Recunosterea faciala

Psihologie cognitiva

Lidia Calciu
an 2

Universitatea Titu Maiorescu

Bucuresti, 2015
Cuprins:

Recunoasterea faciala
Teorii explicative
Afectiuni neurologice
Limitarile recunoasterii faciale
Bibliografie
Perceptia si recunoasterea faciala:
sistem cortical specific

Existenta unei disocieri intre procesarea fetelor si a obiectelor :

Nou-nascutii au o preferinta spre a urmari fete umane (prin
comparatie cu alte obiecte) si sunt capabili sa proceseze informatii
despre identitatea fetelor (la doar cateva ore dupa nastere, ei
privesc mai mult fata mamei decat fata unui strain).
Studiile neuropsihologice au demonstrat ca unii pacienti cu
afectiuni neurologice prezinta dificultati in recunoasterea fetelor,
dar nu si a obiectelor (prozopagnozie. Acest tip de dubla disociere
a deficitelor a celor doua abilitati este interpretata ca dovada ca
cele doua se bazeaza pe substrate neurale diferite.
Fetele umane sunt mai usor recognoscibile decat alte obiecte.
Activarea cerebrala la oameni ca raspuns la fete:
Rezultatele studiilor de neuroimagistica (tomografia cu emisie de
pozitroni - PET, sau rezonanta magnetica nucleara de tip functional
- RMNf, au aratat ca anumite arii corticale occipitotemporale, in
mod particular girusul fusiform (aria 19), sunt activate doar de
catre fete sau sunt activate mai mult de catre fete, comparativ cu
alte obiecte.
Anumiti neuroni din lobii temporal si frontal sunt sensibili la fete,
ei descarcandu-se mai mult in prezenta fetelor decat a altor tipuri
Neurofiziologia perceptiei faciale
Teorii explicative
Sistemul de recunoastere faciala
utilizaeza un spectru foarte larg de
stimuli ( vizuali, auditivi, olfactivi,
tactili).
In multe cazuri, informatia contextuala
este esentiala in recunoasterea faciala.
Exista trei teorii principale:
i) Procesarea configuratiei
ii) Analiza trasaturilor faciale
iii) Modelul procesarii informatiei
i) Procesarea configuratiei

Perceptia configuratiei (a gestaltului) se

realizeaza mai rapid decat perceptia
partilor componente.
Recunoasterea faciala este realizata in
mod holistic, fara a implica analiza
diferentiata a trasaturilor componente.
Procesarea configuratiei include relatiile
spatiale dintre trasaturile faciale sau
felul in care trasaturile inter-relationeaza
(forma gurii afecteaza perceptia formei
nasului) (Rakover 2002).
i) Procesarea configuratiei
Farah et al (1998) au observat ca in
timp ce majoritatea obiectelor prezinta
anumite dificulati de recunoastere
atunci cand sunt prezentate cu capul
in jos, in cazul recunoasterii faciale,
eficienta scade in mod dramatic.
Atunci cand este prezentata o fata
"grotesca", trasaturile neobisnuite nu
sunt observate in pozitia cu capul in
jos. (ex: "Thatcher illusion";
Thompson 1980 1)
Iluzia Margaret Thatcher
i) Procesarea
configuratiei
Young at al (1987) au combinat jumatati ale
fetele unor personalitati si au testat
eficienta recunoasterii acestora.
Daca cele doua jumtati erau perfect aliniate,
formand un nou chip, recunoasterea s-a
dovedit mai dificila.
Fete compozite
i) Procesarea configuratiei
aspecte problematice
Unele trasaturi faciale prezinta importanta
mai mare in procesul de recunoastere (par,
ochi, gura, conturul fetei).
In procesarea fetelor familiare, ochii si zonele
adiacente sunt esentiale. In procesarea
fetelor nefamiliare, trasaturile externe sunt
cele mai importante (par, conturul fetei).
Rezultatele experimentale indica in mod
recurent importanta ochilor, a gurii si a
nasului, dar Sadr et al (2003) a prezentat
dovezi covarsitoare referitoare la importanta
sprancenelor.
Sprancenele in recunoasterea
faciala
ii) Analiza trasaturilor faciale

Indiviziise concentreaza asupra trasaturilor

(par, ochi), construind apoi un tablou al
intregului chip.
Shepherd et al (1981) au aratat ca subiectii
carora li se solicita sa descrie un chip
nefamiliar vazut intr-o faza anterioara a
experimentului, il descriau in termeni de
trasaturi specifice. Parul a fost descris cel mai
adesea, urmat de ochi, nas, gura, sprancene,
barbie si frunte.
Desi nu respecta proportiile faciale, caricaturile
sunt mai usor de recunoscut tocmai prin prisma
sublinierii trasaturiloe caracteristice.
ii) Analiza trasaturilor faciale -
software
ii) Analiza trasaturilor faciale
aspecte problematice

Feteledistorsionate sunt totusi

recognoscibile.
 ii) Analiza trasaturilor faciale
aspecte problematice
Tanaka si Farah (1993).au
propus un experiment in cadrul
caruia subiectii trebuiau sa
recunoasca o anumita trasatura
(nasul lui Larry) in situatii
diferite: izolat, in cadrul mai
multor fete normale sau cu
trasaturi amestecate. Nasul lui
Larry a fost recunoscut cel mai
usor (si corect) atunci cand era
prezentat in cadrul fetei lui
Larry (70% recunoastere
corecta).
iii) Modelul procesarii
informatiei
Bruce si Young (1986) sustin ca
recunoasterea faciala este
procesuala si stadiala. Ea implica
urmatoarele etape:
Fata este comparata cu un set de descriptori
stocati in memorie, numiti unitati de
recunoastere faciala, rezultand un sentiment
de familiaritate sau nefamiliaritate.
Memoria este activata in scopul reactualizarii
informatiilor, daca persoana este familiara.
Numele persoanei este reactualizat.
iii) Modelul procesarii
informatiei
1. Encodarea structurala :
rezulta descrieri sau
reprezentari ale fetei.
2. Analiza expresiilor : starea
emotionala este dedusa din
analiza expresiilor faciale.
3. Analiza vorbirii (miscarile
buzelor)
4. Procesare vizuala
directionata: anumite
informatii sunt procesate
selectiv.
5. Unitati de recunoastere
faciala: contin informatii
structurale referitoare la
fetele familiare.
6. Noduri ale identitatii
persoanelor: ofera informatii
despre indivizi (ocupatie,
interese).
Afectiuni neurologice:
prozopagnozia
Afectiune
neurologica ce consta in inabilitatea de a recunoaste fete
familiare (face blindness).
Heather S: M aflam nconjurat de oglinzi ntr-un lift aglomerat,

iar cnd vedeam c o femeie se mic, aveam tendina s i fac loc,
dar realizam imediat c eu sunt acea femeie.
Etiologie: accidente cerebrale, traume craniene, afectiuni

neorovegetative, transmitere ereditara- afectand emisfera dreapta,
(cortexul temporo-occipital inferior).

Prevalenta:
2.5 % din populaia globului.
Cei care sufera de prozopagnozie, recunosc mai rapid si mai corect

fetele inversate (cu capul in jos). (Farah et al 1995).
Afectiuni neurologice: prozopagnozia

Bradley C. Duchaine
Institute of Cognitive Neuroscience, University
College London, London, UK
 Afectiuni neurologice: sindromul
Capgras
Sindromul Capgras este una din cele mai bizare afeciuni
neurologice. Bolnavul are convingerea c o persoan foarte
apropiat lui (de obicei soia, copiii) a fost nlocuit de
altcineva, de un impostor.
Oamenii recunosc alte persoane n funcie de semnalele
generate pe dou ci cognitive care se ntreptrund. Una
este responsabil de recunoaterea structurii chipului (ochi,
nas, gur), iar a doua aduce informaii despre legtura
emoional cu acea persoan. Aceast cale este afectat de
boala Capgras. Conexiunea emoional este mai important
dect aspectul feei atunci cnd este vorba de persoanele
foarte apropiate.Bolnavul se confrunt cu informaii
contradictorii, iar pentru a iei din acest situaie ajunge la
convingerea c un impostor a luat locul persoanei iubite, iar
acest impostor seamn cu respectiva persoan.(Chris
Fiacconi, de la Universitatea Western din Ontario).
Etiologie: boli neurovegetative, boli psihiatrice (schizofrenia
paranoida), evenimente cerebrovasculare, epilepsie, leziuni
Limitarile recunoasterii faciale
Perceptia si recunoasterea ulterioara a fetelor in
situatii extreme (martori oculari sau victime ) este
foarte precara.
Majoritatea experimentelor confirma dificultatile
indivizilor de a recunoaste corect fetele pe care le-au
vazut in circumstante incarcate emotional, dificultate
augmentata si de abilitatea redusa de a externaliza
descrierea fetelor. (Sporer et al, 1996).
Recunoasterea fetelor este extrem de dificila datorita
tensiunii emotionale, ce nu permite o analiza/
perceptie corecta a trasaturilor.
Fenomenul weapon focus focusarii pe arma :
victima este concentrata pe arma cu care este
amenintata, nu pe cel care o ameninta.
Elizabeth Loftus (2003)
Hinkle (1989): weapon focus
phenomenon
Bibliografie
Brewer, K. (2010), THE PSYCHOLOGY OF FACE RECOGNITION:
A BRIEF INTRODUCTION (2nd Edition), Orsett Psychological
Services.
Lewis, M. B. (2003). Thatcher's children: development and the
Thatcher illusion, Perception, vol. 32, pp. 1415-21.
Pawan Sinha, Benjamin Balas, Yuri Ostrovsky, Richard Russell
(2007), Face Recognition by Humans: 20 Results all Computer
Vision Researchers Should Know About, Department of Brain and
Cognitive Sciences , Massachusetts Institute of Technology,
Cambridge.
STERNBERG, R., J., STERNBERG, K., (2012) Cognitive
Psychology, Sixth Edition, Wadsworth, Cengage Learning.
Tanaka , J. W., Farah, M. J. (1993), Parts and Wholes in Face
Recognition, THE QUARTERLY JOURNAL OF EXPERIMENTAL
PSYCHOLOGY,,46A (2) 225-245.
Young, A. W., Hellawell, D. and Hay, D. C. (1987). Configurational
information in face perception, Perception, vol. 16, pp. 747-59.