ANATOMIE

CURS
 ANATOMIE
ana tome: prin taiere

Alte modalitati clasice (macerarea si

uscarea pentru oase), injectarea cu
substante acrilice (mulaje), etc sau
moderne (CT, RMN cu posibilitatea
de reconstituire 3D)
medieval anatomy
The medieval notion of anatomy, c.1508. The findings of the Ancient Greek
physician Galen, whose studies were based on the dissection of animals, were the
only source of anatomical knowledge until 1543. Andreas Vesalius then published
his classic work De humani corporis fabrica which was based on his own
observation of human corpses. (Image Billie Love)
 ANATOMIE
EMBRIOLOGIE
OSTEOLOGIE
ARTROLOGIE
MIOLOGIE
NEUROLOGIE
ANGIOLOGIE
SPLANHNOLOGIE (viscerologie)
OSTEOLOGIE
SCHELETUL UMAN/
206 de oase
diferene mici de la individ
la individ,
un schelet axial i scheletul
extremitilor.
Scheletul axial: craniu, gt
i trunchi
Scheletul extremitilor :
brae. picioare ca i din
centura scapular (
humeral) i pelvian (
bazinului).
Dezvoltare complet: la
vrsta de 20 de ani.
 SCHELETUL UMAN
Scheletul axial: col vertebrala 26
craniu 22
os hioid 1
coaste, stern 25
-74
Schelet apedicularextrem sup 64
extrem inf 62
-126
Oscioare auditive 6
TOTAL: 206
LA OM: In cea mai mare parte ENDOSCHELET
(protejat de muschi) spre deosebire de
nevertebrate inferioare precum INSECTELE la
care aspectul este de EXOSCHELET, mm
facand legatura cu stratul protector de chitina
 Exista si oase
superficiale...
Bolta craniana (rol protector),
mandibula, maxila, clavicula,
unghhiile, dentina dintilor/ se
inrudesc cu armura dermala a unor
vertebrate timpurii precum pestii,
amfibienii si reptilele
 Ca si la PESTI, scheletul
aparatului branhial...
Exista componente VISCERALE ale
scheletului/ oscioarele urechii, o parte
din mandibula, osul hioid, s.a.
(nu putem include in schelet, elemente
mai caudale ale arcurilor branhiale
precum laringele, traheea si bronhiile)
(unele vertebrate au alte oase viscerale
precum os cordis sau os penis)
 OASELE

un fel de "schela" care da forma generala si propor iile

corpului omenesc
structura si modul de legatura a oaselor pentru a
forma scheletul corpului uman, reprezinta expresia
adaptarii la statiunea bipeda si locomotoare
(in conditiile existentei fortei gravitationale).
 OASELE
Rezistenta mare la:
- presiune
- tractiune
- torsiune
 ROL
determina forma corpului,
impreuna cu articulatiile dintre ele, asigura
suportul partilor moi;
participa la formarea cavitatilor de protectie
a unor organe (cutia craniana, canalul
verteberal, cutia toracica, bazinul );
organe ale miscarii pentru ca pentru ca
participa la formarea articulatiilor si servesc
ca punct de insertie pentru muschi;
 ROL

maduva rosie (din epifizele oaselor

lungi,din oasele late si scurte)are rol
in hematopoeza;
depozit de substante fosfocalcice, pe
care organismul le poate mobiliza la
nevoie (ex. sarcina).
 STRUCTURA
este un tesut dinamic, in continua
remodelare, pe tot parcursul vietii.
Structura particulara ce ii confera
rezistenta si consistenta necesara
exercitarii functiei sale mecanice.
constituie un rezervor de calciu, magneziu,
fosfor, sodiu si alti ioni necesari pentru
mentinerea functiilor homeostatice.
Scheletul osos este bogat vascularizat,
primind aproximativ 10% din debitul
cardiac.
 STRUCTURA
MATRICEA ORGANICA (34%):
sintetizata si secretata de
osteoblaste
formata in proportie de 90-95% din
colagen de tip I.
 STRUCTURA
Partea noncolagenica: proteine derivate
din cele serice (albumina, glicoproteine),
proteine continand acid-carboxiglutamic
[proteina osoasa GLA (BGP), osteocalcina
si proteina GLA matriciala], osteonectina
(o glicoproteina), osteopontina (o
fosfoproteina), sialoproteine,
trombospondina, etc.
Unele dintre proteine - rol in initierea
mineralizarii osoase si in asocierea dintre
faza minerala si matricea organica
 STRUCTURA
FAZA MINERALA (aprox 66%):
Calciu si fosfor (cristale de fosfat
tricalcic)
(poate fi caracterizata cel mai bine ca o
hidroxiapatita slab cristalizata.)
Sunt prezenti si alti ioni (cristale f fine
de carbonat de Mg si carbonat de Na,
mai ales in straturile superficiale ale
osului).
 STRUCTURA
Faza minerala a osului se
depoziteaza in relatie stransa cu
fibrilele de colagen si este localizata
in mod specific in gaurile\" dintre
fibrilele de colagen.
Aranjamentul arhitectural al celor
doua faze, minerala si organica ----- o
rezistenta exceptionala la solicitarile
mecanice.
 STRUCTURA OSULUI
Prin arhitectura sa, osul este adaptat functiei de a
rezista la presiune si tractiune, supunandu-se
principiului "cu material putin, maximum de
rezistenta".
La nivelul corpului oaselor lungi (diafiza) se
remarca, in centru, canalul central (Hawers),
care contine tesut conjunctiv si vase de sange si
adaposteste maduva osoasa, rosie la fat
(formeaza hematii), galbena la adult (depozit de
grasimi), cenusie la batrani (fara functie).
 Periost = membrana fibroasa care
STRUCTURA SI inveleste tot osul cu exceptia
PROPRIETATI suparafetelor articulare/ prin el, vasele
FIZICE sanguine pot ajunge la tesutul dur al
osului.
Interiorul fiecaruia dintre oasele lungi
are o cavitate cilindrica plina cu
maduva si marginita de structura bine
vascularizata numita membrana
medulara .
 STRUCTURA OSULUI
La locul de unire a diafizei cu epifiza,
oasele tinere prezinta cartilajul de
crestere, responsabil de cresterea in
lungime a oaselor, care inceteaza in
jurul varstei de 20 de ani.

Epifizele au in structura lor tesut

spongios in interior si tesut compact la
periferie.
 STRUCTURA OSULUI
Tesutul spongios este format din lamele
osoase care se intretaie si delimiteaza
spatii numite areole, pline cu maduva
rosie. Areolele sunt echivalentul canalului
central din diafiza oaselor lungi.

Oasele scurte au la interior tesut

spongios, cu areole, iar la exterior tesut
compact.
 REZISTENTA
La intindere (tractiune)---forta
comparabila cu a FONTEI , la numai o
treime din greutate./ forta de
rupere: 15,5 tone (os) si 18 tone
(fonta)/ 0.00064516 m2
 REZISTENTA
La flexibilitate: mai aproape de
otel!! (1/2)
Testele de compresiune: siguranta
mare la incarcare cu greutate si la
forte de impact prin saritura.
 OASE LUNGI

La nivelul extremitatilor
Corp sau diafiza si 2 extremitati
Corpul (diafiza): cilindric, cu o cavitate centrala numita
canal medular; perete: tesut dens, compact mai gros
in mijlocul corpului subtiindu-se spre extremitati; in
canalul medular exista tesut spongios, mai putin in
mijloc dar mai mult spre capete.
Extremitatile sunt in general extinse pentru a se putea
articula si a permite suprafete mai largi pentru insertiile
musculare. De obicei se dezvolta din centrii de osificare
separati numiti epifize, si consta in tesut spongios
inconjurat de un os compact subtire.
 Dupa Parsonsexista 3 grupe de epifize:
(1)Epifize de presiune, la capetele
articulare ale oaselor si transmitind
greutatea corpului din os in os;
(2) Epifize de tractiune, asociate cu
insertia muschilor
(3) Epifize atavistice, reprezentind parti
ale scheletului, care candva erau oase
separate, dar care si-au pierdut functia,
si apar ca osificari separate in prima
parte a vietii.
 OASE LUNGI
Canalul medular si spatiile cu tesut
spongios sunt umplute cu maduva osoasa.
Oasele lungi nu sunt drepte dar curbate in
general in doua planuri, ceea ce creste
puterea osului
Oasele din aceasta categorie sunt:
clavicula, humerus, radius, ulna,
femur, tibia, fibula, metacarpiene,
metatarsienes, si falange.
 OASE SCURTE
Apar acolo unde scheletul are trebuie sa fie
puternic si compact combinat cu nevoia de
miscari limitate ca in carpus si tarsus.
Acestea constau in tesut spongios acoperit
de un strat de substanta compacta.
(patell (rotulele), si alte oase
sesamoide sunt de asemenea vazute de
unii ca oase scurte).
 Oase plate
Oase extinse in placi largi, plate
In zona in care cerina principal este fie extins din necesitatea de
protecie sau furnizarea de suprafete largi pentru fixare musculare
Craniu, omoplat (scapula).
dou straturi subtiri de tesut compact nchide ntre ele o cantitate
variabil de esut spongios. (la oase
La oasele craniene, straturile de esut compact sunt familiar
cunoscut sub numele de tblii ale craniului; cea extern este
groas i grea, cea interna este subtire, dens (tblie vitroas).
esutul spongios dintre ele este numit diplo (n anumite regiuni
ale craniului, lipseste lasand spaii umplute cu aer (sinusuri aerice)
ntre cele dou tblii.
Oasele plate sunt: occipital, parietal, frontal, nazal, lacrimal,
vomer, scapula, os coxal, sternum, coaste, i, dup unii, rotula.
 OASE NEREGULATE
Forma neregulata, nu pot fi grupate cu
cele descrise anterior
Constau in tesut spongios inclus intr-
un strat subtire de os compact
vertebr, sacrum, coccyx,
temporal, sfenoid, etmoid,
zigomatic, maxilla, mandibula,
palatine, conca nazala inferioara,
hioid.
 Suprafetele oaselor
eminene i depresiuni /
eminene i depresiuni de dou tipuri: articulare i non-
articulare. (ex. de eminene articulare: n capetele de humerus i
femur i de depresiuni articulare n cavitatea glenoid a
omoplatului, i acetabulul de osul iliac). eminene non-articulare
sunt desemnate n funcie de forma lor:
Una larga, aspr, inegala se numeste tuberozitatea, protuberan, sau
proces,
o proeminen mic si aspr: tubercul
una subire, ascutita, eminena, spina,
o elevaie ngusta, aspra, creasta, sau linie.
depresii non-articulare sunt, de asemenea, de form variabil, i sunt descrise
ca fose, gropi, depresiuni, caneluri, brazde, fisuri, crestturi, etc
Aceste eminene non-articulare i depresiuni servesc s creasc gradul de
suprafa pentru fixarea ligamentelor i muchii, i, de obicei sunt bine marcate
n funcie de musculatura a subiectului.
O perforare scurta este numit foramen, un pasaj mai lung un canal
 STRUCTURA SI PROPRIETATI
FIZICE

Una dintre cele mai dure structuri din corp

Culoare: roz-alb la exterior si rosu la interior.
2 tipuri de tesut: dens in textura (ca fildesul) = tesut
compact/ celalalt areo structura reticulara/ tesut spongios.
Tesutul compact este totdeauna plasat la exterior
Cantitatea relativa a celor doua tesuturi variaza in diverse
oase sau la acelasi os in functie de necesitatile de forta sau
masa.
STRUCTURA SI PROPRIETATI
FIZICE
 COLOANA VERTEBRALA
Serpuitoare si flexibila
Formata din oase numite vertebre.
1 in numar de 33 ,
2 grupate dupa regiunea pe car o ocupa in cervicale (7),
thoracice(12), lombare(5), sacrale(5), si coccigiene(4);
3 poate exista una suplimentara sau poate lipsi (variatii rare
in regiunea cervicala)
4 Vertebrele din cele 3 regiuni superioare raman distincte pe
tot parcursul vietii vertebre adevarate sau mobile; cele din
regiunile sacrala si coccigiana- vertebre false sau fixe (la adult
sunt unite intre ele, formand 2 oase: sacrum si coccyx.
SACRU SI COCCIS
 Cu exceptia primelor doua vertebre
cervicale vertebrele mobile au
caracteristici comune/ caracteristica-
o vertebra mijlocie toracica
O vertebra 2 parti esentiale
anterior, corpul, si
tipica... posterior , arcul
vertebral sau neural;
acestea inchid un
foramen, foramenul
vertebral.
Arcul vertebral consta
dintr-o pereche de
pediculi si o pereche de
lamin, si prezinta sapte
procese 4 articulare, 2
transverse, si unul
spinos.
O vertebra toracica tipica vazuta de sus


Cand vertebrele sunt

articulate una cu alta,
corpurile formeza un
pilon solid pentru
suportul capului si
trunchiului
 Foramenele vertebrale constituie un
canal pentru protectia maduvei
spinale (medulla spinalis).
Intre fiecare pereche de vertebre
exista 2 deschideri (aperturi)
foramene intervertebrale, cate
una de fiecare parte pentru
transmisia nervilor spinali si vaselor.
Corpul (corpus vertebr)
cea mai mare parte a vertebrei/ aprox
cilindric/ suprafetele superioara si
inferioara sunt turtita si aspre pentru a
putea permite insertia fibrocartilajelor.
Suprafata anterioara prezinta cateva
mici deschideri pentru pasajul vaselor
nutritive de sange
Posterior o singura (de obicei) apertura
mare pentru iesirea venelor din corpul
vertebral.
 Pediculi (radices arci vertebr) 2
procese scurte si groase cu traseu
posterior. Concavitatile aflate deasupra si
dedesubtul pediculilor sunt santuri
vertebrale (cand vertebrele sunt
articulate- foramene intervertebrale);
Lamin.2 placi largi directionate
posterior si medial de pedicul care
fuzioneaza pe linia mediana inchizand
posterior foramenul vertebral.
 PROCESELE
Procesul spinos (processus spinosus) cu
directie posterioara si inferioara de la jonctiunea
laminelor, si serveste insertiei muschilor si
ligamentelor.
Articulare / 2 superioare si 2 inferioare, iau
nastere la nivelul jonctiunilor pediculilor cu
laminele. Suprafetele articulare sunt tapetate cu
cartilaj hialin.
Transverse (processus transversi).2,
servesc ca punct de insertie pentru muschi si
ligamente.
 Corpul: tesut spongios
STRUCTURA acoperit de un invelis
VERTEBREI subtire de os compact;
acesta este perforat de
numeroase orificii,
pentru trecerea vaselor;
Lamelele osoase subtiri
ale tesutului spongios
sunt mai pronuntate in
linii perpendiculare la
sprafetele superioara si
inferioara ca raspuns la
preisunea mai mare
dezvoltata la acest nivel.
 Corp mai mic
Proces spinos bifid
procesele transverse
perforate de un
Vertebra cervicala
foramen
transversarium, care in
primele 6 vertebre cerv
permite pasajul a. si v.
vertebrale si a plexului
nervos simpatic
Portiunea anterioara a
fiecarui proces
transvers= omoloaga
coastei din regiunea
toracica = proces
costal sau element
 ATLAS
Prima vertebra
cervicala e numita asa
ATLAS/AXIS pentru ca suporta
globul capului.
Nu are corp (fuzionat
cu vertebra
urmatoare).
Nu are proces spinos
Are forma unui inel
AXIS
Creaza un pivot pe
care prima vertebra ce
transporta capul, se
roteste.
Cea mai importanta
caracteristica este
puternicul proces
odontoid ce ia nastere
anterior din corp.
VERTEBRA A 7-A Un proces spinos
CERVICALA
proeminent....vertebra
prominens.
Pe el se insera capatul
inferior al ligamentum
nuch .
Procesele transverse
mari / uneori radacina
anterioara a lor atinge
dimensiuni mari si exista ca
un os separat, coasta
cervicala.
VERTEBRE intermediare in dimensiuni
TORACICE intre cele cervicale si
lombare;
Cresc in dimensiuni de sus in
jos.
Caracteristic: prezenta pe
partile laterale ale corpurilor
(tuturor vertebrelor toracice)
a unor fatete pentru
articularea cu capetele
coastelor si pe procesele
transverse (toate cu exceptia
T11 si T12 pentru articularea
cu tuberculii costali
VERTEBRE Cele mai mari din regiunea
mobila a coloanei
LE vertebrale

LOMBARE Caracteristic: absenta unui

foramen in procesul
transvers si absenta
fatetelor pe partile laterale
ale corpului
 VERTEBRELE SACRATE Constau intr-o perioada f timpurie a
vietii in 9 segmente separate care
SI COCIGIENE se unesc la adult pentru a forma
l doua oase (5 sacru, 4 (3-5)---
coccis)
1 Sacrum (os sacrum).Os
mare, triunghiular, situated in
portiunea inferioara a coloanei si in
portiunea superioara si posterioara
a cavitatii pelvine unde se insera va
o pana intre cele doua oase coxale;
portiunea sa superioara se
articuleaza cu ultima vert lombara,
apexul cu coccisul. Este curbat pe el
insusi formand un unghi
proeminent sacrovertebral cand
se articuleaza cu ultima vertebra
lombara; portiunea sa centrala se
proiecteaza posterior pentru a
creste capacitatea cavitatii pelvine.

 Diferente la nivelul osului
sacrum intre barbat si
femeie
La femeie sacrum
este mai scurt si mai lat;
Jumatatea inferioara formeaza un unghi mai mare
cu cea superioara; jumatatea superioara este
aproape dreapta in timp ce cea inferioara are o
curba pronuntata
Osul are o directie mai oblica in posterior;
aceastea cresc marimea cavitatii pelvine si fac
unghiul sacrovertebral mai proeminent.
La barbat: curbura este distribuita mai egal pe toata
lungimea osului si este mai mare decat la femeie
Coccis (os De obicei format din 4
coccygis) vertebre rudimentare;
(3-5)
Segmentul superior este
cel mai mare si seamana
cu o vertebra sacrata
Segmentele nu au
pediculi, lamin, sau
procese spinoase.
Ultimele trei segmente-
de obicei fuzionate
Are baza si apex (pe el
se insera Sfincterul anal
extern)
 ARTICULATIILE COLOANEI
VERTEBRALE
Desi articulatiile dintre vertebrele
individuale permit un grad limitat de
miscare, coloana per total are o
flexibilitate considerabila
ARTICULATII: 1) intre corpii vertebrali
(ligamente intercentrale) si 2) intre
arcurile vertebrale
 Articulatiile corpurilor
vertebrale/ (ligamentele
intercentrale)
Ligamentul longitudinal anterior
(ligamentum longitudinale
anterius;)
Ligamentul longitudinal posterior
(ligamentum longitudinale
posterius;)
Fibrocartilajele intervertebrale/
discurile intervertebrale
(fibrocartilagines intervertebrales;)
 Lig longitudinal posterior (in reg toracica)
 Discurile
intervertebral
e Relatia disc-vertebra

Inel fibros + nucleu

pulpos
Fibrocartilajele Disc normal si disc herni
intervertebrale sunt
importante absorbante
ale socului ( sub
presiune nucleul
pulpos f. Elastic se
aplatizeaza si se
lateste si impinge
laminele fibroase din
jur- mai rezistente- in
toate directiile)
 MISCARI

Flexia sau miscarea inainte/ relaxarea ligg

anterioare, comprimarea fibrocartilajelor
intervertebrale in portiunea anterioara, intiderea ligg
posterioare. Este miscarea cea mai extensiva dintre
toate miscarile coloanei si este cea mai libera la
nivelul col lombare.
Extensia, sau miscarea in spate/ exact opusul flexiei/
miscarea e limitata de ligamentele anterioare si de
procesele spinoase. Este cea mai libera in regiunea
cervicala.
Miscarea laterala (inclinatia) / se comprima partile
laterale ale fibrocartilajelor intervertebrale. Este mai
libera in regiunile cervicala si lombara.
 MISCARI

Circumductia este foarte limitata si in

principal uneste miscarile de inclinatie si
rotatie.
Rotatia se produce prin rasucirea
fibrocartilajelor intervertebrale; miscarea
ampla la nivelul intregii coloane, mica intre
doua vertebre, mai libera in portiunea
superioara a coloanei toracice
 Flexia/ muschii
principali:
Sternocleidomastoid
eu, Longus capitis, si
Longus colli; Scaleni;
muschii abdominali
si Psoas major.
 Extensia este produsa de muschii intrinseci
ai spatelui ajutati la nivelul gatului de
Splenius, Semispinales dorsi si cervicis, si
Multifidus.
Miscarea laterala produsa de mm
intrinseci ai spatelui, de Splenius, Scaleni,
Quadratus lumborum, si de Psoas major de
o singura parte;
Rotatia prin actiunea
Sternocleidomastoideus, Longus capitis,
Scaleni, Multifidus, Semispinalis capitis, si
muschii abdominali- de o parte.