Sunteți pe pagina 1din 18
Ceoarec Mircea Madalin I.M.A.P.A. an IV

Ceoarec Mircea Madalin I.M.A.P.A. an IV

Cuprins

  • Politicile complexe de dezvoltare rurală

  • 1. Principiile politicilor de dezvoltare rurală

  • 2. Măsurile de dezvoltare rurală

  • 2.1 Investiţiile în exploataţiile agricole

  • 2.2 Resurse umane: tineri agricultori, prepensionarea, formarea

  • 2.3 Zone defavorizate şi zone supuse constrângerilor mediului înconjurător

  • 2.4 Pădurile

  • 2.5 Transformarea şi comercializarea produselor agricole

  • 2.6 Măsuri de protecţie a mediului înconjurător

  • 2.7 Măsuri diverse pentru dezvoltarea de ansamblu a zonelor rurale

  • 3. Dezvoltare rurală şi obiectivele generale ale Uniunii Europene

  • 3.1. PAC şi dezvoltarea rurală

  • 3.2. Către o Agricultură Durabilă: Reformele PAC 2003 şi 2004

  • 3.3. A răspunde provocărilor

  • 3.4. Viitorul politicii de dezvoltare rurală. Propuneri pentru perioada 2007-2013

Politici complexe de dezvoltare

rurală

  • 1. Principiile politicilor de dezvoltare rurală

  • Principiile de bază ale politicii de dezvoltare rurală sunt următoarele:

    • Multifuncţionalitatea agriculturii. Rolul agriculturii variază funcţie de produsele obţinute. Aceasta implică recunoaşterea şi încurajarea unui evantai de servicii furnizate pentru agricultură.

    • Multisectorialitatea şi integrarea. Economia rurală permite datorită diversificării activităţilor, crearea de noi surse de venituri şi noi locuri de muncă şi protecţia moştenirii rurale.

    • Flexibilitatea. Acordarea ajutoarelor pentru dezvoltare rurală, bazate pe subsidiaritate, favorizând descentralizarea şi consultarea la nivel regional, local şi parteneriatul.

    • Transparenţa. Elaborarea şi gestionarea se face în mod transparent, plecând de la o legislaţie simplificată şi mai accesibilă.

  • Marile axe ale acestei dezvoltări sunt următoarele:

    • Reîntărirea sectorului agricol forestier;

    • Ameliorarea competiţiei zonelor rurale;

    • Prezervarea mediului şi a patrimoniului cultural.

  • 2. Măsurile de dezvoltare rurală  2.1 Investiţiile în exploataţiile agricole  Comunitatea acordă o susţinere
    2. Măsurile de dezvoltare rurală
    2.1 Investiţiile în exploataţiile agricole
    Comunitatea acordă o susţinere investiţiilor în exploataţiile
    agricole. Scopul modernizării investiţiilor; echipamentelor
    şi sistemelor agricole pentru amelioarea veniturilor ca şi a
    condiţiilor de viaţă, de muncă şi de producţie al
    agricultorilor. Concret, investiţiile trebuie să vizeze unul
    sau mai multe din obiectivele următoare:
    reducerea costurilor de producţie;
    ameliorarea calităţii producţiilor;
    prezervarea şi ameliorarea mediului înconjurător;
    respectarea condiţiilor de igienă şi de habitat pentru animale;
    încurajarea diversificării activităţilor agricole.

    2.2 Resurse umane: tineri agricultori,

    prepensionarea, formarea

    • Instalarea tinerilor agricultori

    • Ajutoarele destinate a facilita instalarea tinerilor agricultori sunt acordate cu condiţia ca agricultorul care preia exploataţia să aibă mai puţin de 40 ani şi să se instaleze pentru prima dată ca exploatant agricol.

    • Prepensionarea

    • Ajutorul prevede pentru cel care cedează exploataţiei

    o sumă globală de 150.000 euro, plăţile anuale

    neputând, în general să depăşească 15.000 euro. Prima pentru muncitorul agricol are o valoare totală de 35.000 (3.500 euro per muncitor şi per an).

    • Formare

    • Măsurile de formare au fost în mod egal integrate în evantaiul celorlalte acţiuni, cu acente special pe

    formările legale de promovarea produselor de calitate şi de metodele de producţie care respectă mediul înconjurător. Ele se adresează tuturor persoanelor angajate în activităţile agricole şi în reconversia sa.

    2.2 Resurse umane: tineri agricultori, prepensionarea, formarea  Instalarea tinerilor agricultori  Ajutoarele destinate a facilita

    2.3 Zone defavorizate şi zone supuse

    constrângerilor mediului înconjurător

    • Anumite zone rurale sunt desemnate ca defavorizate pentru că , condiţiile activităţii agricole aici sunt mai dificile, potrivit noţiunilor legate de handicapurile naturale care măresc costurile şi reduc randamentele agricole. Agricultorii din aceste zone continuă să primească indemnizaţii compensatorii. Aceste indemnizaţii au fost adaptate rolului pe care trebuie să-l joace agricultorul în materie de întreţinere a spaţiului.

    • Zonele impuse unor constrângeri de mediu

    • Zonelor defavorizate se adaugă zonele supuse unor constrângeri legate de mediu, unde agricultorii pot beneficia de plăţi destinate să compenseze costurile şi pierderile de venituri rezultate ca urmare a aplicării unor dispoziţii comunitare pentru protecţia mediului, în măsura în care aceste plăţi sunt

    2.3 Zone defavorizate şi zone supuse constrângerilor mediului înconjurător  Anumite zone rurale sunt desemnate ca

    necesare pentru rezolvarea problemelor specifice ce decurg din aceste

    dispoziţii. Listele acestor zone sunt stabilite sau modificate de state membre şi

    communicate Comisiei Europene

    2.4 Pădurile

    • Susţinerea silviculturii se

    înscrie în strategia referitoare

    la tot ceea ce ţine de forestier

    în general, adoptată recent cu scopul asigurării protecţiei, gestionării durabile şi

    dezvoltării pădurilor în

    Uniunea Europeană. Această

    strategie pune în valoare

    rolul esenţial al pădurilor în

    termeni ecologici, economici

    şi sociali, altfel zis asigură

    multifuncţionalitatea lor.

    2.4 Pădurile  Susţinerea silviculturii se înscrie în strategia referitoare la tot ceea ce ţine de

    2.5 Transformarea şi comercializarea

    produselor agricole

    • Adaptarea producţiei la evoluţia pieţei, căutarea de noi

    debuşee comerciale, valoarea adăugată produselor agricole sunt totodată factori care contribuie la reîntărirea competitivităţii acestui sector.

    2.5 Transformarea şi comercializarea produselor agricole  Adaptarea producţiei la evoluţia pieţei, căutarea de noi debuşee

    2.6 Măsuri de protecţie a mediului

    înconjurător

    • Încă din 1992, Comunitatea

    susţine metode de producţie

    agricole care respectă mediul înconjurător şi biodiversitatea . Politica de dezvoltare rurală după 2000, confirmă rolul

    esenţial al agricultorilor ca

    furnizori retribuiţi de servicii

    de protectii a mediului plecând de la aceste practici

    bune agricole şi de la

    respectarea normelor legale de

    bază.

    2.6 Măsuri de protecţie a mediului înconjurător  Încă din 1992, Comunitatea susţine metode de producţie

    2.7 Măsuri diverse pentru dezvoltarea de

    ansamblu a zonelor rurale

    • ameliorarea terenurilor;

    • comasarea;

    • punerea în practică a serviciilor de ajutoare a gestionării agricole;

    • comercializarea de produse agricole de calitate;

    • servicii de bază pentru economie şi populaţiile rurale;

    • renovarea şi dezvoltarea satelor, ocrotirea moştenirii rurale;

    • diversificarea activităţilor agricole ca şi a activităţilor conexe, cu scopul de a crea activităţi multiple şi venituri alternative;

    2.7 Măsuri diverse pentru dezvoltarea de ansamblu a zonelor rurale  ameliorarea terenurilor;  comasarea; 

    Continuare

    • gestiunea resurselor destinate agriculturii;

    • ameliorarea infrastructurii rurale legată de dezvoltarea agriculturii;

    • promovarea turismului şi a artizanatului;

    • protecţia mediului în raport cu agricultura, silvicultura, gestiunea spaţiului natural şi ameliorarea sănătăţii animalelor;

    • reconstituirea potenţialului de producţie agricol deteriorat de catastrofele naturale şi punerea în aplicare a instrumentelor de prevenire adecvate;

    • inginerie funciară.

    3. Dezvoltare rurală şi obiectivele

    generale ale Uniunii Europene

    • 3.1. PAC şi dezvoltarea rurală

    • Agricultura continuă să fie cel mai mare utilizator de teren rural precum şi un determinant cheie al calităţii zonei rurale şi peisajului. Importanţa şi relevanţa PAC şi a dezvoltării rurale au crescut o dată cu recenta lărgire a UE.

    • Fără cei doi piloni ai PAC, politica de piaţă şi dezvoltarea rurală, multe zone rurale din Europa s-ar confrunta cu probleme economice, sociale şi de mediu din ce în ce mai mari.

    3.2. Către o Agricultură Durabilă:

    Reformele PAC 2003 şi 2004

    • Reformele PAC 2003 şi 2004 reprezintă un pas major înainte pentru îmbunătăţirea competitivităţii şi dezvoltării durabile a activităţii agricole în UE şi stabilesc cadrul pentru reforme viitoare.

    3.2. Către o Agricultură Durabilă: Reformele PAC 2003 şi 2004  Reformele PAC 2003 şi 2004

    3.3. A răspunde provocărilor

    • Zonele rurale sunt caracterizate de o mare diversitate a stiuaţiilor, variind de la zone rurale îndepărtate care suferă de depopulare şi declin până la zonele peri- urbane cu presiuni puternice din partea centrelor urbane.

    • Zonele rurale se confruntă cu provocări specifice în ce priveşte creşterea, locurile de muncă şi durabilittaea în anii viitori. Dar ele oferă reale oportunităţi prin potenţialul lor de creştere în sectoarele noi, asigurarea condiţiilor de recreere rurală şi turism, atractivitatea ca loc de viaţă şi muncă, şi rolul lor de rezervor de resurse naturale şi de peisaje foarte valoroase.

    3.3. A răspunde provocărilor  Zonele rurale sunt caracterizate de o mare diversitate a stiuaţiilor, variind

    3.4. Viitorul Politicii de dezvoltare Rurală.

    Propuneri pentru perioada 2007-2013

    • Consiliul European de la Lisabona a adoptat o serie de concluzii menite să ofere linii directoare dezvoltării viitoare a Uniunii, care au fost reunite sub numele de „Agenda Lisabona”. Prinre concluziile cupriinse în aest document, avem:

      • pregătirea tranziţiei spre o economie şi societate bazate pe cunoaştere;

      • modernizarea modelului social european investiţia în oameni şi combaterea excluderii sociale;

      • susţinerea perspectivei economice axate pe sănătate şi a previziunilor de creştere favorabile, aplicând un mix corespnzător de politici macroeconomice;

      • o atenţie deosebită va trebui acordată îndeplinirii „Agendei Lisabona”.

    Continuare

    • Având în vedere tendinţele atât la nivelul UE cât şi al

    statelor membre, Comisia a decis 3 domenii cheie ale

    Politicii de Dezvoltare Rurală , anume:

    • economia Agroalimentară;

    • mediul înconjurător;

    • economia rurală în sens larg şi populaţia.

    Continuare

    • Ilustrând concluziile conferinţei de la Salzburg (noiembrie 2003) şi orientările strategice ale Consiliului European de la Lisabona şi Goteborg şi accentuând elementele de susţinere economice, de mebru şi sociale, au fost stabilite următoarele trei obiective majore ale politicii de dezvoltare rurală (cunoscute şi sub numele de „cele 3 axe”) în Comunicatul de Perspective Financiare pentru perioada 2007-2013:

      • Axa 1: ameliorarea competitivităţii agriculturii şi silviculturii prin susţinerea restructurării, inovării şi dezvoltării;

      • Axa 2: îmbunătăţirea mediului înconurător şi a zonelor rurale prin

    intermediul sprijinului pentru managementul terenurilor (inclusiv

    acţiunile de dezvoltare rurală legate de programul Natura 2000);

    • Axa 3:îmbunătăţirea calalităţii vieţii în zonele rurale şi promovarea

    diversificării activităţilor economice prin măsuri care au ca obiectiv sectorul agricol şi alte zone rurale (cunoscută şi sub numele de „Dezvoltare Rurală Extinsă).