Ingrijiri in:Furuncul,hidrosadentita,abces cald

,rece,erizipel,flegmon
TUTA CRISTINA-GABRIELA
II-N-AMG
 Furunculul
Este o infectie a aparatului pilosebaceu(a firului de par) si a glandei aferente firului de
par,data de stafilococul auriu.
Etioptogenie
-apare la persoane care lucreaza mult in praf,mai ales vara,la personalul sanitar(in special
la cei din chirurgie);de pe piele,unde este habitatul lui natural,stafilococul patrunde prin
scarpinare sau printr-o escoriatie in teaca unui fir de par apoi in bulbul parului si in glanda
sebacee aferenta
-Cauze favorizante locale:piele murdara,infectata ;iritatiile indelungate care produc
mici rani;frecarea pe care o produce imbracamintea
-Cauze favorizante generale:surmenajul fizic si intellectual,alcoolismul,boli grave
epuizante(DZ,febra tifoida,BPOC),transferul germenilor pe cale sangvina
 Simptomatologie si evolutie
-orice inflamatie se caracterizeaza prin 5 semne si simptome:rubor(roseata),calor(caldura
locala),tumor(tumefiere ),dolor(durere),functio laesa(impotenta functionala)
-la inceput apar pe piele rubor si calor;dupa 3 zile ,infectia are marimea unei alune si se
simte o induratie,aparand tumor;b.are o senzatie de prurit care se transforma intr-o durere
vie;in centru acestui proces se observa unul sau mai multe fire de par,in jurul carora se
poate forma o flictena ce contine o cantitate mica de lichid
-evolueaza inca 4-6 zile ,timp in care creste iar la 8-10 zile de la debut este copt,firele de
par se elimina si se vede clar o zona alb-galbena
-apare o stare subfebrila;deseori se observa ca de la furuncul pornesc cateva trenee
limfatice (dare rosietice)care merg de-a lungul vaselor limfatice catre ggl.care devin mari
si durerosi(Ap satelita)

Tratament-incizia si eliminarea puroiului si a tesuturilor necrozate

 investigatii radioimagistice si de laborator
Inainte de inceperea unei cure cu antibiotice se recomanda recoltarea de examen
bacteriologic cu antibiograma deoarece exista numeroase tulpini de Stafilococ rezistente la
multe din antibioticele uzuale. Aditional, se pot efectua dozari ale principalilor parametri
inflamatorii. La persoanele cu furunculoza recidivanta se recomanda investigarea
statusului immunologic.
Diagnosticul se face pe baza aspectului clinic care se completeaza cu examenul
bacteriologic pozitiv pentru Stafilococul aureu si cu un sindrom inflamator nespecific.
 Tratamentul se face cu antibiotice administrate oral sau parenteral, care actioneaza pe
flora stafilococica. Se asociaza un tratament simptomatic pentru reducerea febrei. Local in
faza inflamatorie se aplica gheata.
In faza de colectare si evacuare a burbionului, se va face dezinfectie si toaleta locala
pentru evacuarea completa a puroiului.
Exceptia este in furunculul malign al fetei unde sunt INTERZISE manevrele de curatare
pentru a nu se disemina materialul infectios. Furunculul malign al fetei este considerat o
URGENTA MEDICALA.
 Cauzele hidrosadenitei
In general hidrosadenita apare dupa epilare, pentru ca aceasta produce o iritare mecanica
a pielii. Ai grija sa efectuezi acest procedeu cosmetic in conditii de maxima igiena,
efectuand toaleta zonei inainte si dupa epilat cu apa cu sapun sau substante antiseptice
(alcool medicinal). Daca folosesti lama de ras sau epilatorul ,este recomandat sa le
dezinfectezi cu alcool medicinal inainte de utilizare.
Alte cauze ce favorizeaza aparitia hidrosadenitei sunt:
- igiena precara a tegumentelor
- iritarea mecanica a pielii prin scarpinare sau datorita etichetelor hainelor
- acneea, seboreea (cresterea secretiei de sebum a glandelor sebacee)
diferite boli care slabesc sistemul imunitar precum: diabetul, avitaminozele, alcoolismul,
surmenajul
 Simptomele hidrosadenitei
Infectia se localizeaza in general la nivelul glandelor sudoripare din zona axilara, insa mai
pot fi afectate si cele din areola mamara, zona pubiana, labiile mari sau din regiunea
anala.
Daca ai facut hidrosadenita iti vor apare leziuni nodulare ce secreta puroi. Acestea sunt
dureroase, dure si aderente la piele.
In decursul evolutiei bolii, pot exista multiple leziuni ce duc la o infectie subcutanata.
Uneori nodulii dispar fara tratament, insa recidiveaza.
Alte semne pe care le poti avea doar daca ai o hidrosadenita mai extinsa sunt:
- cefalee
- anorexie
- febra
- frisoane
- alterarea starii generale
Diagnosticul de hidrosadenita se poate pune pe baza aspectului leziunii.
 Tratamnetul hidrosadenitei
Initial se face tratament conservator cu antiseptice locale, antibiotice si eventual
fizioterapie.
Daca hidrosadenita abcedeaza, se face o mica interventie chirurgicala sub anestezie
locala. Prin mici incizii la baza abcesului se va evacua puroiul si se aplica mici mese pentru
drenaj.
In concluzie trebuie sa stii ca poti oricand face hidrosadenita daca nu respecti cu strictete
regulile de igiena; daca faci aceasta infectie in mod repetat sau daca sistemul tau imunitar
este mai slabit, te poti proteja prin vaccinare antistafilococica.
Abceesul cald
Etiopatogenie
-Infectia ia nastere prin inocularea din afara inauntru a unor germeni patogeni fie datorita
unei plagi superficiale (inteparea intr-un cui,sarma,aschie de lemn),fie datorita unei plagi mici
facute prin scarpinare .Acestea se inchid repede la suprafata ,infectia continuand sa se
dezvolte in profunzime.
-Uneori,abcesele sunt urmarea introducerii unor microbi in timpul unei injectii facute cu
materiale sau solutii nesterile.Alteori,abcesele apar si prin raspandirea unor germeni pe cale
hematogena sau limfatica .
-Germenii cei mai frecventi in abcese sunt
stafilococul si streptococul dar si pneumococul ,gonococul .Spre deosebire de furuncul
,abcesul nu are un microb specific .
 Simptomatologie
-semne locale cele 5 caracteristici-pielea de la nivelul abcesului devine cu timpul rosie
,livida si apoi violacee;la inceput prezinta o induratie apoi el devine fluctuant;este
preferabil sa se faca o punctie exploratorie atunci cand nu exista certitudine
-semne generale-febra moderata,frisoane,,stare generala alterata,agitatie
-ex.de laborator-leucocitoza,VSH-usor crescuta
 Evolutie
-dupa ce abcesul a colectat complet ,pielea se subtiaza si uneori abcesul se evacueaza
spontan
-de regula,abcesele nu se evacueaza singure ,ci se extind si un flegmon sau se imprastie
pe cale limfatica sau sangvinaabcese in diverse organe sau septicemie
 Tratament
-incizie larga cu drenajul cavitatii cu tuburi de dren ,asezate decliv
-administrare de sulfamide ,penicilina,,vaccin polimicrobian
 Abcesul rece

Este urmarea evolutiei unui proces tuberculos osteoarticular,ganglionar sau pleural.

Simptomatologie
-formatiune tumorala relativ moale ,voluminoasa ,continand 1-2 l puroi sau mai mult
-nu prezinta semnele tipice ale unei inflamatii ci doar tumefiere,cu evolutie lenta
-se poate suprainfecta cu germeni banali
 Tratament
-abcesele mici se vindeca in momentul in care procesul tuberculos determinant se
vindeca
-repaus ,vitaminoterapie ,antibiotice
-punctie :se goleste puroiul si se introduc in cavitate Streptomicina si Hidrazida
 Erizipelul
Este o inflamatie a pielii care intereseaza dermul ,produsa de streptococ,foarte
contagioasa.
Etiologie
-este rezultatul inocularii in derm a streptococului ,fiind urmarea suprainfectarii unei plagi
mai mari,neglijate sau chiar a unor mici zgaraituri
-are tendinta la recidiva
 Simptomatologie
-Temperatura ce creste brusc la 39-41 grade ;puls slab,rapid
-Dupa 1-2 zile ,apar fenomene locale :pielea din jurul plagii sau a
portii de intrare a infectiei devine rosietica ,calda ,tumefiata
,dureroasa
-Marginile erizipelului sunt proeminente (inalte),cu aspect de
placard
-De la nivelul placardului pleaca trenee de limfangita +Ap
satelita
 Tratament
-Profilactic-cel mai eficace
-Cand a aparut se face i.m. sau i.v. in perfuzie Penicilina 4 mil.u./zi la adult
-Local-badijonari repetate cu tinctura de iod
-In caz de intoxicatie accentuata,se face reechilibrarea organismului cu SG,SF,vitamine
NU NECESITA INTERVENTIE CHIRURGICALA(INCIZII)!!!
 Flegmonul este a doua afectiune din seria infectiilor localizate din aceasta mare ramura a medicinei
numita chirurgie.
Este numit si flegmon difuz,inflamatie acuta a tesutului celular subcutanat caracterizata prin:
tendinta deosebita la difuziune;
lipsa limitarii infectiei;
necroza masiva a tesuturilor.
Este un mod particular de inflamatie acuta a tesutului conjuctiv(celulita difuza).

Etiologie
Se pot intalni uneori asocieri microbiene intre streptococ si germeni anaerobi in flegmoanele
periuretrale sau perirectale.
Poarta de intrare a germenilor poate fi reprezentata de o simpla escoriatie,plaga intepata sau contuzie.
S-a remarcat aparitia mai frecventa a flegmoanelor dupa injectiile cu substante puternic
vasoconstrictoare sau cu solutii uleioase. De asemena flegmonul plagii operatorii reprezinta o
complicatie redutabila a interventiei chirurgicale.
Regiunile predispuse acestei afectiuni sunt regiunile mai bogate in tesut conjunctiv lax cum ar fi spatiul
retroperitoneal,regiunea submandibulara,regiunea retromamara,regiunea fesiera,etc.
Un rol important in aparitia flegmonului,il are imunitatea,daca aceasta este precara,pacientul este mult
mai predispus la aceasta afectiune.(pacienti diabetici,neoplazici,alcoolici,bolnavi cu insuficienta
cardiaca,etc)
 Anatomie patologica

3 stadii evolutive:
-Debutul-in primele 2 zile edemul este procesul patologic dominant,nu exista puroi.In tesut se retine un lichid
seros bogat in leucocite si germeni.In aceasta perioada,muschii si aponevrozele apar cu o culoare verzuie.
-Evolutia-dupa 2-4 zile intervine necroza tisulara.In tesutul conjunctiv apar mici cavitati cu puroi,fara a exista
insa colectii purulente localizate.Procesul supurativ este difuz,cu vacuole multiple,resturi tisulare,puroi si
sange.Aceste mici colectii au forma unui fagure de miere si nu comunica unele cu altele.
-Supuratia-se constituie dupa 5-6 zile,odata aparuta separa muschii si aponevrozele,fuzeaza de-a lungul
vaselor,care pot fi erodate prin necroza septica generand hemoragii grave.

Din punct de vedere topografic flegmoanele pot fi:

-Superficiale-cand evolueaza in tesutul subcutanat.
-Profunde sau subaponevrotice
-Totale-cand intereseaza toate structurile unei regiuni(flegmonul Chassaignac)

Pe scurt caracteristicile evolutive ale flegmonului:

-in primele zile puroiul este absent
-cand apare puroiul nu este colectat ci situat in focare multiple
-necroza masiva a tesutului se elimina in urma unei supuratii terminale.
 Simptomatologie

La debut predomina semnele generale:febra ridicata(39-40 grade C),frisoane violente,alterarea starii

generale,insomnii,varsaturi si uneori diaree.
Local apare o tumefiere difuza si dureroasa,apoi apare un edem voluminos si dureros spontan.
Tegumentele de deasupra regiunii se inrosesc,cu temperatura locala ridicata,iar apoi devin lucioase.
De obicei intre a 3-a si a 8-a zi de evolutie a flegmonului tegumentele din jurul sau prezinta flictene care pot ulcera si lasa
sa se scurga un lichid de culoare brun-negricioasa.
Vindecarea este lenta si dureroasa si genereaza cicatrici aderente la tesuturile profunde,functionalitatea regiunii putand fi
perturbata.

Complicatii

Pot genera o expansiune a procesului septic la nivelul muschilor,tendoanelor,vaselor,nervilor din vecinatate.

Poate reprezenta focarul de unde se produc insamantari septice la distanta ceea ce explica aparitia unor pleurezii
purulente,endocardite bacteriene,mediastinite.
Poate fi de asemenea focarul unei septicemii.Daca procesul septic flegmonos evolueaza in vecinatatea unor pachete
vasculare si nervoase mari pot produce tromboflebite septice,nevrite,etc.
Evolutia unui flegmon in jurul unui os poate genera complicatii osteo-articulare grave(denudarea osului,artrite septice).
Prognosticul afectiunii este conditionat de agresivitatea germenului patogen si de reactivitatea organismului.

Diagnosticul diferential se face cu limfangita , erizipelul , gangrena gazoasa , actinomicoza , osteomielita acuta ,
sarcoamele cu evolutie rapida.
 Tratamentul este exclusiv chirurgical.Odata stabilit diagnosticul,procesul septic trebuie
incizat larg,eventual se vor practica mai multe incizii pentru realizarea unui drenaj mai
eficace.
Dupa incizie urmeaza debridarea si recoltarea de secretii patologice in vederea
examenului microscopic.
Plaga se va spala abundent cu solutii antiseptice dupa care se va mesa 24-48 de ore in
vederea hemostazei.
In infectiile grave se indica antibioterapia care limiteaza procesul septic si reduce rata
complicatiilor.
Infectia flegmonoasa trebuie diagnosticata si tratata cat mai precoce pentru ca in evolutia
ei pot surveni complicatii multiple,afectiunea fiind uneori foarte grava.