Sunteți pe pagina 1din 47

De obicei, sarcina puneviitoarea mamica fata

in fata cu aspecte nerezolvate care tin de


relatia cu mama sa, apoi cu aspecte care tin de
feminitate si maternitate.
Sarcina si nasterea implica profunde schimbari
emotionale si fizice, care pot genera sentimente
ambivalente fata de copil, fata de partenerul de
viata si frica de a nu face fata sarcinii.
De cele mai multe ori, mamica proiecteaza pe
copil, inca din stadiile timpurii ale sarcinii,
diferite imagini care, in realitate, nu au nicio
legatura cu copilul real.
t e u n
i a e s t ie i ,
e m e g i n a
F l im a e r ul
i s t a i n u t
art l u l d c a re
c o p i a p e
iar p a nz
e s t e a za
ei p ic t e
s i
ea i r i l e e l s u s
b l o u a r a c
t a P
Inca dinainte de conceptie, copilul deja are un
prim rol: acela de implinire de destin, de a
repara singuratatea mamei si a tatalui.
Acest copil este, inca inainte de a se naste,
locul de proiectie al capitalului reprezentativ al
fiecaruia dintre parinti si purtatorul traseelor
biografice ale ascendentilor sai, este de
asemenea purtatorul avatarurilor dorintelor lor.
Numele poate fi ales
prin raportarea la un
personaj din istoria
familiala, respectat sau
detestat, un personaj
care s-a sinucis, care
este mort sau care a
fost iubit in secret
Alegerea prenumelui
este dictata de legile
culturale obisnuite si
contine elemente
esentiale ale destinului
altor persoane
semnificative din famile,
din generatii anterioare
Deseori, n
fanteziile
subcontientului
nostru despre ct
de minunat ar fi
s concepem un
copil, ne place de
fapt s ne
nchipuim pe noi
nine trind
venic, i nu pe
cineva cu o
personalitate
distinct de a
noastr.
Dup ce ne-am imaginat acest mar nainte al
propriilor gene egoiste, muli dintre noi nu
suntem pregtii s avem copii cu nevoi
neobinuite. Rolul de printe ne catapulteaz
brusc ntr-o relaie permanent cu un strin, iar
cu ct strinul ne este mai nefamiliar, cu att
mai puternic e izul de negativitate.
Copiii notri nu sunt noi nine: sunt
purttori de gene atavice i caractere
recesive i sunt supui nc de la
nceput unor stimuli din mediu pe
care nu-i putem controla.
Nu exist bebelui
adic dac te
apuci s descrii un
bebelu, vei
descoperi c descrii
un bebelu i pe
nc cineva. Un
bebelu nu poate
exista de unul
singur, ci face
eminamente parte
dintr- o relaie.
(D.W. Winnicott)
Mama isi ingrijeste copilul traind si
fantasmand in acelasi timp.

Procesele circulare care se joaca in cursul


functionarii diadice sunt complexe:
reprezentarile fantasmatice ale mamei
modeleaza trairea narcisica a copilului
si dau sens la ceea ce era inca lipsit de
sens pentru copil (B. Golse, 1997).
Viata pulsionala a bebelusului ia nastere
in bratele unei mame care il poarta si care
la randul sau o prinde cu mainile
(Leibovici, S. & Stoleru, S. (1983). Sugarul,
mama si psihanalistul)
Mama investeste bebelusul, dar bebelusul
este cel care o face pe mama mama lui, pe
fondul empatiei si al acordajului afectiv.

Serge Leibovici (1998) considera ca exista 4


copii diferiti in mintea mamei ce se vor
mula pe narcisismul parental pentru a
asigura dezvoltarea Self-ului copilului.
1. Copilul fantasmatic (inconstient, pre-
oedipian si oedipian)
2. Copilul imaginat (constient, pre-
constient si post-oedipian)
3. Copilul mitic
4. Copilul narcisic (Maiestatea sa, copilul
la S. Freud)
Astfel se ancoreaza viziunea pe care o
are S. Leibovici asupra transmiterii
transgenerationale.
Mandatul generational sau arborele
vietii apasa asupra copilului, lezandu-i
subiectivarea acestuia.
Conceptul de arborele vietii se refera la
studierea procesului de filiatie si de
parentalizare definirea conditiilor
care conduc organizarea acestui dublu
proces care include transmiterea
valorilor culturale.
Este rodul dorintei mamei de a fi insarcinata.
Dupa triumful narcisic (deseori silentios) al
primului trimestru de sarcina, femeia poate
sa o anunte pe mama ei ca este pe cale de a
deveni bunica.
Alegerea sexului dorit impreuna cu viitorul
tata si confirmata sau nu de explorarile
ecografice, alegerea prenumelui sunt moduri
prin care se influenteaza viitorul copilului.
Acest copil imaginar alimenteaza
reveriile mamei, care poate dezvalui
unui interlocutor gandurile sale
latente preconstiente legate de
viitorul bebelus.
Copilul imaginar se dezvolta si la tata,
chiar daca lui ii trebuie mai mult timp
pentru a asimila venirea pe lume a
copilului.
Este copilul conflictelor infantile
refulate si al fantasmelor infantile
ale mamei care, iubindu-l pe tatal ei
asa cum il iubea mama ei, dorea sa
aiba si ea un copil din partea acestuia.

Bebelusul este deci copilul adoptiv al


bunicului matern.
Orice accident care i s-ar putea intampla,
inclusiv moartea sa, este o catastrofa.

Maltratarile suferite de mama din pricina


tatalui sau pot determina deplasari
cvasitransferentiale asupra bebelusului
care risca atunci sa fie el insusi maltratat,
situatie la care se adauga culpabilitatea si
rusinea mamei fata de bunica materna.
Reprezinta copilul incarcat cu toate
referintele culturale si mediatice pe
care le suportam.
Pe de cealalta parte, mama introduce
cultura careia ii apartine in ingrijirile pe
care le acorda copilului.
Oedip este, de exemplu, obiectul unui
mit.
Freud a insistat de mai multe ori asupra
investirii narcisice de care beneficiaza
copilul din partea parintilor sai.
Un copil nu poate fi imaginat decat daca
este investit narcisic de catre parinti.
Aceasta investire narcisica trebuie sa fie
suficienta in asa fel incat copilul sa se
simta indeajuns sustinut in cazul unei
eventuale separari de parinti.
Ipoteza narcisismului primar permite
intelegerea faptului ca Self-ul poate
deveni obiect de investire al energiei
psihice.

Investirea parentala pune bazele


procesului de subiectivare, adica nasterea
unui Self reprezentat ca experienta unei
continuitati a trairii corporale si
psihice.
Acas eram iubit, dar eram corectat.
Cnd aveam apte ani, mama, fratele
meu i cu mine am fost la magazinul
Indian Walk Shoes, i, la ieire,
vnztorul ne-a ntrebat ce culoare am
vrea s aib baloanele. Fratele meu a
cerut unul rou, eu, unul roz. Mama m-a
contrazis spunnd c nu vreau un balon
roz amintindu- mi c mie cel mai mult
mi place albastrul. Eu am insistat c
vreau un balon roz, ns sub privirea ei
sever l-am luat pe cel albastru.

Faptul c ntr-adevr culoarea mea


preferat e albastrul, dar sunt totui
gay demonstreaz att influena pe care
a avut-o mama asupra mea, ct i
limitele ei.
La un moment dat mi-a spus: Cnd
erai mic, nu-i plcea s faci ce le
plcea s fac celorlali copii i te-
am ncurajat s fii tu nsui. Dup
care a adugat, doar pe jumtate
ironic: Uneori m gndesc c am
lsat lucrurile s mearg prea
departe. Eu m-am gndit uneori c
nu le-a lsat s mearg suficient de
departe. Dar felul, fr ndoial
ambivalent, n care mi-a ncurajat
individualitatea mi-a influenat n
mod definitoriu viaa.
Cea mai mare provocare pe care cred
c o triesc muli prini e c pe de o
parte, trebuie s-i schimbi copilul s
nu faci ar nsemna s-l neglijezi, aa c
ncerci s-l nvei bunele maniere, s
citeasc, s socoteasc , s-i oferi un
sistem de valori, dar n acelai timp
trebuie s-l accepi aa cum e i s te
bucuri de ceea ce este el, s-l ajui s
se simt sigur n pielea lui i s aib
ncredere.
(Andrew Solomon)
Un nou concept care surprinde
relaia printe-copil din perspectiva
proieciilor pe care adultul le face n
raport cu fiul/fiica este cel elaborat de
ctre Sigmund Freud i denumit scenarii
narcisice ale parentalitii.
Acesta afirm c relaia narcisic i
are originea ntr-o ,,compulsie de a
atribui copilului toate perfeciunile i de a
ascunde i uita toate defectele, de a
rennoi pe seama lui revendicarea unor
privilegii de mult timp abandonate de ei
nii i, prin urmare, se vd pe ei nii n
copil aa cum se imaginau a fi
odinioar.
Dragostea prinilor pentru copiii lor:
o modalitate de exprimare a narcisismului
iubirea pentru ei nii.

Tot acest proces este prezentat sub termenul


de Eu Ideal pe care printele l atribuie
propriului copil, iar cel mic se identific cu
ceea ce prini i-au dorit s fie. Proiecia
figurilor parentale reprezint procesul de
identificare proiectiv prin intermediul crei
printele proiecteaz asupra copilului o
reprezentare a propriei sale persoane pe
care o investete cu ,,iubire de sine.
Scenariile narcisice ale parentalitii

relaia relaie
narcisic obiectual
printe-copil (acceptarea
copilului ca
fiind o
Cercetrile clinice au
fcut posibil realizarea
unei clasificri a
scenariilor narcisice
pornind de la
identificarea
proiectiv pe care
prinii o au asupra
copilului.
I. Proiecia de ctre prini a unor aspecte
infantile, trite ca abandon sau caren

Rolul de printe i ofer ansa de a retri n


relaia cu propriul copil aspecte ce in de
interaciunea sa cu persoanele semnificative din
primii si ani de via. Astfel, se observ ncercarea
adultului de a corecta conflictele majore din relaia cu
prinii si prin intermediul noii relaii create cu cel
mic, iar aceast ncercare determin o identificare a
adultului cu imaginea unui printe ideal.
Prezentare studiu de caz.
II. Proiecia imaginii de sine infantile idealizate a
prinilor
Se remarc manifestarea narcisismului parental prin
intermediul cruia figura parental i atribuie copilului
imaginea omnipotenei sale infantile. Reaciile
copiilor la astfel de identificri proiective sunt diverse
i pot semnala atitudini regresive, dependen fa
de prini, dificulti de separare, tulburri de somn.

Prezentare de caz
In literatura stiintifica, termenul de
consultatie terapeutica a fost introdus de
Winnicott (1971, apud Manzano, J., Palacio
Espasa, F., Zilkha, N. (1999). Scenariile
narcisice ale parentalitatii) pentru a descrie o
metoda de interventie psihoterapeutica
in lucrul cu copilul, prin intermediul unor
intalniri sporadice, nu stabilite in mod
sistematic ca in setting-ul
conventional.
Winnicott si-a centrat actiunea asupra
copilului, cu care utilizeaza tehnica squiggle,
privilegiind relatia de incredere si lasand
interpretarii un loc secundar.

Mahler (1973, Simbioza umana si


individuare) utilizeaza psihoterapiile mama-
copil in cazurile de psihoze simbiotice, in care
fantasmele materne joaca un rol important in
mentinerea iluziei simbiotice a copilului.
Selma Fraiberg (1975, Ghosts in nursery)
a introdus in tarile anglo-saxone lucrul
psihoterapeutic sistematic, de scurta sau
de lunga durata, cu mamele si bebelusii
lor, subliniind felul in care fantasmele
materne patrund intruziv in functionarea
copilului.
In tarile francofone, Serge Leibovici a
fost unul dintre pionierii consultatiei
terapeutice.
Adoptand comportamente ludice cu
copilul in prezenta mamei, a facut
posibila deblocarea unor cercuri
vicioase simptomatice.
Serge Leibovici a aprofundat aceasta
metoda de interventie, acordand o
importanta esentiala empatiei si
enactiunii (=reactie corporala
empatica).
Cramer (1974, Interventii terapeutice scurte cu
parintii si copiii) a fundamentat conceptul de
reciprocitate psihica intre parinti si
copii, prin intermediul proceselor de
proiectie, introiectie si identificare).
Pe plan tehnic, Cramer a pus in evidenta cat
este de important pentru terapeut sa ajunga sa
formuleze un focus terapeutic si sa
deceleze secventele interactive
simptomatice intre bebelus si mama,
pentru a reusi sa elaboreze acel focus.
Manzano si Palacio Espasa au aplicat
termenul de consultatii terapeutice
psihoterapiilor scurte desfasurate de ei cu
mamele si copii foarte mici.
Notiunea mai larga de consultatie
terapeutica, in care interventia terapeutica
are loc atat cu fiecare dintre parinti, cat si
cu copilul, dupa oportunitati, este utilizata
in prezent cu precadere in Franta, cu
rezultate foarte bune.
Manzano si Palacio Espasa spun ca
Interpretarea data parintelui in fata
copilului permite acestuia sa devina
constient de incarcatura conflictuala de
care sufera datorita proiectiei parentale. In
felul acesta il usuram de o povara.
Totodata, interpretarea data copilului in
fata parintelui permite fiecaruia dintre ei sa
inteleaga conflictul pe care il genereaza in
celalalt, conflict ce se auto-alimenteaza
intr-un cerc vicios.
Autorii spun ca acest model de intelegere
se bazeaza pe conceptia lor despre
scenariile narcisice ale parentalitatii.
Modelul presupune interactiunea
fantasmatica mama-copil si se bazeaza pe
conceptiile psihanalitice despre
dezvoltare si despre rolul fantasmelor
parentale in construirea psihismului
copilului, precum si pe cele privind
reactiile parentale la fantasmele
copilului.
Cu ajutorul grilei de evaluare, autorii pun
in evidenta factorii dinamici esentiali ai
fiecarui scenariu narcisic:
1. Proiectia predominanta a parintilor
2. Contra-identificarea parintilor
3. Scopul proiectiei
4. Reactiile copilului la proiectie
5. Intelegerea simptomelor. Impresie
diagnostica lasata de copil si parinti
6. Factorii care au provocat dezechilibrul
ce a condus la consultatie
7. Pre-transferul parintilor
8. Pre-transferul copilului
9. Contra-atitudinea terapeutului
10. Interventii ale terapeutului
11. Evolutia situatiei

Prezentare caz