ORGANIZATIILE SI

INSTITUTIILE FINANCIAR-
VALUTARE IN SISTEMUL REI

CRIZA DATORIILOR EXTERNE

ORGANIZATIILE VALUTAR-FINANCIARE
DIN SISTEMUL ONU IN REI
Relatiile economice internationale se desfasoara sub forma unor
schimburi de marfuri si servicii intre firme situate in state diferite sau
chiar intre state ca atare.
Pe aceasta cale, intre economiile nationale se creeaza raporturi
banesti, ca urmare a participarii la circuitul economic mondial, care
asigura o anumita distribuire si chiar redistribuire a produsului
mondial de bunuri si servicii - denumite generic relatii valutare si
financiare.
Relatiile financiar valutare cuprind atat legaturile derivate din
schimburile de marfuri, cat si relatiile de credit international si
transferurile de capital, asigurarile internationale.
 Prima conditie a unor astfel de relatii consta in existenta unui anumit
mijloc de plata recunoscut si acceptat de toate economiile nationale, adica
a unei monede sau valute cu circulatie internationala, garantata de un
anumit for-stat sau organizatie cu o banca specializata in acest scop si
acceptata sau recunoscuta de alte state, toate acceptand convertibilitatea
acesteia in bunuri si servicii sau chiar in aur.
Participarea statelor si diferitelor organisme la activitatea de
schimburi economice internationale atrage dupa sine formarea relatiilor
financiar-valutare ca relatii banesti exprimate in diferite valute.
Relatiile financiare internationale contribuie la realizarea circuitului
economic mondial dintre economiile nationale si diferitele institutii si
organisme internationale privind schimburile de marfuri, schimburile de
servicii, cooperarea tehnico-stiintifica, internationala, constituirea si
utilizarea resurselor financiare de creditare si finantare.
 O functie importanta a relatiilor financiar-valutare o constituie
continutul economic al relatiei de repartitie care are loc pe plan
international.
Astfel, prin relatiile financiare internationale se realizeaza
dezvoltarea si modernizarea economiilor si actiunilor social-
culturale nationale, sprijinirea tarilor in curs de dezvoltare,
acordarea de ajutoare, imprumuturi pentru diferite termene,
participarea la diferite organizatii si institutii internationale.
Resursele financiare care stau la baza relatiilor financiare
internationale se constituie din disponibilitatile caselor de
economii si ale bancilor, din resursele banesti ale agentilor
economici, resursele financiare ale diferitelor institutii si
organisme internationale, resursele financiare existente la nivelul
guvernelor.
 O alta functie o reprezinta relatia de creditare privind
constituirea si repartizarea resurselor de creditare pe plan
international. Resursele de creditare se constituie de la
organismele bancare nationale si internationale, de la persoane
juridice si fizice. Creditele se acorda pentru diferite scopuri pe
termen scurt, mijlociu si lung.
Aceste functii se realizeaza prin sistemul financiar-valutar,
care se ocupa cu constituirea si dirijarea resurselor financiar-
valutare, potrivit principiilor si normelor in vigoare.
Sistemul financiar-valutar international este format din
Fondul Monetar International (FMI), Banca Reglementelor
Internationale (BRI), Banca Internationala de Reconstructie si
Dezvoltare (BIRD); Banca Europeana de Reconstructie si
Dezvoltare (BERD), precum si din sistemele financiar-bancare
constituite la nivelul fiecarei tari membre la unul din
organismele bancare mentionate.
 Organizaia Naiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea
mai important organizaie internaional din lume.
Fondat n 1945 dup Al Doilea Rzboi Mondial, are astzi
194 de state membre. ntemeierea ei a constat din semnarea,
de ctre membrii ei fondatori, a Crii Organizaiei
Naiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are
misiunea de a asigura pacea mondial, respectarea
drepturilor omului, cooperarea internaional i
respectarea dreptului internaional. Sediul central al
organizaiei este la New York.
ONU utilizeaz 6 limbi oficiale: araba, chineza, engleza,
franceza, rusa i spaniola.
Aproape toate reuniunile oficiale sunt traduse simultan n
aceste limbi.
 Curtea Internaional de Justiie (CIJ) se afl n Haga,
Olanda. Aceasta este principalul organ judiciar al ONU.
Stabilit n 1945 de Carta ONU, Curtea a fost pus n func iune
n 1946, ca succesorul Permanentei Curi Internaionale de
Justiie. CIJ este compus din 15 judectori care dein func ia
pentru 9 ani i sunt numii de Adunarea General; fiecare
judector n funcie trebuie s fie de naionalitate diferit.
Consiliul Economic i Social (ECOSOC) asist Adunarea
General n promovarea cooperrii i dezvoltrii economice i
sociale globale. ECOSOC are 54 de membri, care sunt alei de
Adunarea General timp de trei ani. Preedintele este ales
pentru un an din puterile mici sau medii reprezentate de
ECOSOC. Consiliul are o edin anual n iulie, inut n
New York sau Geneva. Vzut separat fa de entitile pe care
le coordoneaz, funciile ECOSOC includ strngerea de
informaii, sftuirea statelor membre i propunerea de
recomandri.
 Alt scop primar a ONU este s realizeze o cooperaie
internaional pentru rezolvarea problemelor internaionale
legat de un caracter economic, social, cultural sau umanitar.
ONU este finanat prin contribuii evaluate i voluntare
de la statele membre. Adunarea General accept bugetul
regulat i determin evaluarea fiecrui membru.
 Romania in cadrul organizatiilor
valutar creditare internationale
Evolutia activitatii financiar-valutare in tara noastra
In evolutia sa, economia mondiala a determinat accentuarea
interdependentei economice dintre toate economiile nationale.
Dezvoltarea interna a unei economii nu este posibila decat in contact
direct si divers cu fluxurile economice internationale, atat in privinta
asigurarii de intrari (materii prime, utilaje, tehnologii, informatii de
produs sau economico-financiare etc.), cat si in privinta valorificarii
unei parti importante din iesirile rezultate (produse, servicii).
Romania nu poate ramane in afara acestor fluxuri de bunuri, mai cu
seama in perioada actuala, cand refacerea si restructurarea
economiei nationale presupun un volum mare de informatii, utilaje,
tehnologii, energie etc. ce trebuie importate. In acelasi timp, pentru
asigurarea mijloacelor de plata a importurilor, se impune o
accentuare a activitatii de export.
 Participarea la fluxul de bunuri de pe piata internationala reprezinta premisa
economica a activitatilor financiar-valutare externe, motiv pentru care cercetarea
modului de desfasurare a evolutiilor cantitative si structurale referitoare la
activitatea economica a Romaniei este absolut necesara, pentru a intelege amploarea
si structura actiunilor financiar-valutare care au avut si care vor avea loc in
economia romaneasca.

Activitatea financiar-valutara a Romaniei, ca rezultat al schimburilor internationale,

a debutat la finele secolului al XIX-lea, odata cu aparitia primelor banci cu capital
strain. Pana la inceputul celui de al Doilea Razboi Mondial numarul bancilor a
crescut considerabil, ca urmare a infiintarii a numeroase banci cu capital autohton.

In perioada interbelica, sistemul bancar din Romania, bine organizat si lucrand la

nivelul standardelor internationale, a avut un rol esential in relansarea si refacerea
economiei nationale, puternic afectata de consecintele Primului Razboi Mondial. In
aceasta perioada, alaturi de Banca Na 353b19d tionala a Romaniei au functionat si o
serie de banci comerciale, precum si numeroase banci populare, care formau un
segment bine controlat al creditului cooperatist.
Schimbarile intervenite in societate in perioada 19441948 au influentat si sistemul
bancar, acesta nemaiputand juca acelasi rol in refacerea economiei tarii, ca in
perioada interbelica. Banca Nationala a Romaniei a fost etatizata in decembrie 1946
(una dintre primele legi adoptate atunci de Parlamentul controlat de fortele de
stanga).
Ulterior, dupa instaurarea deplina a sistemului comunist, intreaga activitate bancara din Romania
s-a redus la existenta acestei singure institutii, devenita centru de creditare, de casa, de decontari si
de control. Astfel, statul-partid a instituit, prin organizarea evidentei si a controlului de catre o
banca unica, un sistem centralizat de urmarire, verificare si dirijare stricta a economiei nationale,
atat pentru tranzactiile interne cat si pentru cele internationale.
Dupa anul 1964, datorita intensificarii activitatii de comert exterior, care a dus la accelerarea
dezvoltarii economice, a aparut necesitatea infiintarii unor noi banci, specializate pe anumite
domenii de activitate bancara. Astfel, in anul 1968, prin desprinderea de Banca Nationala a
Romaniei au luat nastere:
Banca Romana de Comert Exterior, care detinea monopolul asupra operatiunilor financiar valutare
internationale;
Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara infiintata cu scopul de a infaptui politica
partidului si statului in domeniul creditarii si finantarii productiei agricole.
Operatiunile bancare privind celelalte ramuri ale economiei nationale au ramas in continuare in
sarcina Bancii Nationale a Republicii Socialiste Romania.
Banca Nationala a Romaniei, cele doua banci mai sus-mentionate, Casa de Economii si
Consemnatiuni (reorganizata in octombrie 1949) si Banca de Investitii (infiintata in anul 1957, cu
atributii in domeniul finantarii si controlului investitiilor din economia Romaniei) au format
sistemul bancar romanesc pana in luna decembrie a anului 1989.
Incepand cu anul 1990, Banca Nationala a Romaniei a reintrat in functiile sale normale, de banca
centrala si de banca de emisiune.
In perioada de dupa anul 1989, activitatea de comert exterior a inregistrat schimbari majore din
punct de vedere cantitativ si structural. Pe fondul unei scaderi drastice a Produsului Intern Brut
(P.I.B.) exporturile si importurile au inregistrat la inceput o scadere masiva, concomitent cu
mentinerea unui real deficit al balantei comerciale (dar in anii din urma au inregistrat cresteri
semnificative, totusi cu deficit).
 S-au inregistrat schimbari importante si in privinta orientarii geografice a comertului exterior al tarii noastre. De
exemplu, in primele noua luni ale anului 2002, ponderea tarilor in tranzitie, foste membre ale C.A.E.R. scazuse la
l6,15 la suta, in timp ce locul principal revine tarilor occidentale dezvoltate, cu 69,8 procente.

Toate aceste evolutii au avut repercusiuni si asupra activitatii financiar-valutare ale Romaniei, manifestandu se in
urmatoarele directii:
in primul rand, s-a inregistrat o amplificare a repartitiei financiare si de credit pentru a acoperi deficitul balantei
comerciale, institutiile bancare si cele financiare intensificandu si activitatea pe piata financiara internationala;
in al doilea rand, majoritatea comertului exterior al Romaniei se desfasoara in zona valutelor convertibile,
renuntanduse la modalitatile de plata specifice relatiilor din zona tarilor membre din fostul C.A.E.R.

Aceste modificari au schimbat pozitia externa a Romaniei, pozitie ilustrata atat prin balanta creantelor si
angajamentelor externe, cat si prin contributia pe care o are comertul exterior la formarea/utilizarea produsului
intern brut.

Astfel, in perioada in care se inregistreaza deficit al balantei (importul este mai mare decat exportul), activitatea de
comert exterior majoreaza PIB, contribuind la o suplimentare a consumului; in cazul unui excedent, o parte a
produsului intern brut format in tara intra in circuitul international, contribuind fie la plata datoriei externe, fie la
formarea unor rezerve valutare.
Prin valoarea activitatii sale in domeniul comertului exterior, Romania ocupa un loc mediu in clasamentul
mondial. In privinta riscului pentru afaceri, pozitia internationala a tarii noastre este inca afectata de mersul lent al
reformelor economice.

Organizarea activitatii financiar-valutare in Romania

Activitatile Romaniei de comert exterior, cele sportive si culturale, precum si cele politice, pe plan international,
solicita organizarea si desfasurarea unei activitati financiare si valutare internationale de catre un aparat
specializat, format din institutii financiare, bancare si economice.
Principalele institutii cu atributii financiar-monetare pe plan intern, cum ar fi Ministerul Finantelor Publice, Banca
Nationala a Romaniei, bancile comerciale, societatile de asigurare, au siatributii in privinta legaturilor
financiarvalutare pe plan extern.
 In privinta operatiunilor valutare intre rezidenti si nerezidenti, acestea se pot
efectua doar prin conturi deschise in Romania la societati bancare autorizate de
Banca Nationala a Romaniei sa efectueze operatiuni de acest gen.
Din punct de vedere valutarsunt consideratirezidentiin Romania:

a)persoane juridice:
persoanele juridice romane, indiferent de forma lor de organizare, inregistrate in
Romania;
sucursalele, filialele, reprezentantele, agentiile si birourile firmelor straine, inregistrate
in Romania;
ambasadele, consulatele sau alte reprezentante ale Romaniei in strainatate;
sucursalele, filialele, reprezentantele, agentiile si birourile firmelor romanesti care
desfasoara activitati in strainatate si nu sunt inregistrate acolo ca persoane juridice.
 b)persoane fizice:
persoanele fizice, cetateni romani, care au domiciliul in Romania;
persoanele fizice, cetateni straini, si persoanele fara cetatenie, dar care au drept de sedere in Romania;
persoanele fizice, cetateni romani, cu domiciliu in strainatate, al caror timp de sedere in Romania
depaseste in total 183 de zile pe parcursul unui an calendaristic.
Nerezidentisunt considerati:
a)persoane juridice:
persoanele juridice cu sediul in strainatate, care nu sunt inregistrate in Romania;
reprezentantele firmelor straine care opereaza si sunt inregistrate in Romania;
misiunile diplomatice, consulare, ale altor state in Romania, organizatii internationale ce
functioneaza in Romania, precum si personalul lor strain;
b)persoane fizice:
persoane fizice, cetateni straini, care lucreaza in cadrul ambasadelor, consulatelor si reprezentantele
altor tari in Romania;
persoane fizice, cetateni straini, si persoanele fara cetatenie, cu domiciliul in strainatate, si care se afla
in Romania pentru o perioada mai mica de 183 de zile, in total, pe parcursul unui an calendaristic;
persoane fizice, cetateni romani, cu domiciliul in strainatate, si care se afla in Romania pentru o
perioada mai mica de 183 de zile, in total, pe parcursul unui an calendaristic.
Societatile de asiguraredesfasoara, la randul lor, activitati financiar-monetare internationale, cu ocazia derularii de operatiuni de
asigurare pentru nerezidenti si a participarii la operatiuni de reasigurare, la marile societati de asigurare din strainatate.
Aparatul financiar-valutar international trebuie completat si cu departamentele, serviciile si birourile specializate in operatiuni cu
valuta (de exemplu: evaluari, plati, transferuri, acorduri etc.) care functioneaza in cadrul unor ministere, firme, institutii.
Amploarea activitatilor financiar-valutare internationale a determinat o extindere a locurilor de munca specializate in activitati cu
valuta, acestea putand fi regasite, tot mai mult, inclusiv la nivel de firma. Nivelul cantitativ al activitatilor financiar-valutare
internationale este in crestere, aceasta crestere fiind reflectata de valoarea rulajului balantei de plati externe din fiecare an, de
volumul schimburilor valutare de la casele de schimb, de afluxul de informatii specializate privind acest domeniu, care apar zilnic
in massmedia etc.
3.3. Deciziile financiar-valutare internationale
Participarea la activitatea financiar-valutara internationala impune adoptarea de decizii sub forma unor hotarari privind
repartitia financiara si de credit, sau transferul de sume determinate de fluxurile economice, financiare si de credit. Nivelul
acestor decizii depinde de activitatea economicasau de alta naturacare a pus in miscare pe plan international o anumita
valoare, sub forma de bunuri sau mijloace de plata.
Aceste activitati, punct de plecare in fundamentarea deciziilor financiar-valutare pe plan extern, isi au originea fie in economia
nationala (investitii, productie, actiuni sociale etc.), fie in contextul economiei mondiale sau al institutiilor internationale (comert
exterior, investitii straine, taxe, cotizatii, ajutoare etc.).
Lanivel de firmadecizia financiar-valutara se contureaza sub formaBugetului activitatilor de incasari si de plati in valuta, care se
prezinta astfel:
I.Disponibil la inceputul anului
II.Incasaritotal, din:
-Activitatea de baza: export, servicii, lucrari, aport, comisioane etc.
-Valuta cumparata
-Credite primite
-Dobanzi incasate
III.Platitotal:
-Importuri: investitii, materii prime etc.
-Alte plati in valuta: reclama, deplasari, dobanzi, vanzari etc.
IV. Disponibilul la sfarsitul anului.
La nivel de economie nationala decizia financiar-valutara se realizeaza sub forma Balantei de plati externe, care areurmatoarea
structura.)
1. Contul curent (A+B+C):
A.Bunuri si servicii:
a. Bunuri f.o.b. (export/import)
b. Servicii:
-transport
-turism
-alte servicii
B.Venituri
C.Transferuri curente
2.Contul de capital si financiar (A+B):
A.Contul de capital
B.Contul financiar:
a. Investitii directe
b. Investitii de portofoliu
c. Alte investitii de capital
d. Conturi de tranzit
e. Conturi de clearing / barter
f. Active de rezerva (alte tranzactii)
 Datoria public extern
Datoria public extern este partea din datoria
public total reprezentnd totalitatea
obligaiilor financiare ale statului, provenind
din mprumuturi contractate direct sau
garantate de stat de la persoane fizice sau
juridice nerezidente n Romnia.
 Corespunztor metodologiei Fondului Monetar
Internaional datoria public extern cuprinde
creditele externe cu scadena iniial sau
prelungit mai mare de un an, contractate
direct de ctre stat, guvern, instituii i
organisme publice, precum i de ctre ageni
economici sau alte persoane juridice
particulare, cnd rambursarea este garantat de
un organism public.
 n funcie de categoria de creditori fa de care s-a
contractat mprumutul, datoria public extern
provine din surse diverse:
a) De la creditori oficiali:
- mprumuturi multilaterale;
- mprumutiri bilaterale.
b) De la creditori particulari:
- bnci comerciale;
- mprumuturi rezultate din tranzaciile cu hrtii de
valoare;
- ali creditori.
 Fondurile ce constituie datoria public extern permit
clasificarea acesteia n funcie de destinaie, astfel:
-pentru susinerea balanei de plti;
-pentru consolidarea rezervei valutare a statului;
-pentru realizarea unor proiecte de investiii, finanarea
exporturilor, mobilizarea i dezvoltarea unor domenii
prioritare ale economiei;
-pentru realizarea unor reforme sectoriale;
-pentru realizarea unor importuri stabilite de guvernul
statului;
-pentru finanarea i refinanarea deficitului bugetului de
stat.
 Indicatorii statistici ai datoriei externe se
mpart n:

- indicatori statistici ai cuantumului datoriei

externe;
- indicatori statistici ai structurii datoriei
externe;
- indicatori statistici ai efectelor i intensitii
datoriei externe.
Indicatorul principal l constituie raportul dintre dobnda aferent
datoriei publice n anul t i veniturile fiscale ordinare din acelai
an. Acest indicator permite evaluarea prii din veniturile fiscale
absorbite de cheltuielile cu plata dobnzilor. n general, se
accept urmtoarea apreciere a nivelului acestui indicator.

Nivelul indicatorului Interpretarea acestuia

Pn la 10% Datorie suportabil

ntre 10,1% i 14% Datorie de nivel mediu

ntre 14,1% i 20% Datorie major

Peste 20% Datorie exagerat

Evolutie Datoriei Internationale
 Graficul Evolutiei Datoriei
Externe Totale a Romaniei
Datorie Externa Totala ( mil. $ )
80000

70000

60000

50000

40000 Datorie Externa Totala ( mil. $ )

30000

20000

10000

0
85 87 89 91 93 95 97 99 01 03 05 07 09 11 13 15
19 19 19 19 19 19 19 19 20 20 20 20 20 20 20 20
Top 10 cele mai indatorate
state
 Caile de solutionare a crizei
datoriilor
Pentru soluionarea crizei datoriei externe, bncile creditoare i
Fondul Monetar Internaional au adoptat o poziie comun. S-au
purtat discuii pentru fiecare caz n parte, participanii fiind
reprezentani ai rilor debitoare i ai bncilor creditoare.
Ca masur excepional, s-a convenit la reealonarea parial a
datoriei cu condiia majorrii ratei dobnzii, comparativ cu
nivelul prevzut n contractul iniial. n plus, rile n cauz
trebuiau s ntocmeasc programe de redresare ntr-un anumit
termen, i reluarea normal a plilor fa de creditorii strini.
Impunerea unor condiii severe la reealonarea datoriei a fost
generate de faptul c bncile creditoare au considerat c
dificultile rilor debitoare se datorau unei lipse temporare de
lichiditi i c pot s dispar dup o scurt perioad de amnare
a plilor, n urma msurilor de ajustare adoptate de autoriti.
 Aceste msuri de redresare nu i-au atins scopul
scontat, ceea ce a determinat, la jumtatea deceniului,
reconsiderarea strategiei iniiale de soluionare a
crizei datoriei externe. Noua viziune prevedea un set
de msuri cuprinznd politici globale de ajustare
macroeconomic i structural, acordarea de noi
mprumuturi rilor debitoare, atribuirea unui rol
sporit Bncii Mondiale i altor bnci de dezvoltare. Si
aceste msuri au fost neadecvate, ritmul mediu anual
de cretere a datoriei externe a rilor n curs de
dezvoltare a continuat s devanseze ritmul creterii
economice.
 Aceste msuri s-au adresat simptomelor crizei
i in nici un caz cauzelor acesteia, avnd n
vedere c era vorba de o criz de dezvoltare.
Stategia internaional trebuia s subordoneze
problema rambursrii mprumuturilor i plii
dobnzilor, obiectivului central al politicii
rilor debitoare privind dezvoltarea
economic i social. Aceste strategii porneau
de la premisa eronat c singurele vinovate de
situaia creat erau rile debitoare.
Deoarece fenomenul insolvabilitii se agrava alarmant, bncile, instituiile
financiare i guvernele rilor creditoare au conceput i adoptat noi msuri pentru
ncasarea creanelor i dobnzilor aferente, printre care:
transformarea datoriei aflate n incapacitate de rambursare n participaii ale

bncilor creditoare la capitalul diverselor societi productive din rile debitoare;

nfiinarea unei instituii internaionale care s achiziioneze de la creditori

creanele neonorate la un pre inferior celui real; aceast instituie emite nscrisuri
pe termen lung, purttoare de dobnda, pe care urmeaz s le amortizeze pe
seama sumelor recuperate de la rile debitoare;
valorificarea creanelor neonorate prin intermediul pieei, utiliznd diverse

modaliti: vnzarea propriu-zis, nlocuirea creanelor cu titluri de valoare,

rscumprarea, de ctre ara debitoare a creanelor la un pre sczut,
transformarea dobnzilor neonorate n mprumuturi purttoare de dobnd,
dup expirarea unei perioade de graie;
crearea unei case de asigurare care s preia asupra sa riscul nerambursrii

creditului acordat;
garantarea datoriei reealonate de ctre guvernele statelor debitoare.
Reprezentanii rilor n curs de dezvoltare, au artat c problema datoriei externe cu care se
confruntau, era nu doar de ordin economic i financiar ci i o problem de politic
internaional care trebuie soluionat rapid, mpreun cu rile creditoare i instituiile
financiare internaionale.
Printre msurile necesare aplicate ulterior se numrau :
transformarea mprumuturilor acordate rilor slab dezvoltate n ajutoare nerambursabile;

reducerea datoriilor celorlalte ri n curs de dezvoltare;

diminuarea dobnzilor percepute de bnci i instituiile financiare internaionale la

mprumuturile acordate rilor n curs de dezvoltare;

prelungirea termenelor de rambursare i a perioadei de graie;

plafonarea serviciului datoriei externe la un anumit procent din veniturile anuale

provenite din exporturile rilor debitoare;

revizuirea condiiilor n care instituiile financiare internaionale acord mprumuturi

rilor subdezvoltate;
reducerea obstacolelor tarifare i netarifare ce mpiedic produsele rilor n curs de

dezvoltare s ptrund pe pieele rilor dezvoltate;

adoptarea unui mecanism de mprire a riscului creditului acordat ntre creditori i

debitori ri slab dezvoltate

Criza datoriilor din anii 80
Un prim factor il constituie majorarile succesive ale pretului
titeiului,din 1973 si 1979-1980,care au contribuit la cresterea
datoriei externe mprumutate de aceste tari au servit la sporirierea
deficitului aliantei lor comerciale,cresterea datorie externe nu a
dus in mod necesar la dezvoltarea economica a tarilor respective,la
sporirea productiei lor industriale si nici la majorarea
corespunzatoare a exportului.Reducerea la jumatate a pretului
petrolului,in perioada 1982-1987,nu a dus,asa cum era de
asteptat,la redresarea situatiei financiar-valutare a tarilor in curs
de dezvoltare importatoare de combustibil.
Aceasta deoarece avantajele ieftinirii titeiului au fost anihilate de
reducerea preturilor la produsele primare,careconstituie
principalele lor marfuri de export,ca si de majorarea preturilor la
produsele manufacturate pe care acestea le importa.
Un alt factor exogen,care a contribuit la criza datoriei externe a tarilor
in curs de dezvoltare,l-a constituit nivelul ridicat al dobnzilor
percepute la creditele externe.Este suficient de aratat ca pna in
1977,rata medie nominala a dobnzii practicate de banci se situa sub
8% pe an;dupa 1978 aceasta incepe sa creasca situndu-se intre 10% si
19%,n perioada 1979-1984,dupa care creste treptat pina la 7%-8%;spre
sfrsitul anilor 80,au manifestat tendinta de reducere,rata dobnzilor la
creditele contractate in strainatate.In conditiile n care preturile
produselor primare pe piata externa in anii 80 au manifestat tendinta
de reducere,rata reala a dobnzii in unii ani s-a situat mult peste nivul
celei nominale.
In derularea contractelor de mprumut s-a ajuns la un moment dat n
care debitorii nu mai erau n masura sa-si ndeplineasca obligatiile fata
de creditori,iar acestia din urma nu dispuneau de mijloacele
necesarecare sa le asigure recuperarea creantelor si ncasarea
dobnzilor aferente.S-a ajuns la o stare de criza a datoriei externe nu
datorita marimii absolute a acesteia ci din cauza imposibilitatii in care
se aflau numeroase tari in curs de dezvoltare de a face fata serviciului
datoriei lor externe.
In anii 80,aproximativjumatate din tarile n curs de
dezvoltare importatoare de capital au solicitat o data sau
de mai multe ori,reesalonarea datoriilor ajunse la scadenta.
Intrucit o buna parte din mprumuturile contractate erau
purtatoare de dobnzi variabile,pemasura ce rata acestora
crestea,cresteau si sumele datorate cu acest titlu de tarile
debitoare.Ca urmare pentru a putea achita dobnzile si
ratele scadente,tarile n curs de dezvoltare erau silite sa
contracteze noi si noi mprumuturi.
Cu alte cuvinte,oparte apreciabila din datoria externa a
tarilor respective este urmarea directa a politicii creditelor
scumpe promovate de tarile dezvoltate.Asadar dobnzile
percepute la mprumuturile acordate tarilor n curs de
dezvoltare au atins,spre sfrsitul anilor 70 si n prima
jumatate a anilor 80,niveluri neobisnuit de ridicate.
Asadar politica bugetara expansionista a SUA a
sanctionat de doua ori tarile in curs de dezvoltare:o data
prin practicarea unor dobnzi excesiv de ridicate ceea ce
a dus la scumpirea creditelor externe si n celelalte tari
creditoare,iara doua oara prin aprecierea nejustificata a
dolarului,in raport cu alte monede,ceea ce a dus la
cresterea poverii datoriei externe exprimate n dolari.
Numeroase tari n curs de dezvoltare au fost penalizate
prin politica financiar-monetara americana n virtutea
faptului ca trei patrimi din mprumuturile bancare
internationale au fost eliberate n dolari.In perioadele de
crestere a ratei dobnzilor si de apreciere a dolarului
aceste tari si-au vazut majorata de la o zi la alta povara
datoiei externe,faraputinta de aparare.
Folosirea neproductiva sau cu eficienta economica scazuta a
mprumuturilor a facut imposibila,nnumeroase cazuri,rambursarea la
termen a ratelor scadente si achitarea dobnzilor aferente.Faptul ca
factorii exogeni au jucat un rol hotartor in declansarea crizei datoriei
externe a tarilor n curs de dezvoltare,iar n contextul international a
oferit un cadru prielnic actiunii factorilor endogeni,a imprimat
problemei datoriei externe un pronuntat caracter politic.
Daca tarile n curs de dezvoltare ndatorate nu pot fi facute
responsabile de criza energetica,decriza economica mondiala,de
fluctuatiile preturilor externe,de instabilitatea sistemului monetar
international,de politica dobnzilor ridicate sau de politica bugetara
expansionista a unor tari dezvoltate,ele nu pot fi obligate sa suporte
consecintele acestora,materializate,ntre altele,in povara datoriei
externe.
Criza datoriei externe constituie o problema politica nu numai pentru
faptul ca ea si are originea n sistemul actual al relatiilor economice
internationale,darsi pentru ca efectele sale afecteaza grav stabilitatea
tarilor debitoare,deregleaza economia mondiala n ansamblu,ameninta
pacea si securitatea internationala.
Criza datoriilor externe a anilor
80 in Romania
In anii 70, Nicolae Ceausescu a apelat la FMI mai mult dintr-o strategie
politica, pentru ca, in acest fel, a reusit sa se distanteze de telurile politicii
externe ale Uniunii Sovietice. Asa ca, in 1972, dupa cinci ani de diplomatie
tacuta si discutii tehnice, Romania a devenit prima tara care era atat membru
al Consiliului pentru Asistenta Economica Mutuala dirijat de Uniunea
Sovietica dar si membru FMI. In 73, Ceausescu se intalnea la Washington cu
Richard Nixon, presedintele SUA. Ceausescu era vazut de Vest ca un fel de De
Gaulle comunist, mai ales dupa ce s-a opus invaziei URSS in Cehoslovacia. La
acea intrevedere a luat parte si Johannes Witteveen, presedintele FMI-ului.
Incepand cu 1975, Ceausescu a pornit in Romania o industrializare la scara
larga iar FMI-ul a fost chemat sa sustina proiectele economice romanesti cu
doua acorduri stand-by. Expansiunea industriei otelului, a petrochimicelor si
a constructiei de utilaje s-a tradus printr-un consum urias de energie si o
vulnerabilitate extraordinara la importurile de petrol. In perioada 1976 1981,
datoria externa a Romaniei a crescut de la 0.5 miliarde de dolari (adica 3% din
PIB) pana la 10.4 miliarde de dolari (adica 28% din PIB).
In anul 1981, dobanda la creditele luate de Ceausescu ajunsese de la 8
milioane de dolari, cat era cu sase ani inainte, la 3 miliarde de dolari. Asa
ca Romania era in situatia de a le plati, in perioada 1980 1982, creditorilor
straini, 6 miliarde de dolari. Pana la sfarsitul anului 82, Romania avea
nevoie de 80% din banii obtinuti din exporturi pentru a-si finanta datoria
externa.
Economia tarii era intr-o situatie extrem de fragila. Investitiile care au
suustinut industrializarea prin aducerea de capital strain au slabit balanta
externa a contului curent in timpul unei perioade in care costurile la
importul de petrol si o serie de dezastre naturale (precum cutremurul din
77) nu lasau loc de excese. Autoritatile romane s-au dus din nou la FMI la
inceputul lui 1981 si un acord stand-by a fost negociat in luna mai a acelui
an.
Comitetul Executiv al FMI-ului era sceptic privind aceasta cerere.
Autoritatile romanesti trebuiau sa implementeze o terapie de soc si sa
coopereze deplin cu creditorii pentru a indeplini criteriile de performanta.
Cel putin, FMI-ul ar fi fost de-acord ca Romania sa ceara un aranjament
financiar in baza Fondului de Facilitate Extins, ceea ce i-ar fi permis
Romaniei sa isi restituie imprumuturile intr-o perioada mai lunga de timp.
Marea Britanie, membra a FMI, nu a fost de-acord. Britanicii considerau ca
Romania nu va putea sa isi rostogoleasca datoriile pe termen scurt si a pus
la indoiala decizia FMI-ului. Romania avea atunci o datorie de 9.5 miliarde
de dolari in moneda convertibila si nimeni nu prea credea ca aceasta
datorie este sustenabila. Intr-un final, FMI-ul i-a acordat Romaniei 1.3
miliarde de dolari.
Increderea FMI-ului in guvernul lui Ceausescu a fost inselata iar Romania
a intrat rapid in incapacitate de plata la jumatatea anului 1981. Teama
creditorilor de o contagiune economica generata de criza economica ce
izbucnise in Polonia i-a determinat pe acestia sa isi retraga depozitele din
Romania si sa isi anuleze liniile de credit inter-bancare. Situatia a fost
complicata si de acuzatiile bancilor occidentale care acuzau bancile
romanesti de abuzuri. Cererile pentru rostogolirea imprumuturilor care
ajungeau la scadenta erau respinse iar Romania acumulase arierate in
valoare de 1 miliard de euro pana la finele acelui an. Tara era taiata de la
toate liniile de creditare internationale si nu mai respecta acordul cu FMI-
ul.
In conditiile in care rezervele Bancii Nationale erau, undeva, la 400 de
milioane de dolari, Ceausescu trebuia sa schimbe dramatic politicile
interne pentru a depasi aceasta criza economica.