Sunteți pe pagina 1din 214

Spirochete

Treponema
Borrelia
Leptospira
Ordinul Spirochetales
Familia Spirochetaceae
Genul Treponema
Genul Borrelia
Familia Leptospiraceae
Genul Leptospira
Spirochete - caractere comune
Speira bucla; chaete pr
Bacterii n forma de pr buclat
Bacterii gram-negative, sub iri, spiralate.
Ordinul este subdivizat in cele 2 familii, cu
8 genuri, dintre care doar 3 sunt de
interes uman:
Treponema, Borrelia si Leptospira.
Genul Treponema
Trepo a invrti, a merge in direcii diferite; nema fir,
organisms filiform care are curburi.
Spirochete subiri (0.1 0.3 m / 5 20
m), mobile prin mai multe fibre axiale
periplasmice nrulate in jurul protoplastului
i inserate la extremitile cilindrului
propoplastic, prin corpi bazali.
fibrele axiale periplasmice nrulate n jurul
protoplastului sunt inserate la extremitile
cilindrului protoplastic prin corpi bazali.
Microscopie: cmp ntunecat
Genul Treponema
Strict anaerobe sau microaerofile, foarte
pretentioase nutritiv speciile patogene
NU CULTIVA PE MEDII ARTIFICIALE.
Genul Treponema - clasificare
T. pallidum cu 3 subspecii:
T pallidum, subspecia pallidum sifilis
T. pallidum, subspecia endemicum bejel
(sifilisul endemic)
T. pallidum subspecia pertenue pianul
(boala granulomatoas)
T. carateum pinta (carate).
Treponema pallidum subspecia
pallidum
Schaudin i Hoffmann 1905
Pallidum pal, palid, aspectul bacteriei n
microscopia cu cmp ntunecat
Agentul etiologic al sifilisului.
Microscopie: cmp ntunecat
T. pallidum - ME
Habitat
Patogen strict uman
Sifilis experimetal: iepuri i primate.
Iepurele: pentru ntreinerea tulpinii
patogene de T. pallidum.
Caractere microscopice
Spirochet subire, capete efilate, cu 4
14 spire regulate, mobil
miscari de flexie, nurubare, translaie
lent.
Prea subtiri pentru a fi observate prin
coloraii uzuale (Gram sau Giemsa)
Caractere microscopice
Evidentiate in preparate umede la micros-
copul cu cmp ntunecat sau IF (Ac mar-
cai fluorescent).
Coloratia prin impregnaie argentic: le
deformeaza, util pentru esuturi.
Microscopie: cmp ntunecat
T. pallidum - ME
T. pallidum microscopie
(marire 850 x)
Microscopie - impregnaie argentic
leziuni tisulare
Caractere de cultivare
Nu cultiva pe medii acelulare
Cultiva pe culturi de celule epiteliale de
iepure (lent).
Rezistana n mediu
Foarte fragil!
Rapid distrusa de uscciune i dezinfectante.
Pe obiecte contaminate, la temperatura camerei
i pierde virulena n 2 ore.
In snge, la 4 C, moare dupa 24 ore (dup care
nu mai este posibil sifilisul post-transfuzi-onal).
La 42 C moare dupa 1 or (piretoterapia
sifilisului).
Foarte sensibila la actiunea blocanilor gruprilor
SH (ionii de Hg, As trivalent, Bi).
Structura
fibrele axiale periplasmice inrulate in jurul
protoplastului sunt inserate la extremitatile
cilindrului protoplastic prin corpi bazali.
Treponema
structura
(detaliu ME)
Structura perete
Structura antigenic
S-au descris 3 tipuri de antigene:
- o haptena lipidic, cardiolipinul, comun tuturor trepo-
nemelor dar si altor tesuturi;
- antigenul proteic de grup, comun pentru treponemele
patogene si cultivabile (tulpina Reitter);
- Ag poliozidice si proteice proprii treponemelor
patogene (tulpina Nichols de T. pallidum, ntreinut
prin inocularea intratesticular a iepurelui).
Factori de virulenta
Aderena proteine ale membranei
externe
Infiltrarea perivascular hialuronidaza
Rol antifagocitar: coafarea cu fibronectina
de ctre celulele gazdei
Bacterie facultativ intracelular .
Patogenie - stadializare
Stadiul primar
Stadiul secundar
Stadiul teriar

Sifilisul congenital
Patogenie
Raspunsul imun al gazdei este responsabil
de distruciile tisulare.
Stadiul primar
PI mai ales genital: eroziuni ale mucoasei
sau mucoasa intact.
ancru de incoluare: unic sau multiplu
Incubaie: 10 60 zile (n medie 21 zile)
Patogenie - stadializare
Stadiul primar sancrul sifilitic
Iniial: papul, care se ulcereaz, devine
un ulcer nedureros situat pe o baza
indurat (ancru tare), cu margini
reliefate, cu suprafaa curat, culoare
roie-jambonat.
Sediul principal al multiplicrii (desi sunt
prezente si in snge).
Dupa 1-2 sapt: limfadenopatie regional
Stadiul primar sancrul sifilitic
Dupa 2 luni, leziunile sifilisului primar
- localizate
- superficiale
- bogate in treponeme
- se vindeca spontan
- fr cicatrice.
Stadiul primar sancru de
inoculare
Stadiul primar sancru de
inoculare
Stadiul primar sancru de
inoculare
Stadiul primar sancru de
inoculare
Stadiul primar sancru de
inoculare
Stadiul primar sancru de
inoculare (anus)
Stadiul primar sancru de
inoculare
Histologic
Leziuni de endarterit si periarterit
(prezente in toate stadiile)
Infiltrarea ulcerului cu PMN si M.
Fagocitarea spirochetelor care supravie -
uiesc intracelular.
Sifilis secundar
Invazia torentului sanguin determin leziuni
metastatice.
Dupa 2 12 sapt. de la debut pacientii
prezinta:
- sindrom gripal si eruptie cutaneo-mucoasa
diseminata (macule, papule, pustule), inclusiv la
nivelul palmelor si plantelor;
- eruptia poate disparea spontan, in sptmni sau
luni de zile.
Sifilis secundar sifilide palmare
Sifilis secundar sifilide palmare
Sifilis secundar sifilide plantare
Sifilis secundar
Alte manifestari: meningite, corioretinite,
hepatite, nefrite, periostite sifilitice,
vegetatii veneriene (condilomata lata).
Leziunile sunt:
- generalizate
- bogate in treponeme
- se vindec spontan
- fr cicatrice
Silifis secundar condilomata lata
Sifilis secundar leziuni brat
Sifilis secundar sifilide cutanate
Sifilis secundar leziuni brune
Sifilis secundar - alopecie
Infiltrat dermic perivascular (celule mononucleare
si plamasmatice stadiul secundar)
Silifis secundar - evolutie
25% se vindeca spontan
25% - infectia evolueaza latent toata viata
50%: reactivarea infectiei precoce (dupa
2-3 ani) sau tardiv (dupa 10-20 ani)
Caracteristici ale sifilisului teriar:
Leziuni localizate
Distructive
Srace in treponeme
Sunt consecinta unei hipersensibilizari de tip IV.
Leziuni beningne, granulomatoase (gomele
cutanate si osoase).
Leziuni grave: sclerozele care afecteaza
organe vitale (ex. valvele cardiace).
Sifilis tertiar
Denumirea, reflecta localizarea:
- neurosifilis;
- paralizie generala progresiva;
- tabes;
- sifilis cardiovascular;
- anevrisme;
- insuficiena aortica.
Sifilis tertiar leziuni distructive
(limba)
Sifilis tertiar leziuni distructive
Sifilis tertiar leziuni valvulare
distructive
Sifilis tertiar leziuni vasculare
(microscopie)
Sifilis tertiar leziuni perivasculare
Sifilis congenital
Transmiterea transplacentara
Consecinte:
infectie latent;
malformatii multiorganice;
moarte fetala.
Caracteritici (triada Hutchinson): malformatie
dentara, dintii in ferstrau, leziuni oculare
(keratita parenchimatoasa) si surditate
progresiva (atingere labirintica).
Sifilis congenital
Sifilis congenital
Sifilis congenital perforatia
palatului
Sifilis congenital dinti Hutchinson
(dinti in ferastrau incisivii mediani superioari a
2-a dentitie = scobitura semilunara a marginii
libere a dintilor)
Imunitatea
Imunitate de infectie:
pacientii cu sifilis activ sau latent sunt
rezistenti la reinfectia cu T. pallidum.
Rezistenta dispare dupa vindecarea
bacteriologica.
Limfocitele specific sensibilizate au rol mai
important decat Ac antitreponemici.
In stadiul primar si secundar raspunsul
imun celular este deprimat (explica
generalizarea infectiei si densitatea mare a
bacteriei in leziuni).
Diagnostic de laborator
Microscopie
Serologie
Microscopia
Utila pentru:
sifilisul primar;
sifilisul secundar;
sifilisul congenital.
Microscopie
PP: exsudatul leziunilor cutanate sau
mucoase.
Examinare: microscopie cu fond ntunecat.
Spirochete mobile; dificil de interpretat daca
PP nu se examineaza imediat (confuzie cu
resturi tisulare).
PP din probe orale: nu este util (se confunda
cu spirochete saprofite nepatogene).
Microscopie (camp intunecat)
nu distinge intre treponemele patogene si cele
saprofite (T denticola si T refringens)
IF poate diferentia treponemele
patogene de cele saprofite
Microscopie - impregnatie argentica
leziuni tisulare
Microscopie coloratie negativa
Microcopie treponeme integre
(imunohistochimie)
Microcopie treponeme distruse, puternica
reactie inflamatorie (imunohistochimie)
Imunohistochimie
pentruTreponema pallidum
Treponeme in snge
Serologie
Teste nespecifice
Teste specifice
Dinamica Ac
Dinamica Ac
Serologie
Teste nespecifice (Ig G si IgM reagine - fata
de cardiolipin)
VDRL (Veneral Disease Research Laboratory)
RPR (Rapid Plasma Reagine)
Teste specifice
FTA-ABS (Fluorescent treponemal antibody
adsorbtion)
TPHA (Treponema pallidum hemagglutination)
Serologie teste nespecifice
VDRL ai RPR masoara flocularea
cardiolipinului de catre serul pacientului.
Sunt teste rapide.
Se pozitiveaza precoce.
VDRL util pentru testarea LCR la pacienti
cu neurosifilis.
R fals pozitive; boli acute febrile, vaccinare
recenta, sarcina, boli autoimune sau de
colagen, boli hepatice, vrstnici, etc.
Serologie
Testele specifice utile pentru a confirma
rezultatle pozitive prin VDRL sau RPR.
Se pot pozitiva anterior celor nespecifice sau
ramn pozitive la pacientii cu sifilis tertiar (la
care testele nespecifice s-au negativat).
FTA-Abs evidentiaza Ac care apar precoce
TPHA Ac apar foarte repede dupa cei FTA.
Este un test mai simplu de efectuat i mai usor
de interpretat decat FTA.
Stadiul primar
Dinamica Ac
Serologie
Specificitatea testelor treponemice: 97
99%
Reactii fals pozitive: nivel ridicat al
globulinelor serice si in boli autoimune.
Western Blot, utila pentru a infirma
reactiile fals pozitive.
Serologie
Testele nespecifice se pozitiveaza mai trziu in
sifilisul primar.
Devin pozitive dupa 3 luni si rmn pozitive la
pacientii cu sifilis secundar netratai.
Titrurile scad lent la cei netratati.
Sifilis teriar: 25-30% prezinta reacii fals
negative!!!!
La pacientii cu SIDA un test negativ nu exclude
diagnosticul.
Serologie
Utila pentru monitorizarea eficientei
tratamentului: la pacientii cu sifilis primar,
secundar si in mai mic msur la cei cu
sifilis tertiar, terapia duce la scderea
titrurilor VDRL si RPR.
Serologie
Un test pozitiv la nou-nscut din mame
infectate: Ac pot fi transferati transplacentar sau
sunt dovada sifilisului congenital.
Diferentierea: titrarea in dinamica, la un interval
de 6 luni.
Copii neinfectati: titrul scade la valori nedecela-
bile, in 3 luni.
Copiii cu sifilis congenital: titrul rmne crescut.
IgM: util pentru diagnosticul de sifilis congenital.
Terapie
Penicilina de elecie!
Benzatin-penicilina primele stadii.
Penicilina G sifilis tardiv sau congenital.
Alternative: doxiciclina sau tetraciclina (la
pacienti alergici la penicilina).
Neurosifilis sau femnei gravide: penicilina.
Reacie Jarisch-Herxheimer eliberarea masiva
de endotoxina dupa distrugerea unui numar
mare de treponeme, post-terapuetic.
Epidemiologie incidenta cazuri SUA
Epidemiologie
Omul: gazda unica!
Transmiterea: cel mai frecvent pe cale sexual.
Altele: transfuzii, transplacentar.
Risc crescut: adolescentii si adultii activi sexuali;
nou-nascutii din mame infectate.
Contagiozitate mare: leziunile sifilisului primar si
secundar.
Leziuni: PI pentru alte microorganisme (HIV).
Profilaxie
Nu exista vaccin.
Msuri utile:
- sex protejat;
- depistarea si tratarea partenerilor sexuali ;
- educatie sanitara si moral.
Alte treponeme
Treponematoze neveneriene:
(a) Bejel
(b) Pian
(c) Pinta
Bejelul (sifilisul endemic)
Agent etiologic: T. pallidum subspecia
endemicum
Transmitere: vesel contaminat.
Leziuni orale iniiale rar observate.
Leziuni secundare: papule orale si plci
mucoase.
Tardiv: leziuni gomatoase ale pielii, oaselor si
nasofaringelui.
Raspndire: Africa, Asia, Australia.
Pianul
Agent etiologic: T. pallidum subspecia
pertenue
Boala granulomatoas cu leziuni
disctructive ale pielii, ggl limfatici, oaselor.
Transmitere: contact direct cu leziuni
cutanate.
Rspndire: Africa Ecuatoriala, America de
Sud, Asia de Sud-Est.
Pinta (carate)
Agent etiologic: T. carateum
Afecteaza pielea.
Incubaie: 1-3 sptmni.
Papule mici, pruriginoase.
Leziunile se mresc, persista luni de zile.
Ulterior leziunile devin diseminate, recurente,
duc la cicatrici si desfigurri severe.
Transmitere: contact direct.
Rspndire: America Centrala si de Sud.
Diagnostic
Leziunile clinice tipice, prezente la
persoane din arii endemice.
Pianul sau pinta pot fi confirmate prin
evidentierea spirochetelor la microscopul
cu cmp intunecat.
Testele serologice pentru sifilis sunt
pozitive.
Terapie
Penicilina de elecie.
Alternative: tetraciclina, cloramfenicol.
Agenti etiologici -
ulceraii
genitale
Borrelia
Denumire bacteriologul A. Borrel
Determina doua boli:
- febra recurent
- boala Lyme (Lyme, Connecticut 1977)

- Burgdorfer (1982) descopera agentul


cauzal al bolii Lyme: Borrelia
burgdorferi
Borrelia
Definitie: spirochete groase, cu 3-10 spire
laxe, neregulate, mobile (7-20 fibre axiale
periplasmice, la fiecare extremitate)
Miscari de nurubare si oscialaie.
Pretentioase nutritiv, microaerofile, cultiva
lent.
In natur, presupun un ciclu replicativ
intreinut de animale slbatice sau om si
artropodele hematofage.
Borrelia
Borrelia - ME
Borrelia - IF
Boreliile febrelor recurente

Def: febra recurenta este o boala febrila


caracterizata prin:
episoade recurente de febra (separate de
afebrilitate)
septicemie.
Febrele recurente
Au fost descries doua forme de boala:
febra recurenta epidemica determinata
de B. recurrentis, transmisa prin
pduchele de corp, Pediculus humanus;
febra recurenta endemica, produsa de
15 specii de borelii, transmisa de cpue
infectate din genul Ornithodoros.
Habitat:

Cpuele din genul Ornithodoros transmit


majoritatea boreliilor febrelor recurente;
exceptie, B. recurrentis, gzduita de pduchele
de corp (Pediculus humanus humanus) care
transmite spirochetele transovarian de aceea
omul este singurul rezervor pentru aceasta
borelie.
Cpuele se hrnesc pe o singura specie de
mamifere (roztoare);
omul este gazda ocazionala.
Caractere microscopice
Specifice genului
Caractere de cultivare
Cultiva lent in microaerofilie sau in
anaerobioza.
Necesitati nutritive complexe (N-
acetilglucozamina, acizi grasi saturati si
nesaturati cu catena lunga)
De multe ori culturile rmn negative
(microscopia este esenial).
Rezistenta in mediu
Sunt foarte fragile
Necesita o gazda intermediara (artropode
hematofage pduchi, cpue).
Structura antigenica
B. recurrentis, gratie unor gene (26 la
numar) care codifica variabilitatea
antigenica proteine variabile majore
PVM - sunt capabile de variatie antigenica.
Rearanjarea acestor gene dicteaza
variabilitatea.
Specificitatea de serotip este determinata
de lipoproteine membranare.
Factori de virulenta
Eludarea rspunsului imun prin
variabilitatea antigenica consecinta: o
noua recuren care induce apariia unei
noi tulpini, antigenic nou.
Patogenie
Infectie prin artropode hematofage
raspndire hematogena.
Interventia rspunsului imun
indeparteaz eficient boreliile.
Recurenele sunt datorate variabilitatii
antigenice.
Formarea de IgM este urmat de
aglutinare cu liza mediata de C si
indepartarea boreliilor din snge.
Patogenie
Boreliile rezistente in tesuturi isi schimba
proteinele membranei externe specifice de
serotip si prin rearanjare genic apar noi
organisme antigenic diferite.
Tablou clinic
Similar pentru cele doua forme de boala.
Escara pruriginoasa la locul inocularii (in
cazul inocularii prin capuse).
Incubatie: 7 zile
Debut brusc: febra, dureri musculare,
hepatosplenomegalie (corescpund
bacteriemiei).
Clinic
Remisiune pentru 3-7 zile (boreliile dispar
din sange).
Bacteriemia si febra reapar dupa 7 zile de
afebrilitate.
Boala epidemic: o singura recuren
(evolutie mai severa si mortalitate mai
mare).
Boala endemica: mai multe recurene.
Imunitate
Variatia antigenica se face (probabil) c tre
un singur tip antigenic, ceea ce asigura
vindecarea clinica a bolii (infectia poate
persista latent).
Pasajul prin artropodul vector asigura
reversia spre tulpina salbatic variabil.
Diagnostic de laborator
Microscopia esentiala
Boreliile pot fi evidentiate pe frotiul din
snge periferic (numar mare si dimensiuni
mari) colorat
- Giemsa sau
- Wright sau
Preparat umed intre lama si lamela
microscopie cu fond intunecat.
Diagnostic de laborator
Izolarea in vivo inocularea la soarece este
urmata, dupa 1-10 zile, de evidentierea
boreliilor in sngele animalului.
Cultivarea
Pe medii speciale.
Rar practicat (cultiva lent si dificil).
Serologia
Variatia antigenica face inutil acest
diagnostic.
Terapie
Doxiciclina (de elecie, dar contraindicata
la femei gravide si copii sub 8 ani) sau
Eritromicina.
Reactia Jarisch-Herxheimer la cteva ore
de la administrarea antibioticului, prin
omorarea masiva a unui numar mare de
borelii.
Epidemiologie
Rezervor: omul
Vector: pduchele de corp
Pduchii se infecteaza in timpul prnzului
(se multiplica in hemolimfa).
Omul se infecteaza prin strivirea
pduchelui in timpul prnzului.
Raspandirea favorizata de conditii precare
de igiena, aglomeratie, dezastre naturale.
Epidemiologie
Febra recurenta endemica zoonoza.
Rezervor: rozatoarele, mamiferele mici si
cpuele Ornithodoros.
Artropodele sunt rezorvorul boreliilor prin
transmiterea transovariana.
Contaminarea are loc la nivelul in epturii
(boreliile sunt prezente in saliva sau
fecale).
Raspandirea bolii: universala.
Epidemiologie
Profilaxie:
dezinfectie;
deratizare;
mbunatatirea conditiilor de igiena.
Borrelia burgdorferi
Boala Lyme este o infecie transmisa prin
cpue.
Manifestari: dermatologice, reumatologice,
neurologice, cardiace.
Agenti etiologici:
B. burgdorferi (Europa, SUA) specia tip.
B. garinii si B. afzelii (Europa si Japonia).
ME
Borrelia burgdorferi
Habitat: transmisa prin capuse Ixodes,
care se hrnesc pe trei gazde diferite (in
funcie de ciclul de dezvoltare).
Larvele si nimfele roztoare mici.
Cpuele mamifere (carnivore salbatice
si domestice, animale domestice mari,
pasari).
Gazda: soarecele cu picioare albe
Borrelia burgdorferi
Caractere microscopice, de cultura si
rezistenta in mediu comune genului.
Structura antigenica
Existena probabil a unor antigene ale
boreliilor comune cu cele ale gazdei
umane.
Factori de virulenta
Proteine ale ME: OspA (outer surface proteins)
si OspC
Schimbarea expresiei de la OspA la OspC (care
apare in cursul prnzului pe om sau oarece),
induce migrarea boreliilor din intestinul capuei,
in saliv.
Reactii imunologice incrucisate intre structuri
antigenice ale bacteriei si cele ale gazdei, explica
manifestarile din stadiile tardive ale bolii.
Patogenie
Incubatie: 3-30 zile
Leziuni la poarta de intrare (unica sau multiple)
Eritemul migrator macul sau papul la
debut, creste in cateva saptamani (ajunge la 5
50 cm).
Srac in borelii.
Eritematoasa la periferie si se decoloreaza in
centru (pe masura ce creste in dimensiuni).
Uneori: eritem, vezicule, necroza centrala.
Leziunea paleste si dispare in cateva saptamani.
Evolutie
Borrelia burgdorferi boala Lyme
(rash sun forma de ochi de bou)
Borrelia burgdorferi boala Lyme (rash)
Borrelia burgdorferi boala Lyme
(rash sun forma de ochi de bou)
Borrelia burgdorferi boala Lyme (rash)
Boala Lyme
Clinic
Manifestari tardive: 80%
Interval: 1 saptamana 2 ani de la debut
2 faze:
(1) manifestari neurologice (meningita , encefalita,
neuropatie de nervi periferici) zile saptamani;
(2) artralgii si artrita luni ani
(rar se detecteaza spirochete in tesuturile afectate).
Imunitate
Initial, in paralel cu aparitia leziunii
cutanate, raspunsul imun este deprimat.
Ac apar tardiv (uneori luni ani de zile).
Sunt implicati in liza mediata de C a
boreliilor.
IgM apar dupa 3-6 saptamani (initial Ac
antiflagelari apoi fata de structuri proteice
de suprafata); inlocuiti cu cei de clasa IgG
(persista luni ani de zile).
Aciunea
distructiva a C
Diagnostic de laborator
Microscopie: sange, LCR, tesuturi.
Sange, LCR: coloratii cu acridin orange,
Giemsa, sau IF directa.
Tesuturi: impregnatie argentica.
Foarte rar utile: numar redus de borelii in
produsele patologice.
Borrelia frotiu sange
Borrelia frotiu splina (nou-nascut)
Borrelia burgdorferi IF
Cultivare
Numai leziunile cutanate initiale fac
obiectul prelevarii (mai bogate in borelii
comparativ cu stadiile tardive)
Fiind leziuni patognomonice nu este utila
cultivarea.
Serologie
Confirma diagnosticul de boala Lyme.
Teste: IF, ELISA (mai sensibila si mai
specifica).
Borrelia burgdorferi evidentierea
de Ac in ser prin IF
Serologie
In faza acuta: sensibilitate redusa a testelor.
IgM apar dupa 2-4 sapt de la aparitia
eritemului migrator, la cei netratati.
Titru maxim: 6-8 sapt.
Revin la normal: 4-6 luni.
IgM pot ramane crescute si la pacientii cu
infectii persistente (cu manifestari tardive).
Ac (+) in LCR neuroborelioza.
Serologie
Reactii fals pozitive: sifilis si boli
autoimune.
ELISA: confirmare prin WB.
Confirmare
WB: putin sensibil (heterogenicitatea
antigenica a speciilor de B. burgdorferi).
Evidentierea/identificarea DNA specific.
Terapie
Stadiu initial: doxiciclina sau amoxicilina
(oral); eventual: cefuroxima.
Stadii tardive: ceftriaxona, doxiciclina,
amoxicilina (parenteral).
Tratament prelungit: manifestari neurologice
sau afectare musculo-scheletala.
Epidemiologie
Epidemiologie
Rezervor: soareci, caprioare, capuse
Vectori: capuse Ixodes (I. ricinus Europa
I. persulcatus Europa de Est).
Infectarea larvelor pranz sanguin pe
soarece.
Omul gazda accidentala nimfa,
dezvoltata din larva, ia un al doilea pranz
sanguin.
Boreliile sunt transmise prin saliva capusei.
Risc crescut: in zonele endemice.
Transmitere capuse Ixodes
(nimfa stnga, adult - dreapta)
Transmitere capuse Ixodes
Ixodes ciclul de via
Profilaxie
Evitarea habitatului natural al capuselor
Imbracaminte protectoare
Repeleni anti-insecte
Deratizare
Vaccin recombinant (gena care codifica o
lipoproteina de suprafata OspA) Ac
prezenti in timpul inepturii infectante-
previn boala.
Leptospira
Istoric: Weil 1886 descrie clinic boala.
Wolbach si Binger izolarea L. biflexa (Lacul Boston
SUA).
Inada, Ido si Ito (Japonia) i Uhlenhuth si Fromme
(Germania) izoleaz L. icterohaemorrhagiae.
Noguchi, 1918 descrie leptospirele.

Numele: spirochete subiri (leptos foarte


subire), terminate in crlig la capete.
Leptospira
Definitie: spirochete fine (0.1 0.15 m
diametru 5 15 m lungime).
Cu 10-30 spire regulate, stranse, putin
adanci, cu unul sau ambele capete
terminate in carlig.
Mobile printr-un axistil format din 2 flageli
periplasmici in jurul carora se inruleaza
cilindrul protoplasmic.
Leptospira interrogans
Leptospira
Leptospira - ME
Leptospira - ME
Leptospira - ME
Leptospira - IF
Clasificare
Pe baza inrudirii serologice si a
patogenicitatii:
Tulpinile patogene: specia L.
interrogans (interrogans semn de
intrebare), cu 218 serovaruri (ex.
icterohaemorrhagiae, canicola, pomona,
autumnalis, etc)
Tulpinile nepatogene: specia L. biflexa
(biflexa incurbat de dou ori).
Leptospire
Habitat sunt ubicuitare (prezente in apa,
sunt asociate cu infectii renale la animale)
Gazde de intretinere (infectia se transmite
prin contact direct): mamifere mici
(sobolani, soareci), care transmit infectia
la om, animale domestice, cine (gazde
accidentale).
Caractere microscopice
Spirochete fine (0.1 0.15 m diametru
5 15 m lungime)
Cu 10-30 spire regulate, stranse, putin
adanci, cu unul sau ambele capete
terminate in carlig.
2 tipuri de miscari: de translatie, de rotatie
Examinare: microscopie cu cmp intunecat
Leptospira interrogans
microscopie camp intunecat
Caractere de cultura
Strict aerobe
Cultiva la 28 30 C
pH: 7.2 7.6
Medii lichide (vitamine, acizi grasi, ser de
iepure sau de bou, sruri de amoniu).
Cultiva in 7-10 zile.
Rezistenta in mediul extern
De regula, sunt sensibile in mediul extern .
Nu rezista la uscaciune, lumina solara,
temperaturi sub 14 C si nici peste 28 C.
Nu rezista la pH acid sau alcalin.
Supravietuiesc luni de zile in ape de
suprafata (aprox 6 luni).
Distruse de: alcoolul etilic, acizi, alcali,
cloramina.
Structura antigenica
Ag somatic specific de gen
- comun speciilor patogene si nepatogene
- situat in profunzime
- util in R de aglutinare si RFC
Ag de suprafata specifice de tip; sunt
imunogene in vivo;
- sunt active in vitro, in reactiile de
aglutinare.
Factori de virulenta
Difer, in functie de tulpina
Unele (ex. serogrupul sejroe si canicola)
depind de gradul de incovoiere al capetelor
celulei.
Altele (ex. icterohaemorrhagiae, pomona )
poseda factorul de virulen - Vi.
Factori de virulenta
Virulenta depinde de:
- stadiul bolii
- mediul biologic din care provine
tulpina (tulpini mai virulente
izolate in prima saptamana de
boala din sange).
Patogenie
Penetreaza mucoasa intacta sau pielea cu
leziuni minime (sunt f. subtiri)
Bacteriemia rspndire in toate
tesuturile, inclusiv SNC
L. interrogans multiplicare rapida
lezeaza endoteliul vaselor mici
manifestari clinice majore (meningita,
disfunctii hepatice si renale, hemoragii).
Bacterii prezente precoce in snge si LCR,
tardiv in urina.
Patogenie
Clinic
Boala polisimptomatica
Incubatie: 1- 2 sptmni (medie 10 zile;
limite: 2-30 zile).
Debut brusc: febra ridicata, bifazica sau
trifazica, cefalee, fotofobie, redoarea cefei,
mialgii.
Localizari: meningiana, renala, hepatica.
Severitatea: numarul bacteriilor infectante,
virulenta tulpinii, apararea gazdei.
Leptospiroza afectare renala
Afectarea SNC
Se poate confunda cu o meningita viral .
LCR- cultura negativ.
Forma icterica
Mai severa
Mortalitate 10%
Nu evolueaza cu sechele/complicatii

S-a descris si o forma congenitala de


leptospiroza
Imunitate
Imunitatea umorala responsabila de
eliminarea bacteriei
Reactii de sensibilizare:
- meningita survine dupa disparitia
bacteriilor din LCR;
- evidentierea de complexe imune in
afectarea renala.
Diagnostic de laborator
Microscopie
Cultivare
ELISA detectarea de antigene
Tehnici de biologie moleculara
Serologie
Microscopie camp intunecat
Microscopie camp intunecat
Filamente spiralate, luminiscente, foarte
mobile.
Miscari: de insurubare (nu sunt specifice
doar leptospirelor).
Evidentiate: in primele zile de boala (se
pot confunda cu filamente proteice
eritrocitare);
Mai utila IF.
Leptospira - IF
Cultivare
Izolare posibila:
Din snge sau LCR in primele 10 zile de
boal.
Din urin din prima sptmn 3 luni.
Recoltare repetat (cantiti reduse).
Pretentioase nutritiv, cultiva lent, pe medii
lichide cu ser de iepure.
ELISA evidentierea de antigene
PCR polymerase chain reaction
(reactia de amplificare genica)

PCR mai sensibila dect testele de


hibridizare
Evidentierea leptospirelor in produse
patologice
(biopsii ex. rinichi)
Evidentierea leptospirelor in produse
patologice
(L. icterohaemorrhagiae)
Serologie
Reactia de microaglutinare
ELISA
Reactia de aglutinare microscopica
Reactia determina capacitatea serului
bolnavului de a aglutina leptospire vii.
Se utilizeaza o baterie de 20 de antigene
specifice de serotip apartinnd
leptospirelor patogene.
Aglutininele apar in ser dupa 2 s ptmni
(la pacienti netratati).
Valori 100 25.000
Laboratoare de referin (se lucreaza cu
leptospire vii!!!).
Reactia de aglutinare microscopica
Valori scazute:
- Stadiu incipient la un pacient tratat cu
antibiotice
- Ac reziduali dupa infectii in trecut
Serologie
Hemaglutinarea indirecta
Aglutinarea pe lama
Latex aglutinarea
ELISA
1 picatura ser de testat
1 picatura antigen
(adsorbit pe particule de latex)
Cu un betisor de lemn se
omogenizeaza cele 2 picaturi
Timp de 2-5 min se efectueaza
miscari de rotatie
Citire
negativ pozitiv
Terapie
Forme severe: penicilina sau ampicilina
(i.v.)
Forme medii: doxiciclina, ampicilina,
amoxicilina (oral).
Epidemiologie
Raspindire universala
S-au descris trei tipuri de gazde
- gazde de mentinere
- gazde accidentale
- gazde de amplificare
Gazde de mentinere

Persistanta leptospirelor in tubii renali


(probabil si in organele de reproducere).
Sunt animale aparent sanatoase.
Exista afinitati de gazda:
- L. icterohaemorrhagiae sobolanul brun
- L. canicola porci
- L. grippotyphosa si hebdomadis - soareci
Gazde accidentale
Contracteaza infectia prin elemente de
mediu contaminate cu urina (de la gazdele
de mentinere sau cele accidentale).
Doza infectanta mare, infectie frecvent
clinic manifesta, portaj renal de regula
redus ca durata.
Omul este gazda accidentala care nu
transmite infectia epidemic la alti indivizi.
Gazde de amplificare
Gazde accidentale ntre care infectia se
poate transmite epidemic:
- animale domestice (vite, porci, cini)
Epidemiologie
Atentie: ape de mbiere!
Activitati in ape mlastinoase, orice
activitate in apa posibil contaminat.
Transmitere probabila pe cale digestiva
(apa sau alimente contaminate).
Profilaxie
Contact infectant probabil: doxiciclina
Vaccinarea animalelor (eptel, animale de
companie)
Deratizarea

S-ar putea să vă placă și