Boeck, reprezinta o boala rara de origine inflamatorie, caracterizata de formarea unor noduli de inflamatie (granuloame), care pot sa apara practic in orice organ. Cauza sarcoidozei nu a fost clarificata pana in prezent, dar se presupune conditionarea factorilor de mediu si a unor factori genetici. Aproximativ jumatate din cazuri evolueaza asimptomatic. Tipologia simptomelor depinde de organul afectat. Cel mai frecvent sunt implicati plamanii, problema devenind vizibila la o radiografie. Epidemiologie
Afecteaza in special persoanele cu varsta intre 20-40 ani
Mai frecventa in nordul Europei si la negrii americani (1,15 % la suedezi si 2,4% la negrii americani) Afecteaza aproape egal cele doua sexe Prezinta variatii importante de la o regiune la alta in aceeasi tara Simptomatologie 50% din cazuri sunt ASIMPTOMATICE -Descoperire radiologica intamplatoare Simptomatologie discreta, prelungita, dependenta de organul afectat (polimorfism simptomatic) 30% din cazuri au DEBUT ACUT - Sindrom Lofgren - Sindrom Heerfordt Simptome respiratorii: Tuse Dispnee Dureri toracice Sindromul Lofgren presupune: - adenopatie hilara bilaterala - febra - poliartralgii - eritem nodos Este des intalnit in cazul persoanelor de origine scandinava, mai putin frecvente la cele afro-americane sau japoneze. Sindromul Heerfordt presupune: - febra - uveita (iridociclita) - parotidita - paralizie nerv facial Diagnostic
Radiografia pulmonara reprezinta elementul principal
de la care pleaca diagnosticul de sarcoidoza pentru majoritatea bolnavilor. Pe radiografia pulmonara se pot vedea ganglionii mariti din torace si modificarile care apar in plamani (de obicei mici noduli). Pe baza ei se face o stadializare a bolii: stadiul 0, I, II, III, IV. Aceasta clasificare a bolii pe criterii radiologice are avantajele de a fi universal cunoscuta, asigurand usurinta comunicarii si de a reprezenta un ghid general asupra prognosticului. Teste functionale respiratorii sunt indispensabile pentru evaluarea functiei pulmonare in momentul diagnosticului, stabilirea criteriilor de tratament, depistarea formelor severe sau atipice (blocarea cailor aeriene). Angiotensin-convertaza serica (ACS) - este o enzima care se masoara in sange si are de obicei valori crescute la pacientii cu sarcoidoza. Testul Kweim- este cel mai specific test pentru sarcoidoza, dand rezultate fals pozitive la doar 0.7-2 % dintre subiectii sanatosi. Presupune inocularea unei suspensii de tesut sarcoid (extract de tesut uman) si examinarea la microscop dupa 4-6 saptamani a zonei in care s-a introdus suspensia. La pacientii cu sarcoidoza, la microscop se observa granuloamele specifice. Dezavantajele:este dificil de preparat si standardizat;in plus, i se reproseaza posibila transmitere de agenti infectiosi. Examinarea histopatologica se face in laborator, in urma biopsiei diferitelor fragmente si ofera un diagnostic de certitudine. Examinarea microscopica a fragmentelor de tesut permite excluderea altor boli care pot determina modificari asemanatoare sarcoidozei si stabileste cu certitudine diagnosticul de sarcoidoza. Tratament Acesta presupune mai degraba ameliorarea simptomelor si nu vindecare (boala este considerata inactiva odata ce dispar simptomele). In principal, include medicamente nesteroidine antiinflamatorii utile in gestionarea simptomelor de tip artralgie sau a altor probleme reumatice. In cazul afectarii pulmonare, tratamentul nu este necesar la cei asimptomatici sau la cei cu simptome minime, ci in cazul celor cu probleme respiratorii grave. In acest sens, prima optiune medicala este reprezentata de corticosteroizi pe o durata de cativa ani care pot conduce la mici imbunatatiri ale capacitatii vitale si a aspectului radiografic pentru bolnavii din stadiile II si III Din pacate, medicatia cu corticosteroizi poate prezenta multiple efecte adverse: modificari ale dispozitiei, inflamatie, crestere in greutate, hipertensiune, hiperglicemie. Utilizarea pe termen lung poate afecta stomacul, pielea si oasele, provocand durere de stomac, ulcer, acnee sau pierderea masei osoase (osteoporoza).