Sunteți pe pagina 1din 22

Glezna

Articulatia gleznei este ca o balama. Dar este mult mai


mult decat o simpla balama,gleznaeste formata din mai
multe structuri importante. Modelul unic al gleznei face
articulatia foarte stabila. Articulatia trebuie sa fie
stabila pentru a sustine greutatea corporala de 1,5 ori
cand persoana merge si de 8 ori cand persoana alearga.
Functionarea normala a gleznei este necesara pentru un
mers usor si fara efort. Muschii,tendoanele si
ligamentelecare sprijina articulatia gleznei functioneaza
impreuna pentru a propulsa corpul. Conditiile care
tulbura functionarea normala a gleznei pot face dificila
desfasurarea lor fara durere sau alte probleme.
Structuri importante
Structurile importante ale gleznei pot fi
impartite in mai multe categorii.Acestea sunt:
-oaselesi articulatiile;
- ligamentele si tendoanele;
-muschii;
- nervii;
- vasele de sange.

Fata piciorului care poate


fi vazuta de persoana ce
sta in picioare, se
numeste fata dorsala a
piciorului. Fata piciorului
pe care persoana se
sprijina, poarta numele de
Oasele si
articulatiile
Articulatia gleznei este formata din conexiunea
a trei oase. Osul gleznei poarta numele de talus;
fata superioara a talusului se potriveste intr-un
locas format din capetele inferioare aletibieisi
fibulei (osul subtire al gambei); fata inferioara a
talusului sta pe osul calcaiului
numitcalcaneu.Talusulfunctionaza ca o balama
in locas pentru a permite piciorului sa se miste in
sus (dorsiflexie) si in jos (flexie plantara).

Lucratorii in lemn si artizanii sunt familiarizati


cu modul de functionare al acestei articulatii. Ei
folosesc o constructie similara pentru a crea
structuri stabile. Este folosita de rutina pentru
realizarea unor obiecte robuste, cum ar fi mobila
Ligamentele si tendoanele

Ligamentele sunt tesuturi moi care leaga oasele intre ele. Acestea
sunt asemanatoare tendoanelor, doar ca acestea din urma unesc
muschii de oase.Ligamentele si tendoanelesunt structuri formate din
fibre mici dintr-un material numitcolagen. Fibrele de colagen sunt
unite intre ele pentru a forma o structura asemanatoare unei franghii.
Ligamentele si tendoanele au marimi diferite, si la fel ca franghia, sunt
formate din multe fibre de dimensiuni mici. Cu cat ligamentul sau
tendonul este mai gros cu atat acesta este mai puternic.

Ligamentele de ambele parti ale gleznei ajuta la mentinerea oaselor


impreuna. Trei ligamente realizeaza ligamentul lateral complex, pe
partea laterala a gleznei, la distanta cea mai mare fata de cealalta
glezna (lateral inseamna mai departe decat centrul corpului). Acestea
includ ligamentul talofibular anterior, ligamentul calcaneofibular si
ligamentul talofibular posterior. Un ligament gros, numit ligamentul
deltoid sustine glezna medial (pe fata cea mai apropiata de cealalta
glezna).
Ligamentele sustin, de asemenea, capatul inferior al gambei
unde se formeaza balamaua gleznei. Aceasta serie de ligamente
sustin sindesmoza (sinartroza) gleznei, o portiune a gleznei unde
capatul inferior al fibulei se uneste cutibia. Cele trei ligamente
principale sustin aceasta zona. Ligamentul care trece prin fata
gleznei si leaga tibia de fibula este numit ligament tibiofibular
antero-inferior. Ligamentul fibular posterior are insertiile pe fata
posterioara a tibiei si a fibulei.
Aceste ligamente includ
ligamentul tibiofibular
infero-posterior si
ligamentul transvers.
Ligamentul interosos se
gaseste intre tibie si fibula
(interosos inseamana intre
oase). Ligamentul interosos
reprezintatesutul
conjunctivcare uneste tibia
si fibula pe intreaga lungime
Ligamentele care inconjoara glezna ajuta la formarea capsulei articulare. O
capsula articulara este un sac impermeabil care se formeaza in jurul oricarei
articulatii. Este formata din ligamentele din jurul articulatiei si din tesutul moale
aflat intre ligamentele, care umple spatiile lasate de acestea si formeaza un sac.

Articulatia gleznei, este sustinuta, de asemeni, de tendoanele din jur.Tendonul


Achileeste cel mai important tendon pentru mers, alergat si sarit. Se ataseaza de
muschii gambei si apoi de calcaneu, mergand pana la nivelul degetelor. Tendonul
tibial posterior ataseaza unul dintre muschii mici ai gambei de fata inferioara a
piciorului. Acest tendon ajuta la sprijinirea arcului si permite intoarcerea piciorului
spre interior. Tendonul tibial anterior permite ridicarea piciorului. Doua tendoane
merg prin spatele maleolei laterale; acestea, numite peroneale, ajuta la rasucirea
piciorului in jos si in afara.
Muschii
Majoritatea miscarilor gleznei sunt determinate de muschii puternici
ai gambei, ale caror tendoane trec degleznasi se insera la nivelul
piciorului. Contractia muschilor gambei este principala modalitate de
miscare a gleznei cand persoana merge, sare sau alearga.
Acesti muschi si actiunile lor sunt:
- Muschii peroneali (lung si scurt) situati pe fata posterioara a gleznei
ajuta la miscarea piciorului in jos si in afara;
- Muschii gambei (gastrocnemian si soleus) se insera de calcaneu prin
tendonul lui Ahile. Cand acesti muschi se contracta produc flexia
plantara a piciorului;
- Muschiul tibial posterior sprijina arcul piciorului si ajuta la rasucirea
acestuia spre interior;
- Muschiul tibial anterior produce flexia dorsala a piciorului.
Nervii
Inervatia gleznei este realizata prin
intermediul nervilor care trec prin aceasta zona in
drumul lor spre picior. Nervul tibial trece prin
spatele maleolei mediale. Alt nerv trece prin fata
gleznei in drumul sau spre picior. Exista si un alt
nerv care trece pe fata externa a piciorului. Nervii
care trec pe marginea exterioara si fata gleznei,
controleaza muschii din aceasta zona si culeg
informatii senzoriale din partea superioara si
marginea externa a piciorului.
Vasele de sange
Vascularizatia gleznei se
realizeaza din arterele din
jur, care traverseaza zona
gleznei in drumul lor spre
picior. Alta artera mare,
numita artera tibiala
posterioara, trece prin
spatele maleolei mediale.
Aceasta trimitevase de
sangemai mici spre
marginea interioara a
gleznei. Altearteremai putin
importante care intra la
nivelul piciorului din alte
directii, asigura si
vascularizatia gleznei.
Entorsa de
glezna
Entorsa de glezna este o afectiune foarte
frecventa a gleznei, ce afecteaza zilnic la nivel
national cel putin 2000 de persoane (avand in
vedere automedicatia si neprezentarea la medic
in multe din cazuri). Aceasta poate aparea in
timpul practicarii diverselor sporturi si al
activitatilor fizice dar si atunci cand mergeti pe o
surafata neregulata sau calcati stramb.
In cazul in care intervine o rasucire interna (inversiune) sau externa
(eversiune) a labei piciorului fata de glezna, fortele respective duc la
intinderea ligamentelor dincolo de lungimea lor obisnuita. Daca forta
este prea mare, ligamentele se pot rupe. In cazul in care tesuturile moi
ale gleznei sunt supuse unor forte mari, este posibil sa auziti chiar o
trosnitura", urmata de durere si inflamare (umflarea gleznei).
Intensitatea fortei defomante la care este supusa glezna determina
gradul de entorsa a acesteia. O entorsa usoara este o entorsa de gradul
1, entorsa medie este de gradul 2, iar cea severa este de gradul 3.

Entorsa de gradul 1: Intindere


usoara a fibrelor ligamentului.
Entorsa de gradul 2: Ruperea
partiala a ligamentului. La
examinarea articulatiei gleznei
si miscarea acesteia, in anumite
pozitii se observa o mobilitate
anormala (laxitate) a articulatiei
gleznei.
Entorsa de gradul 3: Ruperea
completa a ligamentului. Daca
medicul ortoped trage sau
Fractura de
glezna
Fractura de glezna poate merge de la simpla rupere
a unui singur os, pana la fracturi multiple, care disloca
glezna si pentru care este necesar ca pacientul sa evite
sa se sprijine pe piciorul afectat un timp mai
indelungat. Cu alte cuvinte, cu cat sunt fracturate mai
multe oase, cu atat glezna devine mai instabila. Este
posibil ca fracturile de glezna sa fie asociate cu leziuni
ale ligamentelor, acestea fiind cele care mentin oasele
gleznei si articulatia in pozitia corecta.
Fracturile de glezna afecteaza persoane de toate
varstele. In ultimii 30 40 de ani, medicii au constatat o
crestere a numarului si gravitatii fracturilor de glezna.
Cauzele
fracturilor

Rasucirea sau rotirea gleznei;


Sucirea gleznei;
Impiedicarea sau caderea;
Traumatismul cauzat de un accident rutier.
Examinarea medicului
ortoped
Istoric medical si examinarea medicala
Dupa prezentarea istoricului medical, a
simptomelor si a cauzelor leziunii, medicul va
trece la examinarea amanuntita a gleznei,
piciorului si gambei.
Teste imagistice
In cazul in care se suspecteaza existenta unei
fracturi a gleznei, doctorul ortoped poate solicita
teste suplimentare pentru a obtine mai multe
informatii despre leziunea respectiva.
Radiografii. Radiografiile reprezinta tehnica de diagnosticare imagistica cea
mai cunoscuta si utilizata. Radiografiile detecteaza fractura si gradul de
deplasare a fragmentelor osoase. Ele pot oferi de asemenea informatii
despre tipul fracturii - daca este simpla sau exista mai multe fragmente
osoase. E posibil sa vi se recomande si efectuarea unor radiografii
suplimentare de gamba si picior pentru a exclude alte leziuni posibile.
Testul de stres. In functie de tipul de fractura a gleznei, medicul poate
aplica presiune pe glezna si efectua o radiografie speciala denumita
radiografie de stres. Aceasta radiografie speciala ajuta doctorul ortoped sa
inteleaga mai bine fractura si leziunile ligamentare de la nivelul gleznei.
Tomografie computerizata
(CT). Rareori necesara in
cazul acestor fracturi.
Acest tip de investigatie
poate oferi o imagine
radiologica in sectiune a
gleznei si este uneori
solicitata pentru a evalua
mai in detaliu leziunea
produsa.
Scanarea prin rezonanta
magnetica nucleara
(RMN). Acest test ofera o
imagine de mare rezolutie
a oaselor dar mai ales a
tesuturilor moi precum
ligamentele. Pentru