Sunteți pe pagina 1din 13

Sigilarea anurilor i

fosetelor
Rolul santurilor si fosetelor in producerea cariei ocluzale

Relieful denivelat al suprafetelor ocluzale ale dintilor laterali este un


element favorizant ala aparitiei cariei ocluzale,producerea cariilor fiind in
legatura directa cu forma si adancimea santului.
Morfologia santurilor ocluzale: -santuri largi,in forma de V cu diametru
mare si putin adanci
-santuri in forma de I adanci si inguste
Rolul santurilor si fosetelor in producerea cariei ocluzale

Se considera ca santurile adanci si inguste ofera cel mai bun


mediu pentru pentru dezvoltarea cariilor datorita:

1. Capacitatii de retentie a mocroorganismelor si alimentelor ca intr-o nisa


retentiva
2. Imposibilitatii realizarii unei bune curatiri
3. Concentratiei mai mici a fluorului in smaltul ocluzal decat in cel proximal
Definitie
Sigilarea este o metoda de prevenire a cariei din santuri si fosete: de pe
suprafetele ocluzale ale molarilor si premolarilor,de pe suprafetele
vestibulare sau orale ale molarilor,de pe suprafetele orale ale incisivilor
superiori

Sigilarea reprezinta o tehnica de izolare a acestora fata de mediul


inconjurator prin aplicarea si mentinerea printr-o legatura mecanica a unui
material rasinos pe suprafata de smalt demineralizata in prealabil sau
printr-o legatura chimica, fara demineralizare, in cazul folosirii cimentului
glass ionomer
Calitatile unui material de sigilare
Fluiditate;
Aderenta buna la suprafetele gravate;
Priza rapida in conditile cavitatii bucale;
Biocompatibilitate;
Sa nu perturbe ocluzia;
Sa aiba calitati fizionomice satisfacatoare;
Timp de lucru mediu;
Rezistenta inalta la uzura;
Sa fie detectabil la inspectie;
Sa nu afecteze organul pulpar;
Materiale folosite pentru sigilare

In prezent marea majoritate a


sigilantilor au compozitia chimica
similara cu cea a materialelor
compozite; principala diferenta
consta in faptul ca acestia trebuie
sa fie mai fluizi pentru a patrunde in
santuri si fosete.

Materialele folosite se intaresc


printr-o reactie de auto- sau
fotopilmerizare,in final avnd un
aspect opac,colorat sau transparent

Sunt de preferat materialele de


sigilare colorate sau opace pentru a
fi mai usor de decelat,respectiv
pentru a putea monitoriza
eficacitatea materialului de sigilare.
Indicatiile sigilarii
Indicatia majora a sigilarii o constituie santurile si fosetele molarilor si
premolarilor,aplicata cat mai precoce dupa eruptia acestora,cu conditia ca
acestea sa fie retentive.
Sigilarea se recomanda in urmatoarele situatii clinice:
-dinti recent erupti cu santuri si fosete adanci
-sonda agata, dar nu sunt semne de carie
-dintii sunt erupti suficient pentru a obtine o suprafata uscata
-dinti intacti sau cu marmoratii
-copii cu obiceiuri alimentare cariogene
-pacienti cu handicap fizic sau psihic, care nu isi pot efectua igiena
orala
Indicatiile sigilarii
Incidenta cariei in santuri si fosete este crescuta
indeosebi in primul an de la eruptie,deci se
impune o sigilare precoce
Metoda este indicata si pentru molarii temporari
Varsta optima pentru sigilare este: 3-4 ani
pentru molarii temporari,6-8 ani pentru molarul
1 si 11-13 ani pentru molarul 2 si premolari
Sigilarile au efectul cel mai benefic la nivelul
molarilor de 6 ani;nu trebuie neglijate nici
celalalte suprafete, in special fosetele
supracingulare ale incisivilor.
Cariile ocluzale afectand unul sau mai multi
molari de 6 ani indica necesitatea de a sigila
molarii de 12 ani imediat ce au erupt suficient.
Contraidicatiile sigilarii

Imposibilitatea cooperarii cu pacientul


Prezenta unei leziuni carioase
Dintii sanatosi erupti in urma cu 4 ani sau mai mult
Dintii cu fosete si santuri largi
Tehnica sigilarii
1. Curatirea suprafetei dentare pentru indepartatrea placii
bacteriene- se realizeaza un periaj profesional cu o pasta
abraziva,fara fluor .
2. Izolarea dintilor ce urmeaza a fi sigilati,preferabil cu diga.o
eventuala contaminare cu saliva ar permite remineralizarea
suprafetei gravate
3. Gravajul acid- se aplica gelul sau solutia de acid fosforic
37%.In cazul dintilor permanenti demineralizarea va dura
60 de secunde si 120 de secunde pentru dintii temporari.
4. Spalarea acidului (20 de secunde) si uscarea suprafetelor
gravate.Acestea trebuie sa aiba un aspect mat, opac,alb
cretos dupa uscare.
Tehnica sigilarii
5. Pregatirea si aplicarea rasinii
Sistem lichid-lichid(autopolimerizabil)-se amesteca
cantitati egale din fiecare lichid cu o pensula ,evitand
incorporarea de aer,apoi se aplica cu ajutorul unei
pensule sau aplicator pe suprafata gravata.Timpul de
polimerizare este de 3-5 minute
Sistemul monocomponent lichid sau
pasta(fotopolimerizabil)-se aplica cu pe suprafata
gravata cu o pensula sau cu ajutorul unei canule
adaptate flaconului,urmand fotopolimerizarea timp de
20 de secunde sau dupa indicatiile producatorului.
6. Verificarea sigilarii- se face prin palparea cu sonda
pentru a depista golurile in material sau suprafetele
incomplet acoperite.Se incearca indepartarea
sigilantului pentru a verifica calitatea legaturii realizate.
Tehnica sigilarii

7. Controlul in relatie ocluzala va permite indepartarea exceselor.


8. Controalele periodice sunt necesare odata la 6 luni.
Sigilarea largita sau obturatia preventiva

DEFINITIE: tehnica prin care se combina sigilarea santurilor si


fosetelor ocluzale cu tratamentul unei carii minime de smalt sau dentina
poarta numele de obturatie preventiva.
Timpi de lucru sunt urmatorii:
1. - se indeprateaza tesutul alterat si se prepara o cavitate minima ;
2. - se obtureaza cavitataea cu materiale compozite,glas ionomer sau chiar
amalgam de argint(se aplica o baza hidroxid de calciu daca leziunea
intereseaza dentina);
3. - se sigileaza restul santurilor si fosetelor.