Densitatea osoasa

Densitatea osoasa
= evaluarea calitativa osoasa, adica
arhitectura interna a proceselor
alveolare restante postextractional
osul alveolar nu este un organ inert

dupa pierderea dintilor, osul alveolar

sufera un proces de remaniere

determinat de pierderea functiei de
sustinere a dintilor, respectiv de
absorbtie a fortelor functionale
Densitatea osoasa
Densitatea osoasa
in scheletul osos, osul cortical si cel trabecular este
intr-o continua modificare determinata de functia
fiecarui segment osos, prin modelare si
remodelare
Modelarea= fenomenul prin care forma si
dimensiunea osoasa este modificata prin apozitie si
resorbtie osoasa, localizate in zone independente.
Remodelarea=fenomenul care, prin resorbtie si
apozitie osoasa, determina inlocuirea unui volum
osos existent cu un os cu alta structura
Acest fenomen se produce si in jurul
implantelor endoosoase ( prin deformarea
mecanica determinata de microsolicitari)
Clasificarea densitatii
osoase in Implantologie
in 1988 Misch a propus o clasificare a densitatii
osoase bazata pe aspectul macroscopic al osului
cortical si trabecular si care nu tine seama de
localizarea topografica a regiunii examinate
se pot descrie 4 tipuri de densitate osoasa care
pot sa fie prezente in orice localizare a proceselor
alveolare, regiuni diferite cu aceeasi densitate
putand coexista de-a lungul intregii arcade
in plus, Misch sugereaza o adaptare a tipului de
implant, a protocolului operator, a timpului de
vindecare, a planului protetic si a incarcarii osoase
progresive pentru fiecare tip de densitate osoasa
Clasificarea densitatii
osoase in Implantologie
Osul cortical este localizat la
suprafata osului alveolar si se
prezinta sub 2 forme: dens si
poros
Interiorul osului alveolar este
alcatuit din os trabecular ce are
in structura travee osoase dense
sau fine
Clasificarea densitatii
osoase in Implantologie
In ordinea descrescatoare a
densitatii osoase se descriu:
Os cortical dens

Os cortical poros

Os trabecular dens

Os trabecular fin
Densitatea osoasa
 Clasificarea densitatii
osoase in Implantologie
Combinand aceste patru tipuri de densitati osoase,Misch a
stabilit 4 categorii de os alveolar ce este intalnit la nivelul
proceselor alveolare edentate ale maxilarului si mandibulei,
astfel:
D1 cuprinde in principal os cortical dens

D2 contine la exterior o corticala densa sau poroasa

groasa, ce inveleste un os trabecular dens

D3 incadreaza un os cortical poros subtire care

inveleste un os trabecular fin

D4 contine un os trabecular fin care nu in toate

situatiile este acoperit de os cortical

Osul imatur, fara o mineralizare completa, este

descris, inconstant, ca apartinand categoriei D5

Distributia densitatii osoase la
nivelul proceselor alveolare edentate

D1 : - apare destul de rar

- mai frecvent la mandibula, in zona interforaminala
- aproape niciodata nu este prezenta la maxilar
- se datoreaza prezentei originilor muschilor si a torsiunii
mandibulei
- vascularizatia acestui os este mai redusa si depinde
majoritar de periost
- din punct de vedere histologic este un os lamelar, intens
mineralizat, care suporta forte mari, care este dificil de
gaurit si tarodat (prelucrarea sa necesita utilizarea multor
freze)
- contactul microscopic intre implant si trabeculele
osoase este de 80%
- timpul de vindecare al osului la interfata este de 5 luni
Densitatea D1

D1
Distributia densitatii osoase la
nivelul proceselor alveolare
edentate
D2 :
-este cea mai frecventa densitate existenta la mandibula
(la 2/3 din cazurile luate in studiu este prezenta in regiunea
interforaminala si la este prezenta in regiunea
mandibulara laterala)
- maxilarul poate prezenta densitate D2 (mai rar decat la
mandibula), preponderant in zona anterioara,
interpremolara
- osul D2 prezinta conditii excelente de osteointegrare,
avand o vascularizatie foarte buna
- histologic este compus din os reticular si lamelar, iar
contactul propriu-zis intre implant si os se face in proportie
de 70%
- timpul de vindecare este cel mai scurt in aceasta
categorie: 4 luni
Densitatea D2

D2

D2 D2 D2
 Distributia densitatii osoase la
nivelul proceselor alveolare
edentate
D3:

- este prezenta cel mai adesea la maxilar, preponderent in zona

anterioara, interpremolara, dar exista situatii in care zonele
posterioare maxilare prezinta un substrat osos de densitate D3

- la mandibula , aproape din pacientii examinati au prezentat

densitate D3 in zonele laterale

- prelucrarea si gaurirea acestui os sunt foarte facile, necesita

putine freze, nu este necesara tarodarea

- vascularizatia este excelenta, contactul implant-os este mai mic

decat 50%
- timpul de vindecare a osului la interfata este de 6 luni
Densitatea D3

D3 D3
D3

D3 D3
Distributia densitatii osoase la
nivelul proceselor alveolare
edentate
D4:
-este cel mai frecvent intalnita in zonele maxilare laterale,
in special molare sau dupa elevari sinusale
- zona anterioara maxilara prezinta acest tip de densitate
mult mai rar, in situatiile de reconstructie cu grefe onlay
de creasta iliaca
- la mandibula apare foarte rar si este rezultatul unei
osteoplastii
- Acest os este usor de prelucrat, dar fixarea rigida a
implantului este dificil de obtinut
- Se utilizeaza freze mai inguste dacat implantul sau se
utilizeaza implante autotarodante sau tehnica press-fit
- Contactul os-implant este de 25%
- Timpul de vindecare este lung, de aproximativ 8 luni
Densitatea D4

D4 D4
 Oferta osoas calitativ

D1 interforaminal
mandibular
D2 lateral
mandibular
D3 frontal maxilar
D4 lateral maxilar
Evaluarea densitatii
osoase
radiologic :
- informatii putine si imprecise

tomografia computerizata spirala sau mai nou cea cu fascicol

conic de radiatie permite aprecierea densitatii osoase intr-o
anumita zona pe imagini axiale, coronale sau sagitale
- unitatea de masura a acestei densitati se numeste
Hounsfield ( dupa numele parintelui computer-tomografiei)

Exista programe dedicate planificarii aplicarii implantelor

endoosoase pe baza imaginilor de computer-tomografie :
SIMPLANT

clinic: cel mai corect intraoperator

Planificarea tratamentului
in functie de densitatea
osoasa
exista cativa parametri ai planului de tratament pe care
densitatea osoasa ii influenteaza:
solutia protetica

directia de implantare

dimensiunea implantelor

alegerea tipului implantelor ( surub sau cilindru)

tehnica de insertie chirurgicala

tipul suprafetei implantului la contactul cu osul

(prelucrate diferit pentru rugozitate, invelirea cu

strat de hidroxiapatita)_
numarul implantelor

incarcarea osoasa progresiva (perioada de

osteointegrare si durata dintre etapele de

tratament)
Planificarea tratamentului
in functie de densitatea
osoasa
Solutia protetica:
trebuie conceputa astfel incat, cu cat

densitatea osoasa este mai redusa,

cu atat solicitarile transmise sa fie
mai mici
extensiile distale sa fie cat mai

reduse sau chiar absente, suprafetele

ocluzale sa fie cat mai mici
Planificarea tratamentului
in functie de densitatea
osoasa
Directia de implantare:
cu cat fortele functionale sunt

transmise in axul implantului, cu

atat ele vor fi mai putin nocive
Planificarea tratamentului
in functie de densitatea
osoasa
Dimensiunea implantelor:
intr-un os cu densitate redusa cum este cel D4 trebuie
augmentata suprafata de contact os-implant, trebuie
utilizate implantele cu o lungime mai mare
Misch recomanda ca in osul D1 sa se utilizeze
implante de minim 10 mm, in D2 minim 12mm, iar in
D3 minim 14 mm
Acolo unde lungimea implantelor este limitata, e
nesvoie de cresterea numarului acestora
Diametrul implantelor este o constanta importanta in
succesul implantarii
Astfel pentru fiecare crestere de 0,5 mm a
diametrului implantului exista o crestere de 10-15% a
suprafetei de contact osos.
Planificarea tratamentului
in functie de densitatea
osoasa
Alegerea tipului implantului si a tehnicii
chirurgicale de insertie a implantelor:
in osul de densitate redusa este
favorabila insertia de implante tip
cilindru, prin tehnicapress-fit,
adaptare sub presiune
in osul de densitate crescuta se
procedeaza prin insertia implantelor tip
surub cu instrumente rotative
Planificarea tratamentului
in functie de densitatea
osoasa
Designul implantelor:
influenteaza semnificativ suprafata de
contact os-implant
Misch sugereaza pentru un os de densitate
D4 aplicarea unui implant care sa prezinte o
suprafata mai mare( implantul sa prezinte
spire mai numeroase si mai adanci), iar
pentru osul de densitate D1 un implant care
sa faciliteze aplicarea endoosoasa( spire
mai putine si mai scurte)
Planificarea tratamentului
in functie de densitatea
osoasa
Incarcarea osoasa progresiva:
determina o crestere graduala a solicitarilor
ocluzale, dispuse pe intervale de timp
diferite, care sa permita osului o
acomodare.
Pe parcursul timpului, incarcarea progresiva
determina o crestere a densitatii osoase si a
suprafetei de contact os-implant
Cu cat osul este mai putin dens cu atat este
mai important acest concept de incarcare
osoasa progresiva
SFARSIT! THE END!
FIN!