
Creditele bancare (creditul furnizor,
creditul cumprtor, creditele de export);
Emisiunea privat de obligaiuni;
Emisiunea de aciuni;
mprumuturi de la organismele financiare
internaionale (BIRD; BERD; BEI);
Asistena financiar guvernamental
(ageniile guvernamentale de creditare).